Predici audio ale Pr. Ciprian Negreanu la sarbatoarea SFINTILOR TREI IERARHI. Cuvinte ale marilor luminatori ai lumii, Ioan, Grigorie si Vasile, despre RASPUNDEREA PREOTIEI si IMPARTASIREA INFRICOSATA CU HRISTOS

30-01-2013 Sublinieri

Vezi si:

 ***

Predici si interviu audio ale Parintelui Ciprian Negreanu (Cluj-Napoca) la sarbatoarea Sfintilor Trei Ierarhi:

Predica din 2012

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

*

Predica din 2010

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

*

Predica din 2009

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

*

Interviu pentru Radio Renasterea, din 2011:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

sursa: ASCOR Cluj

***

Sfantul Ioan Gura de Aur

Din Omilia LXXXII la Matei, partea morală

Să ne supunem, dar, totdeauna lui Dumnezeu şi să nu ne împotri­vim Lui, chiar dacă par cuvintele lui Dumnezeu potrivnice judecăţii şi vederilor noastre; să punem cuvîntul Lui mai presus de judecăţile şi vederile noastre. Aşa să facem şi cînd ne împărtăşim cu Sfintele Taine. Să nu ne uităm numai la materia ce ne stă înaintea ochilor, ci să avem în minte permanent cuvintele Domnului. Cuvîntul Lui nu înşală nicio­dată, pe cînd simţurile ne înşală uşor. Cuvîntul Lui n-a fost niciodată dezminţit, pe cînd simţurile noastre de foarte multe ori greşesc.

Cînd cuvîntul Lui spune: “Acesta este Trupul Meu“, să ascultăm şi să credem şi să vedem trupul Lui cu ochii sufletului. Hristos nu ne-a dat nouă ceva material, ci, în lucrurile materiale, toate sînt duhovniceşti. Tot aşa şi cu Taina Botezului; botezul se face printr-un lucru material – apa -, dar se săvîrşeşte ceva duhovnicesc – naşterea şi reînnoirea. Dacă ai fi fost fără de trup, ţi-ar fi dat daruri netrupeşti; dar pentru că sufletul este împletit cu trupul, ţi-a dat cele spirituale în cele materiale. Cîţi oameni nu spun azi: „Aş fi voit să-I văd chipul Lui, statura Lui, încălţămintea Lui!Iată Il vezi, te atingi de El, Il mănînci! Doreşti să-I vezi hainele Lui? Dar El Se dă pe El însuşi ţie nu numai să-L vezi, ci chiar să te atingi de El, să-L mănînci, să-L primeşti înăuntrul tău. Nimeni să nu se apropie cu scîrbă, nimeni să nu se apropie cu paşi şovăitori. Toţi să fim înflăcăraţi, toţi să fim cu sufletele clocotitoare, toţi să fim cu minţile treze. Dacă iudeii mîncau cu zel paştele stînd în picioare, cu încălţămintea în picioare şi cu toiegele în mîini, cu mult mai mult noi trebuie să fim veghetori. Ei trebuiau să meargă în Palestina; tu însă trebuie să mergi în cer.

V

De aceea trebuie să fim totdeauna veghetori. Nu e mică pedeapsa pentru cei ce se împărtăşesc cu nevrednicie. Adu-ţi aminte cît te-ai revoltat împotriva vânzătorului, împotriva răstignitorilor. Caută, dar, să nu te faci şi tu vinovat de Trupul şi Sîngele lui Hristos! Iudeii au junghiat Prea Sfîntul Trup, dar tu îl primeşti într-un suflet murdar, după ce ai primit atîtea binefaceri. Domnul nu S-a mulţumit numai să Se facă om, să fie pălmuit şi junghiat, ci să Se şi unească cu noi; ne-a făcut trup al Lui nu numai prin credinţă, ci chiar în realitate. Decît cine trebuie sa fie mai curat cel ce se împărtăşeşte cu această jertfă? Nu trebuie să fie, oare, mai curată decît raza soarelui mîna celui care taie acest Trup, gura care se umple de focul cel duhovnicesc, limba care se înroşeşte cu Sîngele cel prea înfricoşător? Gîndeşte-te la cinstea cu care ai fost cinstit! Gândeşte-te la ce fel de masă iei parte! Ne hrănim şi ne unim cu Acela de Care îngerii se cutremură văzîndu-L, pe Care nici nu îndrăznesc să-L privească fără frică din pricina străfulgerării Lui; ajungem trup şi sânge al lui Hristos.Cine va grăi puterile Domnului? Cine va face auzite toate laudele Lui?. Care păstor hrăneşte oile sale cu mădularele lui? Dar pentru ce vorbesc de păstor? Sînt mame care, după ce au născut, dau de multe ori pe copiii lor să fie hrăniţi de alte mame. Hristos însă n-a îndurat lucrul acesta, ci Însuşi ne hrăneşte cu propriul Lui Sînge şi prin toate Se uneşte strîns cu noi. Uită-te, te rog, S-a născut din fiinţa noastră!

– Dar aceasta n-are legătură cu toţi oamenii.

– Are totuşi legătură cu toţi oamenii. Dacă Dumnezeu a venit la firea noastră, atunci negreşit a venit la toţi oamenii; iar dacă a venit la toţi oamenii, atunci a venit şi la fiecare.

Dar atunci cum se face că n-au cules toţi folosul venirii lui Hristos?

– De aceasta nu-i de vină El, Care a luat pentru toţi fire omenească, ci cei care n-au voit. Prin Sfintele Taine ale Sfintei Euharistii El Se uneşte cu fiecare din credincioşi; pe cei pe care i-a născut îi hrăneşte cu Trupul Lui; nu-i dă altuia să-i hrănească, ca să te convingi iarăşi, şi prin aceasta, că a luat trupul tău.

Aşadar să nu ne trîndăvim, de vreme ce sîntem învredniciţi de o atât de mare dragoste şi cinste. Nu vedeţi pe copii cu cîtă grabă se îndreaptă spre sînul mamei lor, cu cîtă rîvnă îşi înfig buzele în sîn? Tot cu atîta grabă să ne apropiem şi noi de masa aceasta, de sînul potirului cel duhovnicesc; dar, mai bine spus, să sugem harul Duhului cu mai multa rîvnă decît copiii de lapte. O singură durere să simţim, aceea de a nu ne împărtăşi cu această hrană. Tainele din faţa noastră nu sînt fapte ale puterii omeneşti. Domnul, Care le-a săvîrşit atunci la cina aceea, Acelaşi le săvârşeşte şi pe acestea acum. Noi preoţii nu sîntem decît slujitorii: El este Cel ce le sfinţeşte şi le preface. Nici un Iuda să nu fie aici! Nici un iubitor de argint! Dacă nu eşti ucenic, pleacă! Masa aceasta nu-i primeşte pe unii ca aceştia.

Cu ucenicii Mei vreau să fac Paştele!” a spus Domnul. Masa aceasta este masa aceea de la Cina cea de Taină, întru nimic mai prejos. N-a făcut-o pe aceea Hristos, iar pe aceasta un om. Nu, ci şi pe aceasta tot El. Acesta este foişorul acela unde era El cu ucenicii Lui atunci. De acolo a plecat la Muntele Măslinilor. Să plecăm şi noi de aici spre mîinile săracilor.

Munte al Măslinilor este locul unde sînt săracii. Mulţimea de săraci sînt măslini sădiţi în casa lui Dumnezeu, care picură untdelemnul de care avem nevoie dincolo, pe tărîmul celălalt, untdelemnul pe care l-au avut cele cinci fecioare înţelepte, pe cînd celelalte fecioare, pentru că nu l-au luat de aici, au pierit. Acest untdelemn să-l luăm cînd intrăm aici în biserică, ca să întîmpinăm pe Mire cu candelele aprinse. Acest untde­lemn să-l luăm şi cînd ieşim de aici. Nici un om cu inimă de piatră să nu se apropie de sfintele taine, nici unul care-i crud şi nemilos, nici unul care-i cu totul necurat.

VI

Cuvintele acestea vi le spun şi vouă care vă împărtăşiţi şi vouă celor ce împărtăşiţi. Este de neapărată trebuinţă să vi se spună şi vouă, ca să împărţiţi aceste daruri cu multă băgare de seamă. Nu mică vă va fi osînda dacă îngăduiţi să se împărtăşească de la această masă cineva pe care-l ştiţi cu vreun păcat. Sîngele lui Hristos din mîinile voastre se va cere. De-ar fi general, de-ar fi mare dregător, de-ar fi chiar cel cu dia­dema pe cap, opreşte-l dacă se apropie cu nevrednicie! Tu ai mai multă putere decît el. Dacă ţi s-ar fi încredinţat să ai grijă de curăţenia apei unui izvor din care bea o turmă şi ai vedea că vine la apă o oaie plină toată de noroi la gură, n-ai lăsa-o să se aplece să bea, ca să nu tulbure izvorul; aici însă nu ţi s-a încredinţat izvorul unei ape, ci izvorul Sîngelui şi al Duhului. Şi cînd îi vezi pe unii că se apropie, deşi au păcate mai murdare decît pămîntul şi noroiul, nu te revolţi şi nu-i opreşti? Ce ier­tare mai poţi avea? Pentru aceasta v-a cinstit Dumnezeu pe voi, preoţi­lor, cu această cinste, ca să-i deosebiţi pe unii de alţii. Aceasta e vredni­cia voastră; aceasta-i trăinicia voastră, aceasta-i toată cununa voastră, nu ca să umblaţi într-o haină albă şi strălucitoare.

– Dar de unde ştiu eu pe cutare şi pe cutare?

– Nu vorbesc de cei pe care nu-i cunoşti, ci de cei pe care-i cunoşti.

-Vrei să-ţi spun ceva mai înfricoşător? Nu e atît de mare grozăvia să fie aici cei îndrăciţi, cît de mare grozăvie e să fie aici aceia despre care Pavel spunea că au călcat în picioare pe Hristos, că au socotit ceva de rând sângele Testamentului şi au batjocorit harul Duhului (Evr. 10, 29). Cel care păcătuieşte şi se apropie de Sfintele Taine este mai rău decît un un îndrăcit. Îndrăciţii, pentru că sînt stăpîniţi de demoni, nu sînt pedepsiţi; aceştia, însă pentru că se apropie cu nevrednicie sînt daţi osîndei veşnice. Aşadar nu numai pe aceştia să-i alungăm, ci pe toţi pe care-i vedem că se apropie cu nevrednicie. Nimeni să nu se împărtăşească, dacă nu-i ucenic! Nici un Iuda să nu se împărtăşească, ca să nu păţească ce-a păţit Iuda. Trup al lui Hristos este şi mulţimea aceasta.

Vezi, dar, ca tu, care împărtăşeşti cu Sfintele Taine, să nu mînii pe Stăpîn dacă nu cureţi trupul acesta! Vezi să nu-i dai sabie în loc de hrană! Dacă un om nevrednic vine din neştiinţă să se împărtăşească, opreşte-l, nu te teme! Teme-te de Dumnezeu, nu de om! Dacă te temi de om, vei fi dispreţuit de om. Dar dacă te temi de Dumnezeu, vei fi respectat şi de om. Dacă nu îndrăzneşti să opreşti de la Sfînta Impărtăşanie pe unul nevrednic, adu-l la mine! Nu-i voi îngădui o astfel de îndrăzneală. Mai degrabă mă voi despărţi de suflet decît să împărtăşesc cu Sîngele Stăpinului pe un nevrednic; mai degrabă îmi voi răspîndi sîngele meu decât să împărtăşesc cu Sîngele acesta atît de înfricoşător pe unul care nu merită. Nu ai nici o vină dacă nu cunoşti pe cel nevrednic, deşi l-ai cercetat cu de-amănuntul. Cele ce ţi le-am spus, le-am spus de cei pe care-i cunoşti. Dacă vom îndrepta pe cei pe care-i cunoaştem, Dumnezeu ni-i va face cunoscuţi repede şi pe cei pe care nu-i cunoaştem. Dar dacă îngăduim să se împărtăşească cei pe care-i cunoaştem că sînt păcătoşi, pentru ce să ne mai facă Dumnezeu cunoscuţi pe cei pe care nu-i cunoaştem? Nu spun cuvintele acestea ca să oprim de la împărtăşire pe oameni, nici ca să-i alungăm din biserică, ci ca să-i aducem la Sfînta Impărtăşire după ce s-au îndreptat, ca să ne dăm silinţa să-i îndreptăm. Aşa vom face îndurător şi pe Dumnezeu. Vom găsi mulţi oameni care să se împărtăşească cu vrednicie şi vom primi şi mare răsplată şi pentru rîvna noastră, şi pentru grija ce o purtăm de alţii, pe care facă Dumnezeu ca noi toţi să o dobîndim, cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia slava în vecii vecilor, Amin”.

 (Din: Sfantul Ioan Gura-de-Aur, Omiliile la Matei“)

 ***

Sfantul Grigorie Teologul despre preotie:

“Dar pentru ce trebuie să vorbesc de cele spuse în legea ve­che? Care preot nu va găsi că se depărtează mult de canoanele şi regulile pe care le-a dat Pavel episcopilor şi preoţilor, ca să fie treji, cuminţi, nebeţivi, nebătăuşi, destoinici să înveţe pe alţii (1 Tim. 3, 2-3; Tit 1, 7-9), neprihăniţi în toate şi neatinşi de cele rele? Ce vom spune de poruncile date de Iisus ucenicilor, când îi trimite la propovăduire? (Matei 10, 9-10). Capul tuturor acestor porunci, ca să nu le spun pe fiecare, este ca să fie aşa de deosebiţi în ce priveşte virtutea, aşa de simpli şi de măsuraţi şi, ca să spun pe scurt, aşa de cereşti, încât Evanghelia să se răs­pândească datorită purtării lor nu mai puţin decât datorită cuvântului lor.

LXX

Pe mine mă înspăimântă şi fariseii şi cărturarii ocărâţi şi mustraţi de Hristos. Ar trebui ca noi, după cum ni s-a poruncit, să-i întrecem cu mult în ce priveşte virtutea, dacă într-adevăr dorim împărăţia cerurilor; dar, spre ruşinea noastră, suntem mai răi decât ei în ce priveşte răutatea, încât e firesc să auzim şi noi spunându-ni-se ca şi lor: şerpi, pui de năpârcă (Matei 23, 33), povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila (Matei 23, 24), morminte murdare pe dinăuntru şi frumoase pe dinafară (Matei 23, 27), blide curate la vedere (Matei 23, 25) şi celelalte câte aceia sunt şi au auzit.

LXXI

Cu aceste gânduri trăiesc ziua şi noaptea. Acestea-mi topesc măduva, acestea-mi macină trupul şi nu mă lasă să fiu îndrăzneţ şi să privesc în sus. Acestea-mi smeresc sufletul, îmi îngenun­chează mintea, îmi pun lanţ limbii şi mă fac să nu mă gândesc la preoţie, nici să îndrept şi să ocârmuiesc pe alţii, lucru mare şi covârşitor, ci să pot scăpa de urgia cea viitoare şi să pot să-mi scutur puţin rugina păcatului. Trebuie să fiu eu mai întâi curat şi apoi să curăţ pe alţii. Să fiu eu înţelept, ca să înţelepţesc pe alţii. Să fiu eu lumină, ca să luminez pe alţii. Să fiu eu aproape de Dumnezeu, ca să apropii pe alţii. Să fiu eu sfânt, ca să sfinţesc pe alţii. Ca să conduc cu mâna, ca să sfătuiesc cu pricepere.

LXXII

Dar când vei ajunge să fii aşa?, mă întreabă cei zoriţi în toate, dar nu cu temei, cei care cu aceeaşi uşurinţă zidesc şi dă­râmă. Când vei pune lumina în sfeşnic? (Matei 5, 15). Ce faci cu talantul? (Matei 25, 14-30). Că aşa numesc ei darul meu! Aceste întrebări îmi pun şi prietenii mei, care-s mai fierbinţi în prietenie decât în evlavie. Când voi ajunge aşa, o, prea vrednici prieteni, şi care-i răs­punsul meu?

Nu-i departe sorocul, nici bătrâneţile cele mai de pe urmă! Dar mai bună-i cărunteţea înţeleaptă decât tinereţea fără-nvăţătură. Mai bună-i zăbovirea cu cap, decât graba necugetată. Mai bună-i domnia de câţiva ani, decât tirania îndelungată. După cum mai bun e un petec de pământ decât o moşie mare dobândită cu necinste şi cu jaf, după cum mai bun e puţin aur decât o grămadă mare de plumb, după cum mai bună e puţină lumină decât mult întuneric.

LXXIII

Să nu se asemene graba voastră, pripită foarte şi primej­dioasă, cu seminţele acelea care au căzut pe piatră şi care, pentru că n-au avut pământ adânc, deşi răsăriseră îndată, n-au putut suferi nici cea dintâi rază de soare (Matei 13, 5; Luca 8, 6), sau cu temelia casei pusă pe nisip, care n-a putut ţine piept, cât de cât, ploii şi vânturilor (Matei 7, 26-27; Luca 6, 48). „Vai de tine, cetate, care ai împărat tânăr!“, zice Solomon (Eccl. 10, 16). Nu fi grabnic la cuvânt” (Pilde 29, 20) e glasul aceluiaşi So­lomon, că ai mai puţin câştig, spune el, de pe urma pripelii la cuvânt decât de pe urma iuţelii la treabă. Dar, în afară de asta, cine este cel ce crede că poate plăsmui, într-o singură zi, ca pe o statuie de lut, pe preot, pe apărătorul adevărului, pe cel ce va sta împreună cu îngerii, pe cel ce va slăvi pe Dumnezeu împreună cu arhanghelii, pe cel ce va înălţa jertfele la jerfelnicul cel de sus, pe cel ce va fi preot împreună cu Hristos, pe cel ce va plăs­mui din nou pe om, pe cel ce va restaura în om chipul lui Dum­nezeu, pe cel ce va lucra pentru lumea cea de sus şi – ca să spun ceea ce-i mai mare – pe cel care va fi dumnezeu şi va face pe oameni dumnezei?

LXXIV

Ştiu ai cui slujitori suntem! Ştiu unde stăm şi unde trimi­tem! Ştiu înălţimea lui Dumnezeu şi slăbiciunea omenească! Şi-I ştiu şi puterea! Cerul este înalt, iar pământul adânc” (Pilde 25, 3).

Cine din cei încurcaţi în păcate se va sui la cer? Cine încă înfăşurat cu întunericul cel de jos şi cu greutatea trupului va contempla curat cu mintea toată Mintea şi se va amesteca cu existenţele veşnice şi nevăzute, fiind încă între cele trecătoare şi văzute? Abia unul din cei tare curaţi de ar putea vedea aici pe pământ chipul Binelui, aşa cum vedem soarele în apă!

Cine a măsurat apa cu mâna, cerul cu palma şi tot pă­mântul cu pumnul? Cine a pus munţii cu cântarul şi dealurile cu cumpăna? (Isaia 40, 12). Care e locul odihnei Lui (Isaia 66, 1) şi cu care din toate se va asemăna?” (Isaia 40, 18, 25).

LXXV

Cine a făcut pe toate cu cuvântul (Ps. 32, 6; Ioan 1, 3) şi a făcut cu înţelepciune pe om? (Fac. 1, 26; 2, 7). Cine a unit pe cele despărţite şi a împreunat lutul cu duhul, alcătuind omul, această fiinţă văzută şi nevăzută, vremelnică şi nemuritoare, pă­mântească şi cerească, care se atinge de Dumnezeu şi nu-L cuprinde, care, cu cât se apropie de Dumnezeu, cu atât se depărtează? Spus-a Solomon: „Zis-am, mă voi înţelepţi! Şi în­ţelepciunea s-a depărtat de mine mai mult decât era” (Eccl. 7, 24-25). Şi într-adevăr „cel ce adaugă ştiinţă adaugă durere” (Eccl. 1, 18), pentru că nu-i mai mare bucuria pentru ştiinţa pe care am dobândit-o decât durerea pentru ştiinţa care ne lipseşte. E la fel, după părerea mea, cu ceea ce se întâmplă cu cei smulşi de lângă izvor când încă li-i sete, sau cu cei care socot că au ceva, dar nu-l pot ţine, sau cu cei pe care i-a părăsit îndată lu­mina de fulger, după ce i-a luminat.

LXXVI

Aceste gânduri mă ţineau jos, mă făceau smerit şi mă convingeau că e bine să ascult glas de laudă, să rămân simplu credincios, decât să fiu tâlcuitorul celor mai presus de puterile mele, al măreţiei, înălţimii şi vredniciei lui Dumnezeu. Abia firile cele curate de pot cuprinde strălucirea lui Dumnezeu pe Care îl acoperă adâncul (Ps. 103, 7), al Cărui ascuns este întuneric (Ps. 17, 13), deşi este lumină prea curată şi, celor mai mulţi, neapropiată. Abia ele de pot cuprinde strălucirea lui Dumnezeu, Care este în tot acest univers şi în afară de univers, Care este tot bun şi mai presus de tot binele, care luminează mintea, dar scapă iuţelii şi înălţimii minţii, Care cu cât se de­părtează cu cât se înţelege, iar prin această fugă ridică la cele de sus pe cel îndrăgostit de el, că este urmărit tocmai pentru că Se ascunde”.

(in: Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Grigorie din Nazianz, Sf. Efrem Sirul, “Despre preotie”, Editura Sophia, Bucuresti, 2004

***

Sfantul Vasile cel Mare:

CANONUL 3: (POVAŢUIRE CĂTRE PREOŢI PENTRU SLUJIREA SFINTEI LITURGHII ŞI PENTRU CUMINECARE)

Străduieşte-te, o, preotule, să fii lucrător fără de ruşine, drept îndrep­tând cuvântul adevărului. Niciodată să nu mergi la slujba sfântă având vrăjmăşie împotriva cuiva, ca nu cumva să alungi pe Mângâietorul în ziua sfintei slujbe. Nu te judeca, nici nu te certa, ci stăruind în biserică roagă-te şi citeşte până la ceasul în care trebuie să săvârşeşti dumnezeias­ca slujbă tainică, şi astfel să păşeşti la sfântul altar cu pocăinţă şi cu inimă curată, neprivind încoace şi încolo, ci cu frică şi cu cutremur să stai în faţa împăratului cerurilor. Nu grăbi ori scurta rugăciunile din cauza purtării de grijă omeneşti şi nu ţine seama de faţa oamenilor, ci priveşte nu­mai la împăratul cel ce stă de faţă şi la puterile cereşti care stau împrejur. Fii vrednic îndeplinitor al sfintelor canoane. Nu liturghisi împreună cu cei ce sunt opriţi de a liturghisi. Bagă de seamă înaintea cui stai, cum liturghiseşti şi pe cine împărtăşeşti. Nu uita porunca Domnului şi a Sfinţi­lor Apostoli care zice: Nu daţi sfintele câinilor şi nu aruncaţi mărgări­tarele înaintea porcilor” (Mt. 7, 6). Păziţi-vă de astfel de câini şi de celelal­te. Vezi să nu cazi de frica oamenilor; nu da pe Fiul lui Dumnezeu în mâinile nevrednicilor. Nu te teme în acel ceas de careva dintre cei slăviţi ai pământului, nici de cel ce poartă coroană. Celor care sunt vrednici de dumnezeiasca împărtăşanie, să le-o dai în dar, precum şi tu însuţi ai primit-o. Să nu o dai celor ce nu li se permite de dumnezeieştile canoane, căci ei se socotesc a fi ca păgânii; şi dacă nu se convertesc, vai atât lor, cât şi acelor care îi împărtăşesc. Bagă de seamă (nu mă priveşte pe mine, ci pe tine) ca nu cumva din neglijenţa ta şoarece sau altceva să atingă Sfintele Taine, nici să se umezească sau să se afume, sau să umble cu ele cei profani şi nevrednici. Dacă vei ţine seama de acestea şi de unele ca acestea, te vei mântui atât pe tine, cât şi pe cei ce ascultă de tine”.

Conţinutul acestei prescripţii îl constituie îndrumarea sau povăţuirea alcătuită de Sfântul Vasile de la anul 375, pe care acela o dădea fiecărui preot în momentul hirotonirii, cu privire la modul cum trebuie să săvârşească Sfânta Liturghie şi să împărtăşească pe credincioşii săi.

(din: Arhid. Prof. dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu, 2005)

Legaturi:

***

***


Categorii

1. SPECIAL, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Impartasania, Parintele Ciprian Negreanu, Preotie (pentru preoti), Sfantul Grigorie Teologul (de Nazianz), Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Vasile cel Mare, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Sfintii Trei Ierarhi, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la “Predici audio ale Pr. Ciprian Negreanu la sarbatoarea SFINTILOR TREI IERARHI. Cuvinte ale marilor luminatori ai lumii, Ioan, Grigorie si Vasile, despre RASPUNDEREA PREOTIEI si IMPARTASIREA INFRICOSATA CU HRISTOS

  1. Pingback: Predici audio (si text) la DUMINICA LUI ZAHEU VAMESUL. “Câţi dintre noi ne mai gândim că Dumnezeu Şi-a arătat bunătatea cu noi, deşi noi nu meritam?…” -
  2. Pingback: IMPARTASANIA DEASA? DAR VIATA CUM NE ESTE? Parintii Ioan Buliga si Iustin Miron de la Oașa despre discernamantul impartasirii, rafinarea strategiilor celui-rau, lupta cu pacatul si ispitele duhovnicilor -
  3. Pingback: Predici ale Cuviosilor IOANICHIE BALAN (audio) si SOFIAN BOGHIU la pomenirea SFANTULUI GRIGORIE TEOLOGUL: “Bobul de grau”, cu inima sensibila si delicata, care a rodit insutit -
  4. Pingback: SFINTII TREI IERARHI ca modele de slujire -
  5. Pingback: TINEREA DE MINTE A RAULUI, milostivirea si rautatea care otraveste totul. CUM TE POTI IMPARTASI CHIAR CU DIAVOLUL? -
  6. Pingback: SFINTII TREI IERARHI si actualitatea chipului slujirii devotate a aproapelui, a inaltei sensibilitati teologice si a luptei lor jertfelnice in slujba Bisericii lui Hristos (si VIDEO) | Cuvântul Ortodox
  7. Pingback: SFINTII TREI IERARHI, INVATATORII ADEVARATEI TEOLOGII: “Sa invatam cu totii sa iubim si ne aparam Biserica. S-o protejam de atacurile celor ce voiesc s-o distruga! Ce bine ar fi daca am simti dragostea, dorul si ravna Sfintilor Trei Ierarhi pentru a
  8. Pingback: CUVINTE DE INVATATURA SI DE TAMADUIRE SUFLETEASCA la sarbatoarea SFINTILOR TREI IERARHI de la IPS Teofan, Arhim. Nichifor Horia si pr. Constantin Sturzu (VIDEO, AUDIO) | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: CUVINTE DE INVATATURA SI DE TAMADUIRE SUFLETEASCA la sarbatoarea SFINTILOR TREI IERARHI de la IPS Teofan, Arhim. Nichifor Horia si pr. Constantin Sturzu (VIDEO, AUDIO): “Sa nu facem cluburi exclusiviste si zazanie in Biserica” | Cuvântul Orto
  10. Pingback: CUVANTUL PARINTELUI EPISCOP MACARIE la sarbatoarea SFINTILOR TREI IERARHI despre LIMITELE SI SCOPUL FOLOSIRII NOILE TEHNOLOGII PENTRU MISIUNE, despre FILANTROPIA IDEOLOGIZATA si TEOLOGIA (NE)DESPARTITA DE VIATA DUHOVNICEASCA: “Pentru noi comunicarea
  11. Pingback: SFINTII TREI IERARHI – puterea cuvantului din scrierile lor, GRIJA PENTRU EDUCAREA COPIILOR SI FORMAREA TINERILOR: “O viata stricata devine piedica in calea intelegerii adevarurilor inalte ale credintei noastre” | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: CUVANTUL PARINTELUI EPISCOP MACARIE la sarbatoarea SFINTILOR TREI IERARHI despre LIMITELE SI SCOPUL FOLOSIRII NOILOR TEHNOLOGII PENTRU MISIUNE, despre FILANTROPIA IDEOLOGIZATA si TEOLOGIA (NE)DESPARTITA DE VIATA DUHOVNICEASCA: “Pentru noi comunicare
  13. Pingback: SFINTIII TREI IERARHI IN VIATA NOASTRA – “Hai sa ii bucuram pe Sfintii Trei Ierarhi, nu fiind doar iubitori, ci si implinitori ai cuvintelor lor!”. Predici video ale PS DAMASCHIN DORNEANUL si PS IGNATIE | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate