PARINTELE SOFIAN SI “MARTURISITORII” CALOMNIEI: “Pana cand va ridicati asupra omului? Cautati toti a-l dobori, socotindu-l ca un zid povarnit si ca un gard surpat…”
”Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în Ziua Judecătii. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, si din cuvintele tale vei fi osândit” (Matei 12, 36-37).
Cristian Curte: “JUDECATORII”
“Sunt şapte ani [anul acesta se fac 8, n.n.] de când părintele Sofian a plecat dintre noi. Deşi nu pare că a trecut mult timp, totuşi e o veşnicie.
Epoca sa, a celor care l-au mărturisit pe Domnul, uneori cu preţul vieţii, a apus definitiv. Deşi luptase mult, nu vorbea despre aceasta niciodată. În plus, nu îşi judeca duşmanii. Şi cerea expres acest lucru tuturor ucenicilor săi.
Acum e vremea altor mărturisitori. Anonimi, vestind peste tot că sunt „în focul luptei”, ar fi gata să atace orice frate din biserică, doar pentru că îl bănuiesc de vreo alunecare. Şi asta fără a-i vorbi faţă către faţă, fără a încerca să îl îndrepte. Dezvăluiri senzaţionale, calomnii şi acuze, ironii vecine cu înjurătura şi vorbe trântite cu năduf, scormonirea vieţii şi a familiei în căutarea gunoiului, nu a luminii, nimic nu este astăzi de lepădat în încercarea de a „mărturisi”. Pe cine?
Asta aş vrea să îl întreb pe părintele. Dar, din nefericire, el nu mai e printre noi…”
(Cristian Curte in “Lumea monahilor”, nr. 27/sept. 2009)
***
ASCULTA:
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Psalmii 61-63 (audio – IPS Teofan)
PSALMUL 61
1. Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este mântuirea mea;
2. Pentru că El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu şi Sprijinitorul meu; nu mă voi clătina mai mult.
3. Până când vă ridicaţi asupra omului? Căutaţi toţi a-l doborî, socotindu-l ca un zid povârnit şi ca un gard surpat!
4. S-au sfătuit să doboare cinstea mea, alergat-au cu minciună; cu gura lor mă binecuvântau şi cu inima lor mă blestemau.
5. Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, că de la El vine răbdarea mea;
6. Că El este Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu mă voi strămuta.
7. În Dumnezeu este mântuirea mea şi slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu şi nădejdea mea este în Dumnezeu.
8. Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului; revărsaţi înaintea Lui inimile voastre, că El este ajutorul nostru.
9. Dar deşertăciune sunt fiii oamenilor, mincinoşi sunt fiii oamenilor; în balanţă, toţi împreună sunt deşertăciune.
10. Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiţi; bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de ea.
11. O dată a grăit Dumnezeu, aceste două lucruri am auzit: că puterea este a lui Dumnezeu şi a Ta, Doamne, este mila; că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.PSALMUL 62
1. Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineata.
2. Insetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a dupa Tine trupul meu,
3. In pamant pustiu si neumblat si fara de apa. Asa in locul cel sfant m-am aratat Tie, ca sa vad puterea Ta si slava Ta.
4. Ca mai buna este mila Ta decat viata; buzele mele Te vor lauda.
5. Asa Te voi binecuvanta in viata mea si in numele Tau voi ridica mainile mele.
6. Ca de seu si de grasime sa se sature sufletul meu si cu buze de bucurie Te va lauda gura mea.
7. De mi-am adus aminte de Tine in asternutul meu, in dimineti am cugetat la Tine, ca ai fost ajutorul meu
8. Si intru acoperamantul aripilor Tale ma voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine si pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.
9. Iar ei in desert au cautat sufletul meu, intra-vor in cele mai de jos ale pamantului; da-se-vor in mainile sabiei, parti vulpilor vor fi.
10. Iar imparatul se va veseli de Dumnezeu; lauda-se-va tot cel ce se jura intru El, ca s-a astupat gura celor ce graiesc nedreptati.PSALMUL 63
1. Auzi, Dumnezeule, glasul meu, cand ma rog Tie; de la frica vrajmasului scoate sufletul meu.
2. Acopera-ma de adunarea celor ce viclenesc, de multimea celor ce lucreaza faradelege,
3. Care si-au ascutit ca sabia limbile lor si ca niste sageti arunca vorbele lor veninoase ca sa sageteze din ascunzisuri pe cel nevinovat.
4. Fara de veste il vor sageta pe el si nu se vor teme. Intaritu-s-au in ganduri rele.
5. Grait-au ca sa ascunda curse; spus-au: “Cine ne va vedea pe noi?”
6. Iscodit-au faradelegi si au pierit cand le iscodeau,
7. Ca sa patrunda inlauntrul omului si in adancimea inimii lui.
8. Dar Dumnezeu ii va lovi cu sageata si fara de veste ii va rani, ca ei singuri se vor rani cu limbile lor.
9. Tulburatu-s-au toti cei ce i-au vazut pe ei; si s-a temut tot omul.
10. Si au vestit lucrurile lui Dumnezeu si faptele Lui le-au inteles.
11. Veseli-se-va cel drept de Domnul si va nadajdui in El si se vor lauda toti cei drepti la inima.
***
Cititi si:
- Parintele Sofian – o viata inaltata pe Crucea lui Hristos
- IPS TEOFAN – INDEMN LA CITIREA PSALTIRII. “Mantuieste-ma, Doamne, ca m-a necajit omul…”
- LA INCEPUT DE NOU AN BISERICESC… Cu Domnul inainte, pe drumul Crucii, inarmati si imbarbatati cu arma rugaciunii si a bunei-voiri
- Intre marturisire si razbunare
- Dreptatea adevarata si zelul cel nebun. De la Avva Isaac Sirul
- Despre cei ce otravesc Biserica cu ponegriri si agita spiritele cu gand de osanda
- Preot Sever Negrescu:ORI DE CATE ORI NE INCEARCA MINCIUNA
- IN CATE FELURI NE PUTEM LEPADA DE HRISTOS
- Cuviosul Paisie Aghioritul despre cei care tulbura Biserica cu atitudini extreme, sub pretextele “dreptatii”
- CE VALOARE AU SINCERITATEA SI ADEVARUL FARA DISCERNAMANT? Cuviosul Paisie ne invata cum sa facem binele, cum sa-i indreptam pe altii si cum sa marturisim
- CUVIOSUL PAISIE DESPRE SMINTELI SI SMINTIRE: “Sa nu cerem de la porci sa aiba evlavie la crini”
- Fanatism sau relativism – extremele pierzarii. RAVNA CARE NE INSALA versus CALEA CEA STRAMTA SI DE TOTI PRIGONITA
- Sfantul Siluan si marturisirea intru iubire a credintei in fata eterodocsilor
- LECTIA ESENTIALA A DISCERNAMANTULUI
- “Jurnalul fericirii” in actualitate(si despre banuiala)
- FERICITUL SERAPHIM ROSE – ORTODOXIA MILEI LUCRATOARE SI A DURERII INIMII
- NUMAI CEL CARE VA AVEA INIMA BUNA VA REZISTA
Internetul si televiziunea au ajuns tot mai mult uneltele satanei. Cind Il marturisesti pe Hristos portile iadului se sparg in viata ta, cind il dai in vileag pe satana ca tata al minciunii si si naparca spurcata, schelalaie ca un pui de sarpe lovit. Cind stai cuminte in banca ta, te ia Hristos de guler, pentru ca adevarul e ca in crestinism nu au loc fricosii si ipocritii.
Imparatia lui Dumnezeu nu este pentru farisei, fricosi ipocriti etc….lista este lunga. Tatal minciunii care imbacseste cu minciuni si anestezii mortale si siteurile crestine ( de fapt mai ales pe alea) se vrea ascuns sub pretextul moralitatii rasturnate si al smereniei prost intelese. Tradarea tradarilor pentru el este cind se vede gol si spurcat, cind nu mai ere putere sa amageasca. Tactica lui e stiuta—-a lucrat si in comunism – a recrutat turnatori, falsi oameni de bine, instigatori, totul sub morala apararii ideii de om nou si a socialismului victorios.Acum te face complice, te face sclav in libertate, turnator, fricos, detractor sub alta masca cea a responsabilitatii de a -l servi pe el devenit un sistem colosal ca u vid (satana e gol, nu ofera nimic decit neantul si tradarea Dumnezeului Adevarat) care se mentine asa printr-o iluzie si frica a oamenilor de a-l da in vileag.
Da, bine ziceti unele lucruri, dar vedeti ca vrajmasul ne amageste si mai abitir atunci cand ne… amagim ca l-am dat definitiv in vileag, ca l-am dezarmat si l-am golit de puterile amagitoare prin marturisirea noastra. Alungat dinspre stanga, el da navala nestingherit dinspre partea dreapta, unde nu am pus niciun zid de aparare cetatii si niciun ostean de veghe in turn. Tocmai de aceea, unii ca Sfantul Siluan Athonitul sau ca parintele Sofian ne-au invatat ca marurisirea si razboiul fara smerenie si dragoste ne face pe noi insine, uratorii sinceri ai satanei, tocmai victimele lui. Pentru ca folosim metodele si armele lui, pentru ca nu iesim din duhul sau si nu luam armele Evangheliei si nici nu ne luptam dupa legea harului. Evanghelia si Sfintii Parinti nu sunt ipocrizie si nu anesteziaza, dar ne dau Duh, ne dau discernamant si luminare in curajul nostru, care adesea, din pricina firii cazute, are busola defecta. Iar in primul rand trebuie sa invatam sa-l biruim in noi insine. Si sa invatam asta de la Hristos si din poruncile Sale. Ce ziceti de Evanghelia de duminica trecuta, de predica de pe munte? Anestezie? Poate a patimilor… Morala? In niciun caz, ci Duh si Viata!
Da, e o problema smerenia prost inteleasa, dar poate o mai mare problema este smerenia neinteleasa si neacceptata deloc 🙁
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/12/19/sfintii-bonifatie-si-aglaida-de-la-betie-si-curvie-la-mucenicie-sau-de-ce-nu-trebuie-sa-deznadajduim/
un scriitor italian spunea: cand mi-am dat seama ca am intrat in capcana este prea tarziu, pentru ca am ntrat deja! Ne trebuie multa, multa trezvie si rabdare!
Doamne Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ne pe noi pacatosii!
Mai multa bucurie, fratilor, sa uitam toate supararile, si pe calomniatori, ca Hristos a inviat! Bucuati-va fratilor, Hristos a inviat!
Mi-am amintit si de asta de la unul din fostii duhovnici:
Decalogul Bucuriei
1. Bucură-te, când înţelegi că ai greşit.
2. Bucură-te, când cei din jur te ajută să te cunoşti mai bine.
3. Bucură-te, când nu eşti ispitit de lucruri fără rost.
4. Bucură-te, chiar dacă toţi cei apropiaţi ai tăi te-au părăsit sau au uitat de tine.
5. Bucură-te, când viaţa îţi pune înainte întristare şi încercări.
6. Bucură-te, chiar dacă înţelegi că nimănui din jurul tău nu-i pasă de tine.
7. Bucură-te, când vei descoperi bucuria bisericii.
8. Bucură-te mereu când rosteşti „bucură-te” în rugăciune.
9. Bucură-te mereu când Hristos vine să locuiască întru tine.
10.Bucură-te, căci Domnul îţi înmulţeşte mereu bucuria.
@ ingrid:
Adevarat a inviat!
@admin,
scuze ca intervin, dar vezi ca acolo in exemplul pe care il dati, lipseste ceva, pe Saprichie il parasise harul pentru ca era certat cu Nichifor, de aceea nu a putut sa ia cununa muceniceasca. Nichifor era cu inima buna si alerga in urma lui Saprichie, cu lacrimi(desi Saprichie era de vina)ca sa se impace, ca sa-l ierte si Saprichie a fost indaratnic si l-a parasit harul si nu a putut sa duca mucenicia.
De unde si concluzia ca sa dobandim harul lui Dumnezeu, ne trebuie smerenie si inima buna, dragoste.
Cu fratietate (acest cuvant l-am invatat de la voi 🙂 ),
Felicia
Parca se ajunsese asa la o … concluzie si s-a auzit-citit “Hristos a inviat!Bucurati-va!”
Adevarat a inviat!
Dar…ne trebuie bucurie dar din bucuria Lui…altfel…
fff important =
http://editura.doxologia.ro/20100910/15-octombrie-2010-lansare-carte-si-conferinta-cu-participarea-prof-dr-jean-claude-larchet
Cred ca autorul Cristian Curte, la afirmatia: “Epoca sa, a celor care l-au mărturisit pe Domnul, uneori cu preţul vieţii, a apus definitiv.” greseste(parerea mea). Da, e adevarat ca unii “marturisesc” cu ironii, calomnii si alte mijloace deloc comune cu ortodoxia, dar adevarati marturisitori exista inca si probabil ca vor exista pana la sfarsit. Probabil ca autorul a fost un pic prea pesimist sau putin dezamagit atunci cand a scris articolul.
Pentru rugaciunile Sfintului Cuvios Ioan de la Prislop,Doamne Iisuse Hristoase,Fiul Lui Dumnezeu,miluieste-ne pe noi pacatosii.
Doamne ajuta!
Ps:Scuze de off-topic.
@ Ion de la Chiuiesti;
Corecta obsevatie! Chiar nu sesizasem, nu am fost atenti.
ceea ce este cel mai trist dupa mine in ultima vreme sunt disputele dintre blogurile ortodoxe. e ca si cum ne-am rezolvat toate problemele si nu mai avem nimic altceva mai “bun” de facut.
problema este ca aproape toata mass-media este vanduta, nu mai avem loc de atei in spatiul virtual. de la cei care debiteaza stiri pana la cei care le comenteaza rautacios si deformat. luati orice stire cu caracter religios, vesnic aceleasi clisee. si aici nu este vorba de o anumita doza de “necunoastere” in cele duhovnicesti, ci pur si simplu se aplica principii de manipulare prin inocularea repetata si selectare de noi adepti. este evident ca sunt bine organizati si ne depasesc numeric. pe toate site-urile de mass-media citesti numai ironii, injurii si blasfemii. iar cei nepregatiti cad in capcana.
eu am intrat adesea pe pozitii defensive, iritat de bazaconiile pe care le debiteaza, in special atunci cand isi aroga stiinta ca justificand ateismul (ceea ce este mai usor de combatut pentru mine intrucat lucrez in cercetare). prin urmare mi-am incasat multe, inclusiv o parte din linistea personala. v-as ruga daca puteti sa dezvoltati si acest subiect, daca ceea ce facem noi pe site-uri se numeste marturisire sau este doar o pierdere de timp. va multumesc, Doamne ajuta.