Patriarhul Pavle al Serbiei: A FI OM SI PRINTRE NEOAMENI. “Cel mai im­portant e ca noi sa nu ajungem lupi”

12-05-2011 Sublinieri

***

Un extras din volum:


“Deseori, dar mai ales inainte de praznicele Nasterii si Invierii, Patriarhul Pavel era solicitat sa dea interviuri atat pentru mass-media nationala, cat si pentru cea internationala, caci cuvantul sau avea un larg rasunet. O mare parte a cererilor pentru interviu le-a primit cu prilejul sarbatoririi a 2000 de ani de Crestinism si intrarii intr-un nou mileniu. Cu mila lui Dumnezeu, am avut sansa ca Sfintia Sa sa acorde un intreviu revistei NIN cu ocazia acestui mare Jubileu. Convorbirea a fost publicata in numarul de Craciun al acestui prestigios saptama­nal Sarbesc.

– Se implinesc doua mii de ani de la Nasterea Domnului nosru Iisus Hristos… Unde suntem acum si ce fel de oameni suntem? Cat ne-am departat de radacinile Crestinismului?

– De buna seama, doua mii de ani este o perioada lunga dar, dupa cu­vantul lui Hristos, cu cat ne vom apropia mai mult de sfarsitul lumii – si ne apropiem pe zi ce trece – tot mai greu va fi pentru Crestini. Domnul zice:

«Veti auzi razboaie si vesti de razboaie, pamantul se va cutremura, va fi foamete si ciuma si pentru inmultirea faradele­gii va raci dragostea multora, si atunci se vor sminti multi, si se vor vinde unul pe altul, si se vor uri unul pe altul, iar cel ce va rabda pana in sfarsit, acela se va mantui.» /Matei 24, 6-13/

Nu era usor a fi Crestin in primele veacuri. Inchipuiti-va acele vremuri de idolatrie Greco-Romana... Zeii lor erau pe Olimp. Acolo beau amvrozie si petreceau, se luptau intre ei, rapeau femeile unii altora si altele ase­menea. Şi acum, imaginati-va ca Dumnezeu vine sa patimeasca tocmai intr-o astfel de lume. Nu gaseste alt loc unde sa se nasca, nici in palat, nici in casa, ci intr-o pestera. Şi toata viata sa pamanteasca este prigonit si, la sfarsit, rastignit. Şi inca pe Cruce se ruga: «Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac!» /Luca 23, 34/ Gandul ca Dumnezeu vina sa patimeasca era pentru Grecii invatati nebunie, iar pentru Evrei, care credeau intr-Unul Dumnezeu, era sminteala. Nici azi nu e usor sa fii Crestin. In «Mizerabilii» lui Victor Hugo, un robespierrist ii zice Cardinalului Bienvenu: «Al vostru «iubiti-va unii pe altii» e-o nebu­nie!» Cardinalul i-a raspuns: «Bine, daca asta e nebunie, atunci su­fletul trebuie sa se ascunda in ea precum perla intr-o scoica!» Asa si noi trebuie sa lasam nebunia sa ne fie cochilie, dar inauntru sa se afle perla, Adevarul.

Sau acea pilda a lui Hristos despre omul care gaseste o comoara ascunsa intr-o tarina. Se duce acasa si vinde tot ce are ca sa cumpere acea tarina. In ochii familiei si-ai prietenilor a vazut ca-l priveau ca pe-un nebun. Dar el stia ceva ce ei nu stiau, ca acea comoara pretuieste nemasurat mai mult decat tot ce avusese pana atunci. Tot astfel, cei care astazi nu cred sunt cei care inca n-au gasit comoara ascunsa in tarina. Pentru ei, propovaduirea Crucii e nebunie. Dar pentru noi, Crucea e puterea lui Dumnezeu cea mantuitoare. Şi astazi multora le e greu sa inteleaga ca Dumnezeu ne-a iubit atat incat L-a trimis pe Fiul sau cel Unul-Nascut sa patimeasca si sa moara pentru mantuirea noastra.

– In cuvintele lui Hristos pe care le-ati pomenit la inceput parca am recunoaste vremurile pe care le traim… In ce masura situatia in care ne aflam este „rodul” modului de viata trait de aceasta lume?

– Pentru noi, Crestinii, pricina mortii si a tuturor nenorocirilor a fost dintotdeauna pacatul. Noi suntem ziditi pentru a fi nemuritori si, se intelege, suntem ziditi din dragoste. Sa avem si noi, dara, dragoste fata de vrajmasi! Dar noi n-o avem nici fata de apropiatii nostri. Ştiti si singuri in ce stare se afla familia, societatea… Omul, pe langa ratiune, mai este daruit si cu inima, si cu sentimente, si cu vointa ca putere care poate sa infaptuiasca ceea ce ratiunea si inima gasesc de cuviinta. Pe langa acestea, mai este daruit si cu libertate, in virtutea careia omul poate face voia lui Dumnezeu, dar I se poate si impotrivi. Cum zice filosoful nostru, Boja Knejevici: «Omul e o fiinta care poate fi atat de buna incat sa-L bucure pe Dumnezeu, dar poate fi si atat de rea incat sa-l rusineze pe diavol» Vedeti ce mare diferenta! Unde ne vom afla tine doar de noi.

De buna seama, acesti cincizeci de ani de mare atheism si de folosire a tuturor mijloacelor pentru promovarea materialismului au contribuit mult la starea noastra actuala de robie. Dar, pana la urma, omul poate sa ramana Om si printre neoameni. Poate sa ramana oaie a lui Hristos si printre lupi, dar la fel de bine poate sa fie si neom printre oameni. Cu cat imprejurarile sunt mai grele si omul ramane Om, cu atat mai mare este el in fata lui Dumnezeu si-n fata inaintasilor si-a oamenilor de buna-credinta. Iata o pilda: pe langa Domnul Hristos au stat doispreze­ce din cei mai apropiati ucenici, Apostolii Sai, dar Iuda a ramas Iuda, tradator. Şi el a vazut cu ochii sai viata, faptele si minunile Domnului, a auzit si cuvintele din gura Sa, cuvinte pe care noi acum putem doar sa le citim! Pe atunci, un numar mare de oameni, Evrei, asteptau ve­nirea Mantuitorului – dar il asteptau ca imparat al lumii acesteia, care sa nimiceasca imparatia Romei si sa ridice o noua imparatie in care Evreii sa fie poporul conducator. Iar El vine si le propovaduieste ca va muri pe Cruce! De neinteles! Şi Apostolii erau din poporul Evreiesc, ca si Nascatoarea de Dumnezeu. Este adevarat, Hristos nu este Evreu in sensul paternitatii care da apartenenta la un popor. Adam nu este nici Evreu, nici Sarb. El este parintele tuturor. Toti Apostolii sunt din poporul Evreiesc, ca si primii Crestini, cu toate acestea majoritatea Evreilor au ramas in afara Bisericii, deoarece n-au crezut ca Hristos este adevaratul Mantuitor.

Cu cat vom inainta in timp, cu atat va fi din ce in ce mai greu. Hristos a stiut cum vor fi vremurile si ne-a instiintat din timp, ca sa ne prega­tim si sa nu ne ducem si noi dupa cei multi care merg spre prapastie. Al nostru este a ne stradui sa fim cu adevarat Oameni, pregatiti sa ra­manem oile lui Hristos si printre lupi. Dumnezeu ne trimite lupii ca sa-i iubim si pe ei, pentru ca si ei, vazand viata si credinta noastra, sa-­si doreasca sa ajunga oi ale lui Hristos. Dar, in orice caz, cel mai im­portant e ca noi sa nu ajungem lupi. Acest gand ne va tine si trupes­te, si sufleteste. Iar daca va trebui sa pierim, sa pierim ca Oameni. Ca neoameni sa nu primim nici sa traim, nici sa murim. Acesta este si mesajul mucenicilor si al noilor nostri mucenici in ajunul proslavirii a doua mii de ani de la Nasterea Fiului lui Dumnezeu”.

Cartea poate fi comandata de aici

Legaturi:

***


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Patriarhul Pavle (Pavel) al Serbiei, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

22 Commentarii la “Patriarhul Pavle al Serbiei: A FI OM SI PRINTRE NEOAMENI. “Cel mai im­portant e ca noi sa nu ajungem lupi”

  1. Citesc cu inima în lacrimi.
    Citesc , privesc şi mă uimesc
    De acest chip smerit -aievea-
    În vârf de rang bisericesc.

    Un om, (al timpului de astăzi)
    Cu-n grad ce este’atat de sus,
    Ce’a purtat crucea monahalã,
    Ca un nebun pentru Iisus.

    Făptura sa uimea multimea,
    Prin nefireasca-i modestie,
    Prin uimitoarea-i simplitate,
    Și adânc ascunsa-i vrednicie.

    Trufia vieţii noastre, -oare-
    Aici ce-ar mai avea de spus,
    Unde un patriarh ne’arată
    Cum se trăiește în Iisus ?

    Că tot ce auzi l’âmpodobeşte
    Şi tot ce vezi te minunează
    Purtarea-i, chipul, gestul,fapta
    Te’nalţă și te’nduioșează.

    Nu știi ce să-i admiri din toate.
    Ori dragostea, ori curaţia
    Ori mult fireasca-i simplitate
    Ce-i camuflează vrednicia.

    E greu. E foarte greu pe lume,
    -Când ai şi-un post atât de sus-
    Să-i fii ca dânsul printre oameni,
    -Firesc și sincer în Iisus-.

    Așa arată’o viaţă sfântă
    Și așa arată vrednicia
    Pe care’o scrie însă-şi viaţa
    Şi-o daruiește’ortdoxia.

    Aici se vede preţul trudei
    Şi înălţimea modestiei,
    Aici se vede şi’nţelege
    Valenţele credicioșiei.

    Nu în cuvinte din cuvinte.
    Nu în trufașe’nfăptuiri
    Ci în smerenia adâcă
    Și-n duhul sfintelor trăiri.

    Ce suflet nobil şi puternic.
    Ce om ales,blînd și curat
    Şi ce model și mărturie
    De patriarh adevărat.

    Aici cuvântul spune bine
    Când îl numim ,,preafericit’’
    Că iată preacinstitul Pavel
    Ne-a dovedit că nu-i greşit.

    Trăirea sa pe mulţi ne mustră.
    Pe mulţi ne judecă şi spune,
    Că doar smerenia ne’arată
    Chipul de ortodox pe lume.

  2. Frumos e Adevărul,
    Cinstit dar greu de spus,
    Divin curat şi nobil
    Şi unic. E Iisus.

    Nobleţea lui cerească
    Convinge şi uimeşte,
    Trezeşte şi învie,
    Aprinde şi sfinţeşte.

    E forţa ce distruge
    Zidiri fortificate
    Clădite prin minciuna
    Cu sensuri complicate.

    E simplitatea pură,
    Totală şi divină.
    E sens unic spre ceruri.
    E foc. Este lumină.

    E viaţa şi puterea
    Care’a învins mormântul
    Prin sfânta înviere.
    Este Iisus, CUVÂNTUL.

    E tot ce este viaţă,
    Putere şi lumină,
    Că unu’i Adevărul
    Şi toate i se’nchină.

    Şi tot ce nu-i întrânsul
    E cursă şi’nşelare,
    E fals şi viclenie,
    Minciună şi pierzare.

    I’o mare de’ntuneric
    Cu sensuri complicate,
    Zidite pe iluzii
    Şi fapte vinovate.

    E turnul semeţiei
    Ce urcă la cer sus
    Trufia și’nșelarea
    Căzute din Iisus.

    E calea vicleniei
    Şi-a vieţii nimicite
    Trăite în iluzii
    -Ce par- că’s fericite.

    E calea care duce
    Exact în sens opus,
    Cu Adevărul vieţii
    Cel UNIC . Cu Iisus.

  3. Nici nu-i nevoie sa i se traduca cuvintele, imaginile cu acest vednic de pomenire Patriarh vorbesc chiar prea intens, pe limba oricui.

  4. Pingback: Război întru Cuvânt » STRIGATELE IN PUSTIU ALE PATRIARHULUI PAVLE. Lectiile neauzite ale unui om evanghelic si nemeritat. CUM SA REACTIONAM FATA DE CEI RAI SI NEDREPTI?
  5. Pe acela dintre oameni se caieste ca nu poate fi “pelican” pentru fratii si surorile sale, il va ajuta Dumnezeu sa nu ajunga lup, indiferent printre ce neoameni isi duce crucea sa. Fara ajutorul Sau, “nici azi nu e usor sa fii Crestin”. Numai cu ajutor de Sus este posibil.

  6. “Doamne Iisuse Hristoase, Lumina Vesnica,
    Care ai stralucit din Tatal mai inainte de fi
    lumea,
    Care ai deschis ochii orbului din nastere,
    deschide si ochii inimilor noastre
    si da-ne sa te vedem pe Tine, Ziditorul
    si Dumnezeul nostru !”

    părintele Sofronie Saharov

  7. @ioana
    Hristos a înviat!

  8. Costel
    Adevarat a inviat!

  9. Pingback: "CUMPLITA ESTE NEOMENIA! Mai lesne le va fi atunci sodomitilor, necredinciosilor, inchinatorilor la idoli, decat unor asemenea crestini..."
  10. Pingback: PREDICA DE PE MUNTE. IUBIREA VRAJMASILOR - Predici si talcuiri -
  11. Pingback: Ceausescu "razbunat": OMUL NOU, REEDUCAT FACE LEGEA ASTAZI. E delator si calomniator, lingusitor cu cei mai puternici si tiranic cu cei mai mici
  12. Pingback: “Declaratiile de neconceput anunta ACTIUNILE de neconceput”. DESPRE SFIDAREA CELOR PUTERNICI, “SPIRITUL CIVIC” SI BUBOIUL COPT AL MODERNIZARII ROMANILOR - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  13. Asa patriarh mai rar…

  14. Pingback: PARINTELE ADRIAN FAGETEANU (video): “Divide et impera e sistemul diavolului si al slugilor lui… Sa se parasca unii pe altii, sa se vanda unii pe altii. Acest sistem il aplica ei peste tot”. SI DESPRE ANTIHRIST, LEPADARE, PRIGOANA -
  15. Pingback: CRESTINII DE AZI – APARATORI AI TIRANILOR si lepadatori sau chiar ucigasi ai celor slabi si ai celor nedreptatiti? CINE II MAI CERCETEAZA SI II MAI APARA PE CEI CAZUTI IN DIZGRATIA CELOR PUTERNICI? - Recomandari
  16. Pingback: MECANISMELE MANIPULARII ROMANIEI. Cum este practicat astazi RAZBOIUL NEVAZUT impotriva mintilor noastre - Recomandari
  17. Pingback: STEFAN HRUSCA si valorile pe care le traieste si le marturiseste: CREDINTA, CUVIINTA, OMENIA, VERTICALITATEA. Sfatul unui tata bun din “alta lume”: “Auzi, oriunde te duci, sa fii om!“ (VIDEO) - Recomandari
  18. Pingback: SFANTUL APOSTOL PAVEL SI IUBIREA “NEBUNA” CARE SE GOLESTE DE SINE. Riscul jertfelnic de a promova binele si de a vorbi in apararea celui calomniat, intr-o epoca a barfei generale, in care se scoate in evidenta numai raul | Cuvântul Ortodox
  19. Pingback: SFANTUL GRIGORIE TEOLOGUL. Fericirile si durerile omului credincios | Cuvântul Ortodox
  20. Pingback: Sfantul Tihon din Zadonsk despre RAZBOIUL CRESTINILOR IMPOTRIVA FRATILOR LOR: “O, in ce stare de plans a ajuns crestinatatea: sa se chinuiasca si sa se manance unul pe altul! ODINIOARA CRESTINII SE AJUTAU UNUL PE ALTUL, DAR ASTAZI SE ALUNGA SI SE ST
  21. Pingback: Oameni si… demoni travestiti in salvatori: “CRUCIADA” IMPOTRIVA RAULUI (din afara) a “LUPTATORULUI ORTODOX” PANA LA… MACELARIREA FRATILOR: “Cain l-a ucis pe Abel pentru că nu a ucis păcatul DIN PROPRIA INIMĂ. P
  22. Pingback: SA REDEVENIM OAMENI PENTRU OAMENI! Preasfinţitul Părinte Episcop Ignatie al Huşilor – PASTORALĂ DE NAȘTEREA DOMNULUI: Crăciunul – dreptul omului de a-şi regăsi demnitatea pierdută VS. IMPOSTURA IDEOLOGICĂ A DREPTURILOR FĂRĂ RESPONSABIL
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate