Povestea incredibila a unui SUPERSTAR DE FOTBAL AMERICAN, CONVERTIT LA ORTODOXIE SI UCENIC AL PARINTELUI EFREM FILOTHEITUL: Troy Polamalu

• The Post Game: Expert: Tim Tebow Overshadowing Several Of NFL’s Other Religious Players

Echipa de fotbal american a Oţelarilor din Pittsburg a avut unul dintre cei mai de temuţi jucători pe postul de safety din liga profesionistă. Cu o combinaţie perfectă de viteză, intuiţie şi duritate Troy Polamalu a fost jucătorul ideal pe acest post. Doar în sezonul 2008, acesta a realizat peste 432 de tackle-uri, 7 sacks (secerări a oponenţilor) şi 17 interceptări. Aceste realizări l-au făcut pe cel desemnat de 3 ori “jucătorul profesionist al sezonului” să-şi ajute echipa să participe la cel de-al doilea playoff pentru campionat, disputat în ultimii 3 ani.

Când Troy intră pe teren, este un Leu.

“Încerc să fiu pasional în toate aspectele existenţei mele: cum îmi iubesc soţia, cum îi slujesc, cum îi slujesc cu voia Domnului fiului meu. La fel încerc să fiu fierbinte şi în privinţa fotbalului, în modul în care ascult de antrenori, cum îmi ajut coechipierii cu pasiune, cum încerc să slujesc Domnului cu sinceritate.”

Troy e creştin încă din facultate, iar după debutul în liga profesionistă în 2003 a muncit din greu să-şi păstreze caracterul curat şi să nu se lase furat de faimă şi succes.

“Lupta cu mândria e dificilă.. ştii.. mergem la liceu şi auzim despre mândrie, despre curaj şi toţi aceşti termeni pe care îi folosim pentru a fi motivaţi.. dar mândia este .. de fapt nu ştiu dacă găsim în Scripturi undeva sau în Vieţile sfinţilor vreun loc în care mândria să fie o trăsătură de apreciat pentru cineva. Acest tip de egoism este o adevărată încercare, mai cu seamă în această industrie, industrie a divertismentului pe care o avem noi.”

Deşi mândria este o provocare pentru orice atlet, Troy mărturiseşte că nu cele evidente sunt greu de biruit:

“Ştiţi.. aceste lucruri mari sunt uşor de depăşit, dar abia acumularea celor mici contează cu adevărat. Oamenii ştiu că adulterul e rău sau crimele sunt rele.. nu voi ieşi în oraş să mă culc cu prima femeie ce-mi iese în cale, nu voi ieşi să mă bat sau să ucid pe primul om pe care îl văd.. dar când ochii încep să alerge şi încep să alunece un pic mai mult, iar noi devenim un pic mai geloşi, mai invidioşi, iar aceste patimi se înrădăcinează adânc în interiorul meu… abia atunci devine cu adevărat periculos. Pentru că diavolul nu lucrează aşa (prin cele mari) ci strategia sa este mereu subtilă.. şi adună şi zideşte peste acea sămânţă a răutăţii pe care tu singur ai plantat-o.”

Cu toate încercările şi ispitele pe care Troy le încearcă, acesta mărturiseşte că rugăciunea este cea care îl ţine cu picioarele pe pământ.

“Rugăciunea este temelia. Este mijlocul de comunicare cu Dumnezeu. Şi mă refer la rugăciunea neîncetată.. neîncetată.. neîncetată.. neîncetată. Cu cât te rogi mai mult, viaţa şi conştiinţa îţi devin mai bine acordate (spiritual) şi poţi smulge multe dintre acestea (neputinţe) şi le vezi.. oau .. acestea chiar nu sunt deloc bune. Cred că lupta fiecărui creştin este să ajungă în acel punct al rugăciunii neîncetate către Dumnezeu, în care orice lucru, gând sau faptă, aduce slavă lui Dumnezeu.”

Troy e în al şaptelea sezon de contract cu Oţelarii şi nu arată nici un semn de oboseală, fie că face interceptări ori că se aruncă într-un tackle ori că secerează (sack) fundaşi, Troy se îngrijeşte să nu-şi piardă cumpătul şi aşezarea.

“Nu iubesc fotbalul neapărat. Nu mă trezesc dimineaţa tânjind după fotbal, după contact fizic, dar iubesc atmosfera pe care o crează fotbalul, iubesc să fiu în preajma coechipierilor mei, iubesc lupta din fotbal, îl iubesc pentru faptul că face parte din viaţa mea, dar nu privesc fotbalul ca fiind ceva mai mult sau mai puţin important decât alte aspecte ale vieţii mele. Iubesc mai ales faptul că Dumnezeu m-a adus aici şi că a făcut din fotbal o parte a vieţii mele.. asta iubesc în fotbal.”

***

(…) Vedeta echipei de fotbal american Pittsburg Steelers este deseori menţionat de coechipierii săi pentru devotamentul său religios. Polamalu, recunoscut pentru statura şi părul său impresionante obişnuieşte chiar să se roage în timpul meciului.

„Mă gândesc adesea la Troy Polamalu, despre care îi veţi auzi pe coechipierii săi declarând că este cel mai religios atlet din fotbal” declară Dodd căre U.S.A. Today. „ Se însemnează mereu cu semnul crucii înainte şi după meciuri. Se roagă în timpul jocului”.

Polamalu a câştigat Superbowl-ul de două ori şi de şase ori campionatul. (…)

Cât despre orientarea religioasă, Polamalu s-a convertit la ortodoxie, după ce a petrecut 4 zile într-o mănăstire de la muntele Athos din Grecia. Vedeta Oţelarilor şi-a convins apoi şi soţia să se alăture ortodoxiei în urma unui pelerinaj făcut în 2007 la locurile sfinte din Grecia şi Turcia. Polamalu şi-a botezat ambii săi copii cu numele de Paisie şi Efrem, după numele a doi mari sfinţi greci.

„Fotbalul e parte din viaţa mea.. dar nu e Viaţa însăşi!” ne-a declarat Polamalu. „Fotbalul este ceea ce fac şi modul prin care îmi mărturisesc credinţa”.

În timp ce Tebrow (un alt jucător creştin de fotbal), fiu de misionari, a ales modelul evanghelist de vieţuire, vedeta Oţelarilor a declarat într-un interviu că este prudent să nu-şi impună credinţa sa asupra altora: „Asta poate conduce la resentimente şi nu-ţi poţi dori aşa ceva. Există şi o urmă de aroganţă uneori cu oamenii ce sunt prea inimoşi, prea misionari, în opoziţie cu ceea ce credinţa este de fapt. În genul: Eu înţeleg acestea mult mai bine decât tine. Sunt multe riscuri de cădere în această abordare”.

Polamalu este unul dintre sportivii aleşi în echipa de fotbal american a deceniului şi jucătorul defensiv al anului 2010.

• Pittsburgh Steelers’ Troy Polamalu: Head and Shoulders Above the Rest

Poţi să-l întrebi pe Troy orice doreşti despre părul său şi-ţi va răspunde cu răbdare, dar dacă îl vei întreba cu cine dintre vedetele clipei s-ar culca dacă ar avea ocazia, nu vei primi nici un răspuns. Este o distincţie importantă în viaţa unui luptător adevărat. “Vedeta mea (celebrity crush) este soţia mea, Teodora Polamalu,” răspunde el unui reporter de la “Access Hollywood”. “Nu e de mirare că nimeni nu poate rămâne căsătorit la Hollywood, cu întrebări de genul acesta”. Polamalu este jucatorul meu preferat NFL, dar asta nu e nici pe departe totul. El este umil, atent, cuviincios, dezbrăcat de egoism şi capabil să producă pagube mari pe un teren de fotbal. E angajat însă pe un drum care transcende profesia lui: “Vreau să reprezint ceva mai important decat pe mine, fie ca este vorba de ceea ce fac pe terenul de fotbal sau în afară”, a spus Polamalu.

Atunci când Steelers a ajuns să joace împotriva Cardinalilor, în septembrie 2007, Polamalu a avut o cerere specială pentru antrenorii lui. El s-a simţit obligat să viziteze un om pe care el îl numeşte “părintele spiritual“, cel care a fondat mănăstirea Sf. Antonie cel Mare din Florence, Arizona.

Slujba a început la ora 3 dimineaţa şi s-a încheiat duminică, patru ore mai tarziu. Steelers i-au pus la dispoziţie şoferul şi, cu sufletul odihnit, Polamalu s-a întors în grabă în Valley pentru începutul meciului de la ora 2:15. “Este un jucător special pentru care ne simţim obligaţi să facem excepţii de la regulile cantonamentului” a declarat secundul lui Steelers Roz Horton. “E clar că facem.” a răspuns Horton a fost întrebat la ce oră s-a întors Polamalu de la noaptea lui albă petrecută la mănăstire.

“Nu l-am întrebat” a spus el. “Nouă nu ne pasă, atâta timp cât el a fost aici la timp pentru joc”.

Acest tip de încredere este rară în NFL şi totuşi este o parte importantă a relaţiei sale cu Steelers. Este motivul pentru care coordonatorul apărării Dick Lebeau îi acordă lui Polamalu o independenţă totală de joc în structura sistemului său. Poate că aţi văzut reluările cu Polamalu sarind peste un jucător ofensiv şi secerându-l surprinzător pe fundaşul lui Titans, de îndată ce acesta primise mingea. Iată cum s-au desfăşurat evenimentele: La începutul săptămânii, Horton i-a spus lui Polamalu că, în anumite formaţiuni, extrema lui Tennessee nu iese niciodată la pasă. “Niciodată?” a întrebat Polamalu.

Aceasta a fost întreaga conversaţie. Cel puţin până Polamalu a ajuns să-l blocheze pe fundaş dintr-un plonjon spectaculos şi neaşteptat peste adversari (vezi video aici). Horton vrut să ştie ce anume l-aputut face pe Polamalu să-şi asume un astfel de risc. “Mi-ai spus că nr. 75 nu iese niciodată la pasă”, i-a răspuns Polamalu. Astfel, conştient de faptul că nu sunt şanse să fie ars cu o pasă în extremă, a luat iniţiativa cu o mişcare neprevăzută. Şi uite aşa merg treburile la Pittsburgh.

Polamalu nu va recunoaşte tratamentul său special sau rolul său deosebit acordat de antrenori pe terenul de joc. Asta ar sugera că e mai bun decât colegii lui şi nu vei auzi ceva de genul ăsta ieşind vreodată din gura lui. Cu o mină serioasă, spune că numărul său de joc este singurul lucru care-l face diferit de restul coechipierilor.

Când a fost numit jucătorul defensiv al anului, el a postat imediat pe tweeter că Clay Mathews de la Packers, Ed Reed de la Ravens, Julius Peppers de la Bears şi James Harrison de la Steelers merită cu mult mai mult decât el acest premiu. Apoi, a continuat cu acestea: “Premiile individuale au loc doar în golf şi bowling. Prea mult preţ se pune pe un singur jucător în fotbalul american, singurul sport în care doar relaţiile de joc în echipă contează”.

Dacă acestea nu vă sunt suficiente să admiraţi vedeta Oţelarilor, atunci citiţi următoarele: „În timp ce participa la turneul nepoatei sale de volei în Maryvale, Polamalu a fost reperat de către câţiva copii şi tineri din mulţime. Ei s-au grabit să-i obţină un autograf, pe care acesta l-a acordat bucuros, dar a venit cu o idee şi mai bună. El a luat copii în parcare pentru un meci improvizat de fotbal. “Fiul meu a disparut pentru cam pentru 30 de minute, iar când am ieşit afară, nu-mi venea să cred ceea ce am vedeam,” a declarat Leiva de la Pheonix. “Ei jucau fotbal pe această fâşie îngustă de pavaj, iar Troy le inventa scheme de joc pentru copii.. Pe el l-au desemnat fundaş.” Asta e incredibil pentru o super-vedetă ca el!

“El ne-a arătat o grămadă de scheme de joc. Mi-a explicat cum să alerg pe un traseu acoperit pentru a primi pasa lungă” ne-a declarat fiul lui Leiva, Camden. “Şi chiar am prins mingea pentru un touchdown!” Polamalu îşi aminteşte „incidentul”, dar a refuzat să-l dezvolte. Unele lucruri sunt din inimă şi nu sunt destinate pentru consumul de media.

“El este simbolul absolut al competitorului” ne-a spus Lebeau. “Mental şi fizic, el are comportamentul unui luptător adevărat El s-a născut pentru a juca fotbal profesionist. Este unul dintre cei mai buni jucători pe care i-am văzut vreodată.”

Desigur că Troy e singurul din lume care nu ar fi de acord cu această apreciere.

• The New York Times: A Defensive Anchor Walks a Spiritual Path (pentru cont de membru introduceţi adresa de mail şi o parolă şi reîncărcaţi articolul)

Pittsburgh – Jucătorul la siguranţă Troy Polamalu şi-a deschis cărticica lui cu coperţi de piele roşie la o pagină îndoită. “Viaţa unui om atârnă de un fir de păr” a început el să citească cu o voce moale ca de zăpadă. “La fiecare pas viaţa noastră atârnă în balanţă.” Acesta se întâmpla cu trei zile înainte de jocul lui Steelers din playoff-ul divizionar împotriva lui Baltimore Ravens, o întâlnire în care aspiraţiile pentru Super Bowl ale concurenţilor atârnau în balanţă iar Polamalu se pregătea psihic de joc.

“Câte milioane de oameni treziţi dimineaţa, nu mai apucă să vadă seara?” a citit Polamalu. Şi apoi: “viaţa unui om este un vis. Într-un vis, poate vedea lucruri care nu există; el ar putea vedea că este încoronat rege, dar atunci când se trezeşte, el vede că, în realitate, este doar un cerşetor “.

Învăţăturile cărţii din mâinile sale, “Sfaturi de la Sfântul Munte,” îl conduc în fotbal şi în viaţă. Aceasta conţine scrisori şi predici ale unui călugăr ortodox grec, Părintele Efrem, pe care Polamalu l-a numit medicul său spiritual.

Polamalu, 29 de ani, l-a căutat pe călugărul octogenar, care vieţuieşte într-o mănăstire din sudul Arizona, acum câţiva ani, la o reuniune care l-a dus pe Polamalu la locul pe care l-a descris ca fiind “raiul pe pământ”. Este punctul culminant al vieţii sale. Nu Super Bowl-ul, deşi Polamalu a mai câştigat şi două inele de campion în primele sale şapte sezoane cu Steelers. Dar nici una dintre aceste realizări nu l-au influenţat atât de profu nd ca pelerinajul pe care l-a făcut la Muntele Athos, un centru spiritual ortodox grec din Grecia.

Cât timp a stat acolo, Polamalu ne-a declarat că a fost martorul celor mai profunde trăiri ale smereniei şi jertfei, în cele mai pure forme şi că, în afara diferenţelor evidente, a reali zat că viaţa spirituală se aseamănă în multe puncte cu drumul către Super Bowl. „Ambele presupun o disciplină deosebită şi un altruism şi sacrificiu al eu-lui în faţa unui bine mult mai important”

Un pacifist, al cărui joc dur este un adevărat simbol al sportului său violent, Polamalu este o ancoră atât în apărare cât şi în vestiar. Într-un vot al acestui sezon realizat de jucători, Polamalu a fost votat jucătorul cel mai valoros al echipei, devenind primul apărător după Donnie Shell în 1980, care să primească această distincţie.

“În mod evident, într-o mulţime de privinţe este o realizare importantă“, a declarat Polamalu, adăugând: “Nu am fost niciodată un fan al premiilor individuale, deoarece fotbalul este, mai mult decât oricare altul, un sport de echipă. Există atât de multe aspecte pentru un joc reuşit! Este vorba despre colegii de echipă, încrederea pe care o avem unul în altul şi cum lucrăm împreună.”

Întrebat pentru cine a votat, Polamalu a declarat că pentru fundaşul James Harrison “Nimeni nu face ceea ce face el”.

În timp ce Harrison, care a acumulat 100.000 dolari în amenzi ale ligii în acest sezon pentru placaje periculoase, a apreciat sentimentele lui Polamalu, acesta a declarat că “Troy ar putea fi votat MVP-ul nostru în fiecare an. “

În victoria lui Steeles de la Cleveland pe 02 ianuarie, care a consemnat prima eliminare a primului tur de playoff, Polamalu a fost din nou în garnitura de început, după ce lipsise două jocuri din cauza unei accidentări la călcâiul lui Ahile. Dar asta nu l-a oprit pentru prea mult timp să reintre cu totul în joc. În meciul al doilea din întâlnire, Polamalu a interceptat o pasă lungă destinată lui Colt McCoy, cea de-a şaptea a sezonului, realizând un nou record al carierei sale . La o fază de gol-line, la începutul trimestrului al doilea, el a sărit peste linia de scrimmage şi a fost în faţa lui McCoy înainte ca acesta să fi avut timp de aruncare. Mişcarea a amintit de un alt meci din a doua săptămână, de la Tennessee, când Polamalu l-a blocat din plonjon pe fundaşul lui Titans, Kerry Collins.

Dick Lebeau, coordonatorul defensiv al lui Steelers a remarcat faptul că, de această dată, Polamalu nu l-a oprit de tot pe McCoy, care a reuşit să scape din blocaj cu o pasă incompletă. “Am prefera ca el să nu meargă atât de departe pe placajul de scufundare”, a declarat Lebeau. Polamalu ştie însă că libertatea sa de joc are limitele sale. “Când te îndepărtezi un pic prea mult de schema de joc, trebuie să te asiguri că îţi iese neapărat faza, căci altfel e vina ta!”

Meciul din această săptămână împotriva lui Baltimore – ambele echipe şi-au împărţit meciurile lor din sezonul regulat – aduce faţă în faţă pe doi jucători definitorii ai ligii: cel mai bun sprijin defensiv în Polamalu, de şase ori Bowl ProPick şi Ed Reed de la Ravens, care este liderul ligii cu opt interceptările în 10 jocuri.

Ambii sunt candidaţi merituoşi ai titlului de jucător defensiv al anului, deşi, bineînţeles, că nu acesta este modul în care Polamalu vede lucrurile. “Cred că l-aş alege mai degrabă pe el”, a spus Polamalu, “dat fiind că a jucat în cinci meciuri şi are vreo 22 de interceptări”.Răspunsul este relevant, este Polamalu în stare pură. Dacă e să exagereze calităţile cuiva, atunci ştii sigur că nu vorbeşte despre el însuşi.

Împotriva lui Ravens în jocul de campionat A.F.C. 2009, Polamalu a păşit în faţa unui Flacco Joe interceptând o pasă destinată pentru Derrick Mason şi a întors mingea 40 de metri pentru eseul care a dat victoria lui Steelers cu 23-14. Jucători de la ambele echipe – Harrison şi Terrell Ravens „Suggs” îmi vin acum în minte – au fost vocali despre cât de adâncă este ranchiuna în această rivalitate sportivă. Polamalu a răspuns: “Nu gândesc deloc în acest fel. Există lucruri care sunt mult mai adânci pentru mine decât rivalităţile din fotbal.”

Polamalu a fost întrebat dacă doreştesă se folosească de „amvon-ul” său mediatic pentru a aborda alte subiecte decât de fotbal. “Ca să fiu sincer cu tine, eu unul nu aş prea vorbi deloc” a răspuns el. S-au făcut multe speculaţii despre această dualitate a persoanlităţii lui Polamalu. Receiver-ul Hines Ward l-a descris miercuri ca fiind “Clark Kent care intră în cabina lui telefonică în zilele de duminică şi iese Superman.”

De pe teren se vede aceeaşi dihotomie. În preajma camerelor şi a mass media, Polamalu iese din carapacea sa şi se transformă într-un Jim Lehrer din NFL. Jucătorul cel mai puţin probabil să caute expunerea camerelor de luat vederi este Polamalu, totodată vorbitorului cel mai „contemplativ” al Oţelarilor.. După meciul din Cleveland, Polamalu a fost ultimul jucător care a părăsit vestiarul vizitatorilor. El a golit conţinutul dulapului său într-un rucsac negru, purtând pe degete unele obiecte ca şi cum le vedea pentru prima dată.

În partea din spate a vestiarul lui se găsea o fotografie Părintele Efrem cu păr mai lung şi barba mai bogată decât barba Van Winkle Rip a jucătorului defensiv Brett Keisel din acest sezon. Polamalu şi-a pus fotografia într-un plic de pânză, apoi a aşezat-o cu grijă în geanta lui. El a sărutat apoi icoanele de trei inch a Fecioarei Maria şi pruncului Iisus, apoi s-a însemnat cu semnul crucii, repetând secvenţa de mai multe ori înainte de a le aşeza în rucsacul lui.

Pe afară drumul său, Polamalu a fost oprit de către un reporter de radio, pentru un interviu de cinci minute pe care Troy l-a acordat cu seninătate, în timp ce un oficial nerăbdător al echipei sale striga în telefonul lui, “Aşteptaţi-l cu autobuzul şi pe Troy!” “În momentele când avem nevoie de un pic de sprijin, el e tipul la care mergem“, a declarat Harrison, adăugând: “Troy e mult mai profund chiar decât o mulţime de oameni care predică de fapt, Cuvântul.”

La mănăstirea din sudul Arizonei, călugării pactică un doliu de bucurie. Conduşi de Polamalu, Steelers se angajeaze de zi cu zi într-un disconfort fizic vesel. Ei suferă împreună cu scopul de a sărbători ca un singur trup, în prima duminică din februarie (superbowl n.n.).

Legaturi: