Predica “grea” a Sfantului Ignatie Briancianinov: CUM DEVENIM AI LUI HRISTOS? CAT VALOREAZA “DREPTATEA” NOASTRA?

“Domnul nostru Iisus Hristos le-a zis fariseilor:

N-au trebuinta cei sanatosi de doctor, ci cei bolnavi. Deci, mergand, invatati-va ce inseamna: „Mila voiesc, iar nu jertfa”; ca n-am venit sa chem pre cei drepti, ci pre cei pacatosi la pocainta (Mt. 9, 13; Osie 6, 6).

Iubiti frati! Cine vrea sa fie crestin adevarat, adica sa creada in Hristos, sa se improprieze lui Hristos si sa fie insusit de catre Hristos, ace­la trebuie sa se lepede de sine (Mt. 16, 24). El trebuie sa-si recunoasca pacatele drept pacate, iar dreptatile drept zdrente puturoase de curva — caci curva este sufletul ce a intrat in insotire nelegiuita cu pacatul. Asa a grait despre drepta­tile omului cazut marele Proroc (Is. 64, 4). Dreptatea noastra, atat de aleasa in starea de neprihanire dinainte de cadere, a fost spurcata prin cadere, s-a facut netrebnica, la fel cum o tesatura preafrumoasa si de mult pret isi pierde tot pretul atunci cand patrunde in ea o materie imputita. Pe cel care se leapada de sine si se apropie de Hristos din starea lepadarii de sine, Hristos il primeste: il rascumpara, inlocuindu-l cu Sine; il mantuieste, unindu-l cu Sine.

Pastrandu-si pacatosenia, omul nu are cum sa devina al lui Hristos. Hris­tos Se impropriaza numai celor curati, adica celor care din necurati s-au facut curati prin mijlocirea pocaintei.

A deveni al lui Hristos este cu neputinta nu doar atunci cand omul nu paraseste pacatosenia sa; este cu neputinta si cand omul nu paraseste dreptatea sa. De cei drepti cu propria dreptate, Hristos Se leapada, ii leapada.

Mergand, zice El, invatati-va ce inseamna: „Mila voiesc, iar nu jertfa”; ca n-am venit sa chem pre cei drepti, ci pre cei pacatosi la pocainta.

Mergand! In acest cuvant sunt imbracate gandurile urmatoare:

„indepartati-va! Voi nu sunteti in stare sa va apropiati de Mine. Felul vostru de a gandi, asezarea duhului vostru fac nefireasca pentru voi primirea Mea. Aveti nevoie de pregatire. Aveti nevoie mai intai sa intelegeti, sa simtiti, sa va dati seama, sa cercetati, sa marturisiti caderea voastra“.

Infricosatoare este aceasta cadere. Cuvintele dumnezeiesti: Mila voiesc, iar nu jertfa o lamuresc. Cuvintele acestea au urmatorul inteles:

„Voi nu puteti aduce jertfe: toate gandurile, simtamintele, faptele voastre sunt pecetluite, patrunse de pacat, unite, amestecate cu acesta; toate gandurile, simtamintele, faptele voastre sunt nevrednice de Atotsfantul Dumnezeu, nu pot sa fie bineplacute Lui – si de aceea Dumnezeu va arata ca El nu cere de la voi jertfe si, mai mult, nici nu binevoieste ca voi sa I le aduceti. Nu va amagiti cu amagire pierzatoare pentru voi: lui Dumnezeu ii place sa va miluiasca; lui Dumnezeu ii place sa va mantuiasca; lui Dumne­zeu ii place sa va rascumpere prin Sine. Nici oamenii, nici ingerii nu au mij­loace de indreptare a omenirii vatamate de pacat. Doar Dumnezeu, in atot­puternicia Sa, poate vindeca nevindecata rana a mortii vesnice. Cunoasteti adancimea caderii voastre; cunoasteti grozavia vatamarii voastre, lepadati cu totul nadajduirea in sine; fie-va mila de voi insiva , mila pe care n-o aveti din pricina parerii de sine, a amagirii de sine, a impietririi, a orbirii voastre! Do­banditi mila: impreunati lucrarea voastra in ceea ce va priveste cu lucrarea lui Dumnezeu; mergeti prin lucrarea voastra in pas cu lucrarea lui Dumnezeu. Inimi impietrite, inmuiati-va! Milostiviti-va de voi insiva si de intreaga ome­nire: voi, ca toti ceilalti oameni pana la unul, sunteti zidiri lepadate de catre Ziditor fiindca L-au lepadat pe Ziditor de buna voie, zidiri nefericite, ce se tarasc, se tulbura, sufera pe pamant, in aceasta odaie de asteptare a iadului -zidiri care se inmultesc pe pamant fara incetare, mereu stramtorate de catre moarte si inghitite de pamant, zidiri aruncate pe pamant, din rai din pricina rascoalei din rai impotriva lui Dumnezeu. Urati pacatele voastre, parasiti viata pacatoasa! Si nu numai atat: recunoasteti ca insasi firea voastra este strambata de pacat, ca dreptatile care se nasc in ea si ies din ea sunt pe potriva firii slutite, schimonosite (Ps. 50, 6). Sa socotiti dreptatile voastre drept pacate; sa le so­cotiti nu agonisita, ci cat se poate de mare pierdere pentru voi (Filip. 3, 7-9). Aceste dreptati se fac in cei ce vor sa si le pastreze nebiruita piedica in calea capatarii dreptatii dumnezeiesti (Rom. 10, 3). Cu evlavie si supunere plecati ra­tiunea voastra trufasa, cu nume mincinos, in fata dreptatii dumnezeiesti. Ea a fost adusa din cer oamenilor, adusa de catre Dumnezeu intrupat: ea suie la cer pe acei oameni care, lepadandu-se de sine, lepadandu-se de pacatele lor si de dreptatile lor, se cufunda pe de-a-ntregul in baia cea curatitoare a pocaintei, intra sub calauzirea dreptatii dumnezeiesti si doar a ei. Faptele voastre bune sa fie doar infaptuiri ale atotsfintei voi dumnezeiesti, nu ale voii voastre stricate! Ele sa fie plata a datoriei voastre fata de Dumnezeu, datorii cu neputinta de platit atat prin desavarsirea Celui Caruia ii sunteti datori, cat si prin margini­rea, neputinta, pacatosenia voastra”.

Smerenia impreunata cu pocainta, care se naste din ea, sunt conditia de ca­re este neaparata nevoie pentru primirea lui Hristos! Smerenia si pocainta sunt singurul pret cu care poate fi cumparata cunoasterea lui Hristos! Smerenia si pocainta sunt singura stare duhovniceasca din care omul se poate apropia de Hristos, din care poate deveni al Lui! Smerenia si pocainta sunt singura jertfa pe care o cere si pe care o primeste Dumnezeu de la omenirea cazuta (Ps. 50, 17-18).

Pe cei molipsiti de parerea trufasa, gresita despre sine, care socotesc pocainta de prisos pentru ei, care nu se numara pe sine in randul pacatosi­lor, Domnul ii leapada. Acestia nu pot fi crestini. N-au trebuinta cei sanatosi, adica cei ce se socot si se proclama sanatosi in chip mincinos, de doctor – de Domnul -, ci cei bolnavi, adica cei ce isi dau seama de boala lor. In auzul intregii omeniri vesteste Mantuitorul lumii despre Sine:

N-au trebuinta cei sa­natosi de doctor, ci cei bolnavi. Deci, mergand, invatati-va ce inseamna: „Mila voiesc, iar nu jertfa”; ca n-am venit sa chem pre cei drepti, ci pre cei pacatosi la pocainta. Amin”.

(Din: Sfantul Ignatie Briancianinov – Predici, Editura Sophia, Bucuresti, 2008)