Predica MITROPOLITULUI NEOFIT DE MORFOU cheama la CURATIREA INIMILOR PRIN POCAINTA: “Problema nu sunt ceilalti, problema suntem NOI, pentru ca ne-a slabit credinta, dragostea dintre noi si catre Hristos… TOTI VOM FI SMERITI, si laicii si clericii, si politicienii, si oamenii simpli. Pentru ca trebuie sa se intample planul lui Dumnezeu si nu al oamenilor” (audio, TRADUCERE)
Evenimentele despre care auziti vor avea implicatii imense
Cuvant de invatatura al Mitropolitului Neofit de Morfou tinut in localitatea ocupata Katokopia (26.12.2018 – Soborul Maicii Domnului)
Va urez tuturor sa aveti ani multi, binecuvantati! Fie ca anii vostri sa-L aiba in centru mereu pe Hristos si sa fie luminati, asa cum aceasta sarbatoare a Soborului Maicii Domnului – pe care primii locuitorii, ai Katokopiei, au ales-o sa le fie hram, aparatoare si izvor de putere pentru comunitatea lor-, se gaseste intre doua mari sarbatori Imparatesti: cea a Craciunului si cea a Botezului Domnului.
Craciunul are un sens pe care, din pacate, Ciprul European cauta sa-l gaseasca acum, de parca l-am fi pierdut intre timp, intr-un colt undeva, intr-o vitrina. Unul este sensul Craciunului: Dumnezeu S-a facut Om astfel ca si omul sa poata deveni dumnezeu, adica sfant. Si acesti sfinti contemporani despre care auzim mai intai in zilelele noastre, si mai apoi sunt canonizati, sunt un exemplu viu al acestei mari minuni a Craciunului. Asa cum Maica Domnului, Fecioara Maria, a fost martora intruparii prin Duhul Sfant, a Celei de a doua Persoane a Sfintei Treimi si, Care, din Dumnezeu a devenit Dumnezeu-Om.
Era nevoie de aceasta minune pentru ca noi sa putem sa invingem pacatul nostru, sa invingem moartea noastra prin El. Trebuia sa moara Dumnezeu-Omul. Ganditi-va in ce hal ajunsese firea umana ca sa fie nevoie sa moara Dumnezeu pentru noi. Dar Dumnezeu nu poate sa ramana in moarte, pentru ca este nemuritor, asa cum frumos au cantat inainte psaltii nostri: “Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, Miluieste-ne pe noi!”
Asadar, pe Acest Dumnezeu fara de moarte, fiecare crestin Il cauta si vrea sa se uneasca cu El in tot timpul, prin rugaciunea mintii, iar in Sfanta Liturghie prin cel mai material mod cu putinta: ”Luati, mancati, Acesta este Trupul Meu…” Un Dumnezeu sa Se micsoreze atat de mult incat sa incapa in gura noastra, sa-L putem manca si bea. Aceasta este credinta noastra, credinta pe care nu o au cei din afara acestei biserici (n.tr.: vorbeste despre cei ce se gasesc in teritoriile ocupate ale Ciprului, musulmani), au avut-o, dar au pierdut-o.
Noi, copii ai martirilor si eroilor, am pastrat-o; au pastrat-o inaintasii nostrii ca sa o aveti si voi si noi. Aceasta credinta care a invins moartea, pacatul si diavolul. Aceasta este puterea comunitatii, dragii mei. Cum de acum locuiesc straini in Katokopia? Iata ca s-au mai intamplat si din acestea. Dar acolo unde se tine slujba Nasterii Domnului, cea a Rastignirii si Invierii Sale, unde se tin aceste Liturghii, toate accidentele istoriei pot fi invinse (depasite). Problema nu sunt ceilalti, problema suntem noi, pentru ca ne-a slabit credinta, si dragostea dintre noi si dragostea catre Hristos. Aici, la final, as vrea sa adaug, sa va rog sa incercati fiecare sa faceti un loc in inima voastra pentru Hristos.
Si daca ma intrebati ce am inteles de la Dumnezeul pe care Il slujesc in cei 20 de ani de arhierie pe care i-am implinit anul asta cu harul Lui – pentru mine Dumnezeu nu este o traditie, ci este o Persoana, este Iisus Hristos, Dumnezeu intrupat, Cuvantul, Dumnezeu Cel Viu – ce am inteles eu este cum reuseste totusi Hristos sa gaseasca un colt in inima mea, in care sa locuiasca? Va marturisesc personal, ca unor prieteni, chiar daca sunteti cateodata caldicei la Liturghie, (…), ca Hristos Se naste in inima mea pacatoasa, si in orice inima pacatoasa. Ajunge sa ne pocaim de pacate imediat ce le-am savarsit. Orice se intampla rau in inima mea: un gand urat, o dorinta rea, un gand ce nu se potriveste unui crestin si nu e in voia Domnului, imediat sa zicem: “Iarta-ma, Hristoase, ca l-am ranit pe K., ca l-am judecat pe F., ca nu l-am bagat in seama pe N. si ca l-am intristat“. Pe cat de repede intelegem ca am pacatuit si ne pocaim, pe atat de bine am inteles sensul credintei ortodoxe. Si inima noastra se curata pentru a-L primi pe Hristos. Si sa stiti ca fara Maica Domnului nu L-am fi putut primi. Asta e adevarul.
De aceea, va rog, daca doriti sa va intoarceti in locurile natale (aflate sub ocupatie), curatati-va repede inimile imediat ce se murdaresc. Si cine nu se murdareste? Nimeni nu e fara de pacat! Dar trebuie sa invatam ce inseamna pocainta. Si astfel, cand aceasta devine o lucrare zilnica, permanenta, si ajungem sa avem minte luminata si inima curata, feciorelnica, cand vom vorbi copiilor si nepotilor nostri, nu tinandu-le multe predici, ei vor simti curatia noastra si se vor schimba si ei.
De aceea, va rog, daca va iubiti copiii, cu adevarat, nu doar sentimental, ci intr-un mod duhovnicesc, daca va iubiti locurile, sa stiti ca evenimentele din Siria si Ucraina lucreaza in favoarea noastra, nu politicienii nostri. Aceste evenimente despre care auziti vor avea implicatii si dimensiuni imense si Ciprul are partea lui in aceste evenimente, o parte favorabila. Dar intrebarea este: ce facem noi? Urmarim stirile de la televizor si asteptam sa ne intoarcem in locurile natale? Nu, nu asa se vor intampla lucrurile. Toti vom fi smeriti, si laici si clericii, si politicienii, si oamenii simpli. Pentru ca trebuie sa se intample planul lui Dumnezeu si nu al oamenilor.
Si noi ce facem? Noi sa ne curatim inimile. Azi Ciprul are nevoie de familii unite, nu dezbinare si divorturi cu una-cu doua. Cum se vor uni familiile, cum se va innoi credinta noastra ortodoxa, cum vom avea parte de o tara libera, daca nu ne vom curati inima si nu ne vom sfinti? Cu ajutorul Europei atee? Sau datorita americanilor care au falimentat si din cauza asta pleaca [se retrag din Siria]? Si nu recunosc acest lucru…? Aceasta este realitatea de acum. Sau cu acesti frati ai nostri din locurile ocupate, care nici macar nu mai au la cine sa spere, sarmanii. Pentru ca inteleg ca si sultanii i-au parasit…
Asadar, sa intelegem bogatia credintei noastre, aceasta nu este o speranta desarta, ci este credinta cea adevarata a sfintilor nostri si putem sa o facem lucratoare.
Va doresc sa ne curatim inimile si sa facem lucrator Duhul Sfant, Care Se gaseste din ora botezului nostru si a mirungerii noastre in inima noastra si Maica Domnului va ajuta sa ne impartasim si noi de Hristos si sa-L nastem in inimile noastre, pe Dumnezeul Cel Adevarat si Omul desavarsit!
Va urez ani binecuvantati si liberi!
(traducere de E.P., exclusiv pentru Cuvantul Ortodox)
Legaturi:
PROFETIILE CUVIOSULUI PAISIE AGHIORITUL despre Turcia, Grecia, Cipru si CUM INCEPE RAZBOIUL MONDIAL
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Multumim E.P., bogdaproste fratilor admini pentru predica Ips Neofit.
“Si noi ce facem? Noi sa ne curatim inimile.”
cine?
Cine are urechi de auzit
toboșarul care strânge duhurile
oamenilor la război
cu bătaia
propriilor
inimi?
cine are urechi să-i audă
pe vitejii Domnului ieșind
din ei înșiși
ca fluturii din
omizi?
cine are urechi să-i audă cum,
despicându-și sufletele
cu ieșirea lor la război,
se prefac în
săbii?
cine are urechi de auzit
strigătul de luptă
al
Învierii?
http://dragosteaincarecred.blogspot.com/2019/01/cine.html
Ca si în vremea lui Noe, nimeni nu vrea sa audă și sa înțeleagă ceea ce ni se spune. Bem, mâncam, uneori chiar ne veselim… Suntem mulțumiți că nu la noi, ci undeva, mai departe se intampla nenorociri mari, sperând că pe noi ne vor ocoli necazurile. Ba avem chiar nesăbuinta sa nădăjduim că Dumnezeu ne va păzi in ciuda faptului că noi tot amânăm adevărata pocainta de pe o zi pe alta.
@RobertCr
Subscriu din toată inima !!! Și nu doar pentru această predică, ci și pentru toate merindele și medicamentele duhovnicești, pe care frații noștri de la Cuvântul Ortodox, asemenea unor albine sau unui izvor întâlnit pe Cale, ne hrănesc și ne adapă pe noi, frații lor, cei flămânzi și însetați… Este oare acesta puțin lucru ? Cu siguranță nu !!!
Doar astfel mai prindem curaj, văzând că nu suntem singuri împotriva curentului, că încă sunt arhierei care au dragoste de oi și curajul mărturisirii, indiferent unde se vor fi aflând ei.
Și câtă dreptate are ÎPS Neofit, vina este a noastră și numai a noastră, pentru că doar începând schimbarea atitudinii cu noi înșine se mai poate îndrepta ceva, cu mila Domnului, în jurul nostru. Iertare și Doamne ajută tuturor !!!
@cititor
In mare suntem totusi un popor de necajiti, din ce vad eu. Foamea-i grea si pe timp de pace.
Ileana,
nu va raspund doar de dragul de a va contrazice. Daca va referiti la foamea trupului, va spun din proprie experienta ca se poate trai cu foarte putin. De cateva ori, parintele meu duhovnicesc m-a intrebat cum ma pot descurca cu asa de putini bani. Referitor tot la ale trupului: atata risipa se face la mancare, imbracaminte, detergenti, etc. (nu mai zic de masini, locuinte, vacante) chiar si de crestini care sunt nelipsiti din biserica, incat ma ingrozesc, credeti-ma. Vom da socoteala pentru fiecare banut cheltuit cu nesabuinta.
Daca va referiti la foamea dupa Cuvantul lui Dumnezeu, altfel stau lucrurile, dar parca nu-mi vine sa cred ca exista om pe pamant care sa-L caute si Domnul sa nu-i iasa in intampinare.
Iertati-ma, sper sa nu va necajiti, imi sunt tare placute interventiile dvs pe acest site, dar de data asta nu suntem de aceeasi parere.
@cititor
Aveti perfecta dreptate, mai ales ca, daca il punem pe Dumnezeu pe primul loc, toate celelalte ni se vor adauga noua. Cateodata insa este foarte greu sa gasesti pocainta autentica, mai ales daca tu consideri, cand este cazul, ca n-ai pacate grele si efectiv nu realizezi ca starea de pocainta trebuie sa fie permanenta sau nu reusesti sa o mentii asa. Sfantul Paisie Aghioritul spune ca spovedania trebuie sa fie insotita neaparat de pocainta si, de multe ori, eu personal, sunt constienta ca nu ma spovedesc destul de des, iar cand prind totusi ocazia sa ajung la preot ma deranjeaza faptul ca efectiv abia la molifta constientizez cat sunt de pacatoasa si cumva, din mila Domnului chiar sunt sincera cand spun ca-mi pare rau pentru cele savarsite. De multe ori ma intreb de ce nu reusesc sa ma spovedesc mai des si mereu pierd ocazia, insa uneori imi dau seama ca poate nici nu este intamplator, pentru ca, daca cineva te supara, acela trebuie sa fie iertat din inima si poate eu nu reusesc sa fac asta si m-as osandi daca m-as impartasi, neconstientizand macar ca totusi mai am un dinte impotriva cuiva. Trecand insa ceva timp, la un moment dat, chiar daca cineva iti greseste grav, iertarea se strecoara in suflet mai adanc si time-ingul se potriveste. Poate ca uneori prea multa introspectie strica, dar eu mereu cred ca nu tin supararea si tot eu ma prind cu matza-n sac. Blocajele astea apar si din cauza judecarii prea aspre a altora si din mii de alte motive, toate de la diavol. Obisnuiesc sa nu-i confrunt pe cei care-mi gresesc, ca sa nu provoc stari conflictuale si gandindu-ma ca sigur si eu le-am gresit lor si au procedat poate si ei cu eleganta, si nici sa le combat barfele despre mine, ca sa nu fiu nevoita, justificandu-ma pe mine, sa-i bag pe altii la apa si totul sa treneze la infinit. Cateodata insa, mai ales in lipsa rugaciunii suficiente si a lipsei de noblete a inimii, digeratul nu decurge in timpi optimi. E un cerc vicios, desigur, pe care tocmai mai deasa spovedanie l-ar putea rupe.
Dar eu ma refeream la romanii saraci, si mai ales la copii. Unii nu au mancare, dar nici rechizite. Am avut dizlocata voluntar familia pentru un an si ne-am mutat din Banat in regat, la tara, si acum inapoi. Pentru noi a fost totul destul de pitoresc, insa la gradinita cu fiica-mea erau si vreo doi copii mai nevoiasi, pe langa cei ale caror familii se descurcau totusi. Abandonul scolar era si el prezent plus alte probleme sociale care ii copleseau pe tineri. Sunt insa si sate in alte zone ale tarii unde situatia e si mai crunta, iar procentul familiilor dezavantajate este mai mare. Majoritatea romanilor nu a plecat de bine din tara, ci pentru ca s-a confruntat cu mari probleme financiare, insa, aveti dreptate ca poate unii s-au inhamat la mai mult decat au putut duce. E greu sa ai o disciplina in a-ti dramui veniturile, presupunand ca ele exista. Ideal era ca toti sa ramanem pe baricade si, din surplusul de care vorbiti, sa-i ajutam pe ceilalti, insa multe s-au deteriorat.
Ma bucur sa aud ca mai exista oameni care nu risipesc si se indestuleaza cu putin. Parintele Iustin spunea ca trebuie sa ne invatam sa mancam cat mai putin. De cate ori ma bate gandul sa dau si eu o fuga cat de mica pe dincolo, ca sa-i rasplatesc si eu pe cei care ma ajuta, desi nu cred ca as fi in stare sa ma mobilizez, de atatea ori ma imobilizeaza preventiv Dumnezeu, si-mi dau seama ca toate sunt cu un rost. Acum, si din prea rara spovedanie si impartasanie si pentru ca s-ar mai fi ivit o ocazie sa plec putin, am, sper ca temporar, spatele si picioarele impiedicate la propriu, asa ca m-as bucura daca v-ati ruga pentru mine. Duhovniceste incerc insa sa profit de situatie si chiar am o stare de satisfactie din punctul asta de vedere, si-mi dau seama cat de mult are de lucru Dumnezeu cu firile naravase si cat de minutios opereaza in fiecare caz. In ciuda situatiei, am petrecut niste Sarbatori foarte fericite in familie, dar trebuie sa le multumesc si adminilor si celor cu care am dialogat pe acest site in aceasta perioada pentru asta. Sa dea Dumnezeu sa gasim toti cumpatarea si lipsa grijii pentru ziua de maine, ca nu ne imputinam si mai tare. Slava Domnului pentru toate!
Multa sanatate si recuperare grabnica sa-ti daruiasca Maicuta Domnului, Ileana.
cititor, Ileana – frumos, frumos. Amandoi aveti dreptate, desigur. Dar frumos ati vorbit unul altuia, m-am bucurat ca si cand as fi castigat eu ceva anume.
Si subscriu:
“Sa dea Dumnezeu sa gasim toti cumpatarea si lipsa grijii pentru ziua de maine, sa nu ne imputinam si mai tare. Slava Domnului pentru toate!”
@RobertCr
Multumesc.
Ileana,
“eu ma refeream la romanii saraci, mai ales la copiii”. Touche!
Cand vad copii flamanzi si infrigurati ma apuca jalea. S-au racit de tot inimile noastre, altfel nu imi explic cum cei care au in plus nu dau celor care sunt lipsiti mai ales cand e vorba de copilasi.
Sunteti de mult in rugaciunile mele, asa cum sunt si adminii si multi alti frati si surori care comentati aici. Va rog, pomeniti-ma si dvs si asa ne vom intari unii pe altii.
Cu drag, Ioana
Lucian Octavian,
Tot ce este frumos este de la Domnul!
Si sigur, ce vine dinspre El, aduce bucurie
@Lucian-Octavian Anghel
Pe langa exemplul dumneavoastra si al fratelui cititor de exprimare a ideilor cu o atenta delicatete si consideratie fata de colocutor, cu care am reusit din mila Domnului sa intru si eu un pic in consonanta, iau in considerare si faptul ca predica IPS Neofit este lucratoare, si, deoarece creatia transmite inevitabil duhul celui care a creat-o, sa ne rugam ca, pentru rugaciunile acestui ierarh deosebit sa fim si noi izbaviti de cursele vrajmasului. Multumesc si eu fratilor admini pentru hrana sufleteasca.
@cititor
Cu drag.
“predica IPS Neofit este lucratoare” – asa cred si eu.
Erata: sora, nu frate.
https://www.marturisireaortodoxa.ro/parintele-efrem-filotheitul-si-a-trimis-ucenicii-acasa-spunandu-le-urmeaza-sa-se-intample-ceva-foarte-rau-pe-continentul-nord-american/
Stiti careva sau fratii admin. daca e sfatul Pr. Efrem sau nu? Am primit linkul de la un cunoscut.
https://triadikon.ro/se-va-intampla-in-curand-ceva-rau-in-america-atentie-un-hoax-care-se-propaga-cu-repeziciune-dezmintit-de-manastirea-sf-antonie-din-arizona/
@RobertCr
Multumesc pt.lamuriri!
Bate si ti se va deschide, cere si ti se va da!
Doamne, ajuta!