DECONSTRUIREA MITULUI INDEPENDENTEI ENERGETICE PRIN GAZELE DE SIST. CHEVRON: urmasul trustului STANDARD OIL detinut de ROCKEFELLER, care a fost desfiintat pentru “conspiratie impotriva concetatenilor”/ PROSPECTIUNI SEISMICE ALE CHEVRON pe terenurile arabile ale oamenilor

3-11-2013 16 minute Sublinieri

standard-oil-co-octopus

  • Matei Udrea: 

Mitul „independenţei energetice“ a României şi scopul alianţei politicieni-petrolişti împotriva populaţiei

O ştire mică-mică apărută într-un colţ de pagină economică la sfârşitul lunii aprilie ne anunţa că Exxon şi Petrom studiază posibilitatea de a nu aduce la ţărmul românesc hidrocarburile pe care le vor extrage din perimetrele concesionate pe platforma continentală a Mării Negre. În felul acesta, conform Legii Petrolului, statul român ar rămâne doar cu redevenţele (care se pot încadra în marja 3,5-13%) şi taxele de producţie.

De aici, de la informaţia înghesuită în aceste 3-4 rânduri pitite într-un colţ de coloană tipărită (informaţie trecută sub tăcere complet de televiziuni şi de politicieni) trebuie să înceapă discuţia despre beneficiile României în exploatarea resurselor naturale ale ţării.

Un enunţ repetat obsedant

Politicienii români şi agenţii de influenţă ai companiilor petroliere fac eforturi să convingă opinia publică de faptul că ţara va deveni independentă energetic dacă s-ar porni exploatarea gazelor de şisturi. În cazul de faţă, cei care susţin acest lucru mizează pe tendinţa naturală spre superficialitate a publicului, căruia îi livrează concluzia fără să-i expună, fie şi succint, argumentaţia. Propoziţia „România şi-ar obţine independenţa energetică“ nu este urmată, în niciunul din cazuri, de explicaţii. Un enunţ şi atât.

În fapt:

a) Exploatarea gazelor de şisturi NU ar aduce independenţa energetică a ţării noastre pentru simplul motiv că resursele nu vor fi exploatate de companii autohtone. Concret: România nu va mai cumpăra gazul rusesc, ci pe cel aflat în proprietatea firmelor străine care-l vor extrage din subsolul autohton. Chevron, Exxon, Petrom-OMV, LukOil, Gazprom şi celelalte companii care au luat în concesiune perimetre şi urmează să exploateze resursele de gaze şi petrol din România vor dispune, conform legii, după cum doresc de cantităţile extrase. Singura companie de stat care participă la aceste operaţiuni este Romgaz.

Conform articolului 47 din Legea Petrolului, titularul contractului de concesionare „are dreptul să dispună asupra cantităţilor de petrol ce îi revin, conform clauzelor acordului petrolier, inclusiv să le exporte“. De menţionat că gazele naturale sunt incluse, din punctul de vedere al legii, în noţiunea „petrol“ şi li se aplică aceleaşi reglementări. Aşadar, „independenţa energetică“ va consta în faptul că banii plătiţi până acum către Rusia le vor fi viraţi altor companii străine. Sau, altfel spus, România va cumpăra propriile resurse naturale de la americani, ruşi, austrieci şi alţii.

Iar pentru această „independenţă energetică“ nu există nicio pârghie legală să se obţină un tarif preferenţial. Nimeni şi nimic nu poate obliga moştenitoarele imperiului lui Rockefeller (Exxon şi Chevron sunt două dintre companiile rezultate din fragmentarea trustului Standard Oil al lui Rockefeller, ca urmare a unei decizii a Curţii Supreme a SUA care a stabilit, în 1911, că respectivul trust a conspirat împotriva intereselor poporului american) să le vândă românilor gazul la preţuri mai bune. Iar un cartel cu Gazprom (de care OMV a şi fost acuzată) ar duce la situaţia extremă ca România să-şi cumpere propriile gaze la preţuri mai mari decât cele mondiale.

Sigur că, din perspectivă economică, pentru companiile care vor exploata gazul românesc va fi preferabil să-l vândă în ţară sau în apropiere (transportul prin reţeaua de conducte la distanţe mari ar mări preţul gazului). Dar, legal, statul n-are nicio posibilitate să împiedice firmele care vor scoate gazul românesc să-l exporte în totalitate către – de exemplu – Ungaria, Ucraina, Bulgaria sau Serbia.

b) Pentru o lungă perioadă de timp de acum înainte, interval măsurabil măcar în decenii, România nu are capacitatea de a consuma şi gazele de şisturi (a căror exploatare se estimează că va începe în 2018).

Potrivit ANRE (Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei), anul trecut producţia internă de gaze a României a asigurat 75,68% din consumul ţării, diferenţa de 24,32% fiind asigurată de importurile din Rusia. În luna aprilie, Petrom a anunţat că din perimetrul Neptun, de pe platforma continentală a Mării Negre aflată în apele teritoriale româneşti, ar putea extrage anual, împreună cu Exxon, circa 6,5 miliarde metri cubi de gaz, ceea ce înseamnă 50% din consumul României în acelaşi interval. Producţia se aşteaptă să înceapă în 2017.

După cum lesne se poate observa din cifrele prezentate mai sus (şi care sunt furnizate oficial chiar de autorităţi şi de firmele implicate), necesarul de gaze al României va fi satisfăcut chiar cu excedent, începând din 2017, prin exploatarea convenţională. Dacă intenţiile Exxon-Petrom despre care am vorbit la început nu se vor concretiza, iar conducta de gaze din perimetrul Neptun va fi direcţionată spre malul românesc (şi nu cel turcesc, de exemplu), atunci pe teritoriul României va ajunge, din extracţiile convenţionale, o cantitate de gaze mai mare decât putem noi consuma acum.

Pentru că guvernul României nu a făcut, nu face şi nici nu se întrevede că ar fi capabil să facă, într-un orizont de timp oarecare, un proiect viabil şi coerent de dezvoltare a economiei, creşterea acestui consum de gaze naturale nu are cum să „explodeze“ peste noapte. Cel mai probabil, presupunând (optimist) că firmele româneşti vor depăşi pe cont propriu criza mondială, consumul de hidrocarburi va creşte şi el lent în deceniile următoare, odată cu dezvoltarea „naturală“ a ţării.

Adevărul

Aici se devoalează falsitatea expresiei „independenţă energetică“ repetată metodic de Traian Băsescu, Victor Ponta şi, în cor cu ei, de politicienii şi agenţii de influenţă disimulaţi în societatea civilă şi plătiţi de firmele interesate. România va avea soluţii alternative la gazul rusesc înainte de 2018 şi fără să fie nevoie de exploatarea gazelor de şisturi. Conform datelor oficiale, piaţa internă va fi incapabilă să absoarbă surplusul de materie primă care va proveni din exploatările prin metoda fracturării hidraulice – metodă controversată, interzisă ferm în Franţa, prin lege, chiar luna trecută.

În aceste condiţii, devine evident că scopul real pentru care preşedintele ţării, premierul şi toată clasa politică se arată hotărâţi să încalce legile şi să reprime prin violenţă protestele nu este cel de a obţine „independenţa energetică“.

[…] INTEGRAL LA SURSA

 

Umbra lui Rockefeller deasupra României

 

Caricatură apărută în 1904 şi care înfăţişa trustul “Standard Oil”, al lui Rockefeller, cuprinzând America şi întreaga lume. Două dintre cele opt tentacule s-ar putea numi acum Exxon şi Chevron (vezi imaginea de sus – n.n.).

Trustul-părinte al petroliştilor care presează acum pentru a exploata gazele de şisturi din România a fost destructurat la ordinul Curţii Supreme a SUA. Compania lui Rockefeller a fost găsită vinovată pentru „conspiraţie împotriva concetăţenilor“ americani. Aşa au apărut Exxon şi Chevron

Chevron şi Exxon Mobile, marile companii petroliere americane, nu sunt pentru prima oară interesate de zăcămintele de hidrocarburi din subsolul României. Standard Oil, trustul din care se trag ambii giganţi dornici să exploateze gazele de şisturi din ţara noastră, a atacat (alături de marii bancheri) economic şi politic România în perioada interbelică, pentru a căpăta acces la zăcămintele de petrol. Până atunci, însă, compania fondată de celebrul Rockefeller urcase treptele puterii călcând pe cadavrele concurenţilor, pe interesele concetăţenilor şi pe legile americane. Chevron şi Exxon au apărut pe scena mondială după ce Curtea Supremă a SUA a dat ordinul de a se destructura trustul Standard Oil, găsit vinovat de „conspiraţie“ împotriva poporului american.

Şapte bărbaţi şi o corporaţie pusă la punct de ei au conspirat împotriva intereselor concetăţenilor lor. Pentru siguranţa ţării, hotărâm acum că această periculoasă conspiraţie trebuie să înceteze până la 15 noiembrie anul curent”
Curtea Supremă a SUA
la 15 mai 1911, în sentinţa pronunţată în cazul trustului Standard Oil, al lui David Rockefeller. Printre firmele apărute prin „spargerea“ trustului se numără Chevron şi Exxon

 Povestea neromanţată a trustului din care s-au născut Exxon şi Chevron este spusă de scriitorul şi ziaristul de investigaţii american Jim Marrs, în cartea „Guvernarea din umbră“.

Redau câteva fragmente în care este descrisă ascensiunea marilor companii americane care au primit acordul şi sprijinul guvernanţilor României pentru a începe explorarea şi exploatarea zăcămintelor de gaze de şisturi. Rândurile de mai jos constituie elemente de background care pot da o idée asupra modului în care Exxon şi Chevron au făcut afaceri de-a lungul timpului.

„La începutul Războiului Civil american (n.r. – 1861-1865), Rockefeller era un tânăr agent la Bursa de Produse Agricole din Cleveland, Ohio. A realizat repede uriaşul potenţial reprezentat de industria petroliferă aflată pe atunci la începuturi în acele locuri şi, în 1863, împreună cu câţiva asociaţi, a construit o rafinărie. În 1870, a înscris la tribunal Compania Standard Oil din Ohio.

 

«Banca Naţională Orăşenească din Cleveland, care a fost identificată mai târziu, în cursul unor audieri pe această temă din Congresul SUA, ca fiind una dintre cele trei bănci americane aparţinând familiei Rothschild (n.r. – o familie importantă de bancheri evrei din Europa), i-a asigurat lui John D. Rockefeller banii necesari pentru ca el să poată începe procesul de monopolizare a rafinăriilor de petrol, proces care a dus la formarea companiei Standard Oil», se remarca într-un recent documentar, intitulat «The Money Masters».

Standard Oil, strămoşul direct al companiei Exxon

Rockefeller, care obişnuia să spună «concurenţa este un păcat», şi-a eliminat fără scrupule concurenţii, fie fuzionând cu ei, fie cumpărându-le bunurile. Dacă nu reuşea s-o facă, reducea preţurile atât de mult, până când concurenţii săi erau obligaţi să vândă. El a mai reuşit să încheie acorduri foarte profitabile privitoare la acordarea de rabat la transporturile pe cale ferată, fapt care i-a asigurat un monopol aproape complet asupra transportării petrolului. Standard Oil, strămoşul direct al companiei Exxon, a prosperat enorm şi, prin 1880, Rockefeller fie deţinea, fie controla 95% din totalul producţiei de petrol a SUA.

Necazurile lui au început în 1902, când Ida Tarbell, fiica unui petrolist din Pennsylvania «scos» de pe piaţă de Rockefeller, a publicat o serie de articole în revista «McClure’s Magazine», în care, sub titlul «Istoria companiei Standard Oil», dezvăluia metodele murdare prin care se îmbogăţise Rockefeller. Aceste articole erau rodul a cinci ani de cercetări. Referindu-se la ele, un recenzent spunea că: «Munca sa reprezenta o demascare neînfricată a criminalităţii morale, care purta masca respectabilităţii şi moralei creştine».

Demascarea făcută de Tarbell a avut ca rezultat faptul că atât guvernul, cât şi justiţia au iniţiat acţiuni ce păreau să fi spart monopolul deţinut de Standard Oil asupra extracţiei şi comercializării petrolului. Totuşi, încă din 1882, Rockefeller începuse să-şi mascheze contractele de afaceri, creând prima mare corporaţie americană, Standard Oil Trust. «Trustul îmbrăţişa o adevărată ramificaţie de structuri juridice, fapt care făcea ca afacerile întreprinse să nu poată fi nici înţelese, nici influenţate, atât de anchetatorii de stat, cât şi de marele public», explica «The New Encyclopaedia Britannica».

Manevrele de acest gen au continuat şi, în 1892, Curtea Supremă a statului Ohio a ordonat dizolvarea trustului. În loc de asta, Rockefeller i-a mutat, pur şi simplu, sediul la New York.

În 1906, guvernul american a acuzat Standard Oil de violarea Legii Antitrust a lui Sherman. Cu toate că apologeţii săi susţineau că Standard Oil era victima unui val emoţional provocat de nemulţumirea publică în legătură cu excesele marilor companii, la data de 15 mai 1911, Curtea Supremă a SUA a formulat hotărârea în aceşti termeni limpezi: «Şapte bărbaţi şi o corporaţie pusă la punct de ei au conspirat împotriva intereselor concetăţenilor lor. Pentru siguranţa ţării, hotărâm acum că această periculoasă conspiraţie trebuie să înceteze până la 15 noiembrie anul curent».

Opt dintre companiile formate în urma dizolvării au menţinut denumirea Standard Oil în numele lor, dar chiar şi ele au fost curând modificate, pentru a prezenta publicului imaginea diversităţii.

Standard Oil Company din New York a fuzionat mai întâi cu trustul Vacuum Oil, pentru a forma Socony-Vacuum, care, în 1966, a devenit Mobil Oil Corporation.
> Standard Oil din Indiana s-a unit cu Standard Oil din Nebraska şi Kansas, iar prin 1985 deveniseră Amoco Corporation.
> În 1984, fuziunea dintre Standard Oil din California şi cea din Kentucky a condus la crearea Chevron Corporation.
> Vechea Standard Oil din New Jersey a devenit, în 1972, Exxon Corporation.
> Alte foste companii ale lui Standard Oil cuprind Atlantic Richfield, Buck-eye Pipe Line, Pennzoil şi Union Tank Car Company.

Continuarea deţinerii controlului de către Rockefeller asupra acestor companii a fost confirmată în ultima parte a anilor 1930 de singurul studiu privitor la cine sunt adevăraţii proprietari ai celor mai mari corporaţii din SUA întocmit vreodată de către Comisia de Valori Mobiliare”
Jim Marrs,
autorul cărţii „Guvernarea din umbră“, despre adevăratul proprietar al companiilor care, în acea perioadă, declanşaseră un război mediatic şi financiar împotriva României, pentru a obţine preluarea zăcămintelor de petrol

Concurenţi în aparenţă, parteneri în realitate

Ironia face ca «spargerea» lui Standard Oil să nu-şi fi atins scopul iniţial, ci doar să fi contribuit la creşterea averii lui Rockefeller, care acum deţinea o pătrime din acţiunile fiecăreia dintre cele 33 de companii diferite, create prin «spargerea» lui Standard Oil. La puţin timp după începutul secolului al XX-lea, Rockefeller a devenit primul miliardar al SUA.

Continuarea deţinerii controlului de către el asupra acestor companii a fost confirmată în ultima parte a anilor 1930 de singurul studiu privitor la cine sunt adevăraţii proprietari ai celor mai mari corporaţii din SUA întocmit vreodată de către Comisia de Valori Mobiliare. Studiul, intitulat «The Distribution of Ownership in the 200 Largest Nonfinancial Corporations» (n.r. – Distribuţia Proprietarilor în cele mai mari 200 Corporaţii Nonfinanciare), a fost publicat în 1940. Acest studiu conchidea că «proprietăţile Rockefeller, cu toate că aparent erau mici, căci, în cea mai mare parte a cazurilor, ele se situau sub 20% din totalul acţiunilor respectivelor companii care se aflau pe piaţă, totuşi, când erau comparate cu averile celorlalţi proprietari, ce erau dispersate, erau considerate suficiente pentru «a-i asigura familiei Rockefeller posibilitatea de a controla companiile unde era acţionară».

Din nou, existenţa consiliilor de administraţie întrepătrunse permitea atât familiei Rockefeller, cât şi altora, să menţină controlul asupra industriei petrolifere. «Cele mai mari opt companii petrolifere au fost unite în 1972 prin intermediul băncilor comerciale mari, fiecare dintre ele fiind obligată să facă afaceri cu cel puţin una dintre companiile membre ale grupului de elită», scria dr. John M. Blair, fost economist-şef adjunct al Comisiei Federale de Comerţ. «Exxon avea patru astfel de ramificaţii de afaceri cu Mobil, Standard Oil din Indiana, Texaco, ARCO. Mobil avea, la rândul său, astfel de ramificaţii cu Exxon, Shell, Texaco şi ARCO, iar Texaco avea ramificaţii de afaceri cu Exxon, Mobil, Standard Oil din Indiana, iar compania Shell cu compania Mobil. Ori de câte ori toate aceste şase (dintre cele mai mari) bănci comerciale, exceptând Bank of America şi Western Bank Corporation, ţin şedinţele consiliilor de conducere, directorii primelor opt companii petroliere, exceptând Gulf şi SoCal, se întâlnesc în medie de 3,2 ori cu directorii unora dintre cei mai importanţi concurenţi ai lor».

Ironia sorţii face ca, la începutul secolului al XXI-lea, vechiul monopol deţinut în domeniul industriei petroliere de către Standard Oil să fi fost reconstituit prin anticipata fuziune a două dintre cele mai mari companii petroliere din lume: Exxon şi Mobil. Această mega-afacere, valorând 7,5 miliarde de dolari, a fost repede denumită de ziare «răzbunarea lui Rockefeller»”
Jim Marrs
în cartea „Guvernarea din umbră

[…] INTEGRAL LA SURSA

Reprezentantii firmei Prospectiuni SA, care fac explorari pentru compania americana Chevron, la Chirnogeni, judetul Constanta, sustin ca patrund in mod legal pe terenurile satenilor si le acorda acestora despagubiri de pana la 2.000-3.000 de lei, in functie de eventualele daune pe care le aduc recoltelor. Realitatea romaneasca (sic! – n.n.)  insa ii prinde la mijloc si pe sateni, si pe prospectori, si pe petrolistii americani, in conditiile in care proprietarii terenurilor nu profita de bogatiile de sub pamantul lor, prospectorii au dificultati in a intra pe proprietati pentru a face explorarile, iar Chevron a fost deja nevoita sa-si intrerupa activitatea petroliera in judetul Vaslui. Prospectorii au prezentat, vineri, presei, si un utilaj greu de 30 de tone care genereaza trepidatii simtite la 5-6 metri in jurul dispozitivului. Si pe site-ul oficial, Chevron descrie “explorarea seismica” cu utilaje vibratoare si explozibili.

Unii dintre cei circa 3.200 de sateni din comuna constanteana Chirnogeni s-au pomenit acum 2-3 saptamani cu 5 utilaje de 30 de tone si 500.000 de dolari bucata pe terenurile lor agricole. Firma romaneasca Prospectiuni SA a inceput lucrarile de explorare in zona, pentru compania petroliera americana Chevron, care a concesionat 3 perimetre de circa 2.700 kmp in total, in Dobrogea, in speranta ca va gasi gaze de sist sau alte hidrocarburi. 

Concesiunile au fost aprobate de Guvernul Ungureanu in martie 2012, in acelasi an Chevron planificand si “realizarea unui studiu de colectare a unor date seismice bidimensionale (2D)”, potrivit site-ului oficial al companiei.

Utilajul de 30 de tone, denumit vibrator, cu care prospectorii au facut vineri o demostratie in fata jurnalistilor, a produs trepidatii, timp de cateva secunde, resimtite la 5-6 metri in jurul masinii. 

Pentru o persoana fara cunostinte in domeniu, trepidatiile pareau sa semene cu zgaltaitura unui cutremur de vreo 4 grade, intr-un bloc din Bucuresti. Mihai Mitroi, vicepresedinte pentru calitate si siguranta la Prospectiuni SA, sustine, insa, ca trepidatiile pot fi asemuite cu un seism de sub un grad pe scara Richter, ori cu zguduitura resimtita de cineva care sta pe marginea soselei pe care trece un camion de mare tonaj.

De asemenea, el afirma ca trepidatiile sunt simtite la suprafata, iar opratiunea se efectueaza in camp, la kilometri intregi de case. “Eu sunt medicul care face ecografia, facem o ecografie a pamantului. Rezultatul il dam beneficiarului si este treaba lui ce va face cu el. Chirurgul, medicul specilist stiu ce fac mai departe cu ecografia. Noi intervenim la suprafata pamantului. Nimic invaziv”, explica Mitroi intreventia asupra terenurilor explorate.

“Medicii care fac ecografia” de la Prospectiuni SA folosesc si explozibili, insa in cantitati foarte mici, spun ei. Un cilindru cam de dimensiunea unui deodorant, continand un amestec de azotat de amoniu si nitroglicerina, se introduce in pamant la 6-12 metri adancime, unde este detonat. 

“Explozia nu este resimtita la suprafata, iar in urma ei ramane putin scrum si se degaja vapori”, da asigurari Mitroi. Azotatul de amoniu este un ingrasamant, mai argumenteaza el, neuitand sa adauge ca dinamita a fost inventata de Nobel.

Compania americana Chevron descrie, pe site-ul sau, “explorarea seismica tipica”, cu vibratoare si explozibili, astfel:

“este nevoie de patru sau cinci vehicule denumite vibratoare. Acestea merg unul în spatele celuilalt și din 25 în 25 de metri, prin intermediul unei plăci vibratoare, trimit unde sonore în subteran. Vehiculele stau cam două minute în fiecare locație pentru a transmite și colecta semnalele. Atunci când sunt folosite mici încărcături explozibile, acestea sunt îngropate la 10-30 de metri adâncime, în găuri făcute cu dispozitivele de forare instalate pe vehicule”.

Faza de explorare este insa mai vasta, si cuprinde inclusiv montarea unor sonde, recunoaste Mitroi, insa Prospectiuni SA nu ajunge la acea etapa, limitandu-se la prospectarea de la suprafata, adauga el.

Cu ce se aleg proprietarii

Dincolo de demonstartiile si explicatiile tehnice, lucrarile de explorare si mai ales eventuala exploatare a zacamintelor, se ciocnesc la Chirnogeni, asa cum s-a intamplat si in judetul Vaslui, de opozitia localnicilor proprietari de terenuri. 

Unii dintre satenii de la Chirnogeni, judetul Constanta, au reclamat la Politia din localitate faptul ca prospectorii au patruns pe terenurile agricole si au produs pagube proprietarilor. Mihai Mitroi da mai departe vina pe legislatie si pe administratia publica din Romania, care nu dispune de cadastre si baze de date  funciare pentru ca prospectorii sa se poata adresa fiecarui proprietar in parte, in functie de terenul afectat.

“Am incercat implicarea autoritatilor locale. Nu exista harti, nu exista baze de date, nu exista niciun fel de informatii precise despre proprietari. Practic, ne-au ajutat autoritatile locale doar in identificare, sa ne mai spuna cate ceva pe hartile noastre. Si apoi din poarta in poarta, din lot in lot. De aici apar si erorile. Pamantul s-a retrocedat din 1990 si retrocedarea nu s-a incheiat inca”, reclama vicepresedintele Prospectiuni SA.

De asemenea, el se plange ca legislatia romaneasca nu precizeaza clar cine trebuie sa fie despagubit pentru distrugerea unei recolte, proprietarul terenului sau arendasul? “Multe arenzi sunt facute fara forme legale. Cui platesc? Problema este ca nu reusesc sa identific, pentru ca nici proprietarul, nici arendasul nu vor sa spuna cine are dreptul”, sustine oficialul Prospectiuni SA.

Intrebat despre valoarea despagubirilor, Mitroi a explicat ca acestea au variant intre 200-300 de lei si 2.000-3.000 de lei, in functie de suprafetele afectate, productia respectiva la hectar, cultura afectata si pretul pietei la kilogram in cazul acelei culturi.  Interventiile firmei pe sol se fac pe suprafete inguste de 3-4 metri si lungi de zeci de kilometri, in conditiile in care un singur bloc luat in concesiune de Chevron are 400 km liniari. Astfel, Mitroi sustine ca afectarea unui singur lot de teren este limitata, avand in vedere caracterul liniar al interventiei.

In schimb, Maria Vlad, o localnica, fosta primarita a Chirnogenilor, reclama ca interventia pe terenul ei, desi a fost liniara, s-a facut pe diagonala, ceea ce i-ar fi afectat intreaga suprafata. 

“La mine au intrat pe teren pe diagonala si nu mai pot lucra terenul. Eu mi-am arat, dar nu voi ceda, am facut o plangere penala la Politie. Daca Politia Chirnogeni nu-si va face datoria, voi merge la Politie la Bucuresti”, ameninta Maria Vlad. Ea a refuzat sa semneze o intelegere cu Prospectiuni SA privind acordul in vederea intrarii firmei pe proprietatea sa. 

“Din 100 de proprietari, cam 95-98 sunt de acord sa intram pe terenul lor, in general”, explica, la randul lui, Mihai Mitroi.

Ce spune legea: proprietarul este notificat 

Vicepresedintele de la Prospectiuni SA sustine ca legislatia nu obliga firma sa obtina acordul proprietarilor, ci numai sa-i notofice pe proprietarii de terenuri ca se vor face explorari petroliere pe pamanturile lor. De asemenea, numai in urma eventualelor pagube, proprietarii sunt platiti, mai sustine Mitroi.

“Am pus anunt la primaria locala ca avem de efectuat niste masuratori in zona, i-am informat despre ce e vorba. I-am notificat, nu am cerut aprobare, nu este necesara conform legii, nu sunt dansii abilitati sa ne-o dea, nu au cunostintele tehnice pentru aceasta aprobare”, a declarat seful de la Prospectiuni SA.

Legea 238/2004 a petrolului are, insa, prevederi mai putin exacte decat le prezinta Mihai Mitroi. Practic, proprietarii sunt notificati privind prospectiunile, dar legea prevede in paralel si intelegeri cu rente acordate detinatorilor de terenuri:

  • Asupra terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare şi asupra terenurilor necesare oricăror activităţi pe care acestea le implică, altele decât cele declarate de utilitate publică, se instituie, în favoarea titularului (a Chevron, in acest caz – n.r.), un drept de servitute legală.
  • Exercitarea dreptului de servitute legală stabilit potrivit prevederilor se face contra plăţii unei rente anuale către proprietarii terenurilor afectate de acesta, pe baza convenţiei încheiate între părţi cu respectarea prevederilor legale, în termen de 60 de zile de la comunicarea către proprietarii de terenuri a unei notificări scrise din partea titularilor de acorduri şi/sau permise.
  • În cazul în care părţile nu ajung la un acord de voinţă, stabilirea cuantumului rentei se va face de către instanţă, în condiţiile legii.
  • Orice neînţelegeri între titularii care desfăşoară operaţiuni petroliere şi proprietarii terenurilor se soluţionează de către instanţele judecătoreşti competente, potrivit legii.
  • Despăgubirile se vor stabili avându-se în vedere contravaloarea producţiei estimate a culturilor şi plantaţiilor afectate, precum şi valoarea de circulaţie a bunurilor imobile afectate, stabilite în condiţiile legii, la momentul afectării.

Proprietarul are terenul, dar statul detine bogatiile de dedesubt

Americanul Walter Russel Mead, profesor universitar de relatii internationale, un sustinator al exploatarii gazelor de sist, explica, punea opozitia localnicilor fata de exploatarea gazelor de sist pe seama faptului ca in Romania, ca si in alte state europene, statul este cel care detine resursele din subsol, ci nu proprietarul terenului, asa cum este in America.

“In multe locuri, e vorba de nimbies – Not in my back yard (Nu in curtea mea  n.r.). In America, avem plimbies – Please, in my back yard (Te rog, in curtea mea  n.r.). Deci, poate o cale de a rezolva unele probleme politice asociate extractiilor ar putea fi reforma drepturilor minerale”, a argumentat profesorul, in 11 octombrie, la un colocviu gazduit de Ambasada SUA la Bucuresti.

Introcandu-ne la Chirnogeni, judetul Constanta, “rezervele din subsol apartin statului si statul are dreptul la explorare, eventual prin concesiune”, ne aminteste si Mihai Mitroi, seful de la Prospectiuni SA.

“Cel care executa lucrarea este obligat sa despagubeasca, sa compenseze pagubele produse. Eu nu pot sa-i dau cuiva ceva, daca nu-i produc un neajuns. Nu discutam despre un loc acasa, ci despre un teren in camp, la 5 km de sat”, isi mai argumenteaza Mitroi legalitatea intervetiei prospectorilor pe terenurile dobrogenilor.

Asadar, in cel mai bun caz, atat in faza de explorare, cat si in cea de extractie propriu-zisa a gazelor sau a petrolului care vor fi fost gasite, satenii din Chirnogeni se vor alege cu despagubiri sau eventual rente in contul utilizarii proprietatii lor de catre Chevron, insa nu vor avea niciun drept aspra bogatiilor de sub terenul lor.

Legea petrolului, din 2004, prevede ca dreptul de folosinta a terenurilor necesare efectuarii operaţiunilor petroliere se dobandeste prin:

  • vanzarea-cumpararea terenurilor si, dupa caz, a constructiilor situate pe acestea, la pretul convenit intre parti;
  • schimbul de terenuri, insotit de stramutarea proprietarului afectat si de reconstructia cladirilor pe terenul nou acordat, pe cheltuiala titularului care beneficiaza de terenul eliberat, conform conventiei parţilor;
  • inchirierea terenului pe durata determinata, pe baza de contracte incheiate intre parti;
  • exproprierea pentru cauza de utilitate publica, in conditiile legii;
  • concesionarea terenurilor;
  • asocierea dintre proprietarul terenului si titularul de acord;
  • alte proceduri prevazute de lege.

Satenii de la Chirnogeni nu au nici dreptul sa stie ce se afla sub terenul lor. “Noi predam toate datele pe care le obtinem clientului nostru, iar acesta este obligat sa depuna o copie si la Agentia Nationala de Resurse Minerale”, a spus Mitroi.

vibrator-chirnogeni-judetul-constantaCand vine vorba de locuri de munca, din aproximativ 200 de angajati care lucreaza pe teren la explorarile din apropierea Chirnogenilor, 40-50 sunt muncitori necalificati recrutati din zona Mangalia si a statiunilor din apropiere, situate la circa 30 km de comuna Chirnogeni. “Nu stim exact de unde sunt, cine a vrut a venit. Sunt cam 40-50, vine unul, pleaca altul. Salariul pentru muncile cele mai putin calificate este salariul minim pe economie (800 de lei brut), insa cu spor de santier, daca omul sta departe de casa, cu bonuri de masa, le decontam biletele de tren”, a explicat seful de la Prospectiuni SA.  Cea mai mare parte a lucratorilor provine din randul angajatilor permanenti ai Prospectiuni SA, care sunt specialisti in domeniu.

Afacerea cu prospectiuni – cifre si bani

Vicepresedintele Prospectiuni SA Mihai Mitroi a refuzat sa dezvaluie valoarea contractului obtinut de firma de la Chevron. Ca ordin de marime orientativ, la inceputul acestui an, compania detinuta de omul de afaceri Ovidiu Tender a castigat 3 licitatii de explorari pentru Romgaz, in valoare de 41,6 milioane de euro, potrivit Ziarului Financiar, citat de site-ul oficial al Prospectiuni SA. In 2012, compania a obtinut o cifra de afaceri de peste 70 de milioane de euro.

La Chirnogeni, firma s-a batut cu alte 5 companii, din Franta, Polonia, Cehia si Croatia, Prospectiuni oferind Chevron-ului cel mai mic pret, a afirmat Mihai Mitroi. “Daca nu faceam noi prospectiunile aici, le faceau altii, firme straine”, adauga seful de la Prospectiuni SA.

Infiintata in anul 1950, compania se numea Intreprinderea de Prospectiuni Geologice si Geofizice Bucuresti in perioada comunista. In anul 2000 a fost privatizata de omul de afaceri Ovidiu Tender. Fiind singura companie romaneasca de profil, Prospectiuni SA ajunge la o cota de piata de 95% in Romania, conform Wall-Street.ro.

O femeie din localitatea constănţeană Chirnogeni a depus o plângere la Poliţie în care reclamă că echipe ale societăţii Prospecţiuni au intrat pe terenul său fără să-i ceară acordul, în timp ce reprezentanţii companiei spun că a fost vorba despre “o eroare” şi că doresc să o despăgubească pe femeie.

Reprezentanţii Prospecţiuni SA au făcut, vineri, o vizită în localitatea Chirnogeni din judeţul Constanţa, pentru a prezenta metoda folosită la achiziţia de date în cadrul lucrărilor de explorare a gazelor de şist în zonă.

Cu acest prilej, o localnică, Maria Vlad, a povestit jurnaliştilor că echipe ale Prospecţiuni SA au intrat pe terenul său fără să-i ceară acordul.

“În septembrie a venit cineva la mine de la Prospecţiuni cu o hârtie pe care scria «Înţelegere», necompletată, ca să o semnez, că vor să intre pe teren. Le-am spus că nu intră nimeni până nu vin cu un contract în care se precizează pe ce suprafaţă se intră, care sunt despăguburile, data la care se intră şi când se iese de pe teren. Nu a mai venit nimeni, iar pe 13 octombrie am trimis pe cineva să are şi mi-a spus că acolo sunt ţăruşi. Am venit la primărie, viceprimarul mi-a spus că nu ştie nimic, apoi am mers la poliţie şi am depus o plângere penală pentru a cere soluţionarea cazului pentru că s-a intrat fără acordul meu”, a spus Maria Vlad.

Vicepreşedintele companiei Prospecţiuni SA, Mihai Mitroi, a spus că în acest caz a fost vorba de “o eroare”, precizând că femeia va primi despăgubiri.

“Numele doamnei coincide cu numele alteia cu care s-a încheiat înţelegerea. Doamna ne-a contactat, a primit scuzele noastre, a fost eroare de nume, se mai produc astfel de erori. Va fi despăgubită dacă vrea să se înţeleagă amiabil cu noi, dacă nu, poate urma căile legale”, a explicat Mihai Mitroi.

El a mai spus că Prospecţiuni SA este societatea care obţine acordul proprietarilor de terenuri, dar că Chevon este firma care achită despăgubirile.

“Acordul proprietarilor de teren îl luăm noi. Când am venit în Chirnogeni, ne-am dus la primărie, am pus anunţ că avem de făcut măsurători în zonă. I-am rugat să ne ajute. E dificilă identificarea proprietarilor de teren. Încercăm să ne înţelegem cu fiecare în parte şi o facem. (..) Chevron rambursează banii”, a menţionat Mihai Mitroi.

[…]

Mihai Mitroi a precizat că lucrările în localitatea Chirnogeni au început în urmă cu aproximativ trei săptămâni, însă abia acum va fi demarată achiziţia datelor.

“Aici lucrăm de două-trei săptămâni şi am făcut testarea echipamentului. De acum vom începe efectiv achiziţia datelor”, a menţionat vicepreşedintele de la Prospecţiuni.

El a precizat că firma pe care o reprezintă se ocupă de prima fază a explorării, iar datele colectate sunt oferite companiei Chevron care continuă apoi celelalte faze ale explorării.

În 18 octombrie, Mihai Mitroi, vicepreşedintele companiei Prospecţiuni, anunţa că prospecţiunile pentru explorarea gazelor de şist în sudul judeţului Constanţa au început şi vor dura aproximativ un an, precizând că suprafaţa zonelor prospectate însumează peste o mie de kilometri liniari.

Conform datelor de pe site-ul Chevron, după încheierea studiului seismic, prima fază a explorării, urmează forarea unei sonde de explorare şi evaluarea şi testarea informaţiilor obţinute de sonda de explorare. Etapa de explorare a gazelor de şist durează aproximativ patru-cinci ani.

Chevron a primit licenţe pentru trei blocuri pe uscat situate în regiunea Constanţa – perimetrele 17, 18 şi 19.

În 22 octombrie, mai mulţi localnici din comunele argeşene Poiana Lacului, Moşoaia, Vedea, Sălătrucu şi Şuici se plângeau că angajaţii firmei Prospecţiuni au intrat abuziv pe terenurile lor, unde au montat cabluri şi au făcut săpături prospectiunedobrogeapentru descoperirea de zăcăminte, şi acuzau că “este o tulburare de posesie”.

Oamenii afirmau că au sesizat autorităţile locale în acest caz, fiind depusă şi o plângere la Poliţie.

Ulterior, reprezentanţii companiei afirmau, într-un comunicat, că Prospecţiuni face cercetări geologice în Argeş într-un perimetru petrolifer de unde se extrag ţiţei de peste 30 de ani şi că societatea nu vizează explorarea gazelor de şist în zonă cercetările geologice făcându-se în baza unui contract cu Petrom.

De asemenea, ei precizau că au fost semnate procese-verbale de acord cu aproximativ 500 de proprietari de terenuri din judeţ.

Totodată, Mihai Mitroi afirma că au existat “anumite slăbiciuni” în ceea ce priveşte informarea în timp util a localnicilor din judeţul Argeş cu privire la lucrările făcute de companie pe terenurile acestora, precizând că o comisie va analiza “dacă procedurile au fost respectate”.


Categorii

1. DIVERSE, Batalia pentru resurse, Dezinformari, hoaxuri, diversiuni, manipulari, Gazele de sist

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la “DECONSTRUIREA MITULUI INDEPENDENTEI ENERGETICE PRIN GAZELE DE SIST. CHEVRON: urmasul trustului STANDARD OIL detinut de ROCKEFELLER, care a fost desfiintat pentru “conspiratie impotriva concetatenilor”/ PROSPECTIUNI SEISMICE ALE CHEVRON pe terenurile arabile ale oamenilor

  1. Cititi “Confesiunile unui asasin economic” de John Perkins si o sa aflati de Chevon si Bechtel care si-au varat coada in tari de mana a treia! Tipul care a scris catea este un american care a lucrat in lumea afacerilor dubioase si “s-a pocait”. O multime de politicieni americani erau in consiliile de administratie a acestor firme. Presedintii unor state au incercat sa se opuna americanilor si pana la urma “au murit intamplator” in accidente. Vezi: Panama si Ecuador. In Ecuador intr-o zona virgina era un trib de indieni care nu voiau sa plece de acolo. La un moment dat a venit o fundatie umanitara sa-i ajute cu alimente si haine ca vezi Doamne erau saraci. Se pare ca in alimente le-au pus tot felul de otravuri si s-au imolnavit. Tot ei le-au construit spitale si dupa aceea i-au convins sa plece de acolo ca apa ea otravita si de aceea se imbolnaveau. Si imediat dupa ce au plecat au venit baietii destepti sa foreze ca binenteles zona mustea de petrol.
    Cred ca este vemea sa nu mai tacem ……

  2. Mie mi se pare totul sinistru. Gaze avem din Marea Neagra, cutremure nu ne trebuie, apa freatica o vrem neafectata, Rosia Montana e bine sa ramana integra… nu stiu ce cauta toti nechematii pe aici. Avand in vedere antecedentele lor, semintele din care au iesit, toti intreprinzatorii care au navalit acum pe resursele noastre imi par veniti din infern. Nu cred ca umbla dupa resurse energetice, cat o fac din ura nemasurata fata de acest pamant, din dorinta nebuna de distrugere si batjocura. O fac cu tarile marginase, dar si la ei, in SUA. Toate argumentele economice, energetice sau de alta natura nu valoreaza doi bani.
    De aceea cred ca rugaciunea si impotrivirea fatisa, dar si argumentele si deconstruirea miturilor lor prefabricate sunt cea mai buna opozitie. In ordinea mentionata.
    Poate parea Ev Mediu, primitivism, dar ceea ce fac conducatorii nostri si din afara e barbarism curat si indracire fatisa, atitudine de balaur fardat.

  3. Pingback: MIZERABILUL ATAC al premierului Ponta la adresa parintelui Vasile Laiu si a REZISTENTEI PREOTILOR din Vaslui/ Contra-ofensiva corporatiilor americane: un LOBBYST afirma ca ”N-AR FI O SURPRIZA” CA RUSIA SA FIE IN SPATELE PROTESTELOR ANTI-FRACKING - Rec
  4. Pingback: PUNGESTIUL IN ALERTA DIN NOU: jandarmii fac “exercitii de verificare”, starnind protestele oamenilor/ REZISTENTA TARANEASCA impotriva exploatarilor abuzive: “Putem trai fara apa? Nu! Dar fara Chevron? Da!”/ Si totusi, la BAILE FELI
  5. Pingback: DEMONTAREA MITURILOR INDUSTRIEI GAZELOR DE SIST de catre un profesor universitar de la Universitarea Cornell - Recomandari
  6. Pingback: Jandarmeria: documentele referitoare la MISIUNEA DE LA PUNGESTI SUNT CLASIFICATE/ Seful CHEVRON Romania si “jumatatile de adevar” - Recomandari
  7. Pingback: Actiuni hazardate la Pungesti: PROTESTATARII AU RUPT GARDUL CHEVRON [FOTO+stream live]. Casa Regala se declara ”PROFUND INTRISTATA” de situatia din PUNGESTI si cere CONSULTAREA LOCALNICILOR - Recomandari
  8. Pingback: CHEVRON REIA OPERATIUNILE. MOARTEA DEMOCRATIEI LA PUNGESTI? Tabara de rezistenta declarata ”CAMP INFRACTIONAL”, satul ”ZONA SPECIALA DE SIGURANTA PUBLICA”[VIDEO]. O analiza critica a miscarii de rezistenta antifraking de la Pungesti - Recomandari
  9. Pingback: SUA SI ”REVOLUTIA” FRACKINGULUI: cutremure in TEXAS, Massachusetts pe cale sa interzica FRACTURAREA HIDRAULICA pentru 10 ani - Recomandari
  10. Pingback: “Revolutia gazelor de sist”: O ESCROCHERIE ENERGETICA SI ECONOMICA – se afirma intr-un studiu citat si de Ziarul Lumina - Recomandari
  11. Pingback: A INCEPUT CHEVRONIADA, IN FRUNTE CU BASESCU SI PONTA, la “indicatiile pretioase” ale fostului Ambasador SUA Gitenstein. CORPORATIILE AMERICANE SUNT “PRIETENOASE” CU COMUNITATILE SI VOR ANGAJA “TINERI”… - Recomanda
  12. Pingback: O membra a familiei si concernului ROTHSCHILD va fi sustinuta de guvern pentru CA al ELECTRICA. Ocazie cu care aflam ca familia ROTHSCHILD – famura franceza – a fost implicata in MARILE PRIVATIZARI ale Romaniei - Recomandari
  13. Pingback: GAZELE DE SIST: otravirea pamantului pentru o BULA SPECULATIVA? CUm a functionat LOBBYUL AMERICAN de promovare a FRACTURARII HIDRAULICE/ Iulian Iancu: rusii ar fi finantat miscarile anti-sist cu 82 mil. euro - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare