Premierul ucrainean Iateniuk: CONFLICTUL CU RUSIA A TRECUT LA “FAZA MILITARA”/ Care sunt OPTIUNILE RUSIEI fata de noul front occidental din UCRAINA?/ “Oferta” lui Jirinovski: Basarabia si Bucovina la schimb cu Transnistria/ ROMANIA PREGATESTE BUGETUL PENTRU RAZBOI

Focarele de instabilitate din MOLDOVA

HARTA DEPENDENTEI UE DE GAZUL RUSESC (VIDEO)

sursa foto: www.economist.com

• Stratfor/George Friedman: Rusia analizeaza optiunile pentru a raspunde situatiei din Ucraina

Caderea guvernului ucrainean si inlocuirea acestuia cu unul ce pare ca este orientat catre Occident reprezinta o infrangere majora pentru Federatia Rusa. Dupa prabusirea Uniunii Sovietice, Rusia a aceptat realitatea conform careia fostele state satelit din Europa de Est se vor fi absorbit in interiorul sistemelor economice si politice occidentale. Moscova sustine ca a fost asigurata ca fostele republici sovietice vor ramane ca o zona de tampon neutra si nu vor fi acaparate. Washington-ul si ceilalti au negat ca ar fi promis acest lucru. In orice caz, in momentul in care statele baltice au fost admise in NATO si in Uniunea Europeana acest lucru ramanea lipsit de sens. Rezultatul a fost ca NATO, care pana acum era la 1600km (1000 mile) de St. Petersburg a ajuns la mai putin de 160 km departare de acest oras.

Acest lucru a dus la transformarea Belarus-ului si Ucrainei in zone-tampon. Ucraina este la o distanta de 480 km de Moscova la punctul cel mai apropiat. In momentul in care Belarus si Ucraina ar fi admise in NATO, orasul Smolensk, care s-a aflat de-a lungul timpului adanc in interiorul Uniunii Sovietice, ar deveni un oras de granita. Rusia s-a autoprotejat de-a lungul istoriei datorita intinderii sale. Si-a mutat granitele cat mai departe de Occident, iar aceasta distanta i-a descurajat pe multi aventurieri sau, asa cum s-a intamplat in cazul lui Hitler si Napoleon, i-a distrus. Pierderea Ucrainei ca zona de tampon cu Occidentul face ca Rusia sa piarda avantajul acestei distante si o transforma in ostaticul actiunilor si capacitatilor Europei si Statelor Unite.

Multe persoane din Vest resping temerile Rusiei catalogandu-le drept anacronice. Nimeni nu doreste sa ocupe Rusia si nimeni nu poate invada Rusia. Astfel de opinii par sofisticate, dar sunt de fapt simpliste. Intentiile inseamna relativ putin in termeni de evaluare a amenintarilor. Se pot schimba foarte rapid. La fel si posibilitatile. Actiunea americana din Primul Razboi Mondial si actiunea germana din anii 1930 dovedesc cat de repede se pot schimba amenintarile si posibilitatile. In 1932, Germania era un dezastru economic si militar. In 1938 ea ajunsese cea mai mare putere economica si militara din Peninsula Europeana. In 1941, ajunsese la portile Moscovei. In 1916 Presedintele SUA, Woodrow Wilson a condus o adevarata campanie anti-razboi intr-o tara care nu avea aproape nici o armata. In 1917 el a trimis mai bine de un milion de soldati americani in Europa.

Punctul de vedere al Rusiei este, in mod adecvat, unul pesimist. Daca Rusia pierde Ucraina sau Belarus-ul, isi pierde distanta strategica ce asigura o mare parte din capacitatea sa de aparare a pamantului rus. Daca intentiile Occidentului nu sunt ostile, atunci de ce acesta este atat de nerabdator de a vedea transformat regimul de stat din Ucraina? Poate fi vorba despre o mare dragoste pentru democratia liberala, dar, privind lucrurile din perspectiva Moscovei, Rusia trebuie sa presupuna motive mai amenintatoare.

Lasand la o parte problema invaziei, care evident este o chestiune indepartata, Rusia este preocupata de consecintele aderarii Ucrainei la Occident si de riscul de contagiune asupra unor parti ale Rusiei insesi. In timpul anilor 1990 au existat mai multe miscari secesioniste in Rusia. Cecenii au devenit violenti, iar celelalte detalii legate de problema lor de secesiune sunt bine cunoscute. Dar s-au ivit probleme de secesiune si in Karelia, in nord-vestul Rusiei, precum si in regiunea maritima din Pacific.

Ceea ce se putea imagina in timpul lui Boris Eltin a devenit de neimaginat in timpul lui Vladimir Putin. Strategia adoptata de Putin a fost de a creste puterea Rusiei moderat, dar sistematic, pentru a face ca aceasta crestere modesta sa para ca fiind disproportionat de mare. Rusia nu-si putea permite sa ramana in defensiva; fortele din jurul ei erau prea puternice. Putin a trebuit sa creasca puterea Rusiei si a facut-o. Folosindu-se de exportul de energie, de slabiciunea Europei si de distragerea atentiei SUA in Orientul Mijlociu, el a creat un sentiment de sporire a puterii Rusiei. Putin a facut sa inceteze discutiile despre secesiune in Federatia Rusa. El a actionat pentru a crea regimuri in Ucraina si Belarus care isi pastrau un grad mare de autonomie interna, dar care functionau intr-un cadru de politica externa acceptabila pentru Rusia. Moscova a mers mai departe, proiectandu-si puterea in Orientul Mijlociu si in razboiul civil din Siria, parand ca a fortat Statele Unite sa renunte la strategia sa.

Nu este clar ce s-a intamplat la Kiev. Au fost, desigur, multe organizatii finantate din bani americani si europeni care erau angajate in reformarea conducerii. Este irelevant daca, incercand sa plateasca Rusiei vreo polita, aceste organizatii au planificat si au instigat la revolta impotriva regimului fostului presedinte Victor Ianukovici sau daca acea revolta a fost, de fapt, o parte a unei miscari indigene mult mai puternice care a atras aceste grupari. Cert este ca Ianukovici a refuzat sa semneze un acord care aducea Ucraina mai aproape de Uniunea Europeana, demonstratiile au avut loc, a fost violenta si a fost pus in functie un guvern ucrainean pro-occidental.

Rusii pur si simplu nu pot accepta acest lucru. Nu numai ca se creaza o noua realitate geopolitica, dar pe termen lung, de asemenea, s-ar da impresia in interiorul Rusiei, ca Putin este mai slab decat pare, dechizandu-se usa instabilitatii si chiar a fragmentarii [teritoriale]. Prin urmare, rusii trebuie sa raspunda. Problema este cum.

Posibilele raspunsuri ale Rusiei

Primul pas a fost pur si simplu de a oficializa o realitate de fapt. Crimeea se afla in sfera de influenta a Rusiei, iar forta militara pe care Moscova a stabilit-o in Crimeea in urma tratatelor poate sa exercite controlul ori de cate ori se doreste. Cheia nu se afla in faptul ca Sevastopol este o baza navala rusa decisiva pentru operatiuni in Marea Neagra si Marea Mediterana. Un tratat prevedea acest lucru. Dar interventia in Crimeea e o actiune cu un risc scazut, cu costuri mici si care ar impiedica aparitia ideilor conform carora Rusia ar pierde din putere. Ii oferea Rusiei posibilitatea de a-si crea o imagine de “bataus” in Occident si de invingator in interior. Exact aceasta a fost imaginea pe care Rusia a vrut sa o proiecteze pentru a-si compensa infrangerea.

Rusia are in acest moment la dispozitie mai multe variante.

In primul rand poate sa aleaga sa nu faca nimic. Guvernul de la Kiev este foarte agitat si, avand in vedere ostilitatea Rusiei fata de apropierea de Occident, probabilitatea de paralizie este mare. In timp util, influenta Rusiei, banii si actiunile sub acoperire pot recrea neutralitatea prealabila in Ucraina, sub forma unui impas. Acesta a fost jocul ales de Rusia dupa Revolutia Portocalie din 2004. Problema cu aceasta strategie este faptul ca implica rabdare intr-un moment in care guvernul rus trebuie sa-si demonstreze puterea in fata cetatenilor sai din toata lumea. Mai mult decat atat, in cazul in care Crimeea paraseste Ucraina, puterea blocului pro-rus de la Kiev va slabi si va indeparta un numar mare de etnici tatari de mlastina politica din Ucraina. Puterea electorala castigata anterior de blocul pro-rus ar putea fi pierduta (Ianukovici a invins-o pe Yulia Timoshenko in 2010 cu mai putin de un milion de voturi). Astfel, prin sprijinirea independentei Crimeei – si cresterea imaginii unei Rusii agresive care ar putea lega celelalte grupari anti-ruse una de cealalta – Putin ar putea “ajuta” la pastrarea unei Ucraine pro-occidentala.

In al doilea rand, Rusia poate invada Ucraina. Exista trei probleme in acest sens. In primul rand, Ucraina este o tara mare pentru a putea fi acaparata si potolita. Rusia nu are nevoie de provocarea unei insurgente la frontiera sa si nici nu are garantia ca nu va avea parte de asa ceva, mai ales daca avem in vedere ca o parte semnificativa din populatia din Vestul Ucrainei este pro-Occidentala. In al doilea rand, pentru ca o invazie a Ucrainei sa fie semnificativa din punct de vedere geopolitic, Rusia trebuie sa ia toata partea din Estul Raului Nipru din Ucraina. In caz contrar, frontiera cu Rusia ramane deschisa si nu ar mai exista nici o ancora pentru pozitia Rusiei. Cu toate acestea, acest lucru ar aduce fortele ruse de pe malul opus al Kievului si ar crea frontiera directa cu membrii NATO si UE. In cele din urma, in cazul in care rusii doresc sa mearga pe prima varianta, extragand alegatorii est-ucrainieni din procesul electoral din Ucraina, ar creste riscul aparitiei unui guvern anti-rus eficient.

In al treilea rand, Rusia poate actiona de-a lungul periferiei sale. In 2008, Rusia si-a proclamat puterea cu autoritate prin invadarea Georgiei. Acest lucru a schimbat calculele de la Kiev si in alte capitale din regiune amintindu-le de doua posibilitati. In primul rand, puterea rusa este aproape. In al doilea rand, europenii nu au nici o putere iar americanii sunt departe. Exista trei puncte majore unde rusii ar putea aplica presiune: tarile din Caucaz, Moldova si Tarile Baltice. Prin utilizarea populatiei minoritare ruse la scara larga in cadrul tarilor membre NATO, rusii ar putea crea neliniste in acele zone, aratand limitele puterii NATO.

In al patrulea rand, Rusia poate oferi stimulente in Europa Centrala si de Est. Tarile din Europa Centrala si de Est, de la Polonia la Bulgaria, sunt tot mai constiente de faptul ca s-ar putea sa fie nevoite sa speculeze optiunile lor cu privire la Europa si Occident. Criza economica europeana afecteaza in prezent relatiile politico-militare. Marea fragmentare a regiunilor europene reprezinta un raspuns coerent dincolo de proclamatiile imposibile. Reducerile masive ale cheltuielilor militare elimina majoritatea optiunilor militare. Central-europenii se simt nelinistiti din punct de vedere economic si strategic, mai ales deoarece criza europeana determina marile puteri politice ale Uniunii Europene sa se concentreze asupra problemelor din zona euro, unde majoritatea acestor tari nu sunt membre. Rusii au dezvoltat un imperialism comercial, in special in sudul Poloniei, si au intrat in relatii de afaceri care le-au crescut influenta si au rezolvat unele probleme economice. Rusii au suficiente rezerve financiare pentru a neutraliza tarile din Europa Centrala.

In ultimul rand, Rusia poate face presiuni asupra SUA prin crearea de probleme in zonele critice. Un loc evident este Iranul. In ultimele saptamani, rusii s-au oferit sa construiasca doua reactoare noi, non-militare pentru iranieni. Furnizarea de suport tehnologic in mod tacit pentru programele nucleare militare ar putea determina iranienii sa puna capat negocierilor cu Statele Unite, ceea ce ar putea fi detectat cu siguranta de catre serviciile secrete americane. Statele Unite au investit mult efort si capital politic in relatia cu iranienii. Rusii sunt in pozitia de a deteriora aceste relatii, mai ales daca avem in vedere faptul ca iranienii sunt in cautare de solutii in discutiile cu Washingtonul. In mai multe asemenea exemple extreme, rusii ar putea oferi ajutor chiar si regimului slabit din Venezuela. Exista mai multe puncte unde Rusia poate interveni pentru a aduce prejudicii Statelor Unite, iar in acest moment se afla intr-o pozitie in care s-ar putea sa-si asume niste riscuri pe care in mod normal nu si le-ar fi asumat – cum este de exemplu cazul programului nuclear din Iran.

Strategia americana si europeana de a-i controla pe rusi a fost de a pune sanctiuni. Problema este ca Rusia este a opta mare economie a lumii si finantele sale sunt intercalate cu ale Occidentului asa cum este economia sa. Indiferent ce sanctiuni ar impune Occidentul, rusii au cu ce raspunde. Exista multe firme occidentale care au facut investitii mari in Rusia si au conturi mari in bancile din Rusia precum si echipamente in tara. De asemenea, rusii pot taia accesul la gaze si transporturile de petrol. Desigur acest lucru ar reprezenta o problema financiara pentru Rusia, dar impactul asupra Europei si pe pietele mondiale de petrol ar fi brusc si dificil de gestionat. Unii au sustinut ca sisturile europene si energia americana ar putea rezolva aceasta problema. Avantajul rus consta in faptul ca orice asemenea solutie poate fi implementata intr-un timp foarte indelungat, iar Europa nu ar putea astepta. Unele sanctiuni simbolice cuplate cu contra- sanctiuni simbolice sunt posibile, dar ar fi foarte dificil sa aduci economia Rusiei in genunchi fara daune masive colaterale.

Cel mai probabil Rusia va adopta o strategie de imbinare a variantelor enumerate mai sus: va pune presiune in zona Ucrainei cu unele incursiuni limitate; va avea in vedere crearea de tulburari in Tarile Baltice acolo unde traiesc multe minoritati vorbitoare de limba rusa, in Caucaz si in Moldova; va adopta o strategie de prevenire a Europei de Est de la contopirea intr-o singura entitate. In acelasi timp, Rusia probabil va interveni in regiuni care sunt sensibile Statelor Unite, permitand guvernului ucrainean sa fie subminat de diviziile sale naturale.

Analiza contra-actiunilor Occicentului

Exista doua intrebari care apar in contextul prezentat. Prima are in vedere politica externa a Germaniei. Berlin a sustinut revolta din Ucraina si uneori s-a opus actiunilor ruse, dar nu este in pozitia de a face ceva mai concret. Pana in prezent, acesta a incercat sa fie si de partea Rusiei si de partea Uniunii Europene, dorind sa actioneze in concordanta cu ambele parti. Occidentul a provocat o problema rusilor la care Moscova trebuie sa dea un raspuns clar. Daca Germania ignora Rusia, Berlinul se va confrunta cu doua probleme. Prima problema are in vedere faptul ca est-europenii, in special polonezii, vor pierde masiv incredere in Germania ca un aliat al NATO, mai ales daca vor aparea crize in tarile baltice. In al doilea rand, Germania va trebui sa se confrunte cu o divizare extraordinara a politicii externe a Europei. Tarile care se afla aproape de zonele tampon sunt in pozitii extrem de incomode. Tarile cele mai indepartate, Spania de exemplu, sunt mult mai linistite. Europa nu este unita, iar Germania are nevoie de o Europa unita. Forma fizica a Europei va fi determinata in parte de pozitia Germaniei.

A doua intrebare este legata de Statele Unite. Am vorbit despre strategia de echilibru de putere. Un echilibru al strategiei de putere necesita calibrarea implicarii, nu abandonarea pozitiilor. Dupa ce a ales sa sprijine crearea unui regim anti-rusesc in Ucraina, Statele Unite se confrunta acum cu consecintele si deciziile acestei actiuni. Problema nu are in vedere implementarea de forta majora ci furnizarea Europei Centrale, de la Polonia la Romania, a tehnologiei si resurselor materiale necesare pentru a descuraja Rusia de a se aventura periculos – si de a convinge oamenii ca nu sunt singuri.

Iata care este paradoxul: deoarece sfera de influenta occidentala s-a mutat la est de-a lungul frontierei de sus a Rusiei, linia reala de demarcatie s-a mutat spre vest. Indiferent ce se intampla cu statele tampon, aceasta linie este critica pentru strategia SUA, deoarece mentine echilibrul european de putere. Am putea numi aceasta o izolare fina (soft containment) a Rusiei.

Este greu de imaginat ca rusii vor merge mai departe de actiunile cu caracter comercial din aceasta regiune (Europa Centrala si de Est). Este la fel de greu de imaginat ca expansiunea UE si NATO din Ucraina vor ameninta securitatea nationala a Rusiei. Si, totusi, istoria este plina de astfel de exemple greu de imaginat care par evidente atunci cand sunt privite retroactiv. Rusii au mai putin spatiu de manevra, dar totul de pierdut. Prin urmare, Rusia s-ar putea sa-si asume anumite riscuri pe care altii, nesimtind aceeasi presiune, le-ar evita. Din nou, aceasta este o chestiune de luat in calcul in cel mai rau caz posibil si cu speranta pentru cel mai bun lucru posibil.

Pentru Statele Unite, crearea unui echilibru regional de putere este critica. In mod ideal, germanii se vor alatura proiectului, dar Germania este mai aproape de Rusia, iar planul implica riscuri pe care Berlinul probabil va alege sa le evite.

Exista o grupare in regiune numita Grupul de la Visegrad. Aceasta se afla in cadrul NATO si implica Polonia, Republica Ceha, Slovacia si Ungaria. In acest moment gruparea are mai degraba un rol simbolic decat militar. Cu toate acestea, cu angajamentul SUA si prin includerea Romaniei, aceasta ar putea deveni un factor echilibru fara mari costuri implicate (pentru Statele Unite) fata de o Rusie ce se simte dintr-o data nesigura si, prin urmare, imprevizibila. Totul este logic daca avem in vedere acest lucru, precum si combaterea imperialismului comercial rusesc cu o alternativa SUA intr-un moment in care Europa se afla intr-o pozitie dificila pentru a sustine economiile din aceste tari.

Aceasta a fost strategia SUA din 1939: ajutor militar si economic maxim cu implicare militara minima. Razboiul Rece s-a incheiat mult mai bine decat razboaiele in care americanii s-au implicat in mod direct. Razboiul Rece din Europa nu a devenit fierbinte niciodata. Logica spune ca, la un moment dat, SUA va adopta iar aceasta strategie. Dar, bineinteles, intre timp, asteptam urmatoarea miscare a Rusiei sau, poate, daca nu va urma nicio miscare, atunci vom avea o Rusie foarte diferita.

Traducere pentru razbointrucuvant de L.F.

• Mediafax:

TENSIUNE în Crimeea – Un militar ucrainean şi un paramilitar prorus au fost ucişi. Iaţeniuk: Conflictul cu Rusia a intrat într-o “fază militară”. Soldaţii ucraineni, autorizaţi să folosească armele

Un militar ucrainean a fost ucis marţi, într-o tentativă de luare cu asalt a unei unităţi militare din Simferopol, capitala provinciei Crimeea, ocupată de trupe ruse, a declarat un purtător de cuvânt al Ministerului ucrainean al Apărării în Crimeea pentru AFP. Premierul ucrainean Arseni Iaţeniuk a declarat, marţi, că, în Crimeea, conflictul cu Rusia intră într-o fază militară, calificând tirurile asupra unor militari ucraineni drept “o crimă de război”.

UPDATE 23:00 Un militar ucrainean şi un paramilitar prorus au fost ucişi în Crimeea

Un atac armat la Simferopol, capitala Crimeei, s-a soldat marţi cu doi morţi, un militar ucrainean şi un membru al “forţelor de autoapărare” proruse, a anunţat o purtătoare de cuvânt a poliţiei locale, citată de agenţia de presă Interfax-Ukraine, relatează AFP. Alţi doi bărbaţi, un militar ucrainean şi un paramilitar prorus au fost răniţi, a declarat purtătoarea de cuvânt, Olga Kondrahova. Versiunea pe care a prezentat-o purtătoare de cuvânt diferă de cea a Ministerului ucrainean al Apărării, care a anunţat un mort şi doi militari răniţi. Potrivit ministerului, elevul-ofiţer S. Kakurin a fost ucis cu un glonţ în inimă, într-un asalt asupra unităţii din care făcea parte, la Simferopol. Căpitanul V. Fedun a fost rănit la nivelul gâtului şi unui braţ, iar un al treilea militar a fost rănit la nivelul capului şi unui picior cu lovituri de baston.

Ministerul – care în urma acestui incident a autoriza militarii ucraineni din Crimeea să-şi utilizeze armele pentru a-şi apăra viaţa -, a declarat într-un comunicat că agresorii, “purtând uniforma militarilor ruşi, erau înarmaţi cu puşti automate şi cu o puşcă cu lunetă”. Crimeea este controlată de două săptămâni de către forţele ruse şi proruse, care asediază militari ucraineni în baze. Purtătoarea de cuvânt a declarat, pe de altă parte, că, “în cursul verificărilor la faţa locului, s-a stabilit că tirurile care au vizat atât militari ucraineni, cât şi membri ai forţelor de autoapărare au fost pornit din acelaşi loc”.

Militarul ucis asigura paza unei unităţi militare în care se află serviciile fotografice ale Centrului militar de topografie şi navigaţie, a precizat Vladislav Seleznev, un purtător de cuvânt al Ministerului ucrainean al Apărării. Tuturor militarilor care se aflau pe teritoriul acestei unităţi le-au fost confiscate documentele şi armele.

“Li s-a spus că sunt arestaţi”, a continuat purtătorul de cuvânt, fără să fie în măsură să precizeze numărul acestora. Comandantul Marinei ucrainene Serghii Gaiduk a anunţat marţi că “tentativele de luare cu asalt ale unor unităţi militare, recurgând la arme, s-au multiplicat” în ultimele zile în Crimeea. Premierul interimar ucrainean Arseni Iaţeniuk a apreciat, la rândul său, că acest conflict cu Rusia, în Crimeea, a trecut “de la faza politică la o fază militară”.

UPDATE 19:00 – Militarii ucraineni din Crimeea au fost autorizaţi să folosească armele

Militarii ucraineni din Crimeea au fost autorizaţi marţi să utilizeze armele, în urma unui atac asupra unei unităţi, la Simferopol, în care a fost ucis un militar, a anunţat Ministerul Apărării. “Pentru protejarea vieţilor soldaţilor noştri, unităţile militare ucrainene din Crimeea au fost autorizate să utilizeze armele”, anunţă ministerul într-un comunicat.

UPDATE 18:30 – Un militar ucrainean a fost ucis în Crimeea, anunţă Ministerul Apărării

Un militar ucrainean a fost ucis marţi, într-o tentativă de luare cu asalt a unei unităţi militare din Simferopol, capitala provinciei Crimeea, ocupată de trupe ruse, a declarat un purtător de cuvânt al Ministerului ucrainean al Apărării în Crimeea pentru AFP. “În asaltul asupra unei unităţi militare, la Simferopol, un militar ucrainean a decedat după ce a fost rănit la nivelul gâtului. Alt militar a fost rănit”, a declarat Vladislav Seleznev. Militarul ucis asigura paza acestei unităţi în care se află serviciile fotografice ale Centrului militar de topografie şi navigaţie, a precizat Seleznev.

Tuturor militarilor care se aflau pe teritoriul acestei unităţi le-au fost confiscate documentele. “Li s-a spus că sunt arestaţi”, a continuat purtătorul de cuvânt, fără să fie în măsură să precizeze numărul acestora.

Comandantul Marinei ucrainene Serghii Gaiduk a anunţat marţi că “tentativele de luare cu asalt ale unor unităţi militare, recurgând la arme, s-au multiplicat” în ultimele zile în Crimeea. Premierul interimar ucrainean Arseni Iaţeniuk a apreciat, la rândul său, că acest conflict cu Rusia, în Crimeea, a trecut “de la faza politică la o fază militară”.

UPDATE Iaţeniuk: Conflictul cu Rusia, în Crimeea, intră într-o “fază militară”

Conflictul cu Rusia, în Crimeea, intră într-o fază militară, în urma unor tiruri asupra unor militari ucraineni, a apreciat marţi premierul ucrainean Arseni Iaţeniuk, relatează AFP.

“Conflictul trece de la o fază politică la o fază militară”, a declarat Iaţeniuk.

“Astăzi trupele ruse au început să tragă asupra militarilor noştri. Este o crimă de război”, a spus premierul Ucrainei.

Iaţeniuk a cerut convocarea unei reuniuni a miniştrilor Apărării ucrainean, rus, american şi britanic pentru “a se evita continuarea escaladării” situaţiei. Rusia, Statele Unite şi Marea Britanie s-au prezentat drept garanţi ai integrităţii teritoriale a Ucrainei după renunţarea de către această fostă republică sovietică la arsenalul său nuclear în 1994. Crimeea a fost alipită, marţi, Rusiei, printr-un acord semnat la Moscova de Vladimir Putin şi autorităţile separatiste din peninsula ucraineană. Chiar dacă acest document a intrat în vigoare imediat, parlamentarii ruşi vor trebui să ratifice o lege care să includă în Federaţia Rusă doi noi subiecţi, Crimeea şi oraşul Sevastopol, care se bucură de un statut special. Data acestei ratificări, o simplă formalitate, nu a fost precizată.

Purtătorul de cuvânt al lui Putin: Militarii ucraineni se pot alătura armatei ruse sau sunt liberi să plece din Crimeea

Militarii ucraineni din Crimeea se pot alătura armatei ruse sau sunt “liberi să părăsească peninsula”, a anunţat marţi purtătorul de cuvânt al preşedintelui rus Vladimir Putin, Dmitri Peskov, citat de BBC.

Potrivit unor date, aproximativ 20.000 de militari ucraineni se află în prezent în Crimeea.

Marţi, un atac armat la Simferopol, capitala Crimeei, s-a soldat cu doi morţi, un militar ucrainean şi un membru al “forţelor de autoapărare” proruse, a anunţat o purtătoare de cuvânt a poliţiei locale, citată de agenţia de presă Interfax-Ukraine, relatează AFP.

“Din păcate, suntem obligaţi să ne confruntăm cu provocări”, a comentat Dmitri Peskov.

Potrivit purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Rusia nu intenţionează să lanseze acţiuni militare în estul Ucrainei.

“Rusia va face tot ce e posibil (…) ca să apere şi să întindă o mână de ajutor ruşilor (…) din regiunile de est ale Ucrainei”, însă exclude “acţiunile militare”, a spus Dmitri Peskov, citat de BBC.

Conflictul cu Rusia, în Crimeea, intră într-o fază militară, a apreciat premierul ucrainean, Arseni Iaţeniuk, marţi, în urma unui atac asupra unei unităţi din Simferopol, soldat cu moartea a două persoane. Crimeea a fost alipită, marţi, Rusiei, printr-un acord semnat la Moscova de Vladimir Putin şi autorităţile separatiste din peninsula ucraineană.

Chiar dacă acest document a intrat în vigoare imediat, parlamentarii ruşi vor trebui să ratifice o lege care să includă în Federaţia Rusă doi noi subiecţi, Crimeea şi oraşul Sevastopol, care se bucură de un statut special. Data acestei ratificări, o simplă formalitate, nu a fost precizată.

Sute de persoane au asistat la înmormântarea unui tătar din Crimeea care a murit din cauza torturii

Sute de persoane s-au adunat marţi, în apropiere de Simferopol, capitala Crimeei, pentru a asista la înmormântarea unui tătar care, potrivit spuselor lor, a fost răpit şi torturat după ce a manifestat împotriva alipirii acestei peninsule ucrainene la Rusia.

Reşat Ametov, în vârstă de 38 de ani, a dispărut pe 3 martie, iar trupul său neînsufleţit a fost găsit sâmbătă, într-o pădure situată la 20 de kilometri de Simferopol.

Liderul comunităţii tătare este convins că acest tată a trei copii a fost torturat până la moarte după ce a manifestat împotriva referendumului. Tătarii, care sunt musulmani şi constituie între 12 şi 15% din populaţia locală, au boicotat masiv referendumul de duminică privind alipirea Crimeei la Rusia. Aproximativ 300 de persoane s-au adunat marţi, într-un cimitir în apropiere de Simferopol, pentru a-i aduce omagii lui Reşat Ahmetov.

“El a fost bătut cu brutalitate”, a declarat mătuşa sa, Zera Kadîrova. “Ei spun că va exista o anchetă, dar nu se ştie dacă este adevărat”, a adăugat ea pentru AFP.

Bazându-se pe mărturia unui apropiat, organizaţia pentru apărarea drepturilor omului Human Rights Watch a anunţat că Ahmetov a fost văzut ultima dată la o manifestaţie care avea loc în piaţa centrală a Simferopolului, de unde a fost luat de bărbaţi în uniformă. HRW a îndemnat din nou autorităţile proruse din Crimeea să efectueze o anchetă cu privire la circumstanţele morţii sale, care ilustrează, potrivit ONG-ului, “climatul arbitrar” existent de o săptămână în peninsulă.

Incidentul a provocat o emoţie puternică în Ucraina, unde mai multe cazuri de tortură au fost constatate asupra unor activişti angajaţi în mişcarea de contestare care a condus la fuga preşedintelui Viktor Ianukovici. Unul dintre ei a fost găsit mort în ianuarie într-o pădure de la periferia Kievului.

O incursiune a Rusiei în Ucraina ar fi o acţiune “scandaloasă”, avertizează Kerry

Secretarul de Stat american John Kerry a avertizat marţi că o eventuală incursiune a Rusiei în estul Ucrainei ar reprezenta o acţiune “scandaloasă” şi a făcut o paralelă între criza actuală cu Moscova şi situaţia dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial.

Kerry a declarat în faţa unor studenţi reuniţi la Departamentul de Stat că nu poate să-şi imagineze “un gest atât de scandalos în lumea contemporană” şi că acesta reprezintă o “sfidare enormă la adresa comunităţii intenaţionale”.

“Ar fi o încălcare majoră şi sper că nu vom ajunge acolo”, a insistat Kerry, răspunzând unei întrebări despre răspunsul pe care-l vor da Statele Unite în cazul intrării ruşilor în partea de est a teritoriului Ucrainei.

Preşedintele Vladimir Putin a semnat marţi un tratat istoric care alipeşte Crimeea Rusiei, sfidând sancţiuni occidentale impuse Moscovei, o adevărată întoarcere în timp la Războiul Rece.

Pentru prima dată de la începutul acestei crize internaţionale, Kerry şi-a exprimat în mod deschis îngrijorarea faţă de tensiunile puternice cu Rusia şi s-a referit la mai multe momente din istoria secolului al XX-lea. Anexarea Crimeei “este deja suficient de scandaloasă, în prezent, atunci când amplifici fervoarea naţionalistă care poate să se propage într-un mod foarte, foarte periculos”, a avertizat şeful diplomaţiei americane.

“Este suficient să ne uităm în trecut şi să citim istoria a ceea ce a condus la al Doilea Război Mondial şi pasiunile putenice scoase la iveală odată cu acest tip de fervoare naţionalistă”, a spus Kerry.

“Şi există, evident, evenimente istorice foarte dure, ca cel din Cehoslovacia, în 1968”, a adăugat Kerry, referindu-se la intervenţia fostei Uniuni Sovietice în această ţară cu scopul de a reprima Primăvara de la Praga.

Lavrov i-a spus lui Kerry că sancţiunile introduse de SUA şi UE “nu vor rămâne fără consecinţe”

Sancţiunile introduse de SUA şi UE “nu vor rămâne fără consecinţe”, l-a anunţat ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, pe secretarul de Stat american, John Kerry, marţi, în cursul unei conversaţii telefonice pe tema situaţiei din Ucraina, relatează agenţia Itar-Tass, în pagina electronică.

“Sancţiunile introduse de SUA şi Uniunea Europeană sunt absolut inacceptabile şi nu vor rămâne fără consecinţe”, i-a spus Serghei Lavrov lui John Kerry în cursul unei conversaţii telefonice care a avut loc la iniţiativa părţii americane, anunţă un comunicat al Ministerului rus de Externe.

Potrivit comunicatului, şeful diplomaţiei ruse şi omologul său american au purtat discuţii în vederea găsirii unor soluţii pentru depăşirea crizei din Ucraina.

În acest context, Lavrov a evocat “posibilitatea acordării unei asistenţe internaţionale” Ucrainei pentru “depăşirea crizei acute din această ţară”, care ar putea avea loc “în baza unui larg dialog intern ucrainean, cu participarea tuturor forţelor politice responsabile şi tuturor regiunilor”.

În ceea ce priveşte referendumul din Crimeea, Serghei Lavrov a subliniat că locuitorii acestei republici autonome ucrainene au urmat o cale democratică şi au făcut o alegere pe care Rusia “o acceptă şi respectă”.

Cei doi oficiali au convenit să continue dialogul pentru a găsi o soluţie la criza din Ucraina. Secretarul de Stat american, John Kerry, a avertizat marţi că o eventuală incursiune a Rusiei în estul Ucrainei ar reprezenta o acţiune “scandaloasă” şi a făcut o paralelă între criza actuală cu Moscova şi situaţia dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial.

Preşedintele rus, Vladimir Putin, a semnat, marţi, un acord cu noii lideri proruşi ai Crimeei privind alipirea acestei peninsule din sudul Ucrainei la Rusia şi a asigurat că nu încearcă să integreze în Rusia alte regiuni ale Ucrainei, potrivit AFP. Semnarea a avut loc după un discurs al preşedintelui la Kremlin, în faţa celor două Camere ale Parlamentului, a guvernatorilor şi membrilor Guvernului rus. Discursul a fost marcat de accente de patriotism şi un ton puternic antioccidental.

• Adevarul: Dan Dungaciu: Recunoaşterea Transnistriei de către Rusia ar însemna undă verde pentru reunificarea României cu Moldova

Directorul Institutului de Ştiinţe Politice al Academiei Române, analistul Dan Dungaciu, a prezentat în exclusivitate pentru ziarul „Adevărul“ implicaţiile acţiunilor pe care Moscova le întreprinde în regiune, după ce Transnistria a cerut integrarea în Federaţia Rusă.

1. Cu ocazia crizei din Ucraina a devenit limpede că Republica Moldova nu are nici o garanţie de securitate, iar ideea de neutralitate (negarantată) din Constituţie nu înseamnă, de fapt, nimic. Iluzia neutralităţii şi jocul „inteligent” la două capete şi cu Estul şi cu Vestul – rămân ceea ce sunt: iluzii naive şi primejdioase. Transnistria se poate oricând radicaliza, ceea ce va pune Chişinăul într-o situaţie imposibilă. Nu va avea pur şi simplu ce să facă.

2. După recunoaşterea Crimeii, indiferent cum se va solda acesta, Chişinăul va trebui să îşi gândească, cel puţin implicit, viitorul european fără Transnistria, pentru că e greu de imaginat că trupele ruseşti se vor (mai) retrage vreodată de acolo, iar o soluţionare a conflictului s-ar putea produce în interesul Republicii Moldova. Nistrul este perceput de Moscova ca frontieră de război şi va rămâne aşa de aici încolo.

3. Cu excepţia soluţiilor negative (respingerea Memorandumului Kozak), guvernarea de la Chişinău nu a avut, niciodată, vreun proiect pozitiv legate de negocierile privind regiune transnistreană. Dimpotrivă, măsurile luate au consolidat regimul separatist. Niciodată nu s-a pus problema acţionării în judecată a Rusiei la nivel internaţional – cum i s-a recomandat Chişinăului oficial de către Baroul de avocaţi de la New York în 2005 – sau de renunţare la neutralitate şi angajare de negocieri cu NATO.

4. Astăzi, deşi cu un guvern proeuropean la putere, Chişinăul continuă acelaşi joc de temporizare, acceptând oficial în formatul 5 plus 2 că „cele două părţi din conflict” sunt Moldova şi Transnitria, exonerând, în realitatea, Federaţia Rusă de rolul acesteia. Aşa numita soluţie „a paşilor mici” asumată acum oficial de către Chişinău nu face decât să întărescă regimul transnistrean.

5. Pe de altă parte, există o teamă reală a guvernării actuale că Moscova ar putea dezgheţa conflictul. Cu o majoritate proeuropeană la limită, Republica Moldova va fi deturnată urgent de la parcursul european dacă cei circa 250000-300000 de electori din stânga Nistrului, în marea lor majoritate orientaţi spre Est, dacă ar putea vota în alegerile din republică. A aduce circa 7-8% de vot prorus în actuala republică ar însemna condamnarea Chişinăului la blocaj european.

6. Există şi alte tipuri de ameninţări în cazul unei „soluţionări” a conflictului. După „referendumul” din Găgăuzia a reieşit cu claritate următorul aspect: dacă Chişinăul oficial, prin instituţiile sale, are aşa de puţine instrumente pentru a controla situaţia într-o regiune care, de bine de rău, a fost conectată la câmpul politic al Chişinăului, care vor fi instrumentele prin care Chişinăul va putea controla o „autonomie extinsă” a Transnistriei? O regiune de trei-patru ori mai numeroasă, niciodată în câmpul politic al R. Moldova, cu armată şi muniţie pe teritoriul ei, cu miliţie şi cu trupe paramilitare, cu forţe ale armatei ruseşti staţionate acolo? După episodul Găgăuzia, chiar şi preconizata „autonomie extinsă” a Transnistriei se va transforma, de fapt, într-o nouă formă de federalizare a republicii.

7.  Deşi susţinută de 25% din populaţie, ideea de NATO este tabu în spaţiul public din republică, aşa cum era şi pe vremea sovietică. Este o strategie eronată, care privează Chişinăul de un element de negociere extrem de important pe relaţia cu Rusia, în relaţie cu care se păstrează, deseori, o atitudine atentă, reverenţioasă, chiar.

8. Nu trebuie uitată însă o funcţie esenţială a Transnistriei, niciodată invocată explicit, şi deseori ignorată. Este vorba despre funcţia identitară a regiuni. Este, probabil, cea mai importantă funcţiei a ei. Chiar dacă nu aparţine de facto Chişnăului, ea este, totuşi, acolo, servind inclusiv ca element de protecţie pentru o posibilă şi primejdioasă reunificare cu România. Este o justificare excelentă, folosită nu odată, pentru a exprima ceea ce nu vrei să spui pe şleau. Conştiinţa că, fără Transnistria, R. Moldova îşi pierde raţiunea statală identitară este încă extrem de puternică, şi, din această perspectivă, în ciuda ameninţărilor evidente, Transnistria rămâne mereu o speranţă şi un memento. Aici este drama sfâşietoare a elitelor guvernante din republica vecină şi duplicitatea lor inerentă: când se uită spre Vest sau spre Est, nu se pot decide încă ce iubesc – sau urăsc – mai mult.

9. În ciuda unor asemănări formale între Crimeea şi Transnistria – prezenţa trupelor Federaţiei Ruse, referendurmuri care solicită integrarea în Federaţia Rusă -, există şi deosebiri majore: simbolistica istorică redusă, lipsa de contiguitate geografică, importanţa strategică mai redusă, în cazul Transnistriei. Pentru ca să integreze cu succes Transnistria, Rusia trebuie să preia toată aria sud-estică a Ucrainei, să ajungă la gurile Dunării şi să lase Ucraina controlată nemijlocit de Kiev fără ieşire la mare. Scenariul puţin probabil în acest moment.

10.   Dar deosebirea de fond este alta. Indiferent în ce formă şi context strategic, recunoaşterea sau înglobarea Transnitriei de către Rusia înseamnă unda verde a Moscovei pentru reunificarea României cu R. Moldova. De asta nu va recunoaşte Rusia regiunea transnistreană. Va continua să o menţină aşa, ameninţând Ucraina şi ţinând R. Moldova prinsă în laţ în continuare.

De Dan Dungaciu 

• Timpul: (ÎNCOTRO?) Rogozin: Guvernul rus va organiza o reuniune în legătură cu blocada Transnistriei de către Ucraina

Conform viceprim-ministrului rus, această problemă va fi discutată mai întâi de către miniștri, apoi cu șeful statului.

Guvernul rus va organiza, la 20 martie, o întrunire în legătură cu blocada Transnistriei de către Ucraina. „De fapt, Ucraina a declarat, astăzi, blocadă Transnistriei. Este închisă granița dintre Ucraina și Transnistria pentru toți bărbații cetățeni ruși, cu vârsta cuprinsă între 18 și 65 de ani. Aceasta este o încălcare gravă a statutului Ucrainei, drept participant în procesul de negocieri care joacă rolul unui garant de consolidare a păcii”, a spus Rogozin.

”Izolarea Transnistriei, unde locuiesc 200 mi de cetățeni ruși și 70 mii ucraineni… La ce se gândește Ucraina, nu este clar”, a adăugat acesta. Potrivit lui Rogozin, „cabinetul de miniștri va avea o discuție foarte serioasă cu toate autoritățile de profil, astfel încât conducerea transnistreană să aibă parte de consultanți și sfătuitori din partea guvernului rus, cu privire la modalitățile de supraviețuirii blocadei economice, care astăzi este realitate”.

Rogozin a mai declarat că situația curentă se va complica în momentul în care R. Moldova va semna Acordul de Asociere cu UE. „De fapt, Chișinău nu se gândește deloc la Transnistria, iar prin toate acțiunile sale arată că aceasta nu mai aparține Moldovei. Aceasta ne permite să ne tragem propriile concluzii”, a conchis acesta.

Sursa: itar-tass.com

• Mediafax: Soluţia lui Jirinovski pentru Ucraina: Transnistria – Rusiei, Bucovina şi Basarabia României

O soluţie ca Ucraina “să se liniştească” este cedarea teritoriilor străine pe care aceasta le-a obţinut de la Polonia, Ungaria şi România, a declarat marţi politicianul ultranaţionalist rus Vladimir Jirinovski pentru televiziunea rusă, citat de site-ul moldova.org.

“Aceste două părţi ale Ucrainei, de est şi de vest, sunt total incompatibile. Nu poate niciun fel de internaţionalism să ajute în această situaţie. Vestul Ucrainei, care face acum cea mai mare gălăgie, am fost nevoiţi să-l luăm de la Polonia, pentru ca armata hitleristă să rămână cât mai departe. Transcarpatia am luat-o de la unguri din acelaşi motiv. Iar pe Bucovina şi Basarabia le-am luat în 1939. Dacă nu era Hitler, nu ne atingeam de aceste pământuri”, a declarat el.

Liderul Partidului Liberal-Democrat din Rusia (LDPR) apreciază că în cazul în care aceste teritorii din vestul Ucrainei ar fi restituite, “centrul ar fi mai cuminte”. “Ce propun eu? Să ia Polonia regiunea care îi aparţine, Ungaria să Transcarpatia, mai ales că majoritatea locuitorilor de acolo vorbesc limba maghiară”, a declarat politicianul rus, citat de site-ul moldova.org.

“În Basarabia şi Bucovina majoritatea locuitorilor sunt vorbitori de română. România visează demult să le ia înapoi”, a continuat acesta.

“Sunt trei ţări membre NATO”, a adăugat el, referindu-se la Polonia, Ungaria şi România. “Transnistria să revină la noi, este pământ rusesc”, a mai apreciat politicianul, subliniind că “doar atunci Ucraina se va linişti”. Crimeea a fost alipită marţi Rusiei, printr-un acord semnat la Moscova de Vladimir Putin şi autorităţile separatiste din peninsula ucraineană.

• Mediafax: Ion Iovcev, directorul Liceului “Lucian Blaga” din Tiraspol, îngrijorat de o posibilă alipire a Transnistriei la Rusia: “Unde să plecăm? Ca să trăieşti în România îţi trebuie bani”

Românii din Transnistria sunt trişti şi îngrijoraţi pentru soarta lor, spune Ion Iovcev, directorul Liceului “Lucian Blaga” din Tiraspol, într-un interviu pentru Gândul.

După anexarea Crimeii la Rusia, românii din Transnistria se tem că acelaşi lucru s-ar putea întâmpla şi cu republica separatistă. Acest scenariu ar putea avea asupra lor consecinţe dramatice, spune pentru Gândul Ion Iovcev, care de 40 de ani îi învaţă pe copiii români din Transnistria limba română şi îi educă, în ciuda tuturor dificultăţilor, în spiritul naţional. “Noi stăm la paza limbii române, suntem ostaşii limbii române”, explică el unul dintre motivele pentru care nu a plecat până acum, în ciuda tuturor greutăţilor. Există însă şi un altul, care cântăreşte chiar mai greu: “Pe de altă parte, unde să plecăm? Ştim că românii sunt primitori.   Dar ca să trăieşti în România îţi trebuie bani. Ce să facem, să ne oprim la Gara de Nord?”, se întreabă directorul.

Citiţi mai jos interviul integral acordat de Ion Iovcev cotidianului Gândul

Ce părere aveţi despre toate declaraţiile de astăzi privind alipirea Transnistriei la Federaţia Rusă?

Nu am reuşit să citesc tot discursul pentru că în acest moment sunt plecat din Tiraspol, la Liceul Alexandru cel Bun din Bergher. Dar în aceste condiţii poate că va fi mult mai serios ca până acum. Eu nici nu-mi închipui lucrul acesta. Cum oraşul Tighina, de pe malul drept al Nistrului, să fie în Federaţia Rusă? Nici nu-mi închipui că  suntem în genul de acţiune din Crimeea, Republica Moldova este recunoscută ca un stat integru şi suveran. Problema anexării Tiraspolului este de neconceput. Peste 30% din populaţie sunt români, alţi 30% sunt ucraineni, populaţia rusofonă este minoritară şi trăieşte în majoritate în Tiraspol, la oraşe. Aici este şocant, este de neînţeles, această alipire ar fi o ambiţie de tip imperial de secol XVIII-XIX.

Cum sunt oamenii? Ce spun românii despre această situaţie?

Ştiţi că acum, primăvara, ar trebui să vedem mai multe zâmbete pe faţa oamenilor. Dar oamenii sunt foarte trişti, sunt îngrijoraţi. Zilele acestea o profesoară de la liceu s-a dus să-şi facă buletin moldovenesc şi era o coadă mult mai mare ca altădată formată inclusiv din populaţie rusofonă care vrea să-şi ia paşapoarte biometrice. Toată lumea se gândeşte la luna mai când va fi semnat tratatul cu Uniunea Europeană. Cred că trebuie semnat cât mai repede acordul cu Uniunea Europeană.

Dacă prin absurd s-ar repeta scenariul din Crimeea în cazul Tiraspolului ce aţi face?

În primul rând că chiar şi prin absurd e foarte greu să-mi închipui aşa ceva. Nici nu-mi închipui ce putem face şi ar fi o mare dramă pentru populaţia românească din Tiraspol. Cred că se va repeta situaţia 1940, oamenii îşi vor părăsi agonisirea de o viaţă şi vor pleca în pribegie.

Cum simte populaţia românească presiunea din partea populaţiei ruseşti şi din partea autorităţilor?

Ştiţi că se  spune că ce scrie mass-media se reflectă şi asupra populaţiei. Mass-media e în majoritate în limba rusă şi oamenii sunt îmbibaţi cu idei fixe în interesul Federaţiei Ruse. Românii sunt ponegriţi în toate felurile, sunt făcuţi inclusiv fascişti.

Ce se vor face românii din Transnistria în cazul alipirii la Rusia?

În cazul alipirii Transnistriei la Rusia, cred că o să emigreze în masă. Puţini vor rămâne aici. Sunt unii care vor rămâne pentru că ei cred tot ce li se spune la televizor, sunt spălaţi pe creier. Vor rămâne bătrânii şi cei care chiar nu au bani deloc şi nu au unde să meargă. Este foarte greu aici cu salariile care sunt foarte mici, cu pensii mici, cu propaganda rusească.

Dumneavoastră de ce aţi rămas acolo?

Chiar mă întreb şi eu. M-a prins timpul aici. Am venit pentru studii şi am rămas. Apoi când am devenit director nici n-am simţit când a trecut timpul, nu puteam să-i lăsăm pe copiii pe care i-am educat în spiritul românesc. Am rămas pentru asta, să-i educăm pe aceşti copii, generaţie după generaţie. Pe de altă parte, unde să plecăm? Ştim că românii sunt primitori.  Dar ca să trăieşti în România îţi trebuie bani. Ce să facem să ne oprim la Gara de Nord?

Aşteaptă românii din Tiraspol ajutor din partea românilor în cazul alipirii Tiraspolului de Rusia?

Sigur că aşteptăm ajutor din partea românilor şi ar fi bine să îl şi primim pentru tot ce am făcut pentru statul român. Clar că statul român trebuie să ne ajute. Singura recunoaştere a ceea ce am făcut şi, în acelaşi timp, singurul preşedinte care ne-a decorat a fost, în 2000, preşedintele Constantinescu şi de atunci noi stăm la paza limbii române, suntem ostaşii limbii române.

• Hotnews: Gagauzia si Transnistria, cele doua vulnerabilitati de pe teritoriul Republicii Moldova. Cum isi activeaza Rusia focarele de instabilitate din tarile ex-sovietice

La doua zile dupa ce in Crimeea un referendum ilegitim a decis ruperea de Ucraina si alipirea la Rusia, a venit randul Transnistriei sa ceara acelasi lucru. Republica separatista necunoscuta de pe teritoriul Republicii Moldova a cerut Federatiei Ruse sa “examineze” posibilitatea de aderare. Transnistria nu e insa singura vulnerabilitate de acest gen din Republica Moldova: aici mai exista si regiunea autonoma Gagauzia, unde acum o luna a avut loc un refererendum similar cu cel din Crimeea. Cum s-au nascut aceste doua focare de influenta a Rusiei pe teritoriul Republicii Moldova? Cat de mari sunt Transnistria si Gagauzia?

Cele doua regiuni au impreuna sub 6.000 kmp si mai putin de 700.000 de locuitori, insa anexarea lor de catre Rusia ar fi o lovitura pentru Republica Moldova, un stat care acum incearca sa iasa de pe orbita politica a Kremlinului si sa se inscrie pe un traseu european.
In ambele regiuni sentimentele pro-ruse sunt puternice si dorinta de alipire la Rusia este mare. Ambele regiuni sunt sub infuenta rusa de peste doua secole, o diferenta importanta fiind ca acum 25 de ani regiunea transnistreaza s-a separat de Moldova printr-un conflict armat soldat cu 700 de morti.

Gagauzia

Gagauzia este o regiune autonoma situata in sud-vestul Republicii Moldova, locuita in majoritate de gagauzi, un popor apropiat cultural de turci si de azeri. Suprafata este de 1830 kmp, ceea ce inseamna ca este putin mai mare decat judetul Ilfov. Populatia este de circa 160.000 de persoane, iar cel mai important oras este Comrat. Regiunea se invecineaza cu Ucraina si e interesant faptul ca este fragmentata, alaturi de un corp central existand sate risipite.

Gagauzii reprezinta peste 80% din populatie si originea lor este subiectul mai multor teorii care merg pana la cumani, pecenegi si turcii selgiucizi din secolul XIII. Teoriile cad de acord asupra faptului ca un grup mare de gagauzi si de bulgari ar fi parasit teritoriul de la sud de Dunare pentru a se stabili in sudul Basarabiei.

Influenta Rusiei a fost puternica din 1812 si pana in prezent. Imperiul tarist a primit Basarabia in 1812 si regiunea a fost colonizata cu gagauzi, pe locurile parasite de tatari. Republica Gagauzia a fost independenta “de facto” doar cateva zile in 1906, iar intre 1918 si 1940 a facut parte din Romania Mare. Apoi dominatia rusa a fost reluata (sub URSS), iar in decembrie 1990 miscarea separatista Gagauz Halkￄ, cu sprijinul Moscovei, a proclamat in raioanele Comrat, Ceadir-Lunga si Vulcanesti Republica Gagauza. La finalul anului 1994, Parlamentul de la Chisinau a recunoscut autonomia larga a gagauzilor, Constitutia consfintind un statut special.

Un lucru extrem de ingrijorator s-a petrecut anul acesta, pe 2 februarie, cand in Gagauzia s-a organizat un referendum in urma caruia 98% dintre locuitori au optat pentru aderarea la Uniunea vamala Rusia-Belarus-Kazahstan, stabilind directie clara spre Est a politicii externe si lasand loc pentru posibile miscari ale Rusiei.

Ministrul Afacerilor Externe, Titus Corlatean, a catalogat referendumul din Gagauzia ca fiind “nul si neavenit”.

“Subliniez, de la bun inceput, ca sustinem pozitia guvernului Republicii Moldova referitor la asa-zisul referendum in sensul ca acesta a avut loc cu incalcarea deciziilor instantelor din Republica Moldova, care au stabilit, in mod limpede, caracterul ilegal, neconstitutional al pretinsei consultari. In aceste circumstante, evenimentul este nul si neavenit, iar rezultatele sale nu pot produce niciun fel de efecte juridice”, a declarat seful diplomatiei romane.

Transnistria

De facto, Republica Moldoveneasca Nistreana (Transnistria) functioneaza ca un stat de sine-statator: are un teritoriu de circa 4.100 kmp (cat un judet din Romania), iar populatia este de jumatate de milion de oameni. Este o regiune separatista situata intre raul Nistru si Ucraina, iar capitala este Tiraspol.

Transnistria are propria moneda, propriile pasapoarte si placute auto de inmatriculare specifice, chiar daca nu este recunoscuta de comunitatea internationala.

In secolul 17 regiunea a fost sub stapanirea Moldovei, iar din 1812 a inceput odiseea ruseasca si sovietica (din 1924 cand a fost creata RASS Moldoveneasca). Apoi, dupa al doilea razboi mondial, o mare parte a teritoriului dintre Bug si Nistru a fost inclusa in RSS Ucraineana, in timp ce o fasie a fost inglobata in RSS Moldoveneasca. In ultimele zile de dinaintea destramarii URSS tensiunile au crescut in regiunea Transnistreana pe fondul temerilor rusofonilor ca Republica Moldova s-ar putea uni cu Romania. Separatistii rusi au proclamat la 2 septembrie 1990 “Republica Moldoveneasca Nistreana” si, ajutatii de trupe rusesti, au preluat controlul asupra celei mai mari parti a zonei transnistrene a Republicii Moldova, dar si a unei zone in jurul orasului Tighina. Confruntarea s-a soldat cu 700 de morti.

In iulie 1992 s-a semnat un acord de incetare a focului, iar Rusia a adus cateva mii de soldati din Armata a 14-a care a mentinut republica separatista, autoritatile de la Chisinau nemaivand controlul.

In toamna lui 2006, autoritatile separatiste transnistrene au organizat un referendum care a aratat faptul ca o majoritate larga sprijina independenta fata de Moldova si aderarea la Federatia Rusa. Rezultatele acestui referendum nu au fost insa recunoscute de comunitatea internationala. Ca si “mozaic” etnic lucrurile sunt complicate: 32% dintre locuitori s-au declarat moldoveni, 30% sunt rusi, iar 29% ucraineni. In unele orase moldovenii depasesc 50%, in Tiraspol etnicii rusi reprezinta peste 41%, diferente care nu pot decat sa inrautateasca tensiunile.

Transnistria este considerata un fel de “gaura neagra” a Europei. La Rabnita si Tiraspol se afla depozite de  arme si munitii nesecurizate ale URSS, iar regimul politic este dominat de coruptie, trafic de arme, si spalare de bani. Pe plan international regiunea s-a facut cunoscuta si prin echipa de fotbal Sheriff Tiraspol in care s-a investit mult.

Republica separatista a fost condusa intre 1991 si 2011 de Igor Smirnov care a pierdut alegerile in favoarea lui Evgheni Sevciuk. Pentru a exista ca stat ii lipsesc doua lucruri esentiale: sustenabilitatea economica deplina (bugetul de la Tiraspol a primit in mod constant fonduri din Federatia Rusa) si recunoasterea altor state.

Acum, presedintele Parlamentului de la Tiraspol, Mihail Burla, a expediat o adresa presedintelui Dumei de Stat (camera inferioara a Parlamentului) a Rusiei, Serghei Naraskin, in care solicita examinarea posibilitatii de aderare a Transnistriei la Rusia. Solicitarea a venit ca urmare a unui proiect de lege propus de deputatii Partidului “Rusia dreapta” cu privire la simplificarea procedurii de anexare a noilor teritorii la Federatia Rusa

Comunitatea internationala incearca de mai multi ani sa negocieze o solutie pentru “conflictul inghetat” din regiunea transnistreana, in cadrul unei formule complexe, cunoscuta sub numele de “5+2”, din care, in afara de Chisinau si Tiraspol, mai fac parte Rusia, Ucraina si OSCE in calitate de mediatori, iar SUA si UE ca observatori. Negocierile se afla insa in impas in ultima perioada.

Presedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a declarat marti, ca cererea de examinare a posibilitatii de aderare a Transnistriei la Rusia, trimisa Dumei de Stat de catre presedintele Parlamentului de la Tiraspol este o actiune “contraproductiva”, atat pentru Republica Moldova cat si pentru Rusia, si ca astfel de actiuni “nu permit pastrarea acelei imagini internationale de care se bucura pana acum Rusia”. “Daca va accepta, va fi un pas gresit”, a precizat Timofti.

• Romania TV: România pregăteşte BUGETUL PENTRU RĂZBOI

România pregăteşte un buget de război. Ministerul Finanţelor va elabora un nou proiect, valabil in perioada 2014-2017. In acest sens, a solicitat ministerelor, autorităţilor centrale şi administraţiilor finanţelor publice judeţene toate datele necesare pentru realizarea unui nou proiect de buget pentru război, potrivit România TV. Ministerul Finanţelor susţine că acest buget pentru război este, de fapt, o simulare, care nu face parte din bugetul general consolidat. Proiectul va fi prezentat Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

Ministerul Finanţelor Publice a transmis autorităţilor centrale şi din teritoriu transmiterea datelor necesare pentru elaborarea unui nou buget de stat pentru război. Termenul limită stabilit pentru transmiterea acestor date este 24 martie 2014, iar data finalizării tuturor lucrărilor referitoare la elaborarea proiectului bugetului de stat pentru război este 16 mai 2014.

Informaţiile privind constituirea noului buget pentru război au apărut în perioada în care a luat amploare conflictul din Ucraina. Reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice au explicat că este vorba de un “buget ipotetic“, care nu face parte din bugetul general consolidat.

“Bugetul pentru război trebuie făcut o dată la patru ani. S-au trimis adrese în teritoriu, către toate judeţele, cu privire la realizarea bugetului pentru război. Noi doar am reamintit ce prevede legea. Acum a venit timpul să fie făcut bugetul. E un buget ipotetic, nu se acumulează la bugetul general consolidat. La momentul la care informaţiile vor fi transmise din teritoriu, ele vor avea statut de secret de serviciu“, a declarat la România TV Liviu Voinea, ministru delegat pentru Buget.

Noul proiect al bugetului pentru război, valabil în perioada 2014- 2017, va fi prezentat Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Proiectul bugetului de stat pentru război este elaborat de către Ministerul Finanţelor Publice potrivit art.10 din Legea 477/2003 privind pregătirea economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare.

• Vlad Epurescu/ Adevarul: Războiul Rece nu se încălzeşte: dependenţa de gazul rusesc şi de ce Rusia nu se va teme niciodată de Europa
• Digi24: Ce afaceri au rușii în Europa și România. Harta dependenței energetice a UE de gazul rusesc

În plin conflict Rusia – UE din cauza Ucrainei, oligarhii lui Vladimir Putin fac achiziţii în Europa. Miliardarul rus Mihail Fridman va prelua Dea – divizia de petrol şi gaze a grupului german RWE contra sumei de cinci miliarde de euro. Dea are active în Marea Britanie, Germania şi Marea Nordului. Pe de altă parte, guvernul rus a aprobat săptămâna trecută acordarea unui împrumut în valoare de zece miliarde de euro în vederea finanţării unor lucrări de extindere la centrala nucleară Paks din Ungaria. În ceea ce privește România, Rusia este al doilea mare partener economic din afara Uniunii Europene, după Turcia. 

Ţara noastră a realizat schimburi comerciale de aproape 5 miliarde de dolari cu Rusia, în 2013. Aproape trei sferturi din sumă a fost reprezentată de importurile de ţiţei şi gaze. O cincime din consumul nostru este asigurat de ruşi.

De cealaltă parte, noi le-am vândut ruşilor maşini şi echipamente de transport. Să nu uităm că Dacia Duster s-a clasat pe locul 4, anul trecut, în topul celor mai bine vândute autoturisme din spaţiul ex-sovietic. Chiar dacă, în cifre, prezenţa ruşilor în România s-a diminuat, este de remarcat că investitorii mari au planuri de extindere.

Gazprom, de exemplu, vrea să ajungă la o reţea de peste 100 de staţii în următorii doi ani, de la 15 câte are acum. Iar Lukoil, care deţine una dintre cele trei rafinării funcţionale din România, are deja 20 la sută din piaţa locală de produse petroliere.

Tot ruşii deţin şi cel mai mare producător de aluminiu de la noi, Alro Slatina, care este totodată unul dintre marii contributori la bugetul naţional. Şi fostele combinate Mechel au rămas tot pe mâna unor ruşi, după ce au fost vândute pentru 52 de euro în februarie anul trecut.

Schimburile comerciale România-Rusia

2012 – 4,42 mld. dolari

2013 – 4,98 mld. dolari

Exporturile României către Rusia

2012 – 1,35 mld. dolari

2013 – 1,83 mld. dolari

– vehicule, aeronave, echipamente de transport

– aparate şi echipamente electrice

– produse ale industriei chimice

Importurile României din Rusia

2012 – 3,07 mld. dolari

2013 – 3,14 mld. dolari

– ţiţei şi produse petroliere

– gaze naturale

– produse ale industriei chimice

Societăţi cu capital rusesc

– 31 august 2012 – 394 firme

– 31 decembrie 2013 – 49 firme

(sursa: Ministerul Economiei)

Marii investitori

Lukoil

– prezentă pe piaţa românească de 15 ani

– deţine circa 20% din piaţa totală de produse petroliere din România

– are o reţea de 301 staţii de distribuţie şi 9 depozite de produse petroliere

– deţine Petrotel Ploieşti, una dintre cele trei rafinării funcţionale din România

Gazprom

– are 15 benzinării în România

– vrea să ajungă la 30 de staţii în 2014 şi să ruleze afaceri de 25 mil. euro

– vrea să cumpere peste 100 de benzinării în 2015 pentru a atinge o cotă de piaţă de 10%

Invest Nikarom

– deţine cele șase combinate Mechel din România

– compania a preluat afacerea Mechel în februarie 2013 pentru 52 de euro

Alro Slatina

– este singurul producător de aluminiu din România

– este cea mai mare companie producătoare de aluminiu din Europa Centrală şi de Est (exceptând Rusia)

– este cel mai mare consumator de energie electrică din ţară.

Ungurii se împrumută de la ruși pentru centrala nucleară

Guvernul rus a aprobat acordarea unui împrumut în valoare de zece miliarde de euro în vederea finanţării unor lucrări de extindere la centrala nucleară Paks din Ungaria, potrivit agenţiei ruse Interfax. Documentul privind decizia Guvernului, publicat miercuri pe portalul oficial de informaţii juridice, a fost semnat luni de către premierul Dmitri Medvedev.

Decretul a autorizat miniştrii ruşi ai Finanţelor, Economiei şi Afacerilor Externe, compania rusă Rosatom şi banca rusă Vnesheconombank să înceapă negocieri cu guvernul ungar în vederea pregătirii contractului de împrumut. Rusia acordă Ungariei împrumutul pentru a construi două reactoare noi la centrala Paks. Suma va acoperi 80% din costuri.

Ungaria poate să tragă tranșe din împrumut începând din 2014 şi până în 2025. Împrumutul a fost anunţat la mijlocul lunii ianuarie, în contextul unei întâlniri la Moscova a premierului ungar Viktor Orban cu preşedintele rus Vladimir Putin.

Centrala nucleară de la Paks este singura de acest fel din Ungaria şi este situată la aproximativ 100 de kilometri la sud de Budapesta. Centrala are în prezent în funcţiune patru reactoare ruseşti cu o capacitate totală de 2.000 de MW şi produce circa 40% din energia electrică a ţării. Cele două reactoare ar urma să fie construite de compania Rosatom, controlată de statul rus. Noile reactoare ar urma să aibă o capacitate de câte 1.200 de MW.