NEOCULTURNICII EURO-ATLANTICI l-au luat la tinta pe IULIAN CAPSALI. Cum reactioneaza agentii propagandisti si gardienii ideologici ai Noilor Stapani in fata primelor manifestari politice ale curentului ortodox

6-04-2014 24 minute Sublinieri

255

– independenţii în alegerile europarlamentare –

Încheiam săptămîna trecută cu ideea că pragul de semnături pentru un independent candidat la europarlamentare e de 100.000. Partidele din România au creat, deci, sistemul perfect de închidere a uşii în nasul cetăţenilor: au ales cel mai rigid şi nedemocratic sistem de vot (lista naţională închisă), plus condiţii foarte dure de înscriere a independenţilor. Teoretic, dacă partidele au închis sistemul pe listă, ar fi trebuit să vedem candidaturi independente solide, dar au avut grijă să închidă şi această portiţă. Sebastian Bodu şi-a anunţat intenţia de a candida independent, după ce PDL nu l-a mai inclus pe listă. Numele său a revenit în atenţia publică şi pentru că dosarul transferurilor din fotbal (terminat recent cu condamnări spectaculoase) plecase de la o anchetă a Fiscului, condus atunci de actualul europarlamentar. Bodu a anunţat demararea campaniei de strîngere de semnături, dar ulterior a renunţat şi a anunţat că va candida din partea PNŢCD. Mai mulţi susţinători au îndemnat-o pe Monica Macovei să candideze ca independentă. Ar fi fost, poate, singura cu şanse să intre astfel în PE, dintre politicienii actuali. Dar ar fi fost o idee proastă în contextul dat. În primul rînd, ar fi fragmentat şi mai mult voturile dreptei şi ar fi atras reproşuri din partea grupului popular, care are nevoie de mai multe locuri de europarlamentar, nu de cruciade interne în statele membre. Legat de asta, în al doilea rînd, Macovei a reuşit să fie atît de performantă ca număr de rapoarte adoptate pentru că a fost vocea grupului popular pe teme de justiţie şi afaceri interne, o izolare a sa de grup ar fi dăunat viitoarei performanţe. O candidatură independentă Macovei ar fi fost o idee bună doar dacă şi PDL, şi PMP o abandonau, caz în care electoratul pentru care anticorupţia contează ar fi trebuit musai reprezentat cumva. Dar Vasila Blaga a fost destul de inspirat să nu ridice această mănuşă.

Deci, nu avem candidaturi mainstream independente. Avem însă o selecţie interesantă. Am urmărit cu interes anunţurile de intenţie pentru candidaturi. Cînd scriu acest articol, nu avem anunţul oficial de la Biroul Electoral, deci ne putem baza pe declaraţii ale candidaţilor. Fosta cîntăreaţă Mihaela Mihai a încercat şi în 2009 să candideze, dar nu a reuşit. A contestat apoi în instanţă legea care cere 100.000 de semnături, iar cazul a ajuns la Curtea Constituţională. Mihai avea argumente bune: un independent ar trebui să strîngă 100.000, iar un partid 200.000 de semnături; împărţit la cîte nume pune pe listă un partid, un candidat de partid trebuie să strîngă mai puţin, deci independentul este discriminat. Curtea nu a acceptat însă această argumentaţie. Mihai a demarat şi acum procesul de strîngere de semnături, dar nu îmi e clar dacă a reuşit, pe site-ul său nu se anunţă nimic şi nu dau de ştiri din presă cum că s-ar fi înscris oficial. S-a înscris însă fosta gimnastă Corina Ungureanu, care, în mod uimitor, a găsit peste 100.000 de cetăţeni care să o vrea în Parlamentul European. Acestea sînt însă candidaturile strict exotice, să le zicem factorul „Ion Dolănescu“, care se manifestă la orice fel de alegeri.

Mai este însă o categorie de candidaţi pe care i-aş grupa în categoria „Ideologii politice marginale, dar emergente“. Avem doi candidaţi din partea laicatului religios. Grupările pro-viaţă şi, în general, creştinismul activ politic sînt un fenomen mai degrabă ignorat în România. Ignorat ca un curent politic în sine, vreau să spun. Din zona ONG-urilor dedicate acestor teme avem nu una, ci chiar două candidaturi. Una este a lui Peter Costea, un româno-american care revine în ţară pentru a candida, şi a doua este a lui Iulian Capsali. Mărturisesc că nu ştiu motivul exact pentru care Costea şi Capsali au decis să candideze amîndoi şi să fragmenteze votul creştin militant. Presupun că e vorba despre o diferenţă de confesiune: Costea este neoprotestant, Capsali este ortodox. Presupun asta şi pentru că pe site-uri dur ortodoxe, Costea e făcut cu ou şi cu oţet, ca fiind schismatic [termenul e folosit gresit – n.n.].

Site-urile lor de campanie parcă au fost construite să confirme clişeele despre confesiunile fiecăruia: al lui Costea era dinamic şi pragmatic, cu detalii exacte despre cum şi unde poţi să semnezi, cu un program politic detaliat. Al lui Capsali e mai meditativ şi dezorganizat, nu era clar ce anume trebuie să faci pentru susţinere, dar emoţia era la cote maxime. De pildă, un videoclip cu Nicolae Furdui Iancu – genul cu un cîntăreţ-pironit-şi-plaiuri-mioritice – ilustra un text din care aflai că, dacă Capsali nu se alege în PE, chestiile din videoclip nu vor mai exista în cîţiva ani. Am pariat cu cineva că neoprotestantul va strînge semnăturile şi ortodoxul nu va reuşi, dar va medita mioritic la cum e lumea rea. Însă am pierdut pariul: şi Costea, şi Capsali anunţă pe site-urile lor că au strîns semnăturile şi vor fi candidaţi oficiali.

Din aceste anunţuri puteţi afla mai multe despre valorile pe care le aduc în politică: „În primul rînd, îi sîntem recunoscători şi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru această izbîndă şi dorim să vă mulţumim pentru implicarea neobosită care aţi arătat-o, luptînd pentru valorile creştine şi implicit pentru viaţă. De asemenea dorim să vă mulţumim pentru prezenţa dvs. la Marşul pentru viaţă. A fost un eveniment de amploare şi un indiciu bun că generaţia tînără nu aprobă imoralitatea şi anormalitatea. Este dreptul şi datoria noastră să ne facem auziţi.“ (Peter Costea)  „Candidatura lui Iulian Capsali la alegerile europarlamentare vine în contextul în care, în luna ianuarie, aproximativ 25 de asociaţii şi fundaţii l-au mandatat pe acesta să reprezinte şi să promoveze interesele familiei româneşti în Parlamentul European şi, în acelaşi timp, în spaţiul public românesc. Dorim promovarea, respectarea şi protejarea familiei naturale, dreptul părinţilor de a-şi educa şi creşte copiii potrivit propriilor tradiţii şi credinţe, precum şi asigurarea unui climat economic, social, cultural, educaţional şi legislativ care să protejeze familia. De asemenea, Iulian Capsali a fost delegat să contribuie la promovarea unor legi care să asigure copiilor români posibilitatea de a trăi într-o ţară suverană, cu un mediu natural curat, unde educaţia, sănătatea şi viaţa, drepturi fundamentale ale cetăţenilor, să fie respectate.“ (Iulian Capsali)

Implicarea lui Dumnezeu în campania electorală din Parlamentul European nu e atît de ciudată cum pare la prima vedere. În ultima vreme, Parlamentul European a devenit un loc în care se poartă dezbaterile pe valori la nivel european, un echivalent încă în faşă al războaielor culturale care devastează politica americană. Ecologismul, feminismul, eurocomunismul şi alte rămurele postmoderne ale stîngii folosesc PE pentru a trece declaraţii (un fel de indicaţii fără valoarea executivă) care le promovează valorile. Asta a dus la o contrareacţie din partea colţurilor conservatoare ale societăţii, care sînt mult mai puţin vizibile în Europa decît în America. Fiind puţin vizibile, uimesc atunci cînd se mobilizează – cum s-a văzut recent în Franţa, cînd sute de mii de oameni au protestat în stradă împotriva căsătoriilor gay (ceea ce a pus în dificultate marile ziare europene pentru care valorile religioase sînt cîh).

Revenind la Parlamentul European – de remarcat două probleme majore şi un avantaj la fel de major în această tendinţă de a duce războaie culturale în PE. Prima problemă majoră: tendinţa combatanţilor de a descrie UE ca pe o hidră instituţională controlată de cealaltă parte. Pentru eurocomunişti şi ecologişti radicali, UE este reprezentanţa corporaţiilor şi a neoliberalismului. Pentru creştinii activaţi politic, UE este o construcţie multicultural-comunistă-atee care vrea să distrugă ţările europene şi familiile creştine. Evident, ambele perspective sînt eronate. UE nu e în nici un fel din punct de vedere valoric – instituţiile europene vor promova valorile oamenilor care le populează [ca nu este asa o demonstreaza agenda si originea UE – n.n.]. Totuşi – şi aici intervine avantajul: a muta războaiele culturale în interiorul PE înseamnă a avea un spaţiu comun de dezbatere. Mai degrabă decît să lupte împotriva existenţei UE ca atare (în mod amuzant, fiind de acord să o distrugă, din motive complet opuse), cele două curente marginale se confruntă tot mai mult în interiorul UE. Asta e de bine. Din fericire pentru noi, confruntarea lor rămîne mai degrabă gargară gălăgioasă fără efecte practice. Rezoluţiile stîngiste din PE pe aceste teme sînt respinse de votul popularilor, dar şi dacă ar fi aprobate, ele nu obligă la nimic statele membre.

Sînt puţine şanse ca vreunul dintre Capsali sau Costea să intre în PE, mai ales că divizează votul creştin. Însă acel colţ al dezbaterii trebuie băgat în seamă. Iar dacă nu îl vedeţi la dumneavoastră pe Facebook, de vină e tribalizarea la care ne supune new media: citim şi auzim tot mai mult dinspre oameni care gîndesc la fel ca noi. Vorbim de un altfel de mobilizare politică a religiozităţii decît sîntem obişnuiţi în România. BOR se bagă în politică doar pentru a extrage rente, corupînd şi şantajînd mediul politic. Asta duce însă la un control şi corupere reciprocă: BOR pune condiţii pe teme de nişă (predarea religiei), dar implicarea sa politică e limitată şi poate fi controlată de politicieni (cînd politicul îţi dă bani pentru catedrală, tot politicul ţi-i poate retrage). Însă curentele religioase de jos în sus sînt altfel, bazate pe valori, nu pe căutare de rente instituţionale, şi estimez o greutate mai serioasă a lor în anii ce vin.

De partea cealaltă, avem parte de două eşecuri. Remus Cernea şi Erwin Albu şi-au anunţat şi ei candidaturile. Cernea e mai cunoscut şi e un reprezentant al ecologismului şi umanismului de ultimă generaţie. Pare însă haotic ca organizator. A părăsit deja două partide ecologiste pe care le-a condus, din motive complicate, este parlamentar intrat pe lista USL şi acum s-a înscris în cursă. Sau a încercat măcar. Potrivit paginii sale de Facebook, s-a prezentat la ora 23,48 la BEC cu semnăturile necesare, dar candidatura i-a fost respinsă pentru că foile nu erau numerotate. Şi în cele zece minute nu a avut timp să le numeroteze. Cernea are dreptate cînd se plînge că BEC a aplicat regula cu rea-credinţă, putea să accepte candidatura şi să numeroteze ulterior, dar nici să apari cu zece minute înainte de termen nu e o dovadă de seriozitate. Erwin Albu este un activist împotriva gazelor de şist. A fost promovat de România Curată şi susţinut public de Nicuşor Dan. A anunţat curajos şi onest că a reuşit să strîngă doar 44.000 de semnături, dar că lupta va continua cu alte mijloace. Vom mai auzi de el.

Cu cele două eşecuri ale lui Cernea şi Albu, curentul ecologist care a scos lumea în stradă pe tema Roşia Montană se vede complet nereprezentat în această cursă, pe cînd curentul religios are doi candidaţi. Este o urmare a tacticii perdante a Pieţei „fără lideri, fără tactică, doar show“. Ca urmare, oameni care ar putea fi reprezentativi se lansează în tentative individuale, fără a utiliza canalele de mobilizare deja create. Cu lideri care fug de responsabilitate şi se vor doar un fel de DJ cu portavoci, Piaţa s-a stins deja. O mişcare largă ecologistă-civică-anticorupţie (pe care am susţinut-o) a devenit doar o agitaţie de nişă, care flutură monomaniacal tema gazelor de şist – e coada minoră a şopîrlei civice care a trecut deja.

Cum, n-aţi auzit de Iulian Capsali? Atunci veţi auzi, sau mai precis îl veţi vedea pe buletinul de vot în 25 mai, ca unul din puţinii care au reuşit să treacă barierele administrative formidabile la înscrierea în alegerile europene drept candidat independent. Nu e puţin lucru ca un privat oarecare, cunoscut cel mult cercurilor de bloggeri apropiaţi de Biserica Ortodoxă Română, să izbândească acolo unde au eşuat PRM (ambele aripi), Noua Republică, ecologiştii şi alţii. Ei bine, pornind de la un interviu luat dlui Capsali în România Liberă (aici) s-a încins brusc o dezbatere mamă-mamă, cu mult mai interesantă decât aventura în sine a candidaturii sale.

Pe de-o parte, dl Capsali vine să umple o nişă electorală oarecum descoperită, cea a votanţilor creştin-ortodocşi sinceri şi dedicaţi, care nu poate fi una mică. Îl recomandă pentru asta exemplul său personal, prin viaţă de familie (9 copii) şi activism pe temele standard ale bisericii (anti-avort, anti-gay); şi îl mai recomandă persoane publice care îl cunosc şi care pun mâna în foc pentru integritatea fără pată a persoanei şi sinceritatea demersului său (ex dl Adrian Papahagi). Dacă vreţi, dl Capsali pare un soi de Dan Puric care chiar practică acasă ceea ce predică; şi e mai fotogenic.

Pe de altă parte, dl Capsali are aerul că împinge anti-occidentalismul şi anti-modernitatea dincolo de poziţia uzuală a BOR, care, în contextul est-european al bisericilor-surori, una mai isteric-naţionalistă decât alta, pare chiar o instituţie moderată şi uneori timid-liberală. Fiind un polemist temperamental, zice-se (vezi şi critica deplasată la adresa jurnalistei care i-a luat interviul, altfel unul uzual şi neutru) noul candidat al ortodoxismului conservator împământeneşte şi la noi la trendul la modă în regiune: acela de a fuziona tradiţionalismul religios cu valorile post-moderne ale ecologiei radicale şi anti-corporatismului tip occupy, într-un melanj cu care estimez că ne vom confrunta tot mai des de aici înainte.

In plus, cei care critică retorica şi proaspăta implicare a dlui Capsali în politică acuză modul cum s-a folosit de parohii pentru strângerea celor peste 120.000 se semnături, lucru care nu se putea face fără acceptul tacit al ierarhiei. Probabil, aşa cum în 2009 PDL se făcea că habar n-are cine este EBA dar dădea pe circulară internă să i se adune cota de semnături, tot aşa acum BOR respectă formal cerinţele neimplicării politice dar dă o mână de ajutor cauzei. Seculariştii ce vor o separate strictă stat-biserică vor striga “trădare”; tabăra pioasă va răspunde că n-a fost încălcată legea şi, în fond, şi în alte ţări UE confesiunile au tot felul de forme de reprezentare politică, directă sau indirectă, acceptate de multă vreme.

Deşi legitimă, nu asta e însă discuţia care mi se pare cel mai interesant de dus. Ci aş merge spre o temă mai profundă: pericolul latent care apare din a echivala calitatea umană în privat cu performanţa politică în arena publică a democraţiei moderne. Cu alte cuvinte, dacă dl Capsali e un om care trăieşte drept şi face bine în spaţiul din jurul său (şi probabil, aşa este; nu-l cunosc dar merg pe mana dlui Papahagi), va face el automat bine şi ca reprezentant al cetăţii, chemat fiind să decidă pe tot felul de subiecte cu care nu s-a mai confruntat niciodată şi pentru care n-are alt ghid decât intensitatea convingerilor sale religioase, altfel neîndoielnice? Omul bun în privat rămâne bun şi când capătă putere asupra semenilor săi?

N-o să vă reţin acum cu lunga istorie a acestei dileme, care a strâns o bibliografie covârşitoare. Insă pomenesc doar pe Hannah Arendt şi “banalitatea răului” pentru a aminti că mari crime şi dezastre au fost slujite nu doar de monştri, ci de persoane obişnuite ca mine şi dv şi, uneori, de oameni buni în privat, oneşti şi dedicaţi unei cauze aparent nobile. Iar această stare dramatică a naturii umane ar trebui să ne preocupe şi să ne dea insomnii tuturor, inclusiv dlui Capsali, să ne facă mai reflexivi şi scuturaţi de certitudini gălăgioase, să ne oblige la efortul de a înţelege în fiecare zi ce consecinţe creăm asupra corpului complex al societăţii moderne prin deciziile noastre de putere în spaţiul public.

Or aici e problema: neo-ortodoxismul occupy pe care îl practică dl Capsali nu este decât o încarnare la zi a organicismului social în décor de secol XXI, o formă de reacţie la modernism pe care o ştim încă din sec XIX, cu rădăcini în romantismul german, peste care s-au adăugat straturi-straturi tot felul de experienţe locale est-europene, ba la extrema stângă, ba la extrema dreaptă. E o tradiţie ce n-are un dosar istoric foarte bun, să zic aşa, dar asta pare să nu-l tulbure pe proaspătul euro-candidat. N-aş sări nici în barca detractorilor săi radicali, care-l văd ca pe un iniţiator de mişcare Talibană în România, sau ca agent de influenţă al panslavismului.

Dar e evident că dl Capsali are o problemă, după cum vântură avalanşe de clişee despre Occident, pe care este evident că nu-l cunoaşte de la sursă, ci mai curând din predicile duhovnicilor-pustnici români sau diverse broşuri senzaţionaliste, sau din vaga cochetărie cu legionarismul, de care se delimitează ca practică la zi, dar nu ca viziune “dreaptă” asupra societăţii. Ele se îmbină perfect la dl Capsali cu activismul pe reţele sociale eco şi proteste împotriva capitalismului global, culturii de consum, industriei extractive, şamd, adică a tot felul de lucruri pe care este departe de a le pricepe, dar le foloseşte ca flamură. Tocmai faptul că e o persoană onestă şi harnică in acest fel face din dl Capsali un potenţial actor al “răului banal”, dintre cele fără de voie, mai mult decât au fost extremiştii bufoni şi corupţi politic de care a avut parte România în ultimele două decenii.

În România anului de graţie 2014, un candidat independent este pe cale să ne mântuiască. Iulian Capsali este, aşa cum chiar domnia sa se prezintă, un creştin practicant, a cărui vocaţie este să aducă cuvântul ortodox în Parlamentul European. De o simplitate de cristal, fără fisură şi fără îndoieli carteziene, reflecţia sa evocă intratabilele certitudini ale celor care, în septembrie 1940, aşezau România pe făgaşul naţional-legionar.

Desigur, profetismul neguros al lui Iulian Capsali este adaptat la cerinţele unui timp schimbat. Dincolo de retorică şi de stil, se află, însă, continuitatea unei linii de mentalitate. Ca şi dreapta radicală interbelică, Iulian Capsali invocă valorile tradiţiei şi ale lui Christos, transformând universalismul creştin în vigoare filetistă şi asalt naţionalist. Ca şi aceasta din urmă, domnia-sa situează sub zodia suspiciunii pe cei care, deşi creştini, nu au privilegiul de a fi parte a Bisericii Ortodoxe, greco-catolicii şi protestanţii. Ca şi predecesorii săi intelectuali, Iulian Capsali visează la o Românie a curăţeniei, a purităţii şi liniştii.

Elogiul femeii cuminţi şi la locul ei, aşezate supusă în spatele unui bărbat curajos şi credincios, este consecinţa naturală a unei teologii politice cu profil familiar. Admiraţia faţă de Rusia lui Putin, publică şi deschisă în cazul lui Iulian Capsali, este corolarul acestei ostilităţi implacabile faţă de un Occident vândut Satanei, înfeudat capitalurilor şi fundamental decadent. Iranul sau Arabia Saudită pot fi două modele de administrare “morală” a poziţiei femeii, astăzi-Iulian Capsali se poate inspira şi din aceste zone, în clipele în care îşi creionează scenariul său de societate.

Departe de a fi exotic sau excentric, discursul lui Iulian Capsali este avatarul cel mai recent al unei pasiuni funeste care a dominat imaginarul politic autohton, timp de decenii. Travestiul pe care îl pune în scenă este unul tranparent şi stângace. Conservatorismul şi creştin-democraţia europeană nu au nimic în comun cu această combinaţie de fanatism şi izolaţionism furibund. Rezistenţa în faţa acestor fantasme este o expresie a spiritului critic şi a libertăţii. Ca şi maniera de a reafirma semnificaţia credinţei, fără emfază, fără patetism şi fără pucioasă sau fum.

Marturisesc ca pana deunazi numele Iulian Capsali nu-mi spunea mai nimic. E vina mea. Il observasem, in trecere, pe unele forumuri, mi se parea violent ca limbaj si cam agresiv ca sentimente, dar neimportant. Facand acum o rapida incursiune pe internet, gratie amicului Google, am descoperit un text care m-a lasat perplex. Daca asa gandeste si scrie un viitor europarlamentar independent, vai de noi. Prefer sa cred ca este o facatura, un text atribuit domnului Capsali. Dar nu este singurul semnat Capsali si nici eu nu sunt unica sa tinta. Anti-liberal, anti-occidental, anti-intelectual, anti-sistemic, suspicios, daca nu mai mult, la adresa greco-catolicilor si nu doar a lor, Iulian Capsali este numele unui sindrom. Unul baroc in care se logodesc fantasme colectiviste si primordialiste intr-un cu aliaj cu certe afinitati, horribile dictu, extremiste. Dar vigilentii de serviciu cam absenteaza acum, nu-i auzim indemnand la purificarea spatiului public, cum o faceau acum o saptamana la adresa unui site conservator, pro-american, pro-israelian si anti-Putin. Tace si “Vocea Rusiei”.

“Dupa ce i s-a invalidat prin vot sustinerea unei moluște securistoide mucegăite in rele (care este dat in gat acum de partenerii politici ca a plusat in fata FMI-ului, organism colonial care cerea reduceri de 10% din salarii, molusca îmbibată in alcool oferindu-se din oficiu, ca un guvernator premiant, sa le urce la 25% ! ), “elitele” noastre vor sânge. Volodea Tismaneanu, care simte bine momentul, a iesit la atac mirosind o victima care nu are impetuozitatea necesara ca sa-i transmita public cuvenitele trimiteri la origini. Aceasta fericire tâmpă, excitata, de pe fața”elitei” noastre ce participa la ritualul de linșaj, are forma metafizica a capului vacii Kobe abatorizate, pus pe o lada de cărți. Cu cât cărțile sunt mai mânjite, cu atât satisfactia de a arunca cu ele dupa trădătorul cauzei neoliberale va fi pe măsură. Iar Volodea, simtind asta, aduce pe care le imprastie ritualic peste capul acestui animal imbecilizat de propaganda si care, la randul lui, secreta ideologie. Acest tablou orgiastic, in care ideologia este îmbibată în sânge, este imaginea pe care ayatolahul Tismaneanu o arată pedagogic, demonstrativ, oricui are intentia sa se opuna proiectului globalizarii. Orice om cu o fireasca propensiune identitara va fi aruncat in piata publica. Punguțele de sânge stau gata pregătite în frigiderele ayatolahului criptobolsevic.” Orice comentariu este de prisos…

Acelasi Iulian Capsali, pe forumul blogului “Certocratia” ca raspuns (aprobativ) la un articol al d-lui Dorin Tudoran: “Nu mai e nimic de adaugat. Punctum cu… punctum, ati demolat o temelie roasa de elanuri rollerian-stahanoviste (neplacut adevar!), de dorinta de infailibilitate comprimata in spatele unui personaj unanim recunoscut (tehnica folosita si de ucenicul nesatios M. Neamtu). De la tovarasul prof. Tismaneanu pana la domnul prof.Tismaneanu este un balans rapid, de metronom. Orwell sta nelinistit in poll position. Nu cred ca isi imagina ca aceia care au studiat societatile tiranice (cunoscandu-le dinlauntru), pot sa-si reproduca fara cusur, sa-si impropieze comportamentele analizate intr-o lume (cat de cat) libera. Copilul calaului (ideologic), dupa ce isi “ucide” ritual tatal (in fata natiunii), devine la randul sau “calau”. Este, domnule Tudoran, un subiect de roman si de scenariu de film. Din pacate nu este o fictiune, ci o realitate de istorie extrem de recenta.” “Una dintre fetele mele m-a intrebat: “Ce faci tata, iar scrii despre Tismaneanu?” Asa se explica totul; in general istoria se face si datorita unor erori marunte, aleatorii. Cateodata amuzante, cateodata nefericite. Cert este ca dl. Tismaneanu a devenit un personaj la noi in familie :)

Urmat de un comentariu savuros semnat Gh. Campeanu: “Mi-e teama ca intrebarea domnului Capsali (am perceput-o aproape ca pe una ” retorica”) nu poate de fapt fi satisfacuta numai cu umor ‘certocratic’. Chiar si certocratia poate avea fisuri, iar cazul in speta (interesul dlui. Tismaneanu fata de cartierul Dvs. din blogosphera) cred ca poate fi transat in favoarea dlui. Capsali. Am admirat si rabdarea Dvs. fata de farmecul neaos al unora dintre vizitatorii blogului, dar trebuie sa recunosc ca observatiile dlui Capsali au adus o boare de maniere urbane care-mi resusciteaza speranta ca spatiul public romanesc poate redeveni candva mai putin indigest.” La care, dl Capsali raspunde gentil: “Va multumesc pentru sprijin. Macar aici sa avem un blog “mai curat”, ca altfel o sa cerem spor de toxicitate, iar la noi este regula sa plateasca nevinovatii. Si e pacat.” Dl Campeanu continua: “Ce scrieti Dvs. mi se pare in mare corect si echilibrat, in afara metaforelor cu doua taisuri semantice. In definitiv, asta i-am imputat dlui. profesor in anii trecuti, in legatura cu obsesiile jacobine si analiza unilateral retributiva a personajului Silviu Brucan (tot f. complex, cu lumini , dar mai ales umbre foarte adanci). Nu apar tacerea despre trecut (si prezent), dimpotriva, indiferent cit de incomod este adevarul. Monopolizarea adevarului este insa una din principalele carente discursului public din Romania postmoderna.” Deci, pentru cei mai putin avizati, mi se reproseaza “obsesiile iacobine” si “analiza unilateral retributiva” (sic) despre personajul Silviu Brucan. In traducere libera, dar nu infidela, condamnarea dictaturii comuniste din Romania ca ilegitima si criminala, precum si descrierea lui Brucan ca un fractionist de partid cu un trecut dominat de minciuni crase si justificari cinice ale crimelor politice, nu ca un disident autentic.

Dl Campeanu a scris prefata unul volum de documente intitulat “Dosarul Brucan” aparut la Polirom, in doua editii, cu sprijinul IICCMER, in perioadele Oprea-Olaru si Muraru-Zamfirescu. Nu neg ca nu am fost (nu sunt) un entuziast nici al volumului, nici al prefetei. Mai departe, in dialogul de pe blogul “Certocratia” al poetului si jurnalistului Dorin Tudoran, dl Capsali isi exprima admiratia pentru Pavel Campeanu, sociolog neo-marxist, fost activist al CC al PMR (sef de sector la Sectia Internationala condusa de Ghizela Vass) si profesor de marxism la Politehnica in anii 50, care, intelege cititorul, s-a transformat intr-un gentil intelectual. Mie imi este rezervat, in retorica capsaliana, rolul de “fiul calaului”, cata vreme partenerului de dialog amical de acel blog, acela de fiu al unui intelectual stimabil. Calau a fost tatal meu, evident, nu, sa zicem, Silviu Brucan. In anii 50, nici Pavel Campeanu nu se ocupa cu cresterea puilor de gaina. Este greu sa nu observi deplina comuniune de idei intre domnii Tudoran, Capsali si Câmpeanu jr pe chestiunea combaterii “singerosului” reprezentant al “elitei”, “călău” el insusi si “fiu al calaului” (pace Capsali).

Repet, eu nu-l cunosc pe dl Capsali. Dar, din ce-am citit, n-as putea sa ma alatur parerii d-lui Gh. Campeanu ca avem de-a face cu “o boare de maniere urbane”…

In concluzie, mi se par extrem de pertinente reflectiile politologului Dragos-Paul Aligica:

“Lucrurile se clarifica. In mai putin de o saptamana, chestiuni aflate in penumbra au fost aduse la lumina de tot acest scandal: Contururi, conexiuni, afinitati -si din ce in ce mai probabila ipoteza a existentei unei miscari deliberate in sustierea de idei, retorica si intiative publice anti-occidentale, anti-liberale, anti-capitaliste, anti-democratice si ultimamente anti-nationale in Romania au devenit vizibile. Ceea ce parea speculatie riscanta acum o saptamana, devine o ipoteza din ce in ce mai plauzibila azi.

Nu sunt jurnalist de investigatie ca sa am capacitatea sa descalcesc acest nod cu fire multe care leaga extremisti legionaroizi, ecologisti rural-clericali preocupati de gaze de sist, pravoslavnici, agitatori publici cu un portofoliu incontestabili de actiuni impotriva statului de drept, ideologi putinisti, agenti de influenta cu sau fara stiinta si mandat si idioti utili, gura casca literar-ideologici cazuti ca musca in lapte in povestea asta datorita frustrarilor si vanitatilor lor si care nici macar nu inteleg titlul filmului in care joaca.

Un nod e sigur si ceva fire se leaga chiar si cu ochiul liber din datele care se intrevad acum. Asta va fi tema pentru urmatorii ani poate decenii in Romania si statele de la frontiera estica a lumii civilizate. Intram in viteza in noua era.” […]

Dragos-Paul Aligica (Facebook)

Habar nu aveam ca exista asa ceva numit Iulian Capsali. Am vazut insa o interventie pe facebook a lui Adrian Papahagi si ceva reactii pe fluxuri la un interviu. Cateva observatii:

1. BOR -cler si credinciosi practicanti- au dreptul sa sustina formal sau informal pe oricine cred de cuviinta in spatiul public romanesc. Dar problemele majore pe care le are ortodoxia romaneasca in secolul 21 nu se vor rezolva nici prin ideologii antioccidentale si nici prin alipirea la un bloc monolitic pravoslavnic. Secolul 21 cere solutii mult mai inteligente, mult mai subtile si mult mai indraznete spiritual, teologic si filosofic decat propovaduiesc acesti fundamentalisti ai unor ideologii primitive de secol trecut, pe care incearca sa le reinvie fara macar a avea talentul si imaginatia modelelor lor interbelice.

2. Acestea fiind spuse, pot sa respect pe cineva care face un efort sincer -atat cat il duce mintea si cultura generala- in a gandi ce spune. A repeta insa clisee cu ceva rau numit “neoliberalismul” si “neoconservatorismul”, cu Statele Unite ale Europei si alte mantre anti-occidentale, anti-liberale si anti-capitaliste sunt un simptom nu numai de lipsa de discernamant ideologic dar si de discernamant intelectual elementar.

3. Omul asta -cu sutinerea ortodoxista a lui cu tot- a picat testul cel mai simplu, clar si evident pentru orice cetatean roman al generatiei sale: In 2012 inteleg ca a fost de partea loviturii impotriva statului de drept, de partea grupului infractional organizat, de partea fortelor anti-occidentale. Punct.

4. O sugestie pentru auto-proclamatii gardieni ai spatiului public romanesc: in loc sa va dedicati timpul si efortul diverselor site-uri pe internet sau ambuscadelor si desanturilor ideologice la adresa lui Tismaneanu, Patapievici, Liiceanu sau subsemnatului, mai bine ati deschide ochii la fenomenele cu adevarat ingrijoratoare ce tin de influenta ideologiilor pravoslavnice, anti-occidentale si anti-moderne in tara.

O sa va faca astia cu ajutorul Moscovei o bucurie de 25% in spatiul public si o sa vedeti atunci cu adevarat care e diferenta. Ce-o sa faceti atunci? Pana atunci alianta tacita dintre voi si astia ne va fi scos pe toti din scena.

Ce-o sa faceti? Va spun eu ce-o sa faceti: Dupa ce ne veti fi marginalizat si eliminat din spatiul public ca sa aduceti in prim-plan “plugarii mintii”, favoritii vostri, arand spornic pe ogorul corectitudinii politice, dupa ce acestia vor dovedi ca pe frontul luptei intre doua tipuri de fanatisme ideologice nu fac fata nici macar de forma ofensivei pravoslavnice antioccidentale si antiliberale, o sa incepeti sa va plangeti:

Tradarea intelectualilor! Unde sunt intelectualii cand ar trebui sa faca si sa dreaga…. Vai, acesti intelectuali… si sa vezi si sa nu crezi….

Adrian Papahagi (Facebook):

Hahaha. Am scris ceva despre candidatul independent la alegerile europene Iulian Capsali și am declanșat o cascadă de replici, articole, puneri la punct, de la prieteni (Paul Dragos AligicaSorin IonitaIoan Stanomir) și dușmani deopotrivă.

Așa mi-a trebuit dacă, în loc de combătut la Ponta – unde toată lumea e de-acord – am coborât iar în mlaștinile războiului cultural.

Relax, dragi prieteni și ireductibili adversari! Iulian e un om pe care îl cunosc de zece ani. Este un creștin adevărat, care practică ceea ce crede. Are nouă copii și a decis să candideze pentru a reprezenta valorile familiei într-o Europă în declin demografic și moral, în care familia tradițională e atacată din toate părțile. Cred că un om ca el are dreptul să candideze și că această parte a mesajul său e valoros.

Dar el are și stridențe, pe care le-am semnalat dintru bun început. Din cauza lor, am și rupt orice legătură cu Iulian Capsali acum vreo trei ani. În timp ce eu îmi doresc cât mai multă Europă și civilizație occidentală, ca antidot la hoție, trogloditism și mafiotizare post-sovietică, el se teme de pierderea identității naționale. În vara lui 2012, eu eram pe baricadele statului de drept, el îi aplauda pe Ponta, Voiculescu și Antonescu (o consider o orbire, nu o ticăloșie, căci nu a fost părtaș cu ei). Eu cred, din interiorul tradiției mele ortodoxe, în universalismul mesajului cristic, el se recunoaște într-o ortodoxie naționalistă (pe care eu o socotesc teologic greșită). Eu cred că naționalismul lui face indirect și pervers jocul rușilor, el mă bănuiește că vreau să transform România în colonie americană, șamd.

Asta nu înseamnă că mă cobor la nivelul gândirii ideologizante, care operează prin reducerea complexității (politice și umane deopotrivă) la o serie de etichete infamante. Și nici că-mi doresc instituirea unei poliții a gândirii.

Vreau să participe cât mai mulți oameni la aceste alegeri europene. Vreau să se vorbească pe voci cât mai diferite, nu să se bage pumnul în gură unora (considerați stridenți sau chiar extremiști). M-am săturat să aud același newspeak europenist, cu absorbția fondurilor, implementare și coeziune. Nu mă deranjează să aud și alt discurs, inclusiv eurosceptic sau tradiționalist, chiar dacă nu-l împărtășesc.

În fine, nu văd intelectualul ca gardian al corectitudinii politice, ci ca magistru al discernământului. Mă încăpățânez să-mi mențin acest discernământ: el mă ajută să știu ce e valoros și ce e nociv în opțiunile și discursul unora sau altora. Ceea ce nu înseamnă că sunt infailibil, dar prefer o pluralitate discordantă și chiar cacofonică unei concordii mormântale.

Voi combate deci, după modestele mele capacități, ce e de combătut și voi aprecia ce e de apreciat, atât la prieteni cât și la adversarii politici sau intelectuali.

*

Un interviu făcut cu rea credință, plin de prejudecăți, cu unicul scop de a lipi etichete și de a confirma clișee: ortodox = “ortodoxist” = “retrograd” = “homofob” = “legionar” = “antioccidental” = “un cretin periculos”.

Îl cunosc pe Iulian Capsali. Îi admir și pe el, și pe soția sa, Cleo, pentru devotamentul cu care cresc admirabil nouă copii superbi, care vor plăti pensiile multor dușmani ai familiei creștine, homosexuali sau heterosexuali, trăitori într-o Românie redusă la 15 milioane de locuitori în câteva decenii. Acești copii minunați sunt darul familiei Capsali pentru România, inclusiv pentru sacerdoții noii religii hedoniste. Ei au fost crescuți, educați, hrăniți, îmbrăcați de o familie admirabilă, cu eforturi doar de ea știute: pentru aceasta, Iulian și Cleo merită respectul întregii societăți, inclusiv al reporterilor a căror înțelegere a lumii se rezumă la câteva clișee neomarxiste.

Acestea fiind spuse, mă despart politic și intelectual de Iulian Capsali în multe chestiuni, unele majore. Nu înțelege că naționalismul e incompatibil cu universalismul creștin, și a căzut pradă unui filetism deranjant. Antieuropenismul său îl aruncă în tabăra filorusă. A fost de partea puciștilor în vara lui 2012, lucru pe care îl consider o gravă orbire.

Dar acestea nu justifică reducerea la caricatură a unui mărturistor ortodox, care își propune să reprezinte public valorile familiei creștine. Opțiunile politice și viziunea asupra Europei ne despart, dar știu că Iulian este un om cinstit, care caută adevărul și dreptatea, chiar și atunci când orbecăie politic. Deși nu îl voi vota, îi urez succes lui Iulian Capsali la alegerile europene.

PS: Se vede lipsa de viclenie politică a lui Capsali după cum a căzut în toate capcanele întinse de jurnalistă.

  •  DW/

Horatiu Pepine: Despre “banalitatea răului” şi argumentele sofistice

Liberalii îi atacă pe conservatori. Este firesc. Conservatorii sunt chiar mult mai vehemenţi în polemica lor cu liberalismul, mai ales cu acela de specie progresistă. De aceea criticile apărute pe o platformă liberală (Hotnews) împotriva candidaturii unui conservator ca Iulian Capsali şi săgeţile aruncate pieziş la adresa unor simpatizanţi – de altminteri reţinuţi şi critici ca Adrian Papahagi – sunt fireşti. De fapt, dacă lupta politică pentru europene ar lua, în întregul ei, înfăţişarea disputei declanşate de Sorin Ioniţă ar fi mai degrabă un lucru bun.

Ceea ce este însă nefiresc e falsificarea argumentelor şi utilizarea improprie a unor idei consacrate. Sorin Ioniţă descrie profilul candidatului Iulian Capsali și admite (nu fără o mică ironie) că tradiţionalismul creştin-ortodox este o platformă legitimă, îi elogiază (de dragul argumentului) viaţa privată, dar se întreabă dacă nu cumva un om care e bun în viaţa lui personală poate deveni un monstru asemeni lui Adolf Eichmann.

Trecem rapid peste enormitatea referinţei (care nu face decât să deschidă în subsidiar un nelegitim proces de intenţie), ca să observăm că banalitatea răului este cu totul răstălmăcită şi utililizată încorect. Nimic nu mi se pare mai important decât onestitatea şi corectitudinea argumentaţiei şi de aceea insist în a arăta că există riscul unor falsificări grave, care ne afectează însăşi capacitatea de a gândi bine. Calitatea etică a argumentului este mai importantă decât concluzia, căci aceasta din urmă poate fi prea bine prinsă din zbor şi utilizată adesea ca alibi pentru afirmaţii de parcurs. De aceea nici nu are rost să discut aici concluziile şi cu atât mai puţin poziţiile de principiu. Este de înțeles ca un liberal progresist să susţină că un om religios e un reacţionar periculos pentru modul în care vede el societatea. Dar, repet, este inadmisibil ca idei consacrate, care au făcut carieră în istoria gândirii politice, să fie simplificate abuziv şi deturnate în scopuri improprii.

Hannah Arendt, care a scris o carte despre procesul lui Adolf Eichmann desfăşurat la Ierusalim la începutul anilor 60, a făcut o descoperire menită să pună în discuţie nu doar aspectul procesului instrumentat de statul Israel, dar şi întreaga viziune pe care lumea democratică şi-o făcuse despre crimele regimului nazist. În opinia reporterului-filosof, Obersturmbannführer-SS Adolf Eichmannn nu era nici pe departe o personalitate puternică şi malefică, nu era un geniu al răului sau cu alte cuvinte „un monstru”. Eichmann era doar „un om mărunt”, cu totul inapt „să gândească”, ceea ce dorea să spună că nu reuşea să reflecteze asupra faptelor sale ca şi cum ar fi el însuşi un legislator (trimitere la Kant) şi că se supunea legilor în mod mecanic. Un om care gândeşte nu se poate mulţumi niciodată cu acţiunea practică, el trebuie să pună totul în lumina conştiinţei, cum spunea un romancier român fascinat de personajele intelectuale (şi care citiseră ele însele pe Kant din Critica raţiunii practice). Or, Eichmann, a remarcat Hannah Arendt, trăise în micul fragment al acţiunilor cotidiene supunându-se ordinelor şi legii „fără să-şi identifice propria voinţă cu principiul care se află în spatele legii”. Acest lucru îi permitea, cum mai spune Hannah Arendt, să se simtă ca „Pilat din Pont”.

Să nu se înţeleagă aşadar că „omul mărunt” ar fi fost un om prost şi needucat. După cum ar fi şi mai greşit să ne imaginăm că Hannah Arendt ar fi avut în vedere oameni buni, taţi de familie, figuri bonome care s-ar transforma subit în torţionari sadici. Acest tip există poate nu doar în literatură şi cinema, ci şi în viaţa reală, dar nu are nicio legătură cu „banalitatea răului”.

Constat tot mai des că formula aceasta este repetată mecanic, fără ca semnificaţia ei reală să fie cunoscută. Aşa cum s-a înţeles poate deja, răul este banal pentru că este înfăptuit uneori de milioane şi milioane de oameni mărunţi care nu gândesc, care sunt străini de raţiunea practică în sens kantian. Dar poate că lucrul cel mai important pentru discuţia noastră este că „omul mărunt” nu poate fi rău decât în cadrul unui sistem totalitar care asumă legi criminale. Banalitatea răului nu se referă la incidenţa mare (banalizată) a actelor de violenţă, ci la răul comun din societăţile totalitare, care derivă din obedienţa oarbă.

Confuziile acestea intenţionate sau involuntare mi se par grave nu atât pentru că aruncă o lumină greşită asupra gândirii lui Hannah Arendt, ci pentru că falsifică dezbaterea publică şi insinuează lucruri enorme, culpabilizându-i fără niciun temei pe oamenii la care se referă. Indiferent ce opinie ai despre platforma ideologică a unui candidat, să-l compari cu Eichmann mi se pare cu totul inadmisibil.

Poate nu aş fi scris aceste rânduri, dacă nu aş fi observat o modă nefastă. Nitam-nisam, cutare e comparat cu Hitler sau Stalin, un eveniment politic sau altul aduce aminte de sosirea naziştilor la putere şi în cele din urmă tot ceea ce nu ne place este un semn al unui teribil totalitarism care se apropie. Silvio Berlusconi îl compară pe Martin Schulz cu un caporal SS, Victor Ponta e de părere că Elmar Brok şi Monica Macovei practică o gândire nazistă, Sorin Ioniţă sugerează că Iulian Capsali ar putea deveni un Eichmann şi cu siguranţă seria abia a început.

Eroarea e dublă: pe de o parte aceste comparaţii enorme sunt nedrepte şi provoacă mari daune morale, pe de alta asistăm pe nesimţite la o banalizare a răului într-un sens cu totul neaşteptat. Dacă orice lucru care ne deranjează ne poate sugera astăzi aspecte ale nazismului şi comunismului, încetul cu încetul imaginea noastră despre trecutul totalitar va deveni tot mai neclară şi totodată tot mai roză şi mai luminoasă. Dacă ceea ce trăim astăzi ne evocă nazismul sau comunismul, atunci poate repetarea vechilor experienţe nu ar fi chiar atât de tragică.

Alina Kuhnel: Ceva din intimitatea societăţii româneşti

Biroul Electoral Central a dezvăluit indirect câte ceva din intimitatea societăţii româneşti. În ultimii ani, s-a manifestat tot mai mult frustrarea legată de lipsa vizibilităţii politice a celor ataşaţi de tradiţia creştin-ortodoxă.Cu siguranţă aceştia nu sunt 80% din populaţia ţării după cum ar sugera statistica, dar sunt suficient de numeroşi pentru a oferi societăţii un profil distinct afiliat creştinismului răsăritean. O analiză atentă ar trebui să distingă în această zonă conservatoare mai multe nuanţe care merg de la religiozitatea riguroasă gravitând în jurul mănăstirilor la un soi de laicism infuzat cu creştinism estetic. Mai cu seamă intelectualii se regăsesc în această ultimă categorie, tradiţia bizantină reprezentând pentru ei un ultim refugiu identitar în calea culturii uniforme a epocii globale.

Să rămânem deocamdată la câteva observaţii politice. Anumite iniţiative recente din PE au provocat critici aprinse în cercurile nemulţumite de reforma radicală a societăţii pe care o au în vedere grupările progresiste. De exemplu atât partidul Noua Republică cât şi alţii mai puţin organizaţi în chip vizibil au publicat puncte de vedere foarte critice faţă de Raportul Lunacek sau Raportul Estrella. Acestea propuneau printre altele liberalizarea totală a avortului cu argumentul lărgirii drepturilor femeilor sau revendicau abolirea”stereotipurilor” de gen. Lucrurile sunt, desigur, mult mai complicate, dar este cert că aceste preocupări au atras atenţia mai mult decât altele şi au închegat o anumită rezistenţă.

Acum ceea ce a fost suprinzător este faptul că Noua Republică care are un partid înscris cu acte în regulă nu a reuşit – dacă luăm în considerare decizia BEC – să strângă semnăturile necesare pentru a candida. Luni BEC a respins dosarul NR, dar a acceptat în schimb candidatura unui alt conservator care candidează ca independent, Iulian Capsali, autor de filme documentare, realizator de televiziune şi publicist. Aici este aspectul cel mai interesant. Un om singur a reuşit să strângă mai multe semnături valabile decât un partid. Explicaţia nu poate fi alta decât că NR nu a reuşit din motive care ar trebui mai atent analizate să câştige încrederea parohiilor ortodoxe, a comunităţilor închegate, în timp ce Iulian Capsali s-a bucurat până acum de un mare succes în rândul acestora.

Din punct de vedere politic sunt relevante următoarele: grupările conservatoare din societatea românească se arată a fi profund divizate şi nu se recunosc unele pe altele din multiple idiosincrazii; succesul depinde de susţinerea comunităţilor concrete; nu ideile generale au trecere, mai ales dacă nu au canale de transmitere potrivite, cât relaţia concretă, la firul ierbii cu societatea.În fine este de remarcat încă odată că partidele mainstream de „dreapta” ignoră total preocupările conservatoare.

Nota noastra:

Cateva observatii pe scurt referitor la reactiile – neasteptat de ample – starnite de candidatura lui Iulian Capsali la europarlamentare:

 – reactia mass-media. Initial, mass-media mainstream fie a ignorat complet, fie a tratat candidatura lui Iulian Capsali la capitolul “diverse” si “bizare”, enumerandu-l alaturi de alte figuri exotice. Dupa strangerea semnaturilor, insa, a intrat in atentia acesteia. Astfel, a urmat un interviu luat de Romania Libera si o prelucrare a acestuia de catre Adevarul. Respectivele cotidiene au conturat si prima tema de atac: Capsali ar fi “candidatul preotilor”. De fapt, aici vizata este mai ales BOR, nu atat persoana lui Capsali, iar mas-media a reactionat oarecum pavlovian si, desigur, si intentionat-interesat: speculand si din aceasta un nou atac la adresa Bisericii.

Reactia mass-media este pur si simplu antidemocratica, chiar daca, asa cum se stie, Biserica Ortodoxa Romana NU s-a implicat institutional in sustinerea lui Capsali; pur si simplu a existat o implicare a ortodocsilor “de la firul ierbii”, fie ei mireni sau clerici, iar acest lucru e pur si simplu un drept legitim de cetateni. A interzice asa ceva inseamna a interzice unui segment al societatii a avea drepturi politice, dreptul de a avea o voce, un reprezentant, un cuvant de spus in dezbaterile publice. 

– reactia agentilor culturali sau a neoculturnicilor complexului de putere euro-atlantic. Neoculturnicii sunt intelectualii care sunt anagaji public in perpetuarea unei structuri de putere, fie prin “simpla” propaganda, fie prin analize si expertiza. Simplul fapt ca reusita inscrierii in alegerile europarlamentare a lui Iulian Capsali a starnit in acest mediu polemici si infierari furibunde, viscerale arata ca, departe de a ignora importanta “curentului religios”, adica iesirea, oricat de timida, in sfera publica, a zonei ortodoxe, conservatoare romanesti – intocmai aceasta este una din principalele “amenintari” pentru ei si pentru complexul pe care-l reprezinta. 

Astfel, expertii nostri atlantisti nu sunt foarte mirati de potentialul politic al zonei ortodoxe. Ba, mai mult decat atat, toti par a fi de acord ca poate fi vorba abia de inceputul reprezentarii politice a acesteia. Mirarea (mimata sau nu) fata de necunoscutul Capsali nu e extinsa asupra bazinului electoral ortodox. Lucrul poate insemna ca nu au ignorat ce se intampla in aceasta zona sociala si ca, intr-un fel sau altul, se asteptau. E un pic bizar ca noi, ortodocsii, sa ne miram ca avem un candidat independent, iar agentii culturali ai atlantismului sa priveasca lucrul drept previzibil si de durata. In orice caz, reactia este un indiciu si pentru strategiile pe care complexul de putere le pune in aplicare pentru neutralizarea, deturnarea sau anihiliarea acestui curent religios. E posibil ca structurile sa fi ajuns la concluzia ca deturnarea zonei ortodoxe nu mai poate fi realizata doar la nivel de bloguri diversioniste si miscari extremiste de buzunar. Acest lucru trebuie sa ne avertizeze si sa constituie un semnal inclusiv pentru candidatul ca atare, care, daca va fi lasat sa respire, va trebui sa fie atent pentru a nu face jocul neutralizarii sau al lipsirii de continut a prezentei sale publice.

Apoi, “marii preoti” ai neoliberalismului autohton, ca Tismaneanu si Aligica, au umflat la paroxism toate tezele aberante menite linsarii publice a reprezentantului curentului ortodox: asocierea cu extremismele secolului trecut, cu legionarismul, cu rusismul, anatemizarea pentru “erezia” anti-occidentalismului si (relevant), pentru pacatul capital al sustinerii “loviturii de stat” din 2012. Este reactia atlantistilor puri, duri si neinduratori, a vigilentilor revolutiei neoliberale si corporatiste. Avem aici de-a face cu ideologi care practica un limbaj cvasi-religios (din acest motiv – totalitar), puternic mitologizant, cu care nu se poate discuta pe fond, ci care poate fi doar constatat drept fenomenul cel mai periculos la adresa libertatii de gandire, de exprimare si… de existenta din perioada noastra. 

Sunt notabile si reactiile realmente neutre ale unor Horatiu Pepine sau Alina Kuhnel. Si e interesant faptul ca Deutsche Welle urmareste atat de atent fenomenul…

In orice caz, acesta este doar inceputul – si, deocamdata, ne oprim si noi aici cu observatiile. Cu siguranta atacurile vor continua, se vor radicaliza, vor fi scoase din panoplie si mai multe infierari pentru vina de neiertat de a respinge “valorile” occidentale ale homosexualizarii si ale capitalismului neoliberal. Curentul ortodox si reprezentantul sau au intrat in ringul mainstream-ului. Ce se va intampla de aici?

Evident ca, pe fond, complexul de putere atlantist vrea ca Biserica sa fie complet amputata politic si nesemnificativa ca prezenta sociala in Romania. Numai daca ne gandim la gazele de sist, ne dam seama ca SINGURA FORTA SOCIALA relevanta in Romania, capabila sa genereze curente cu adevarat de la firul ierbii, se afla in aceasta zona. Nu stanga intelectuala il incurca pe alde Tismaneanu & comp., ci preotul care indeamna oamenii sa refuze fracturarea hidraulica si baba care se pune in fata jandarmilor. Ultimul lucru de care ar avea nevoie acesti neoculturnici ar fi ca aceasta zona marginala, dar profunda social a Romaniei, sa fie structurata si constienta politic.


Categorii

1. DIVERSE, Iulian Capsali, Opinii, analize, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

24 Commentarii la “NEOCULTURNICII EURO-ATLANTICI l-au luat la tinta pe IULIAN CAPSALI. Cum reactioneaza agentii propagandisti si gardienii ideologici ai Noilor Stapani in fata primelor manifestari politice ale curentului ortodox

  1. In legatura cu reactia “atlantistilor”, cred ca faceti o eroare de apreciere. Exista un razboi vechi si permanent intre intelectuali de stanga + voiculescieni + alti adversari personali (am numit aici criticatac, Vox Publica,Dorin Tudoran) impotriva “atlantistilor” (Tismaneanu, Aligica, ILD, Contributors, Revista 22). “Atlantistii” acorda atentie in primul rand acestui conflict principal. La modul cel mai sincer, oameni precum Aligica, Ionita, Tismaneanu … au aflat de existenta lui Capsali si/sau de sustinerea de care se bucura de-abia dupa ce candidatura la PE i-a fost acceptata. Pentru cei care nu stiu, Tismaneanu, Aligica, ILD sunt ei insisi conservatori, mai bine zis neoconservatori. Cei de la “In linie dreapta” militeaza constant pentru apararea civilizatiei europene crestine, sunt impotriva avortului si casatoriilor gay, impotriva marxismului cultural care anima toate curentele stangii.
    Asa se face ca in momentul de fata asistam la o alianta ciudata intre stanga marxista (critic atac) si ortodocsii anticapitalisti (Capsali, razboi-intru-cuvant) impotriva sustinatorilor capitalismului si democratiei occidentale, chiar si sub forma ei conservatoare.

  2. @Adrian:

    “Alianta” e doar in mintea dumneavoastra si in cea a inliniedreptilor, adica e o fantasmagorie inventata. Nici in discurs, nici in altceva, nu exista o apropiere intre ce spun ortodocsii si ce spun stangistii. In schimb, inliniedreapta, cu “cruciada” lor “conservatoare”, dau de pamant cu stangistii din cauza agendei gay, insa “uita” sa protesteze fata de principalul actor al lobby-ului homosexual din Romania: Ambasada SUA (si alti “piloni” de nadejde ai Occidentului, ca Olanda sau Marea Britanie, sustinatori ai paradelor gay an de an). Agenda gay si agenda anti-familie ne vine, pe scurt, din Occident, si asta e o realitate eludata constant de ideologii mentionati de dvs. Gargara cu razboiul marxist cultural este pentru naivi – in realitate, respectivii se impaca foarte bine cu perpetuatorii acelui razboi.

  3. Interesant ca nu mai poate fi perceputa o viziune echilibrata in privinta raportului dintre credinta si nationalism. E o saturatie prea mare de atlantism si legionarism in antiteza. O atitudine de mijloc, onesta si echilibrata nu este bine perceputa pt ca nu a fost pusa pe tapet la modul programat. Vad ca unii iau in considerare doar tezele la moda, vizibile, nu prea gandesc in termeni proprii, ci institutionalizat. De aceea viziunea lui Iulian Capsali, a unei Biserici care sa-si pastreze specificul national, dar cu deschidere catre Europa si catre oricine, trebuie promovata cat mai coerent si sustinut.
    Din punctul meu de vedere, Papahagi e tributar cliseelor cand vorbeste de universalismul crestin, mai putin ancorat in realitate, in trairea si credinta ortodoxa de zi cu zi. Acolo trebuie cautata solutia la impasul Romaniei, in trairea crestina autentica, bazata pe o mentalitate, o ideologie clara si completa, crestina.

  4. E foarte bine ca Iulian C este prezentat drept “candidatul preotilor” si/sau al BOR. Pentru oamenii de la tara, babuta care merge la Biserica, duminica de duminica, e mare lucru. Cu asta ramane.

    Capsali are nevoie de toata publicitatea care i se poate face. Fineturile astea, cu neo-liberalism, pro sau anti atlantism sunt doar pentru cativa. Pentru restul e simplu: cei credinciosi de buna-credinta, se vor regasi in el, ateii, indiferentii si “credinciosii” de internet, probabil ca nu.

    Cu cat e mai expus in media, cu atat mai bine!

  5. Deja incep sa se “teama” si “alarmeze” cateii de serviciu si de “servicii” de posibilitatea ca OAMENI “integri” si cu viziune si valori CRESTINE precum este IULIAN CAPSALI, pot ajunge in Parlamentul Euopean si vor incepe sa EXPRIME de la “tribuna” lui si puncte de vedere NORMALE si “etice”…asupra ADEVARATELOR VALORI pe care trebui sa le aiba Europa si Occidentul pentru ca societatea occidentala sa poata dainui in “normalitate” ca in vremurile “bune” din trecut!
    Daca pana acum facea “senzatie” in Parlamentul European britanicul NIGEL FARANGE prin discursurile sale usturatoare si caustice la adresa policiticilor sociale ale UE, prin care englezul acesta CONDAMNA si acuza LINIA si TENTA tot mai NEDEMOCRATICA si nelegitima de reducere si obstructionare de catre UE a exercitarii libere si nestanjenite a drepturilor si libertatilor democratice si civice pe care le-au avut Europenii pana acum, poate ca acum unii sustinatori si activisti ai noului “set” de valori (I)morale ale ideologiei LGTB, se tem ca in Parlamentul Europei vor fi MULT MAI MULTI “Nigel Farange”, care vor vorbi si lua atitudine si MAI PUTERNIC si mai sobru decat el, in ceea ce priveste DIRECTIILE DE MORALITATE si ETICA PUBLICA pe care trebuie sa le urmeze UE in viitor ca si comunitate de state…pentru a le oferi cu adevata o viata frumoasa si multumitoare, cetatenilor sai, si nu una plina de NEMULTUMIRI si FRUSTRARI sau poate chiar mai grav, de DIMUNUARE a libertatii lor…
    Ceea ce ii deranjeaza azi, cel mai mult, pe activistii LGTB sunt “oamenii” si cetatenii CURATI, ONESTI si INTEGRI, oamenii si cetatenii care NU SUNT “manjiti” si nici “compromisi” cu ceva, oameni care au un trecut frumos si curat si chiar nobil si demn de admirat, care prin viata pe care au trait-o DEMN si CINSTIT si NORMAL, au lasat in urma lor o urma si o “dâră” luminoasa si o pilda si exemplu de oameni cumsecade si de incitare la a fi rumati si copiati ca MODELE UMANE…
    Nimic nu “repugna” mai mult in opinia unor “europeni” simpli, cand vine vorba de ceea ce se intampla in UE, decat aceasta contradictie si DISCREPANTA plina de “IPOCRIZIE”, intre propaganda si promovarea virulenta care se face conceptului de “valori” europene (intre care bine inteles sunt incluse si valorile: “tolerantei” ale “liberatii de a-ti alege sexul”, ale libertatii de a putea “contesta” orice cutuma morala care a avut valabilitate pana acum, sute de ani in Europa, ale libertaii de a te exprima excentric si agresiv si violent si josnic…) si LIPSA LOR REALA de “valoare” etica si ideologica si de de “importanta” si “PRET” concret pe care acestea il au si il pot avea in viata si in viitorul UE!
    Diferenta aceasta intre cee ce se “trambiteaza” si se “promoveaza” cu mare “tam-tam” si de catre multe canale media din Europa ca fiind (noi) “valori” europene si occidentale si LIPSA lor de VALOARE REALA, asta deranjeaza si ii supra si le repugna multor oameni!
    E ca si cum ai face reclama la niste bijuterii ca sunt din aur si pietre scumpe si cand le verifici si le examinezi cu atentie, iti dai seama ca sunt doar METAL nepretios si plastic cu “pojghita” de aur sau de pietre scumpe adevarate…iar cei care tea-u facut sa crezi ca sunt bijuterii adevarate, in realitate TE-AU MINTIT si te-au INSELAT si “prostit”…!
    Or, tocmai de o DEZBATERE reala, cinstita si profunda si dusa LA UN ALT NIVEL de percepere si de punere a problemei criteriilot dupa care trebuie REapreciate, REinventariate, REexaminate si REvizuite opiniile europenilor asupra asa-ziselor valori europene, SE TEM activistii LGTB…ca s-ar putea intampla in viitorul apropiat in Parlamentul UE si de la Tribuna acestui parlament european…
    Si evidrnt ca se impacienteaza ca pot fi DEMASCATi si DOVEDITI ca “inselatori” si mai mai mult decat atat se tem si de faptul ca oameni simpli care i-au crezut se pot DEZMETECII si POT LUA ATITUDINE vehementa impotriva lor, ba chiar ca guvernele care le-au preluat si aplicat deja “neo)filosofia” si “(neo)viziunea” sociala LGTB, si au trasnformat-o in NEOideologie sociala, si (mai mult decat atat…), AU DECIS sa o APLICE si IMPUNA in viata statelor lor, in politici sociale importante, legate de educatiapublica sau ocrotirea sanatatii publice etc… AR PUTEA REVENI si ar putea ABROGA si opri derularea unor astfel de politici sociale…
    Faptul ca Iulian Capsali a fost deja luat in colimatorul unor canale media si a unor “jurnalisti fara greutate” (niste NEICA NIMENI…) este UN SEMN bun, pentru ca niciodata nu sunt “latrati” si “persiflati pejorativ” decat oamenii care au o oarecare GREUTATE (SI PRIZA LA MASE…) si care pot prezenta un pericol pentru linistea celor care vor sa subjuge ADEVARATA Libertate a oamenillor si a europenilor…
    Iulian Capsali MAI ARE UN motiv pentru care NU ESTE “agreeat” de catre unii activisti europeni, si anume, traindu-si tineretea in comunism si stiind pe propria sa piele ce insemna LIPSA DE LIBERTATE si deosebirea dintre minciunile bombastice si ipocrite despre “democratia” “socialist-comunista” pe care o promovau propagandistii de partid ai regimului Ceausescu si REALITATEA crunta in care traiau cetatenii romani in timpul comunismului, FARA DREPTURI si cu TEAMA permanenta de supravegherea securitatii comuniste, IULIAN Capsali POATE SA LE SPUNA si DEZVALUIE din propria sa experienta, altor europeni, ca exact aceeasi DISCREPANTA ipocrita exista acum la nivel de perceptie de masa in randul unor cetateni ai UE (printre acestia fiind si multi cetateni romani actuali) intre seducatoarea “fata morgana” a DREPTURILOR si LIBERTATILOR pe care le propun sustinatorii LGTB si tocmai LIPSA DE LIBERTATE si de DREPTURI care ii asteapta pe europeni daca vor face acceasi greaseala (pe care au facut-o cetatenii est-europeni in perioada comunista) de a incuraja un sistem ideologic care poate sa aduca cu el, si instaurarea unui sistem politic european care sa fie foarte asemanator cu sistemul politic comunist in care romanii au trait jumatate de veac…
    Noua romanilor NU NI SE MAI POT vinde (asa usor) “gososi ieftine” si bobastice despre “NEOdemocratia” europeana, caci STIM din experienta ce a insemnat “democratia comunista”…cea TIRANICA, si societatea comunista…si NU MAI VREM sa mai traim vreodata intr-o astfel de societate NONdemocratica…
    Iar daca europenii occidentali NU au trait pe pielea lor o astfel de LIPSA de libertate pot afla cat a fost ea de GREA si de APASATOARE tocmai de la oameni ca IULIAN CAPSALI…
    Numai sa aiba posibilitatea si rabdarea sa-l asculte…
    Dumnezeu sa aiba mila de noi toti! Amin!

  6. Trebuiau să (scuzaţi exprimarea) vomite şi iluştrii „progresiști” niște texte părtinitoare împotriva cuiva care le „atacă” numai prin atitudine, stăpânii ideologi, de la care au un ciolan de ros. Deși nu e suprinzător că fac asta, din moment ce le e chiar ocupația principală. Dacă ar fi fost acceptată, prin absurd, și candidatura lui Remus Cernea la europarlamentare, pe el l-ar fi vorbit numai de bine, fiind așa de „ecologist”, „open-minded” și „tolerant”.

    Mai rea (și în sensul de imprevizibilă) mi se pare ponegrirea lui I. Capsali pe bloguri (mai mult sau mai puțin) ortodoxe, dar deviate de la dreapta măsură și bunul simț, cum sunt […] [nu merita nici macar pomenite, nota admin.]

  7. @ Vasile C.:

    Nu e nici imprevizibil, si nici fara legatura cu ponegritorii din partea “cealalta”, daca ne gandim ceva mai bine.

  8. “In schimb, inliniedreapta, cu “cruciada” lor “conservatoare”, dau de pamant cu stangistii din cauza agendei gay, insa “uita” sa protesteze fata de principalul actor al lobby-ului homosexual din Romania: Ambasada SUA (si alti “piloni” de nadejde ai Occidentului, ca Olanda sau Marea Britanie, sustinatori ai paradelor gay an de an).”

    gresiti. vedeti cum incepe acest articol.

    http://inliniedreapta.net/colonizarea-culturii-de-intelectualii-marginali-antonio-gramsci-si-falsa-societate-civila/

    explicatia e aici

    Inițiative precum căsătoria homosexualilor, legalizarea eutanasiei, chiar și avortul și toată revoluția sexuală, nu sunt lucruri care vin din Occident și nu țin de dezoltarea economică și prosperitatea pe care cunoscut-o Occidentul în ultimele decenii. Sunt fenomene contra-culturale care se trag din marxism. Este important să vedem care e filiera. Lucrurile sunt legate direct de ideologia marxistă, care în ultima vreme a suferit niște transformări. Nu mai e vorba de marxismul clasic care povestea tot felul de chestii cu economia, relațiile de producție, capitalismul ș.a.m.d. Lucrurile s-au schimbat foarte mult, dar tot despre marxism vorbim. Acum revoluția e la nivel de societate și la nivel de obiceiuri, la nivel de cultură, pentru că în domeniul economic s-a dovedit un fiasco total. Băieții, totuși, nu s-au lăsat de revoluție, iar cei care promovează acum toate aceste inițiative sunt urmașii ideologici ai marxismului, generația 1968, care în acest moment conduce, pot spune, toată Europa Occidentală.
    E important să înțelegem. De ce? Pentru că noi nu avem de ales între Rusia lui Putin și „Occidentul depravat”. Noi trebuie să facem un efort de discernământ să înțelegem ce avem de apărat din Occident și ce trebuie să respingem din Occident. Nimeni nu ne poate scuti de un efort intelectual de a căuta resursele necesare, internetul e la dispoziție, lucrurile nu sunt secrete, să punem mâna să vedem cine suntem noi și cine sunt ei și cu cine trebuie să ținem. O mare greșeală ar fi să respingem Occidentul în bloc și să ne aliem cu cei care au inițiat de fapt aceste mișcări contra-culturale în Occident – e vorba de marxim, lucrurile astea se trag din vechiul URSS. Sunt documentate de-a lungul deceniilor tentativele sovietice de a infiltra cultural Occientul, de a susține toate mișcările care subminează moralitatea.

    http://inliniedreapta.net/lavedere/politizarea-homosexualitatii-si-marxismul-cultural/

  9. @rares:

    Cu cei de la inliniedreapta nu se poate sta de vorba, pentru au un comportament tipic mancurtizatilor si apucaturi perfect bolsevice, totalitare, dedandu-se la ticalosii si calomniind cu o seninatate si cu o lipsa de scrupule infernale. O stim din proprie experienta.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/09/09/site-ul-neoliberal-in-linie-dreapta-manipuleaza-josnic-si-grosier-cu-privire-la-orientarea-razboi-intru-cuvant/

    De dragul argumentului, lasam, acum linkurile si citatele.

    Ce este gresit in abordarea respectiva:

    1. Neconstientizarea faptului ca agenda LGBT nu tine doar de niste medii academic-politice din Occident ci ca a devenit parte structurala a acestuia si tactica de colonizare geopolitica. Cand SUA conditioneaza fonduri pentru alte tari de agenda LGBT, asta nu intra la categoria marxism cultural (radacina intelectuala), ci la categoria colonizarea culturala a lumii.

    2. Chiar daca radacina agendei LGBT este marxismul cultural, asa cum s-a intamplat si cu valul miscarii flower-power din anii ’60 americani, trendul este preluat de societatea “liberala”, de economie, si devine functional in mod sistemic, devine mod de viata si mod de productie economic (exista, deja, o industrie a produselor gay, exista, vizibil, o sustinere a agendei LGBT din partea corporatiilor).

    3. In auto-definirea ideologica, este evident faptul ca Occidentul (partea sa politica, cel putin), valorizeaza agenda LGBT si devalorizeaza Rusia lui Putin inclusiv din acest lucru. Nu conteaza ce e pe fond, regimul lui Putin, ci conteaza ca Occidentul vrea si se autodefineste in functie de respectarea sau nu a acestei agende.

    Prin urmare, nu e deloc asa simplu de expediat problema noii agende marxiste culturale. Ea vine din Occident, lucru atat de clar pe cat este ca cerul e albastru si iarba e verde. Asta nu implica, insa, o optiune la fel de clara pentru noi, romanii, la nivel geopolitic. Interesele si pericolele geopolitice nu se suprapun peste razboaiele culturale decat in parte. De aceea, in opinia noastra, este o manipulare asimilarea celor care resping occidentul in forma sa de astazi cu cei care aleg rusismul putinist. Pana la urma e aceeasi strategie bolsevica a lui “cine nu e cu noi e impotriva noastra”.

  10. eu la cei de la inliniedreapta nu am vazut niciodata pasaje atat de violente precum cel pe care il folositi ca sa ii descrieti, in comentariul precedent.

    dar sa trecem mai departe.

    eu inteleg impunerea agendei lgbt in geopolitica occidentala drept o institutionalizare a marxismului cultural. “hegemonia culturala”, in termenii lor, a fost capturata de marxisti. inceput de scoala de la frankfurt si cu spijin considerabil din partea urss.

    dar nimic nu este ireversibil, iar ce acum pare dogma, se poate foarte bine schimba in cativa ani, cu o alta administratie destul de hotarata.

    intre timp, putin regreta urss si face pasi pentru un nou urss (eurasia). mi e pare o alegere destul de simpla, neutralitate nu e o optiune in lumea in care traim, mai ales pentru noi, care avem granita cu o tara invadata de rusia.

  11. @ rares:

    Incredibil, tocmai inliniedreapta se plange de “violenta”? Ei, care tocmesc liste negre cu dusmani, care linseaza verbal pe oricine deviaza de la linie, care calomniaza fara sa stea pe ganduri, stigmatizand agresiv oricine e in vizorul lor? E ca si cum un mardeias inrait se simte jignit daca i se spune ca e badaran.

    Dialogul cu propagandisti care se fanatizeaza de bunavoie sau din interes nu duce nicaieri, din pacate.

  12. Pingback: Legea care pedepseste cu inchisoarea “ORGANIZATIILE CU CARACTER FASCIST” si “CULTUL CRIMINALILOR DE RAZBOI” a fost ADOPTATA la SENAT - Recomandari
  13. Ce a dat ortodoxia romaneasca.
    Nimic in varianta crestinului democrat.
    Doar atei (ortodocsi!) sau legionari.
    Mai, fratilor, mai aveti curaj sa osanati legionarii dupa toate crimele facute de unii dintre ei.
    Hristos n-a venit sa ne imbrace in uniforme.
    Ma mir cum de nu intelegeti asta.

  14. @andreescu:

    Capsali nu are nicio legatura cu legionarismul, daca la el te referi. Si nimeni de-aici nu ridica osanale legionarilor si legiunii, nu din cauza de curaj, ci de optiune. In schimb, observam ca asimilezi orice ortodox care intra in politica cu un legionar. E un reductionism tipic bolsevic si profund necinstit si ticalos, de vreme ce faci caz de ”crestin-democrati”. Ce e antidemocratic in a face politica de reprezentare a ortodocsilor? Unde vezi mata uniforme?!

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/09/09/site-ul-neoliberal-in-linie-dreapta-manipuleaza-josnic-si-grosier-cu-privire-la-orientarea-razboi-intru-cuvant/

  15. # andreescu

    La nevoie, Dumnezeu ne imbraca si in uniforme. Toate razboaiele de aparare ale credintei ortodoxe au fost castigate cu ajutorul lui Dumnezeu.

    “În vara anului 1476, Ştefan cel Mare, pierzând lupta de la Războieni în faţa turcilor, s-a dus la chilia Sfântului Daniil Sihastrul, bunul său părinte duhovnicesc de la Voroneţ. Deci, “bătând Ştefan Vodă în uşa sihastrului să-i descuie, a răspuns sihastrul să aştepte Ştefan Vodă afară până va termina ruga. Şi după ce şi-a terminat sihastrul ruga, l-a chemat în chilie pe Ştefan Vodă. Şi s-a spovedit Ştefan Vodă la dânsul. Şi a întrebat Ştefan Vodă pe sihastru ce să facă, că nu poate să se mai bată cu turcii. Închina-va ţara la turci sau nu? Iar sihastrul a zis să nu o închine, că războiul este al lui; numai că, după ce va izbăvi, să facă o mănăstire acolo, în numele Sfântului Gheorghe.
    Deci, crezând domnul Moldovei în proorocia Sfântului Daniil că va birui pe turci şi luând de la el rugăciune şi binecuvântare, îndată a adunat oaste şi a izgonit pe turci din ţară. Aşa ajuta Cuviosul cu rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu să se izbăvească Moldova şi ţările creştine de robia păgânilor.”

    Sursa: http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro/vieti-de-sfinti/234-viata-sfantului-daniil-sihastrul.html

    Sfantul Imparat Constantin cel Mare a dus razboi pentru apararea si recunoasterea crestinismului si a castigat impotriva unei armate de opt ori mai numeroasa ca a lui. Dar l-a avut pe Dumnezeu de partea sa.

    “… in ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a vazut pe cer ziua, in amiaza mare, o cruce luminoasa deasupra soarelui cu inscriptia: “in hoc signo vinces” (prin acest semn vei birui).
    Noaptea, in timpul somnului, i se descopera Hristos, cerandu-i sa puna semnul sfintei cruci pe steagurile soldatilor. Dand ascultare poruncii primite in vis, iese biruitor in lupta cu Maxentiu. Pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se pastreaza la Roma, se afla inscriptia: “instinctu divinitatis” = “prin inspiratie divina”, ce descopera cum a fost castigata victoria asupra lui Maxentiu.”

    Sursa: http://www.crestinortodox.ro/sfintii-constantin-si-elena/sfintii-imparati-constantin-elena-91034.html

    Bineinteles ca Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat “aduce” si uniforme. Dar “le aduce” atunci cand poporul este ortodox prin vietuire si nu doar prin botez. Din cauza caldicelei noastre credinte nu ne-a mai randuit Dumnezeu nici-un domnitor ca Mihai Viteazu, Stefan cel Mare, Neagoe Basarab …

    Credinta celor mai multi dintre noi este pe masura unor “stapanitori” ca Ceausescu, Iliescu, Basescu, Ponta … si toata clasa politica care se perinda pe la “fruntea” acestei tari.
    Ne inchinam duhului lumesc al acestui veac si avem parte de stapanitorii acestei lumi.

  16. Pingback: VREMURILE LISTELOR NEGRE S-AU INTORS. Propaganda totalitara a euroatlantistilor: CINE NU E CU VESTUL, E CU RUSIA LUI PUTIN SI E TRADATOR! - Recomandari
  17. Pingback: Propaganda de razboi. Ne indreptam catre psihoza “DUSMANULUI DIN INTERIOR”/ Scenariul presedintelui Basescu: ROMANIA, TARA DE FRONTIERA NATO CU ELENA UDREA PRESEDINTE. Si un incredibil acces de grandomanie - Recomandari
  18. Pingback: SFANTUL SINOD despre alegerile europarlamentare si sustinerea AGENDEI FAMILIEI TRADITIONALE/ Renate Weber – cea mai agresiva promotoare a AGENDEI LGBT. Majoritatea candidatilor: PRO-AVORT, PRO-EDUCATIE SEXUALA si PRO-GAY/ Opinii si argumente pentru
  19. Pingback: CATEVA NOTE DUPA ALEGERILE EUROPARLAMENTARE. Spasmele “reformistilor” autohtoni si efectele DIVERSIUNII LGBT din Franta si Marea Britanie. Observatii despre CANDIDATURA LUI IULIAN CAPSALI - Recomandari
  20. Pingback: Cum a ajuns Ponta promotorul “NATIONALISMULUI EXTREM”/ BOR somata sa nu faca “greseala fatala”/ ORTODOCSII – vinovatii de serviciu - Recomandari
  21. Pingback: “LOTUL DUGHIN”. Listele negre revin in actualitate. Potentiale “tinte” din Romania pe o lista atribuita ideologului rus DUGHIN - Recomandari
  22. Pingback: SENSUL OPERATIUNII “LISTA LUI DUGHIN”: “Nu te încolonezi: te radem definitiv cu orice mijloace prin calomnie de cea mai joasa speta” - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare