Cezar Paul-Badescu “loveste” din nou: “SCLAVII ROMANIEI” – sau cum a ajuns reala expresia “EXPLOATAREA OMULUI DE CATRE OM”
- Adevarul: Sclavii României
Înainte de ’89, auzeam deseori expresia „exploatarea omului de către om“ şi eram convinşi că avem de-a face cu propagandă comunistă. Era, desigur, multă propagandă, dar, ca un făcut, unii au ajuns să trăiască astăzi pe pielea lor această expresie. Observaţia asta nu are absolut nicio legătură cu „nostalgia“ după acele vremuri. În România, sunt două tipuri de angajaţi: cei care lucrează în instituţii de stat sau în foste fabrici de stat şi cei care muncesc „la patron“. Unii au toate drepturile prevăzute de legea muncii, beneficiază de zilele libere date de Guvern, ba chiar de avantaje suplimentare obţinute de sindicate, alţii sunt total lipsiţi de drepturi.
Nimeni nu-i apără şi, astfel, patronii pot dispune de ei după pofta inimii. Desigur, nu toţi patronii sunt nişte ticăloşi, dar, dacă se poate profita, există destui care o fac. Îi cer angajatului să muncească şi câte 12 ore zilnic sau chiar mai mult, weekendul liber e doar un vis frumos, cartea de muncă e ceva de care angajatorul a ajuns să râdă, ocolind-o prin tot felul de tertipuri, concediile de odihnă depind de bunăvoinţa şefului, iar perspectiva maternităţii o transformă pe angajată într-o paria.
Individul e un bou pus să tragă la jug până la epuizare, iar când cedează este aruncat fără nicio problemă şi înlocuit cu un altul. Veţi zice că toate acestea au şi un preţ, că măcar cei care lucrează „la privat“ sunt plătiţi bine. E doar un mit. Salariile de la stat sunt deseori mult mai mari (chiar şi când instituţiile sunt în pierdere). De obicei, pălmaşii patronului îşi dau duhul pe salarii modeste, lor nu le sunt plătite ore suplimentare, iar dacă şeful decide ca, de a doua zi, toată lumea să vină la serviciu mergând în mâini, că aşa firma îşi va maximiza profitul, toată lumea trebuie să se execute fără să crâcnească. Altfel, ţi se arată cu degetul alţi douăzeci de inşi care aşteaptă la uşă disperaţi, gata să-ţi preia jobul tău de rahat.
Criza economică le-a dat puteri nelimitate patronilor din România, în faţa angajatului. Ce era capitalismul nostru sălbatic, ca orice capitalism la început de drum, dar de câţiva ani putem spune că în unele locuri a căpătat accente clare de sclavagism. Asta, spre bucuria unora, care profită din plin de pe urma amestecului de criză, corupţie şi haos în aplicarea legii. În alte părţi, unde lucrurile sunt aşezate de mult, a existat şi acolo criză, dar şi sindicate sau organisme guvernamentale care veghează la respectarea normelor civilizate ale muncii, care să nu permită patronului să-l încalece cu totul pe angajat. La noi, sindicatele apără mamuţii de stat sau foşti de stat şi uneori îţi dai seama că nu sunt decât nişte organizaţii făcute pentru jocuri politice şi căpătuiala liderilor. Cât despre Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM), care ar trebui să vegheze să fie respectată legea, el e doar o glumă proastă. Am ajuns să ne obişnuim în România cu tot felul de glume proaste. Din păcate, viaţa noastră însăşi riscă să devină aşa ceva. Dacă nu a şi devenit.
- Opinie surprinzatoare in “CAPITAL” despre PLAGA “INVESTITORILOR STRAINI” care platesc SALARII DE SCLAVIE in “LAGARE DE MUNCA”/ Ilie Serbanescu despre rolul CAPITALULUI STRAIN si modelul economic al RAPTULUI COLONIALaplicat Romaniei
- “ANGAJATII ROMANI SUNT CA NISTE SCLAVI”
- CODUL MUNCII, creatie a ”filosofiei” austeritatii si mijloc de ocrotire a… abuzurilor asupra angajatului roman, a intrat in vigoare
- Din nou despre apocalipsa sistemului social actual, impunerea Codului de Munca sclavagist
- ILIE SERBANESCU DESPRE CODUL MUNCII
- Presedintele cinismului si al vorbelor proaste. Traian Basescu in dialog cu muncitorii: TRAIM DUPA CUM MUNCIM. Scurta dovedire despre FALSITATEA AFIRMATIEI (VIDEO)
- Intrebarea anului 2013: VA MAI FI OARE OMENIE PE PAMANT? Noua “etica” a relatiilor sociale: angajatul “ideal” sau NOUL SCLAV NEFERICIT, gardienii de personal, oamenii-produs si pensionarii DEPORTATI
*
Foarte bun articolul! Reliefeaza destul de bine ceea ce se intampla in Romania sclavagista postdecembrista. Nu se vorbeste de sclavie, caci deh, suntem democrati cu drepturile omului in frunte, insa avem parte chiar de acest fenomen vechi de cand lumea: expluatarea omului de catre om, sau mai pe scurt sclavie.
Ce am constatat insa este si faptul ca acestor patroni imbogatiti peste noapte care dispun dupa bunul plac de angajatii lor, nu le ajuta Dumnezeu si, daca stai sa le vezi povestea de viata, ajungi chiar sa te ingrozesti. Omul departat de Dumnezeu poate sa se ingroape in bani ca tot mort este. Viata lor in realitate este un vai si amar oricata poleiala si-ar pune.
Corina,
Marea majoritate a romanilor o duc mai rau ca sclavii asta deoarece stapanul de sclavi avea obligatia legala in antichitate de a asigura casa si masa pentru sclavi. Or, in timpurile astea democrate, stapanii de azi nu mai au aceasta obligatie, salariile fiind mult mai mici decat cheltuielile pe care le faceau patronii cu sclavii in trecut. Marea majoritate a patronilor din Romania nu sunt oameni, ci draci ce se bucura de umilirea oamenilor.
mai mult decat atit ,ati spun scurt si la obiect NUTI CONVINE PLEACA, sau mai nou te foloseste ca pe un obiect, cunosc o fata care a terminat facultatea de drept, iar ca sa obtina un post a trebuit sa intretina relatii sexuale cu cineva anume, bineinteles ca persoana nu a dorit asa ceva si ca atare i sa dat cu flit, cel putin asa reiesea din spusele ei
Toata atmosfera de lucru dintr-o companie;politica fata de personal;depinde de directorul general.Stilul de lucru si relatiile de munca sunt in deplina sa raspundere.
Daca directorul va acepta si pune in practica politici de expolatare a angajatilor-concepute de patronat-totul se duce de rapa,mai devreme sau mai tarziu; afacerea respectiva.
Daca insa va promova o atmosfera de respect reciproc;de cerinte de seriozitatede ambele parti contractatnte, va avea de casigat mai intai afacerea in sine si odata cu ea angajatii.
Din pacate, se clameaza mult accentul pe care companiile il pun pe oamenii ce fac parte din ele(inca de la nenea Marx asta), dar foarte putine companii cred si demonstreaza ca oamenii lor de la baza le produc profitul si nu conducerea la cel mai inalt nivel.
N-am dorit ca in cele doua companii pe care le-am condus pana in prezent ,sa fie puse in practica politici agresive impotriva angajatilor si m-am straduit sa imbunatatesc conditiile de lucru si salarizare peste nivelul mediu pe domeniul si din piata locala respectiva.
Dumnezeu m-a ajutat sa nu permit exploatarea alor mei de catre strainii pentru care am lucrat si lucrez inca.