SFANTUL SINOD despre alegerile europarlamentare si sustinerea AGENDEI FAMILIEI TRADITIONALE/ Renate Weber – cea mai agresiva promotoare a AGENDEI LGBT. Majoritatea candidatilor: PRO-AVORT, PRO-EDUCATIE SEXUALA si PRO-GAY/ Opinii in favoarea candidaturii lui IULIAN CAPSALI (video)

23-05-2014 32 minute Sublinieri

sinod

***

 Hotărârea Sfântului Sinod în perspectiva alegerilor europarlamentare din 25 mai 2014 –

Întrunit în şedinţă de lucru, la Reşedinţa patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel în ziua de 22 mai 2014, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat în special îndemnul pastoral privind alegerile europarlamentare din 25 mai 2014 şi reiterează hotărârea de neutralitate politică în conformitate cu Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe Universale (6 Apostolic, 7 Sinodul IV Ecumenic, 10 Sinodul VII Ecumenic, 11 Sinodul local Cartagina). Aceste canoane interzic arhiereului, preotului, diaconului şi monahului să facă politică partinică, să fie membru al unui partid politic, să participe la campanii electorale, să candideze şi să ocupe funcţii în administraţia publică.

Neutră din punct de vedere politic, dar nu indiferentă faţă de problemele societăţii româneşti, Biserica Ortodoxă Română va continua să se implice în politica generală a ţării, contribuind – prin mijloace specifice – la apărarea credinţei în Dumnezeu, a libertăţii, democraţiei, independenţei, integrităţii, prosperităţii spirituale şi materiale a Ţării şi poporului român, respingând orice formă de ideologie atee, precum şi orice formă de extremism.          

În perspectiva alegerilor europarlamentare din România din ziua de 25 mai 2014, Biserica Ortodoxă Română recomandă clerului şi credincioşilor ortodocşi ca, în calitate de cetăţeni europeni, să participe la alegerile europarlamentare şi să susţină pe acei candidaţi care fac dovada că pot apăra şi promova valorile creştine, în special familia tradiţională, viaţa şi demnitatea umană. 

renate-weberFundația pentru o societate deschisă a organizat astăzi, 12 mai, cea de-a treia dezbatere a reprezentanților societății civile cu partidele politice, a cărei invitată a fost Renate Weber, candidată la alegerile europarlamentare din partea Partidului Național Liberal.

Întâlnirea a debutat cu prezentarea punctelor pe care PNL le are în vedere pentru agenda europeană: dezvoltare economică, industrială și a sectorului agricol.

Dezbaterea a avut ca temă principală combaterea discriminării. Deși susține o legislație împotriva discriminării , Renate Weber admite că există o anumită rezistență politică și instituțională în această direcție din partea a diferitelor grupuri parlamentare.

Cu privire la componența PE, Renate Weber afirmă: ”Dacă în actualul format nu am reușit să trecem prin Parlament și să avem o legislație anti-discriminare a UE, nu văd cum am reuși în viitor.” Domnia sa susține fără însă, fără echivoc, următoarele:

1. Finalizarea legislației anti-discriminare a UE, prin pași concreți către adoptarea unei directive anti-discriminare comprehensive și către implementarea efectiva a standardelor deja existente; continuarea programelor financiare ale UE în vederea înlesnirii unei acțiuni eficiente menite sa transforme egalitatea de șanse într-o realitate in U.E.

2. Promovarea unei definiții inclusive a familiei in politicile UE care să cuprindă toate tipurile de familie – inclusiv cele care nu sunt înregistrate pe baza căsătoriei, respectând în acest fel drepturile cetățenilor europeni și ale familiilor lor în contextul libertății de circulație și al principiului recunoașterii reciproce.

3. Adoptarea unei legislații la nivel european care să combată și sa prevină discriminarea în ce privește accesul la locuire; combaterea și prevenirea segregării spațiale/locative pe criterii etnice sau socio-economice prin stabilirea de standarde europene in domeniu.

4. Adoptarea unei legislații la nivel european care să combată și prevină (pedepsească) evacuările forțate și nejustificate legal ale cetățenilor europeni atât în țara de origine cât și în alte state europene.

5. Adoptarea unei strategii la nivelul UE privitoare la egalitatea persoanelor LGBTI sub forma unui plan de acțiune comprehensiv pentru combaterea discriminării persoanelor LGBTI si promovarea egalității.

Adoptarea unor masuri pentru recunoașterea drepturilor persoanelor trans prin eliminarea la nivel european si național a cerințelor restrictive de recunoaștere legală a genului pentru persoanele trans și prin sprijinirea demersurilor din cadrul UE de depatologizare a identităților trans.
Amendamente:Fără rezerve, atâta timp cât actori relevanți (asociații profesionale ale psihologilor din multe țări europene) se pronunță în favoarea acestui demers.

7. Adoptarea unor măsuri pentru eliminarea discriminării de gen și asigurarea egalității de gen, inclusiv prin asigurarea accesului neîngrădit la servicii de sănătate sexuala și a reproducerii, ca parte integranta din sistemele de sănătate din statele membre UE.

8. Adoptarea unei strategii la nivelul UE pentru promovarea accesului adolescenților și tinerilor la informații si educație cuprinzătoare, adaptată vârstei, în domeniul sănătății sexuale și a reproducerii și implicarea lor efectiva în luarea deciziilor privind drepturile lor in acest domeniu.

De asemenea, candidata la alegerile europarlamentare susține drepturile persoanelor LGBTI, însă nu crede că vor fi adoptate măsuri mai ample din cauza unei opoziții conservatoare în Parlamentul European.

O mentalitate conservatoare împiedică adoptarea unor strategii privind accesul adolscenților și al tinerilor la informații și educație cuprinzătoare despre drepturi sexuale și reproductive.

Pe viitor, Renate Weber își dorește și speră să găsească sprijin, în mediul privat, dar și guvernamental, pentru demararea unei caravane în mediul rural dedicată depistării cancerului de sân și de col uterin

În ceea ce privește incluziunea romilor, candidata PNL consideră că este necesară o strategie pan-europeană de integrare a romilor, astfel încât minoritatea romă să beneficeze de aceleași servicii în oricare dintre statele membre.

Un alt subiect atins a fost semnarea și asumarea Cartei drepturilor digitale, Renate Weber fiind singura candidată din România care a semnat acest document. Explicația pentru faptul că un singur candidat a răspuns demersului este recurentă în discursurile candidaților cu care ne-am întâlnit până în prezent, volumul de informații și de lucru fiind unul foarte mare, motiv pentru care multe dintre inițiative nu primesc răspuns.

Între pliantele electorale, convingerile personale şi voturile pe care ajungă să le dea, în final, deputaţii în Parlamentul European, ţinând cont şi de grupul politic din care fac parte, diferenţele sunt, de multe ori uriaşe. Susţinători la Bruxelles ai unei rezoluţii care lasă statele membre să-şi decidă propriile politici în legătură cu avortul, educaţia sexuală timpurie sau susţinerea de la buget a reproducerii asistate, inclusiv pentru cuplurile gay, PDL-iştii pozează pe fluturaşii de campanie din Bucureşti drept opozanţi fermi ai acestor idei. De cealaltă parte, votanţi ai raportului Estrela, care venea cu propunerea educaţiei sexuale încă din şcoala primară, PSD-iştii şi liberalii sunt, la Bucureşti, mult mai moderaţi, amânând-o până în gimnaziu.

Pe valul electoral al temelor controversate, ţărăniştii îşi afişează pe pliante împotrivirea faţă de căsătoriile între homosexuali şi faţă permisiunea adopţiei în cazul acestor cupluri şi vorbesc despre avort ca despre “un fenomen profund imoral”.

Gândul a pus faţă în faţă poziţiile principalilor competitori din 25 mai pe câteva dintre cele mai controversate teme dezbătute în PE.

Printr-un ziar electoral distribuit gratuit în cutiile poştale din Bucureşti, PDL aduce în campanie tema liberalizării complete a avortului în Uniunea Europeană, lăsându-le alegătorilor impresia că democrat-liberalii se împotrivesc întreruperilor de sarcină, ca şi reproducerii asistate pentru cuplurile gay ori operaţiilor de schimbare de sex finanţate din bani publici. În realitate, candidaţii PDL nu sunt împotriva avortului.

Cu o temă controversată marşează în campanie şi PNŢCD: împotrivirea faţă de căsătoria între aurelian-pavelescu-pntcdpersoane de acelaşi sex.Nu susţinem căsătoriile între homosexuali şi nici adopţia copiilor de aceste cupluri. Căsătoria pentru români e un act religios. Nu putem accepta ca acest act să fie pervertit în condiţiile în care toate bisericile se opun. Se pot duce să se căsătorească în ţări care acceptă acest lucru”, susţine liderul ţărăniştilor, Adrian [Aurelian – ah, jurnalistii “crucisatorului” presei…, n.n.] Pavelescu.

Liberalizarea avortului a fost o temă intens dezbătută în campaniile interne recente din Spania şi din Franţa, mai ales datorită impactului imediat asupra intenţiei de vot. În România, opiniile candidaţilor la alegerile din 25 mai nu diferă radical. Diferenţe sunt mai degrabă în privinţa vârstei la care ar trebui să înceapă educaţia sexuală în şcoli şi a consimţământului părinţilor pe această temă.

Ce cred cu adevărat candidaţii la alegerile europarlamentare despre liberalizarea sau interzicerea avortului, despre finanţarea de către stat a tratamentelor de fertilitate fără discriminare, inclusiv pentru cuplurile gay, despre contracepţia gratuită şi despre educaţia sexuală introdusă încă din şcoala primară, teme dezbătute în Parlamentul European în decembrie 2013, odată cu punerea în discuţie a raportului Estrela? Ce soluţii au pentru limitarea accesului copiilor ma material pornografice în condiţiile nerestricţionării paginilor web?

Renate Weber (PNL), Monica Macovei (PDL), Cristian Preda (PMP), Iuliu Winkler (UDMR), Aurelian Pavelescu (PNŢCD) şi Cristian Buşoi (PNL) au răspuns întrebărilor gândul.

Weber, despre mesajul PDL: “Mi se pare inadmisibil”

Europarlamentarul PNL, Renate Weber, a criticat modul în care democrat liberalii au prezentat subiectul în campania electorală.

“Sunt profund surprinsă că în dreptul numelui doamnei Macovei poate să apară aşa ceva pentru că este o persoană care s-a prezentat cel puţin în societatea românească şi în cariera internaţională ca o persoană [sic, n.n.] de drepturile omului. Eu personal ştiu că a lucrat la multe rapoarte pe drepturile femeii, care includeau această dimensiune a dreptului femeii de a alege ce se întâmplă cu propriul organism şi cu viaţa ei şi totuşi avortul nu-l putem separa de dimensiunea fizică a femeii. Doamna Macovei a primit bani serioşi de-a lungul timpului, fireşte, pentru elaborarea unor astfel de rapoarte şi a vedea acum că are o asemenea poziţie mi se pare cu totul inadmisibil. Şi-a legat numele, chiar poate să facă cineva aşa ceva fără să o întrebe? Ar fi poate puţin prea mult”, a declarat pentru gândul Weber.

Liberala a adăugat că nu crede că Monica Macovei se va delimita de acest mesaj de campanie, deoarece “a văzut-o” cum a votat de-a lungul timpului în Parlamentul European. “Cel puţin în cadrul comisiei LIBE, au fost momente când grupul popularilor, din care dumneaei făcea parte, a dat voturi împotriva unor rapoarte care se refereau la chestiunea drepturilor omului tocmai pentru că erau menţionate acolo aspecte legate de sănătatea sexuală şi reproductivă. Nu ştiu dacă se va delimita de ce scrie în acel material de campanie“, a spus Renate Weber, care candidează din partea PNL pentru un post de europarlamentar.

Contactată de gândul, Monica Macovei, cu a cărei fotografie este ilustrat mesajul anti-PSD şi anti-avort, spune că nu a ştiut de existenţa acestuia. “Un singur comentariu despre textul din ziarul de campanie – nu îmi aparţine”, spune europarlamentarul PDL. Textul apare însă, în aceeaşi formă, publicat pe blogul prim-vicepreşedintelui PDL, Anca Boagiu, care este şi liderul filialei Sector 2.

Cum au votat românii în Parlamentul European

estrelaDisputa în Parlamentul European a pornit de la raportul Estrela, socialista portugheză Edite Estrela militând pentru recunoaşterea “dreptului la avort” ca drept fundamental, trecându-se înclusiv peste obiecţia pe motive de conştiinţă pe care medicii o pot invoca pentru a refuza procedura.

PPE a reclamat că s-ar încălca, astfel, dreptul copilului la protecţie juridică înainte şi după naştere, aşa cum este cuprins în Declaraţia ONU pentru drepturile copilului. Soluţia a fost în cele din urmă o rezoluţie alternativă iniţiată de conservatori şi de populari, pentru care, la votul din 10 decembrie 2013, s-au pronunţat 334 de europarlamentari, blocând astfel raportul Estrela, susţinut, indirect, de 327 de deputaţi. 35 s-au abţinut, iar 70 au fost absenţi ori nu şi-au exprimat opţiunea.

Cei care au ales să susţină rezoluţia PPE au fost PDL-iştii (Oana Antonescu, Sebastian Bodu, Elena Băsescu, Petru Luhan, Monica Macovei, Marian Jean Marinescu, Iosif Matula, Rareş Niculescu, Cristian Preda, Teodor Stolojan şi Traian Ungureanu) şi UDMR-iştii (Csaba Sógor, Laslo Tokés, Iuliu Winkler).

Contra rezoluţiei alternative şi, implicit pentru raportul Estrela s-au pronunţat liberalii Norica Nicolai, Ovidiu Silaghi şi Renate Weber şi social-democraţii Victor Boştinaru, Corina Creţu, Minodora Cliveti, Viorica Dăncilă, Ioan Enciu, Ioan Mircea Paşcu şi Dan Claudiu Tănăsescu, alături de deputatul neafiliat Adrian Severin.

Trei deputaţi s-au abţinut de la vot (Corneliu Vadim Tudor –PRM, Sabin Cutaş – PC şi Silvia Ţicău – PSD, alţi 5 lipsind de la vot: Daciana Sârbu (PSD), Adina Vălean (PNL), Cătălin Ivan (PSD), Eduard Hellvig (PNL) şi Dan Dumitru Zamfirescu (PRM).

Două luni mai târziu, Raportul Lunacek, referitor la căsătoriile persoanelor de acelaşi sex, a fost adoptat cu votul europarlamentarilor PSD şi PNL şi cu opoziţia celor ai PDL, UDMR.

Cum gândesc candidaţii

Gândul le-a propus candidaţilor la alegerile din 25 mai să îşi formuleze propriile poziţii legate de subiectul avortului, al finanţării de către stat atât a tratamentelor de fertilitate fără discriminare, al susţinerii de la buget a ONG-urilor în domeniu, al educaţiei sexuale introduce încă din şcoala primară.

CRISTIAN PREDA (locul 1 pe lista PMP): “Revistele pornografice ar trebui taxate, ca numai milionarii excentrici să şi le poată permite”

4957607-mediafax-foto-stefan-micsikDespre avort: “Personal sunt pro-avort, nu consider că avortul trebuie limitat. Părerea mea este că discuţia este foarte complicată în România. Sunt ferm de părere că problema trebuie să rămână la nivelul statelor membre şi nu să fie tratată la nivel european. În Româniasituaţia avorturilor din timpul lui Ceauşescu apasă foarte mult asupra dezbaterii”

Despre educaţia sexuală în şcoalăA face prea devreme e un pericol, a nu face deloc asemenea. Trebuie văzută măsura în care interesul şi capacitatea de înţelegere produc efecte maxime. În jur de 14-15 ani, probabil, se poate începe. Este şi o chestiune care trebuie gândită în funcţie de rezultatele pe care le dă şi de societatea în care se aplică. Într-un fel e societatea din Marea Britanie, în alt fel cea din România sau din Bulgaria. Consimţământul părinţilor e esenţial. Nu obligatoriu, dar esenţial”

Despre accesul la materiale pornografice

“Sunt de părere că pornografia ar trebui taxată foarte sever. Sunt foarte, foarte conservator aici. Cred că revistele pornografice, ca şi accesul la site-uri de acest tip, ar trebui să fie taxate astfel încât numai milionarii excentrici să şi le poată pemite”.

Despre susţinerea financiară din partea statului

“ONG-urile nu trebuie susţinute de stat, ci exclusiv din fonduri private”

 “Nu am un răspuns legat de adopţia pentru cuplurile de acelaşi gen. Ştiu că e o dezbatere, nu am un răspuns. Cred, pe de altă parte, că asistenţa nediferenţiată pentru cuplurile mixte, în ceea ce priveşte avortul, contracepţia, ar trebui să se ghideze după nivelul de sărăcie. Sărăcimea ar trebui susţinută dacă plata este un impediment”.

“În ceea ce priveşte reproducerea asistată, nu putem ignora că există foarte multe categorii care depend de finanţarea de la buget şi care suferă foarte mult. Să ne gândim numai la bolnavii de cancer. Discuţia despre susţinerea financiară e foarte complicată în România. Nu avem în acest moment resurse pentru a pune în dezbatere o astfel de temă. E o chestiune de prioritate a guvernelor şi în primul rând guvernele ar trebui să răspundă dacă o pot susţine sau nu”.

MONICA MACOVEI (locul al 2-lea pe lista PDL): Sigur ca este necesară educaţia sexuală în şcoală, dar la o vârstă pe care, eventual, psihologii o stabilesc”

Despre liberalizarea avorturilor: În ceea ce priveşte raportul estrela, eu am votat monica-macovei-ramane-sa-legalizam-casatoriile-homosexuale-in-romaniaRezoluţia alternativă redactată de Grupul PPE. Rezoluţia alternativă avea trei paragrafe, în care se afirma că respectăm toate drepturile şi libertăţile din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi că fiecare stat decide ce reglementări adoptă referitor la chestiunile din raportul Estrela, pe principiul subsidiarităţii, aşa cum este şi acum. Rezoluţia PPE a fost adoptată, iar raportul Estrela a căzut automat.

Nu puteam fi de acord cu prevederi din raportul Estrela, care încercau impunerea în toate ţările membre UE a unor politici sexuale şi de sănătate cu implicaţii negative asupra vieţii, sănătăţii, educaţiei, libertăţii şi familiei. În plus, este dreptul fiecărui stat membru şi al cetăţenilor săi să îşi stabilească propriile reguli de reglementare în aceste domenii. Mă refer, de exemplu, la faptul că raportul elimina obiecţia de conştiinţă pentru doctorii şi personalul medical care refuză să efectueze un avort din motive morale sau religioase. Dacă un doctor anume nu vrea să facă un avort invocând obiecţia de conştiinţă, nu trebuie să fie obligat, ci trebuie să i se respecte libertatea de a decide. Sau, în Raportul Estrela, erau permise avorturi prin metode ilegale care pun în pericol viaţa femeilor şi nici cu acest aspect nu sunt de  acord, dreptul la viaţă este fundamental.

Despre educaţia sexuală în şcoală: “Raportul ignora dreptul părinţilor de a decide în privinţa educaţiei copiilor, introducând obligativitatea educaţiei sexuale în şcoli cu o viziune favorabilă homosexualităţii, transsexualităţii şi bisexualităţii. Sigur ca este necesară educaţia sexuală în şcoală, dar aceasta trebuie să fie echidistantă şi să aibă loc la o vârstă pe care, eventual, psihologii o stabilesc ca fiind potrivită. De asemenea, dreptul părinţilor de a decide cu privire la educaţia copiilor lor trebuie respectat, cerinţă pe care o găsim şi în Convenţia ONU privind educaţia.  

Din aceste motive nu am votat pentru raportul Estrela, ci pentru Rezoluţia alternativă a Grupului EPP”

CRISTIAN BUŞOI (locul al 4-lea pe lista PDL): “Cadrul legal din România este acoperitor”

Despre avort:

big_2010-02-03_silviu_busoi-2Ar trebui discutat cu toată deschiderea, dar păstrând o anumită limită [SIC – n.n.] în ceea ce priveşte dezbaterea publică. În România, cadrul legal este mai mult decât acoperitor în problema avorturilor, cred că România are o situaţie care se încadrează în standardele şi normele europene, ceea ce se întâmplă acum în România este în limitele normalului. Nu ar trebui o reglementare nouă în acest domeniu”

Despre educaţia sexuală în şcoală:

“Specialiştii şi cei care sunt specializaţi în psihologie, pedagogie ar trebui să aibă ultimul cuvânt. În şcoli ar trebui să existe cursuri facultative, ore facultative sau în cursul orelor de dirigenţie anumite noţiuni esenţiale şi de bază despre educaţia sexuală şi contracepţie. Cred că şcoala gimnazială, liceul ar fi momentul propice de a se introduce treptat şi în funcţie şi de capacitatea copiilor de a asimila anumite informaţii chestiuni esenţiale pentru a-şi putea păstra sănătatea fizică şi psihică. Nu l-aş vedea ca pe un curs permanent, dar ar trebui să se amintească despre acest lucru în orele de dirigenţie”

Despre reproducere asistată grupuri homosexuale

“În România, nu există o astfel de discuţie să ne oblige să luăm o decizie, discuţia nu este una actuală. La nivel european nu se poate impune o reglementare pentru reproducerea asistată din bani publici pentru grupurile de homosexuali, cel mult poate fi vorba de anumite recomandări, nu putem vorbi de o directivă”

RENATE WEBER (locul al 5-lea pe lista PNL): “Sunt pro-avort”

Despre avort

Eu, personal, sunt în favoarea permiterii avortului. Nu aş avea cum să uit ce am trăit în Renate_WeberRomânia anilor comunişti când avortul era interzis. Eu, personal, eram avocat atunci şi am apărat poate zeci de femei, de situaţii, în care acestea erau pe punctul de a-şi pierde viaţa pentru că apelau la forme de avort absolut rudimentare şi riscante. În acelaşi timp, însă, avortul nu trebuie să înlocuiască planificarea familială, din păcate în România şi asta se vede din statistici în ultimii 25 de ani ne-am confruntat cu o iresponsabilitate socială. Cred că suntem pe primul loc în Europa la numărul de avorturi. Lucrul acesta trebuie schimbat, dar nu prin interzicerea avortului, şi tocmai printr-o politică de conştientizare şi a femeilor şi bărbaţilor de cum asemenea să evite sarcini nedorite”

Despre educaţia sexuală în şcoală:

“Educaţia sexuală este de maximă importanţă şi cred că aici trebuie să fim realişti. Dacă mergem cu ipocrizie şi spunem că ar trebui să fie doar la liceu, iertaţi-mă, este mult prea târziu. Realităţile, statisticile demonstrează că foarte multe adolescente rămân însărcinate, iar sarcinile acestea nedorite nu contribuie la o natalitate sănătoasă a unei naţii, ci dimpotrivă la copii care rămân pe străzi mulţi dintre ei şi îi vedem chiar din păcate, iar statul nu are suficiente mijloace sau nu ştie cum să managerieze această chestiune. Am văzut multe critici care spun că educaţia sexuală timpurie duce la promiscuitate. Nu este adevărat. În primul rând educaţie sexuală, este inclusiv o educaţie pentru igiena copiilor respectivi, iar de aici pornind lucrurile pot fi în aşa fel prezentate, explicate, încât pe măsură ce cresc să înţeleagă inclusiv aspectele care pot să ducă la sarcini nedorite. Evident nu o să faci lucrul acesta în clasele primare, dar cred spre exemplu, mi se pare că în gimnaziu o educaţie sexuală care să ţină de igiena personală mi se pare absolut obligatoriu. Interdicţia nu face decât să sporească tentaţia a fructului oprit

Despre cuplurile homosexuale

Eu am susţinut întotdeauna ideea parteneriatului. La noi din păcate nici măcar parteneriatul civil nu este reglementat, nu are consecinţe juridice. Eu cred că în realităţile de astăzi din lume asta ar trebui să se întâmple. A recunoaşte însă parteneriatul înseamnă a-l recunoaşte într-un mod nediscriminatoriu, indiferent că este vorba de cupluri heterosexuale sau homosexuale. Poziţia aceasta este una pe care grupul ALDE a susţinut-o în mod constant, a fost o poziţie majoritară în grupul ALDE, dar au existat şi pe tema aceasta colegi care au avut puncte de vedere diferite. Fiecare dintre noi are propriile experienţe de viaţă”

IULIU WINKLER (locul 1 pe lista UDMR): Nu pot să spun dacă poziţia UDMR e pro sau contra în aceste chestiuni”

winkler„Voi contura acest răspuns evaziv. Am primit şi eu, în această perioadă, ca şi ceilalţi candidaţi pentru Parlamentul European, o serie de chestionare, sondaje, apeluri din partea mai multor organizaţii ale societăţii civile, unele cunoscute pe plan global pentru a răspunde la fel de fel de întrebări gen profiling. Vă rog să deduceţi poziţiile mele din munca mea de 7 ani de zile”

„Comunitarea din care provin este majoritar creştin-democrată. Familia este considerată ca fiind compusă dintr-un bărbat şi o femeie. Dar trebuie să vin în acelaşi timp să spun că, totuşi, există şi poziţii contrare mşi aşa cum eu lupt pentru egalitatea de şanse, dar şi pentru discriminarea pozitivă în ceea ce priveşte drepturile minorităţilor naţionale, respect acest tip de opinii. Iată, nu pot să spun dacă poziţia UDMR e pro sau contra în aceste chestiuni.”

„Nu vorbim de evaluarea resurselor să spunem Europei că avem nevoie de o strategie pe următorii 50 de ani, dar vorbim de avort, homosexuali şi femeia cu barbă care-i un subiect care pe blog vinde. Eu aş prefera să vorbim de 100 de subiecte mult mai importante pentru fiecare om în ţara asta. Dar ştiţi de ce nu vorbim? Pentru că nu se pricep politicienii la asta. Noi facem patru selfie-uri, le punem pe Facebook şi gata campania. Este dezamăgitor”

VICTOR BOŞTINARU (locul al 11-lea pe lista Alianţei PSD-UNPR-PC): “Cei interesaţi de acest subiect să nu se lase victime manipulării

Despre avort şi raportul Estrela

“Fără a intra într-o dezbatere pe acest subiect, resping acuzaţiile conform cărora acest Bostinaruraport ar fi fost extrem, cu încercarea de a disimula uzanţa generalizată a avortului sau ar aduce atacuri la adresa familiei tradiţionale. Reafirm sprijinul şi determinarea mea de a lupta pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale a oricărei persoane. Câtă vreme studiile şi cercetările pe care acest raport s-a bazat demonstrează fără echivoc existenţa unei cauzalităţi între gradul de informare şi incidenţa avorturilor pe teritoriul Uniunii, salut şi suţin măsurile îndreptate către protejarea sănătăţii femeilor printr-o informare corectă şi completă. Îi invit de asemenea pe toţi cei care sunt interesaţi de acest subiect să nu se lase victime manipulării, din oricare parte ar veni ea”.

AURELIAN PAVELESCU (locul 1 pe lista PNŢCD): “Avortul e un fenomen profund imoralEducaţia sexuală în şcoală îi poate tulbura pe copii

Despre avort

aurelian pavelescu„Pentru PNŢCD, copilul este viu de la concepere, iar nu de la naştere. Avortul în sine, înseamnă o curmare a vieţii deja născute. De aici poziţiile nostre politice în sensul de a găsi soluţii pentru respectul creaţiei şi al vieţii. În practică, această chestiune intră în contradicţie cu libera opţiune a mamelor şi a familiilor. PNŢCD consideră că trebuie să existe consiliere înainte ca femeile să procedeze la avort, pentru a fi pe deplin conştiente de gestul lor. Interzicerea avortului ar fi cu greu posibilă, în lipsa unanimităţii pentru acesastă opţiune în rândul cetăţenilor. Nu putem interzice avortul prin lege, dar milităm pentru consiliere pentru a ţine sub control un fenomen profund imoral

Despre educaţia sexuală în şcoală

“Este o chestiune foarte delicată, pentru că prima şcoală în România ar trebui să fie familia.  La noi, aceste chestiuni sunt considerate, în mod traditional, intime. În aceste condiţii, ar fi nevoie de o amplă dezbatere publică legată de discernământul copiilor înainte ca ei să primească informaţii despre viaţa sexuală la o vârstă mica. Mi-e foarte greu să vorbesc despre o vârstă sau dacă ar trebui să se facă sau nu în şcoală. Ar trebui făcută cât mai târziu, când adolescentul devine şi responsabil. Pentru că educaţia sexuală la vârstă mica nu poate face decât să-I tulbure pe copii”

“Noi susţinem familia tradiţională şi considerăm inacceptabil acest atac împotriva familiei tradiţionale care vine din partea unor partide comuniste şi socialiste cu intenţia de a distruge familia tradiţională. Consimţământul părinţilor este absolut obligatoriu până la maturizarea copiilor”

Despre finanţare de la buget

“Sub nicio formă în ceea ce priveşte cuplurile gay nu trebuie acceptate aceste chestiuni legate de reproducerea asistată. Este vorba de protecţia copilului nenăscut care nu se bucură de garanţia că va avea o dezvoltare fizică şi psihică normal într-un cuplu de homosexuali. Nu avem garanţia că un copil născut în urma unor medicaţii se va dezvolta correct într-un cuplu de homosexuali. Libertatea de a alege propriul comportament sexual este limitată”.

În ce priveşte alegerile europarlamentare din 25 mai îl susţin pe Iulian Capsali.Iulian-Capsali

Iulian Capsali nu e perfect, în mod sigur mai e de lucru la proiectul său politic, în special pe dimensiunea socio-eonomică. Trebuie ţinut însă cont de faptul că vorbim de un proiect politic ce se află abia la început de drum, dar care are meritul de a fi pornit de jos, de la firul ierbii, printr-un efort de mobilizare socială impresionant, în condiţiile unei legi electorale restrictive, concepută cu intenţii vădit antidemocratice. Este şi unul dintre motivele pentru care cred că Iulian reprezintă un exemplu bun care trebuie încurajat.

Ce ar mai fi de spus pe lângă aceasta? Într-o Românie cu milioane de avorturi la activ, este tată a nouă copii, iar asta spune multe. Se opune iniţiativelor neobolşevice şi neoiacobine prin care se încearcă încălcarea dreptului la liberă conştiinţă şi la liberă exprimare a persoanelor cu convingeri religioase, precum şi iniţiativelor care vizează încălcarea drepturilor copiilor de a beneficia de o educaţie şi dezvoltare normale, în şcoală şi în familie. Se opune transferului de suveranitate către Bruxelles care ar putea să facă posibilă impunerea unor astfel de aberaţii, precum şi întărirea dominaţiei centrului dezvoltat asupra periferiei subdezvoltate, cu toate că nu a dat de înţeles că s-ar opune formelor de cooperare internaţională care sunt necesare, binevenite şi se bazează pe respectul tuturor statelor implicate (ţin să precizez că este extrem de important, în lumea de astăzi, să facem distincţia între cele două dimensiuni).

Se opune exploatării gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice şi abuzurilor statului poliţienesc aservit marilor corporaţii. Se opune exploatării de la Roşia Montană. S-a opus regimului Băsescu şi măsurilor antisociale impuse de către acesta, în aceeaşi perioadă în care respectivele măsuri erau promovate de către bugetivorul Mihail Neamţu cu citate din Sfântul Ioan Casian. Din acest punct de vedere, ţin să precizez că votul pentru Iulian Capsali este şi un vot împotriva lui Mihail Neamţu, un vot de sancţionare a imposturii şi a oportunismului şi de descurajare, pe viitor, a unor astfel de atitudini, pentru tinerii care vor să se implice în politică şi să câştige încrederea oamenilor cu convingeri creştin-ortodoxe din această ţară. Mai mult decât atât, sper ca acest vot să trimită un mesaj clar neoconilor de la Dunăre, anume că aici nu e America unde „valorile familiale” pot fi exploatate electoral în favoarea marilor corporaţii, care altminteri fac bani tocmai din subminarea bazei materiale şi morale a vieţii de familie, din otrăvirea trupurilor, sufletelor şi a naturii.

Susţinerea lui Iulian Capsali este şi o formă de opoziţie faţă de prejudecăţile izvorâte din ceea ce, pe bună dreptate poate fi definit ca „rasismul cultural” sau „pravoslavnofobia” care caracterizează mare parte din elita noastră intelectuală, atât la dreapta, cât şi la stânga (unde altmniteri, astfel de practici discursive sunt denunţate cu aplomb atunci când vine vorba de alte comunităţi). Prejudecata de bază care a fost vehiculată în această campanie electorală, nu doar de către politruci înveteraţi ci, din nefericire, şi de către oameni de la care altminteri aveam alte aşteptări, e aceea că Ortodoxia nu poate produce decât expresii politice de tip legionar sau putinisto-dughinist. Dacă va fi ales, lui Iulian Capsali îi revine responsabilitatea să dezmintă aceste prejudecăţi, convingându-i pe oamenii rezonabili şi de bună credinţă care pot fi afectaţi de ele (căci altminteri, există şi o categorie de oameni care vor fi convinşi că te-ai despărţit cu adevărat de legionarism doar în momentul în care vei fi acceptat ideea de gay marriage) că vorbim doar de nişte prejudecăţi. Că, deşi nu reuşesc să fie întotdeauna „sarea pământului”, creştinii ortodocşi pot să facă politică în acord cu valorile democratice care presupun respectul libertăţii, solidaritatea socială, refuzul xenofobiei, capacitatea de a dialoga cu oameni care nu îţi împărtăşesc felul de a vedea în lumea, ştiinţa de a fi deopotrivă principial şi pragmatic, ş.a.m.d. Printre altele, şi în funcţie de felul în care va şti să facă acest lucru, voi continua sau nu să îl susţin. Să fim foarte clar înţeleşi. Nu neg faptul conform căruia comunitatea ortodoxă are problemele ei, inclusiv în ceea ce priveşte raportarea la modernitatea politică şi la modul nefericit în care unii dintre membrii ei au răspuns, în trecut, la această provocare. În repetate rânduri am scris despre lucrurile acestea. Însă este departe de a fi singura comunitate de destin, credinţă şi valori care are probleme mai mult sau mai puţin asemănătoare. Şi bineînţeles, dincolo de problemele contingente (deci rezovabile) şi derapajele istorice, are un întreg depozit de tradiţie, compatibil cu valorile democratice şi care poate fi valorificat, din punct de vedere politic, în Europa contemporană. Dimpotrivă, nedemocratic este să le refuzi creştinilor ortodocşi, pe baza unor simple etichetări infamante ce au la bază ignoranţa sau oportunismul, dreptul la reprezentare politică.

Pe de altă pare, cred că este evident, pe de altă parte, că nu se face primăvară cu un independent. De aceea, în condiţiile în care protestul public organizat pe 25 mai are o revendicare cât se poate de concretă şi care atinge o problemă cât se poate de concretă, cu care Iulian Capsali însuşi s-a confruntat – condiţiile foarte restrictive ale legii electorale – nu există niciun motiv, cred eu, de a nu lua parte la protest pentru cei care vor vota cu Iulian Capsali sau cu alţi candidaţi şi partide. De sperat că organizatorii protestului vor înţelege acest lucru şi că aceia care vor participa la protest, deşi vor fi votat cu un candidat/partid sau altul, vor înţelege la rândul lor că protestul nu e sărbătoare electorală multicoloră şi cu atât mai puţin sărbătoarea electorală a grupului lor, ci expresie legitimă a unor frustrări ale societăţii româneşti cu care vom rămâne, cu toţii, şi după 25 mai, indiferent dacă va ajunge sau nu în Parlamentul European Iulian Capsali. Şi mai ales, indiferent dacă simţim că avem cu cine vota la alegerile acestea sau nu, protestul are o revendicare concretă extrem de importantă, anume modificarea condiţiilor extrem de restrictive ale legii electorale, care ne priveşte pe toţi. Aşa, dacă învăţăm să ne înţelegem, să ne respectăm unii pe alţi şi să conlucrăm acolo unde putem şi trebuie să conlucrăm, poate că vom mai face câţiva paşi înainte ca societate.

În fine, ţin să precizez că atâta timp cât boicotarea alegerilor înseamnă implicita delegare a dreptului de a alege celor care se prezintă la urne, şi nu împiedicarea celor care se prezintă la urne de a alege, vorbim de o măsură cât se poate de legitimă şi compatibilă cu principiile democratice. Dimpotrivă, abuziv şi antidemocratic a fost apelul la boicot din vara lui 2012 al celor care astăzi înfierează boicotul „hipsterilor”. Care „hipsteri”, boicotând alegerile, nu îi împiedică pe ei să aleagă din oferta electorală ce le pofteşte inimioara (mă rog, ştim că în general le pofteşte salarii de parlamentar european şi sinecuri la statul minimal), aşa cum ne-au împiedicat ei pe noi, atunci când miza nu era una, s-o recunoaştem, minoră, precum alegerea în Parlamentul European a „bărbatului cu barbă”, ci una majoră şi anume îndepărtarea „vechilului cu chelie” care făcea exces de zel în executarea ordinelor venite de la centru. Democraţia e bună [pentru ei, n.n.] atâta timp cât reprezintă un ritual lipsit de conţinut a cărui finalitate este relegitimarea lor, pe principiul că alţii mai buni nu există. În momentul când democraţia devine contestare populară a dominaţiei lor, automat îşi schimbă şi definiţia în „tiranie a majorităţii”. Sau altfel spus, dacă din ce în ce mai tiranica lor opresiune este prezentată ca democraţie, democraţia noastră este prezentată drept tiranie. Totul porneşte de la confuzia a două realităţi care sunt de fapt anatgoniste: capitalismul (ăla real, de pe urma căruia ei o duc bine în timp ce alţii o duc tot mai prost, nu ăla din poveştile de adormit copiii) şi democraţia.

Acestea fiind spuse, îl felicit pe Iulian pentru ce a realizat până acum şi îi urez multă baftă la alegerile de duminică.

Cu Dumnezeu înainte!

Ar putea părea ciudat să vorbim despre concluzii când Iulian Capsali încă nu a trecut de alegerile europarlamentare. Şi totuşi nu am fi, nici pe departe, primii care să tragem concluzii în această privinţă. S-au pronunţat deja alţii, trăgând concluzii asupra persoanei în cauză, asupra familiei sale, asupra echipei, asupra voluntarilor, asupra campaniei etc., etc., ajungând până la „concluzii asupra perspectivelor”. O viziune, desigur, paradoxală şi care mărturiseşte profunzimea adânc abisală a preocupărilor unor intelectuali mai mult sau mai puţin citiţi.

aldeaNu mă gândesc să puric toate acestea producţii. Multe sunt descalificante pentru autori prin agresivitate absurdă şi chiar printr-un limbaj grobian, spre a nu mai aminti de veşnica şi pătimaşa argumentaţie la persoană, singura practicată de foarte mulţi oameni care, incorect, îşi închipuie că ar gândi şi discuta logic.  Mi-a stârnit însă interesul un text care încearcă să explice De ce ‹‹Rost›› nu susţine candidatura lui Iulian Capsali”. Şi m-a făcut să scriu aceste rânduri, ca să explic şi eu, la fel de îndreptăţit, de ce susţin candidatura lui Iulian Capsali. Căci, aşa, ca cetăţean oarecare, nu ca asociaţie sau instituţie sau altceva asemenea, o susţin. Cel puţin prin votul meu, desigur.

Înainte însă de explicaţii şi argumentaţii pe temă, trebuie să spun câteva lucruri. Îl cunosc şi îl apreciez pe Claudiu Târziu. Analiza mea se referă strict la textul în cauză şi în niciun fel nu atinge persoana care îl prezintă – şi, poate, l-a şi scris. Mai mult, confirm aici faptul că într-adevăr şi Claudiu Târziu a fost invitat să candideze pentru Parlamentul European (PE) pentru unele asociaţii pro-familie (nu ştiu despre partid, nu am legături cu partidele, dar sunt încredinţat că a fost şi vreun partid care să-i facă o asemenea propunere). Şi mai mult, recunosc faptul că sunt unul dintre cei care, între numele de oameni cu perspective de viitor politic într-adevăr pentru România, şi eventual candidaţi pentru PE, au indicat şi numele lui Claudiu Târziu. Sper ca aceste fapte să lămurească pe orice om onest că în ceea ce urmează voi critica – pentru că voi critica, într-adevăr – doar punctul de vedere exprimat în articolul menţionat mai sus, nu vreo persoană.

Deci, de ce susţin eu candidatura lui Iulian Capsali?

De exemplu, din pricina efectelor acestei candidaturi asupra clasei politice româneşti. Discuţiile despre încercarea de a aduce în Parlamentul European oameni care să susţină familia şi celelalte valori fundamentale ale României adevărate au început încă de mult. Dar s-au concentrat în toamna lui 2013, devenind de-a dreptul fierbinţi în decembrie, acelaşi an. Unul din marile argumente contra acestei idei – şi care a făcut pe mai mulţi să nu candideze, deşi li s-a propus – a fost acela că „nu există nicio şansă să se strângă peste 100.000 de semnături pentru un candidat independent”. Un argument pe care îl găsim şi în explicaţia ‹‹Rost››-ului pentru a nu susţine candidatura lui Iulian Capsali: „Un independent are şanse minime de a fi ales”. 

Paradoxal pentru mulţi, îngrozitor pentru clasa politică „tipică” (a se citi „mafiotă”), Iulian Capsali a strâns peste 120.000 de semnături. Fără „naşi”, fără susţinerea partidului, fără finanţatori „de taină” sau „de talie” etc.  Efectele s-au văzut, cel puţin în parte, chiar dacă pentru mulţi nu au fost uşor de recunoscut. Campanii pornite pe europenism şi probleme sociale s-au preschimbat, la unii candidaţi şi grupări, în campanii axate pe naţionalism şi românism. Evident, nu a contat absolut deloc dacă cei astăzi mândri că sunt români au scuipat până ieri pe tot ceea ce este românesc. Nu a contat dacă au fost – ori sunt – oameni ce au promovat avortul, desfrâul, perversiunile, promiscuitatea, desfiinţarea familiei, reducerea alocaţiilor pentru copii, neplata salariilor profesorilor, jefuirea pensionarilor şi alte asemenea practici şi măsuri anti-româneşti. Dintr-o dată, nu peste noapte, ci peste o campanie de strângere a semnăturilor, au devenit mari – nu naţionalişti, feri Doamne!, ci – patrioţi. 

Alt efect a fost înfăţişat mai sus: atacurile mai mult sau mai puţin (ne)civilizate la adresa lui Iulian Capsali. Acestea au dovedit frustrare, invidie, teamă şi alte asemenea sentimente tipice pentru cei învinşi care nu ştiu să piardă – patimă extinsă foarte mult în România odată cu pierderea sportivităţii. Tot aici intră şi atacurile – dintre cele mai diverse – asupra celor care l-au susţinut pe Iulian Capsali. Între hazliu şi patologic, după unghiul de abordare, stă şi explicaţia unora pentru victoria lui Iulian Capsali în campania de strângere de semnături: „este candidatul Bisericii Ortodoxe Române”! Argumente? Nu există. Există însă argumentaţii sofistice, de tipul: „au fost preoţi şi episcopi care s-au întâlnit cu el, sau care l-au susţinut pe faţă, deci a fost sprijinit şi promovat de BOR şi este candidatul BOR”. După aceeaşi logică sofistică, Iulian Capsali a câştigat alegerile pentru că „este candidatul bărbaţilor din România”, sau „al inginerilor din România”, sau „al medicilor din România” etc., deoarece a fost bărbaţi sau ingineri sau medici etc. care l-au sprijinit. De fapt „analiştii” care emit asemenea aserţiuni nu pot concepe că se poate afirma cineva în România liber, ca independent, fără aservire faţă de mafia politică, fără cumpărarea oamenilor etc. O asemenea posibilitate nu doar că este foarte greu de acceptat, dar, dacă este reală, este o cumplită ameninţare pentru tot sistemul clientelar, de la cel al mass-mediei mercenare sau al intelectualilor de curte (de la curte de baron local până la curte de plagiator central) şi până la oricare ramificaţie a acestei caracatiţe. Pentru că ea arată că se poate şi altfel, că oamenii nu sunt – sau nu mai sunt! – atât de amorţiţi încât să reacţioneze doar la comanda mass-mediei, nu sunt atât de slabi încât să se mişte doar la ordinele puterii, nu sunt atât de corupţi încât să asculte doar de mita electorală. Victoria lui Iulian Capsali în campania de strângere a semnăturilor a arătat că un candidat independent, real independent, fără susţineri mafiote şi finanţe grele, poate avea succes. Totodată, a dovedit şi cum poate avea succes: prin politica valorilor tradiţionale, adevărat româneşti. 

Fie şi doar pentru acest lucru Iulian Capsali merita şi merită susţinut, iar ideea de a renunţa să-l susţinem „pentru că are şanse minime” este o idee defetistă, o idee pentru cei care se dau bătuţi înainte de a începe lupta. De fapt Iulian Capsali ar trebui susţinut şi dacă în chip lămurit „n-ar avea nici o şansă” de a câştiga alegerile. Trebuie susţinut măcar pentru a arăta că existăm şi noi, cei care gândim şi trăim româneşte. Trebuie susţinut măcar pentru „a ne face mâna” în promovarea candidaţilor noştri. Ai cui? Ai celor care nu suntem în partide şi alte asemenea grupări, ai celor care credem în Christos în ciuda răutăţii veacurilor, ai celor care mai vrem o familie aşa cum a fost din veac, ai celor care mai dorim o Românie cu păduri şi bălţi, cu livezi şi păşuni verzi de frunze şi iarbă, nu de aburi chimici şi de toxine.

Tot pe o linie defetistă, plină de un tragism fără temei, se află şi afirmaţia „nu are nici o şansă, dar nici una, de a sluji cauza pentru care s-a angajat”. Trebuie să notăm că, pentru a fi fost o afirmaţie corect argumentată, ar fi trebuit să prezinte întâi „cauza pentru care s-a angajat” Iulian Capsali. Doar apoi se putea argumenta că poate fi sau nu slujită. Din păcate, nu se întâmplă acest lucru. Mai mult, nu se observă deloc faptul că, dintre susţinătorii public remarcaţi ai lui Iulian Capsali, nu este nici unul care să creadă că acesta va răsturna legislaţia europeană sau politica europeană. Dorinţa tuturor – care este şi cauza pentru care Iulian Capsali s-a angajat – este de a avea o voce în PE care să mărturisească acele idei acum trecute sub tăcere. Un minut pe săptămână sau la două, o oră pe zi sau una pe lună, cât se poate. 

Este greu de comentat aici cum de s-a ajuns în comunicatul ‹‹Rost›› la ideile despre limitele – mult exagerate – ale unui parlamentar european independent. Notăm însă o confuzie uriaşă, peste care nu se poate trece uşor. Comunicatul menţionat spune:

„Un independent nu este luat în seamă în PE, decît dacă votul său este contabilizat, printr-o înţelegere, la vreuna dintre marile alianţe politice: populari, socialişti sau conservatori. Şi-atunci de ce să nu votezi candidaţii unui partid aflat deja într-un asemenea bloc?”

Considerăm greşită această părere. Un independent poate fi sau nu luat în seamă în PE după multe criterii. Dar, chiar dacă admitem necesitatea unor alianţe – în unele situaţii absolut necesare, evident – întrebarea finală din citat rămâne uimitoare. Este evident că una este să te aliezi cu un partid după interesul tău independent şi cu totul altceva să fi încadrat în disciplina de partid! Partidele amintite au, toate, unele puncte ce merită susţinute, dar şi multe – sau foarte multe – puncte inacceptabile pentru un român şi/sau un creştin adevărat. Independentul are o largă libertate de mişcare politică, de vorbire, vot etc., care nu există pentru cel care este adus în PE de un partid politic! Este un adevăr atât de elementar încât nu înţelegm cum a putut fi ocultat de comunicatul ‹‹Rost››. Dacă mai amintim de posibilitatea – nu rar întâlnită – de înfiinţare, mai ales pentru anumite cauze, a unui „bloc al independenţilor”, ne dăm seama că posibilităţile unui parlamentar independent nu sunt nici pe departe anemice, iar a-l prefera unui partid politic este perfect logic. Ajungem acum la partea cea mai delicată a comunicatului. Căci, prin afirmaţia „Iulian Capsali nu este omul potrivit la locul potrivit”, ‹‹Rost›› intră, desigur involuntar, în argumentaţia – sau chiar atacul – la persoană. 

Aserţiunea „nu are viziune politică” este exact în acest registru. De fapt chiar comunicatul în cauză prezintă apoi elemente din viziunea politică a lui Iulian Capsali. Acestea, desigur, pot fi văzute şi în materialele şi interviurile publicate de acesta, dar o prezentare în plus, fie şi critică, nu strică. Din păcate, este şi unilaterală în acest caz. Esenţial este însă că există, ceea ce face discursul comunicatului ‹‹Rost›› contradictoriu: critică o viziune politică despre care afirmă că nu există! 

Prima „vină majoră” a acestei viziuni politice este susţinerea într-o vreme a USL. A existat sau nu? Nu ştim. Dacă da, credem că este o eroare, dar faptul că este o fostă susţinere arată un element ce lipseşte majorităţii oamenilor politici români: capacitatea de (auto-)corectare. Ceea ce, în fapt, este în favoarea lui Iulian Capsali. În treacăt fie spus, oricine mai greşeşte. De exemplu, comunicatul ‹‹Rost›› atunci când spune „din pricina acestei atitudini a lui, “Rost” s-a despărţit de Capsali”. Trecând peste faptul că amănunte prezentate ulterior indică o altă ordine (şi motivaţie) „a despărţirii”, credem că este inacceptabil ca oameni care susţin Credinţa Creştină şi cauza naţională „să se despartă” pentru o diferenţă temporară de opinie politică. Amintim şi că au fost mulţi oameni de calitate care, într-un anumit moment, au crezut în soluţia – măcar temporară – a USL. A-i renega din această pricină este cel puţin ciudat şi nu în favoarea ‹‹Rost››.

Apropierea de Rusia este „a doua crimă” imputată lui Iulian Capsali. De asemenea greşit. Ignorarea, dispreţuirea sau provocarea absurdă a unui vecin, oricât de slab, este o strategie pe care „Arta războiului” a lui Sun Tzu, o carte care, în politică, marketing şi multe alte domenii este un real „Abecedar”, o critică puternic. Nu de puţine ori asemenea atitudini au dus la situaţii extrem de grave. Acest lucru este adevărat şi pentru relaţiile României cu vecinii, cu atât mai mult cu Rusia. Departe de servilism sau de idealism, este absolut necesar să avem o legătură strânsă cu această ţară. Da, „trecutul istoric… ne dezvăluie o Rusie necruţătoare”. Dar ce ţară nu este aşa în această lume, cu excepţia celor cu mentalitate de colonie? Dacă gruparea ‹‹Rost›› îşi închipuie că există vreo putere locală sau mondială „cruţătoare”, sunt primul doritor să aflu de ea! Mi-ar schimba categoric orizontul cultural! Masacrele greceşti împotriva bulgarilor sau românilor, masacrele bulgarilor împotriva grecilor sau românilor, masacrele ungureşti împotriva tuturor, masacrele croaţilor asupra sârbilor şi ale sârbilor asupra croaţilor sunt doar câteva exemple. Doar „neşansa istorică” – sau norocul istoric? – au făcut ca asemenea „ţărişoare” să nu îşi exercite „cruţarea” pe o scară largă. Şi o juca Vladimir Putin „cartea ortodoxiei doar din strategie”, poate, dar ar fi naiv să nu jucăm şi noi cartea Rusiei tot doar din strategie! Şi când vorbim de strategie – nu de tactică – vorbim de o gândire politică pe termen lung, din care Rusia nu poate lipsi decât spre paguba României.

Odată văzute aceste elemente de viziune politică, ajungem la afirmaţii care sunt, din ce în ce mai mult, atacuri la persoană în cel mai direct sens. Faptul că „Iulian Capsali nu are un discurs articulat, limpede, convingător” este contrazis de realitate. Spre deosebire de alţii, chiar experţi în retorică, el a strâns peste 120.000 de semnături într-o campanie de strângere de semnături strălucită. „Trecutul profesional” poate fi contestat oricui, indiferent cât de titrat, sub varii motive, şi nu constituie în sine o garanţie pentru calitatea politică a persoanei. Putem da zeci sau sute de exemple doar din istoria post-decembristă a României!

Atacul la persoană asupra lui Iulian Capsali este greu de analizat fără a deveni o critică la persoană pentru autorii lui. Remarcăm aici contradicţia subtilă între teama autorilor comunicatului ‹‹Rost›› de „o poziţie care să-i dea putere” lui Iulian Capsali, adică aceea de europarlamentar, şi afirmaţia anterioară că această poziţie de europarlamentar independent este lipsită de putere. În rest, nu credem că este ziditor să mai spunem ceva despre aceste pasaje: nu sunt demne de analiză.

De aceea ne oprim la acest paragraf îngrijorat de „girarea” lui Iulian Capsali:

„Dacă nu va fi ales, pentru că nu convinge, s-ar putea crede că societatea civilă creştină e nevolnică, iar familia românească a devenit o iluzie. Dacă va fi ales, nu va fi în stare să facă nimic din ce a promis. Şi într-un caz, şi în celălalt dezamăgirea electoratului va fi atît de mare încît va fi compromisă pentru lungă vreme orice candidatură propusă de “societatea civilă creştină” sau de către vreun partid care îmbrăţişează, mărturiseşte, apără şi promovează valorile şi principiile noastre.”

Din păcate, putem spune, argumentat, că lucrurile stau total diferit.

Simplul fapt că Iulian Capsali, cu viziunea sa politică şi platforma sa politică, a strâns cele peste 120.000 de semnături este o biruinţă extrem de importantă şi stimulantă. Societatea românească obţine pentru prima dată, după foarte multă vreme, un asemenea succes. Da, este necesară o mobilizare pentru a se câştiga şi bătălia alegerilor. Dar chiar dacă, prin reducere la absurd, aceasta nu ar fi câştigată, avem doar o bătălie pierdută, ceea ce se mai şi întâmplă în război. Cei care se sperie cum au pierdut o bătălie sunt oameni slabi, ce au nevoie să înţeleagă realitatea: lupta este veşnică până la A doua venire a Domnului! Suntem într-un război început înainte de naşterea noastră şi care va merge mai departe până la sfârşitul lumii! Este o realitate de care orice ţară şi orice om trebuie să ţină seama. Şi să nu accepte deznădejdea, abandonul, resemnarea. Da, pot exista înfrângeri, pot exista retrageri mai mult sau mai puţin strategice, dar niciodată nu este voie să ne dăm bătuţi! Cu atât mai mult de teama că am putea să pierdem vreo bătălie. Chiar dacă ar fi să le pierdem pe toate, trebuie să intrăm în luptă cu toată puterea şi încrederea. Pasajul citat mai sus este un exemplu tipic al gândirii de tipul „învins înainte de a începe lupta”. Un tip de gândire cândva răspândit la noi şi care trebuie să înceteze şi, ni se pare nouă, este într-o scădere masivă.

Iulian Capsali a câştigat deja o campanie extrem de grea, aceea de strângere de semnături. Cred că toţi cei care l-au susţinut conştient, cu o semnătură sau în alt fel, sunt de asemenea conştienţi şi de greutatea câştigării alegerilor euro-parlamentare şi de greutăţile uriaşe pe care Iulian Capsali le va avea în Parlamentul European. Dacă acesta va avea tăria de a vorbi ceea ce trebuie, chiar şi doar un minut pe săptămână, în această instituţie; dacă acesta va avea grijă să îşi posteze toate intervenţiile, pentru ca alegătorii lui să le vadă, niciunul dintre susţinători nu va fi dezamăgit. În încheiere, cred că se cuvine să mulţumim ‹‹Rost››-ului pentru comunicatul său. După cum se ştie, publicitatea negativă este tot publicitate, disputele sunt publicitate, deci comunicatul este, volens-nevolens (vorba lui Ilf şi Petrov), o susţinere a lui Iulian Capsali.

Nădejdea mea este ca timpul să maturizeze pe toţi susţinătorii cauzei naţionale şi a Credinţei Creştine, astfel încât să treacă peste lucrurile mărunte ce ne despart pentru idealurile sfinte care ne sunt comune. Să ne ajute Dumnezeu!

  • IulianCapsali.ro: 

Virgiliu Gheorghe: Mă impresionează curajul lui Iulian Capsali

În mod cert, în societatea actuală, familia trece printr-o criză profundă, aceasta și pentru că dominată de interese corporatiste sau de hegemonia unei etici a banului, Statul în sine nu mai reușește să protejeze, să apere familia, cea care de fapt îl susține și îl face puternic. Astfel virgiliucă astăzi mi se pare irațional să mai așteptăm ceva din direcția coaliției partidelor sau a programelor politice. Mai curând a sosit vremea când familiei însele, după cum oamenii, odinioară, să se adune, să-și consolideze niște acțiuni comune pentru a putea să salveze valorile, instituțiile și structurile care le protejează și întăresc.

În acest context, găsesc salutară inițiativa celor 26 de asociații care l-au delegat pe Iulian Capsali să ne reprezinte, sa reprezinte familia românească în Parlamentul European. M-a impresionat dintru început curajul acestui om, Iulian Capsali, care, deși este tatăl a nouă copii, mai găsește încă timpul și energia să se implice activ în viața cetății. În fond, acest lucru ar trebui să-l facem fiecare dintre noi, căci singuri și dezbinați nu ne vom putea salva. Probabil că la Iulian Capsali tocmai conștiința profund creștină și simțul responsabilității i-au conferit forța de a se mișca în această direcție și îl felicit pentru acest lucru. Cu atât mai mult cu cât competiția electorală este cât se poate de nedreaptă. În sensul că cei care au banii și puterea împânzesc țara cu mesaje electorale în timp ce un candidat independent precum Iulian Capsali abia poate fi auzit prin piretenii apropiați, călăuziți de aceleași idei.

În fine, tocmai acest lucru face mai frumos și mai profund actul lui de credință în neamul românesc, ceea ce ne obligă și pe noi să-i fim alături, să-l sprijinim fiecare după putere, căci șansa lui noi înșine suntem, după cum însuși Iulian Capsali devine în acest context o șansă în plus, o nădejde pentru viitorul familiei românești.

Dr. Galina Răduleanu: “Iulian Capsali pornește o cruciadă”

Cred că toată lumea este convinsă sau o bună parte dintre noi credem că la Parlamentul European de la Bruxelles mai trebuie să se audă și alte voci decât cele predominant actuale. Și una din vocile care va duce un suflu nou și în primul rând un suflu creștin este aceea a lui Iulian Capsali. Care nu numai că este un om cu toate calitățile caracteriale, e un tată de familie cu 9 copii, ceea ce spune suficient, dar este hotărât să ridice problema normalității familiei și a moralității în familie și în viața de toate zilele.

galinaȘi mi se pare firesc să ieșim din acea idee fixă că un creștin nu se poate murdări bagându-se în politică. Politica, ca și altel domenii ale vieții, ar trebui să fie împănate cu oameni creștini. Ar trebui să facem politicieni creștini, administrație creștină, comerț creștin, miniștri creștini. Faptul că ne dăm la o parte nu face altceva decât să dea posibilitatea ca să se înscăuneze nedreptatea, anormalitatea și fărădelegea. Nu va fi ușor pentru Iulian Capsali, pentru că nu-i doresc să fie conform titlului aceluia – Singurătatea alergătorului de cursă lungă. Să sperăm că nu va fi singur, dar, oricum, îl consider un cruciat. Pornește o cruciadă în care suntem alături de el cu rugăciune și cu prezența nevăzută a Celui care îl va sprijini ca să aducă în sfârșit lumină în acel Parlament.

Nu fac parte din categoria euroscepticilor. Dar cred că există o categorie în care mă încadrez, aceea a eurorezervaților. Și această rezervă a mea rezultă din două probleme pe care acest consiliu de la Bruxelles le-a ignorat sau le-a scos de pe listă. Una este scoaterea din Constituția Europeană a rădăcinilor creștine ale Europei. Ceea ce este un neadevăr istoric și o ignorare cu bună știință a ceea ce ar trebui cultivat, nu ignorat. A doua problemă, în care sunt implicată și subiectiv, eu fiind fost deținut politic, este faptul că deși a fost propus, condamndarea comunismului nu a fost acceptată datrită unor țări în care ideea comunistă persistă, în sensul că comunismul este o doctrină foarte bună, numai că a fost prost aplicată. Singura mea dorință era să fi ajuns și în țările lor, și atunci poate că n-ar mai fi gândit în felul ăsta.

Iar neacceptarea condamnării unei doctrine care a dus la o sută de milioane de victime în care nu există o zi a comemorării acestor victime, îmi pune iște semne de întrebare. Eu sper că Iulian Capsali va ridica și această problemă și că vor exista niște minți diferite de cele actuale care vor privi lucrurile sub aspectul lor real.

Prof. Dr. Pavel Chirilă: “Iulian își crește 9 copiii în duhul moralei creștine.”

pavel chirilaEuropa a fost cu adevărat primul continent creștin. Primul continent unde existența umană s-a consumat în interiorul civilizației creștine fundamentată pe antropologia creștină. Pe o atitudine morală și duhovnicească față de noțiunea de embrion uman, față noțiunea de procreare, față de noțiunea de familie, față de noțiunea de căsătorie. Din păcate asistăm astăzi la un atac puternic asupra majorității noțiunilor cuprinse în definiția antropologiei creștine.
Cred că este nevoie de europarlamentari care să susțină cu toată puterea familia creștină. Pentru că disoluția morală a unei societăți, disoluția psihologică a unei societăți, disoluția socială și chiar disoluția economică sunt precedate întotdeauna de disoluția familiei creștine.
Iulian Capsali este un om care poate promova bine conceptul familiei creștine. El, prin viața lui personală, a dovedit că a spart toate conveniențele vieții moderne. Când există atâtea avorturi în lume, când există atâtea moduri de a leza trupul uman, când există atâtea războaie, când există atâtea legi civile care se dau împotriva conceptului de teologie socială creștină, Iulian își crește nouă copii în duhul moralei creștine și cred că este un om nimerit pentru a pleda în acest sens.

Prof. Dr. Vasile Astărăstoae – “Iulian Capsali traiește ceea ce spune”

Aș avea cel puțin zece motive să explic de ce m-am decis să-l votez pe candidatul independent Iulian Capsali. Am să mă opresc, însă, numai la trei.
In primul rând pentru că eu consider în acest moment că și vocea independenților trebuie să se audă. A celor care nu sunt înregimentați, a astaratoaecelor care nu sunt obedienți, a celor care nu ascultă numai de ordinea șefilor.
În al doilea rând pentru că mesajul pe care-l transmite Iulian Capsali este un mesaj de demnitate și încărcat cu spiritualitate. Trebuie să ne recunoaștem rădăcinile, trebuie să recunoaștem că fără spirtualitate restul nu poate să aibă niciun efect pentru dezvoltarea unei societăți.
În al treilea rând pentru că Iulian Capsali traiește ceea ce spune, nu este ipocrit, să spună una și să facă alta. Toți cei care îl cunosc direct sau îl cunosc prin ceea ce a făcut și ceea ce face trebuie să se ralieze ideilor sale care sunt idei care țin de demnitate națională, de spiritualitate și, de ce nu, de a ne recunoaște tradiția, prezentul și a construi viitorul. Este nevoie de o asemenea voce românească în Parlamentul European.

Silvia Radu

“Dacă stăm așa și tăcem din gură, o să ajungem să nu mai fim nici tolerați”

silvia radu– Doamnă Silvia Radu, credeți că candidatul pentru europarlamentare al asociațiilor ortodoxe pro-familie, D-l Iulian Capsali, va face față provocărilor Parlamentului European?

– Sunt convinsă că va face față. Important e să facem noi față și să-l alegem – mie mi-e frică de alegătorul român, că nu este destul de pregătit să aleagă ce trebuie. De asta mi-e frică, nu că D-l Capsali nu ar putea să facă față – sunt convinsă că un om care e dublat de credință și de dorința de a face ceva nu are cum să nu facă față!

– Am înțeles că îl cunoașteți personal…

– L-am văzut prima dată în expoziția mea „Familia”, și avea un soi de lumină care venea din interior, ca un om care și-a împlinit menirea – cum spune Domnul: „Bărbatul care își va umple casa de copii nu se va rușina când va grăi cu vrăjmașii săi în poartă” Psalmul 126:5. Cum pot să n-am încredere într-un om care a avut curajul ăsta nemaipomenit, să aducă pe lume nouă oameni întregi?… Ne uităm la familia lui și nu mai avem nevoie de nici un fel de altă prezentare, după părerea mea. Și, cum sunt cam puțini creștini printre candidați, cred că avem o șansă imensă că putem să-l votăm pe acest om, pe D-l Capsali…

– Am întâlnit foarte des opinia: „De ce să semnez pentru el? Am mai acordat o șansă altor oameni, care m-au dezamăgit!”.

– Am acordat o șansă unor oameni despre care știam de la început că ne vor dezamăgi. Normal! Oamenii ăștia au cu totul alte idealuri decât cele pe care ni le închipuim noi că le au.

Vă spun, pentru mine cartea de vizită cea mai serioasă a unui om este faptul că e creștin. Și ce înseamnă creștin? Un om care respectă Liturghia de Duminică. Iar un om care nu merge la Sfânta Liturghie și care nu se spovedește, care nu se împărtășește, pentru mine nu este cu adevărat creștin, să mă ierte Dumnezeu!

Iulian Capsali, într-adevăr, are un crez și vrea să slujească cu adevărat acest crez – sunt convinsă că o va face!

– Am mai întâlnit, de asemenea, opinia „să nu amestecăm politica cu Biserica”…

– Este cea mai mare greșeală! Dacă nu noi, cine să facă politica atunci? Cei din afara Bisericii?… Biserica suntem noi – noi suntem mădularele lui Hristos!

Atunci ce pretenții avem? Dacă stăm așa și ne uităm și tăcem din gură, o să ajungem să nu mai fim nici tolerați!

Prof. Univ. Dr. Ilie Bădescu

– Domnule profesor Ilie Bădescu, credeți că „reprezentantul familiei ortodoxe”, aşa cum este numit D-l Iulian Capsali, este în stare să facă faţă provocărilor Parlamentului European?

– Cu siguranță! Prezența unui om ca D-l Iulian Capsali este, după părerea mea, o mare speranță pentru toți românii iubitori de dreptate, de valori familiale și de credință, de Hristos – o garanție că în Parlamentul European va exista și un curent al echilibrului și al restaurării. Iulian Capsali este o personalitate profund creștină, este atașat de valorile familiei și ale neamului românesc.

– Domnule profesor, am întâlnit la unii opinia aceasta: „Nu merg la vot pentru că nu amestec politica cu Biserica. Eu stau și mă rog, și are Dumnezeu grijă!”.Prof-Dr-Ilie-Badescu

– Sunt și aceste opinii, pentru că oamenii, mulți dintre ei, sunt deja deformați de curentele postmoderne, care rup cultura de cult și, deci, viața publică de spiritualitate – or ei sunt în eroare, și asta e una dintre problemele cu care se confruntă nu numai Europa, ci toată lumea.

Nu e întâmplător, de pildă, că în tratatul constituțional care urma să fie fundația Constituției Europene nu au fost înscrise referințele la spiritualitatea creștină – ca și cum Europa s-ar putea defini ca identitate civilizațională și spirituală în afara creștinismului! Asta arată cât de adâncă este această criză și confuzie.

În America, de pildă, există un curent de dezbateri foarte puternice legate tocmai de tendința „corectitudinii politice”, de a respinge valorile creștine din instituțiile publice. Acolo este o confruntare pe față, deschisă – și în felul acesta, cum spune psalmistul, se pot lămuri pozițiile și valorile. Astfel, punctul de vedere creștin poate să iasă biruitor, și să scoată lumea din confuzie și de sub primejdia nihilismului – care în clipa de față, după părerea mea, este foarte mare.








Categorii

Alegeri in Romania, Alexandru Racu, Avort, Doctorul Pavel Chirila, Educatie, Homosexualitate, Ierarhi romani, Iulian Capsali, Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE), Vasile Astărăstoae, Virgiliu Gheorghe

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

57 Commentarii la “SFANTUL SINOD despre alegerile europarlamentare si sustinerea AGENDEI FAMILIEI TRADITIONALE/ Renate Weber – cea mai agresiva promotoare a AGENDEI LGBT. Majoritatea candidatilor: PRO-AVORT, PRO-EDUCATIE SEXUALA si PRO-GAY/ Opinii in favoarea candidaturii lui IULIAN CAPSALI (video)

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. @ Emma: pentru ca acum “e ceasul lor si puterea intunericului” cum spunea, parafrazand, parintele Rafail Noica. Exista un mars al raului triumfator in intreaga lume. Nu vreau sa fiu fatalist/defetist, dar ma tem ca mantuirea noastra ca neam nu mai e posibila, ci doar individual.

  2. @emma:

    ‘Care sint optiunile Romaniei si ale crestinilor ortodocsi de pretutindeni?’

    sa refuzam oferta.

  3. Domnul Iisus cand a fost ispitit de diavol nu a stat la discutii. A spus – ‘scris este…’ (un argument scurt) si apoi, simplu: ‘Piei!’

    Daca, sa zicem, se pune in discutie adoptarea legii – da, iesim in strada, facem ce putem. Daca legea intra in vigoare in pofida vointei noastre (v. Franta), vreau sa vad cine ii casatoreste si cine la da copii spre adoptie. Preotii romani – ma indoiesc. Iar daca da, asta e: se vor cerne lucrurile.

  4. Pingback: CATEVA NOTE DUPA ALEGERILE EUROPARLAMENTARE. Spasmele “reformistilor” autohtoni si efectele DIVERSIUNII LGBT din Franta si Marea Britanie. Observatii despre CANDIDATURA LUI IULIAN CAPSALI - Recomandari
  5. @ enkidu

    Ca duci lupta care-i place lui Dumnezeu poti afla in binecuvantarea duhovnicului si in urma rugaciunii, spun Sfintii Parinti. Apoi sunt semnale peste tot, primesti ajutor nesperat, se intampla minuni pe cale, ti se schimba viata launtrica si chiar si cea exterioara. Iar, apoi, cu timpul, incepi sa vezi incotro te-a purtat Domnul in tot timpul acesta….
    Aceasta se intampla cand deja ai simtit chemarea pe un anume drum si vrei sa te convingi ca asta vrea si Domnul…

    In caz de nehotarare, de rascruce de drumuri, cred ca se urmeaza intai rugaciunea cu insistenta si apoi sfatul duhovnicului…

    Am raspuns, presupunand ca intrebarea ta era mai mult personala, decat in legatura cu Iulian Capsali. La el, lucrurile sunt clare, el lupta (cu noi alaturi) pentru tot ceea ce ne dorim si noi si pentru ceea ce asteapta si Domnul de la noi: sa luptam pe toate caile pentru credinta, neam si familie!

    Cred ca ceea ce s-a intamplat cu Iulian Capsali a fost un antrenament extraordinar de iesire din inertie si de strangere a randurilor a crestinilor “de duminica”, alaturi de preoti, monahi si monahii, intelectuali, oameni de rand. Nadajduiesc sa nu fim lasati sa alunecam din nou in fatala amorteala, ci Domnul sa mai dea lupte ca sa ne intarim in exercitiul marturisirii!

  6. @ Obrenovici:

    cam asa cred si eu. Am intrebat insa, pentru ca credeam ca imi lipseste ceva din the big picture. Mintuirea individuala… suna ca ce a spus Pr. Adrian–scapa cine poate…

    @ Doroteea:

    Desigur ca refuzam oferta, nici nu poate fi vorba de compromis. Insa legile sint de multe ori adoptate in ciuda opiniei majoritatii in numele drepturilor omului si a combaterii discriminarii. In US (poate si in alte tari?) deja le da copii spre adoptie cuplurilor homosexuale. Nu are legatura cu ce spun preotii ortodocsi, sau chiar si de alta denominatie–legea omeneasca privaleaza din pacate si orice opozitie este considerata discriminare…

    Da, lucrurile se vor cerne, numai sa nu ii cearna pe preotii si duhovnicii buni. Schisma este f. periculoasa, insa compromisul bisericii este si mai periculos, dupa parerea mea, pentru ca ar insemna supunerea bisericii legilor lumesti–si in cazul asta, putem sa o numim orice, dar nu va mai fi Biserica Ortodoxa… Si cam aici vad un mare pericol atit pentru preotii drept credinciosi cit si pentru noi, care avem nevoie de modele de preoti drept credinciosi PRINTRE NOI, care nu vor ceda.

  7. @ enkidu

    Nu stiu, dar am asa un sentiment uneori ca sunt ispitita a deveni “un sfatuitor” fatarnic, ca unuia care i se cer sfaturi, pe care pare ca le indeplineste, insa el, practic, nu face aproape nimic din ceea ce sfatuieste.
    Poate intrebarea ta a fost sincera, insa raspunsul meu a fost fatarnic… Ce stiu eu de voia lui Dumnezeu, de modalitatile prin care afli ca duci lupta cea buna….

  8. @Sim

    Adevaratele infrangeri sunt renuntarile la vis.

  9. @ enkidu

    Am un singur vis: sa ma mantuiesc cu toti cei dragi ai mei, cu toti cei pe care ii cunosc. Aici ar fi o discutie minunata: Cu cine vrei sa te mantuiesti? …

    Nu stiu cum poate cineva sa renunte la visul acesta, insa Domnul nu renunta niciodata la a “sluji” (din dragostea nemarginita si adanca Sa smerenie, face totul sa ne aduca langa El) mantuirii noastre.

  10. @admin

    Stiu ca aceasta discutie este veche, dar va rog daca se poate si doriti in limita timpului de care dispuneti sa ma ajutati cu un raspuns la urmatoarea intrebare pe care o am.

    Am observat de-a lungul timpului ca exista multi politicieni corupti, dar si politicieni buni. Sunt primari buni, primari mai putini buni de exemplu, politicieni necredinciosi, dar si politicieni credinciosi si buni.
    In fine, aici e o alta discutie.

    Doresc sa va intreb cum vedeti dumneavoastra in conditiile actuale, in vremurile in care traim intrarea intr-un partid politic pentru un crestin ortodox. Considerati ca ar fi un pas bun sau mai bine nu? Poate un crestin ortodox intrat in politica sa fie un bun reprezentant al lui Dumnezeu si de asemenea, credeti ca daca ar avea idei bune, crestine ar fi binecuvantat de Dumnezeu?

    Doamne ajuta si multumesc anticipat.

  11. @Traian Andrei:

    Noi nu avem o viziune prea optimista cu privire la evolutiile contemporane si la sansele de a le mai schimba cursul prin actiune politica. E drept ca unele lucruri se mai pot amana, se mai poate apara o reduta, se mai poate macar incerca ceva, desi parca aici ar fi hotaratoare o implicare de jos in sus, a crestinilor, nu neaparat una a elitelor politice, asa cum arata actualul context. In orice caz, cineva care ar incerca sa faca acest pas ar avea nevoie de o mare doza de realism cu privire la sansele pe care le are, la mediul in care va activa, la diferitele conditionari la care se va expune, la agendele de partid existente etc. Legat de situatia strict particulara, o asemenea decizie se ia cel mai bine prin consultare cu duhovnicul si/sau cu alti parinti in care aveti incredere, la care puteti ajunge.

  12. @Admin
    Problema este ca eu am luat aceasta decizie de ceva vreme. M-am sfatuit atat cu paritnele duhovnic, cat si cu mai multi preoti.
    Parerile au fost impartite. Am ales in cele din urma sa incerc dar sper sa nu fi gresit.
    Adica sper ca acest lucru sa nu fie privit ca o lepadare, Doamne fereste!
    Intentiile mele sunt bune, v-o marturisesc cat se poate de sincer. Cred ca, cu toate ca nu pot schimba multe lucruri macar o parere diferite, una crestina nu strica.
    Ce ziceti, acest lucru poate fi privit ca o lepadare?
    Multumesc si ierati-ma.

  13. @Traian Andrei:

    Lepadare? Pai asta depinde de optiunile, alegerile cu care va confruntati, agendele pe care le asumati, modul in care va declinati identitatea de crestin. Marturisirea si lepadarea nu sunt lucruri “by default”, automate, ci sunt rezultate ale unor actiuni deliberate, constiente. Pana la lepadare, insa, mai degraba ar fi vorba de compromisurile eventuale care pot aparea, si aici e nevoie de discernamant si realism.

  14. @Admin
    Va multumesc mult pentru raspunsul lamuritor.

    Va marturisesc ca eu fac parte dintr-o filiala mica, locala, de comuna, deci cel putin la acest nivel lucrurile sunt simple. Agenda noaastra e una buna in sensul ca ne preocupam de oamenii din jur si vrem sa ajutam atat comunitatea cat si Bisericile.
    Nu am de gand in nici macar un caz sa imi declin vreodata identitatea de crestin. Sunt ortodox si vreau sa mor ortodox cu ajutorul Bunului Dumnezeu. Imi doresc sa fiu un reprezentant bun al ortodoxiei pentru ca ea este cel mai de pret lucru al tarii noastre. Sunt de acord cu multe lucururi ce tin de administrare, lucruri lumesti sa zic asa pana cand intervin lucruri ce contravin credintei. Acolo lucrurile stau altfel, in sensul ca m-as opune categoric indiferent de consecinte. Ca nu voi reusi nimic, asta e altceva, dar macar stiu ca l-am marturisit pe Hristos Iisus si asta cred ca e un lucru bun si placut Lui.

    Multumesc inca o data.

    Un an nou plin de liniste si pace sa va daruiasca Bunul Dumnezeu.
    Faceti o treaba tare frumoasa cu acest site minunat pe care il urmaresc de multa vreme cu multa bucurie.

    Doamne ajuta si numai bine!

  15. @Traian:

    Sa va ajute Dumnezeu in activitatea dvs!

    Doamne, ajuta si multumim pentru gandurile bune!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune în Postul Nașterii Domnului

Carti

Documentare