NOUA AMBASADOARE A OLANDEI: activista LGBT cu precedentul croat in CV/ EDUCATIA SEXUALA in scolile primare din ONTARIO socheaza parintii/ In timp ce sute de mii de crestini sunt persecutati crunt, ONU face ”REUNIUNE ISTORICA” pentru homosexualii ucisi de STATUL ISLAMIC/ Sfarsitul crestinismului in Marea Britanie

• ActiveNews:

Noua ambasadoare a Olandei vine România după ce i-a REEDUCAT pe croați în privința homosexualității. Ne va “EXECUTA” și pe noi?

Ȋn teorie, conform definiţiei din dicţionarul de neologisme, ambasadorul este un „reprezentant diplomatic de rang superior, însărcinat să reprezinte un stat pe lângă un alt stat”.

Ȋn practică, singura misiune a multora dintre ambasadorii aflaţi în ţara noastră e doar aceea de a verifica dacă naţiunea română și-a tăiat unghiuţele și are bretonul regulamentar. Ambasadori care se implică activ și comentează chestiuni ce ţin de politica internă a ţării, ne trag de perciuni și ne dau cu rigla peste degete. Ca și când ne-am afla într-o relaţie de vasalitate.

„Guvernul Olandei urmărește cu interes îmbunătăţirea drepturilor sexuale în România”

Fostul ambasador al Olandei, Matthijs van Bonzel, a fost trimis la postul din Bucureşti în decembrie 2011. Mandatul său a debutat pe fondul unui climat tensionat, datorat opoziţiei Olandei faţă de aderarea României la spaţiul Schengen. Astfel, ambasadorul Olandei a fost primit de preşedintele Traian Băsescu abia pe 8 mai 2012. Curând, Matthijs van Bonzel avea să devină unul dintre cei mai activi ambasadori, implicându-se atât în combaterea corupţiei, dar și în introducerea educaţiei sexuale în școlile din România.

La 10 decembrie 2013, Ambasada Olandei organiza, alături de mai multe ONG-uri, atelierul „Drepturile sexuale și reproductive, drepturi ale tuturor”. Cu acest prilej, Matthijs van Bonzel a acordat un amplu interviu pentru hotnews.ro, în care elogia „modelul olandez de educaţie sexuală în școlile publice”: „Olanda oferă o abordare cuprinzătoare de prevenţie pentru persoane și pentru școli. (…) Serviciile sunt favorabile tinerilor: sunt confidenţiale, disponibile 24/7 și la preţuri accesibile. Deși cele mai multe școli au oferit deja educaţie sexuală, începând de anul acesta toate școlile au obligaţia să facă acest lucru. (…) Guvernul Olandei urmărește cu interes implementarea în România a recomandărilor ONU cu privire la îmbunătăţirea drepturilor sexuale și reproductive.

Până în prezent, guvernului olandez nu i-a fost solicitată asistenţa însă, dacă guvernul român ar cere sprijin prin expertiză sau schimb de bune practici, noi cu siguranţă am fi dispuși să le acordăm.”

Ȋn Olanda, educaţia sexuală a copiilor începe de la vârsta de la 4 ani și este obligatorie. Tot în această ţară sunt legalizate prostituția, folosirea drogurilor și euthanasia. Mai mult, Olanda, prima țară din lume care a recunoscut „căsătoria între persoane de același sex” (2001), a admis oficial și existența unui grup de lobby pedofil. „Martijn”, o asociație ce încurajează actele sexuale cu minori, a reintrat în legalitate la 3 aprilie 2013, când Curtea de Apel din Leeuwarden a decis că activitatea ei nu trebuie interzisă. Pentru că, deși contravine ordinii publice, ea nu „destabilizează societatea”, au concluzionat judecătorii.

Șeful asociației este Martijn Uittenbogaard, cel care, în 2006, a fondat și Partidul Iubirii Frățești, Libertății și Diversității (PNVD). Botezată „partidul pedofililor”, formațiunea avea ca prioritate legalizarea relațiilor sexuale cu minori. Odată cu verdictul Curţii de Apel din Leeuwarden, practic, în Olanda vor putea fi deschise cluburi pentru pedofili.

Avem noi nevoie, așa cum sugera ambasadorul Matthijs van Bonze, de „expertiza sau schimb de bune practici” din partea guvernului olandez?! Categoric, răspunsul e unul singur: poporul român e cel care ar trebui să le predea niște lecţii olandezilor, nicidecum invers!

„Olanda promovează recunoașterea legală a căsătoriei între persoane de același sex”

Matthijs van Bonzel și-a încheiat misiunea diplomatică la Bucureşti și va pleca din România luna viitoare, fiind numit ambasador în Spania. Ȋn locul lui, potrivit unui comunicat al MAE din Olanda, va veni Stella Ronner – Grubačić, care a fost numită ambasador în România şi Republica Moldova.

Stella Ronner și-a început cariera diplomatică la Belgrad, unde a lucrat la Ambasada Olandei, ca prim-secretar pentru Afaceri politice și Presă.

Ȋn 2000, ea s-a căsătorit cu sârbul Bratislav Grubačić, fost jurnalist, om de afaceri și, mai ales, un foarte bun cunoscător și mediator al scenei politice locale. Nunta celor doi a fost considerată evenimentul anului, invitaţi fiind și mulţi politicieni sârbi, printre care și Zoran Đinđić (n.r. – devenit prim – ministru al Serbiei în 2001, după răsturnarea lui Milošević).

Ȋn perioada 2001-2003, Stella Ronner – Grubačić a fost purtătorul de cuvant al fostului ministru Jaap de Hoop Scheffer, președinte al OSCE, iar între 2004 și 2005 a deţinut funcţia de purtător de cuvânt al Președinției UE.

Din 2005 până în 2008, ea a fost șefa Departamentului Europa de Vest din cadrul Ministerului Afacerilor Externe olandez, apoi ambasador ONU pentru „Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului”.

Ȋn august 2010, a fost numită ambasador al Olandei în Croaţia. O ţară care nu o va uita niciodată pe Stella Ronner – Grubačić. Ȋn ianuarie 2013, ambasadoarea declara, în aula Academiei de Poliţie de la Zagreb: „Regatul Țărilor de Jos este extrem de angajat în creșterea gradului de siguranţă și a drepturilor comunității LGBT, ceea ce înseamnă că, în Europa, Țările de Jos promovează recunoașterea legală a căsătoriei între persoane de același sex.”

Ȋn doar doi ani, graţie ambasadoarei Ronner – Grubačić, croaţii au fost „civilizaţi”. Vom publica, în detaliu, povestea lor, pentru că ea ar putea fi o poveste repetabilă. Un „modus operandi”. Un mecanism prin care o naţie este supusă procesului de „reeducare”, până când ea capitulează și pricepe că nu trebuie să mai aibă nicio reacţie. Nicio părere și nicio împotrivire. Până când sfârșește prin a deveni după „chipul și asemănarea” popoarelor civilizate ce propovăduiesc libertinajul, în numele libertăţii.

Noua ambasadoare a Olandei în România şi Republica Moldova e o înverșunată luptătoare pentru drepturile homosexualilor – Partea a II-a

Stella Ronner – Grubačić este noul ambasador al Olandei în România şi Republica Moldova. Ȋn august 2010, ea a fost numită ambasador al Olandei în Croaţia. O ţară care nu o va uita niciodată.

Relaţiile homosexuale au fost dezincriminate în Croaţia încă din 1977. Primele asociaţii LGBT au apărut în anii 2000, iar în 2002 a fost organizată, la Zagreb, prima paradă Gay Pride. Evenimentul a continuat în fiecare an, adunând câteva sute de participanţi. Dar și de protestatari anti-gay.

Huiduielile de la parada gay din Zagreb nu erau însă de ajuns pentru a reclama oprimarea homesexualilor din Croaţia și nici pentru a susţine necesitatea extinderii drepturilor lor. Prin urmare, în 2011, militanţii gay au anunţat că vor organiza o paradă în cel de-al doilea mare oraș din Croaţia: Split. Cucerirea unui oraș de provincie, recunoscut pentru spiritul său conservator, însemna, fără nicio îndoială, un pas important pentru mișcarea LGBT din Croaţia.

Gay Pride din Split a fost programată să se desfășoare sâmbătă, 11 iunie 2011.

„Participarea mea la Split Gay Pride înseamnă un semn clar de sprijin”

Vineri, 10 iunie 2011, Ambasada Olandei din Croaţia anunţa, printr-un comunicat de presă că „ambasadorul Stella Ronner-Grubačić va participa la Gay Pride din Split. Potrivit ambasadorului, într-o democrație guvernată de statul de drept este esențial ca oricine poate participa în societate și politică, pe picior de egalitate cu concetățenii lor, indiferent de rasă, sex, orientare sexuală, convingeri religioase sau politice. Genul și orientarea sexuală, de exemplu, nu sunt o justificare pentru a trata oamenii diferit. «Participarea mea la Split Gay Pride înseamnă un semn clar de sprijin», declară d-na Ronner-Grubačić.

«Felicit organizatorii acestui eveniment și orașul Split pentru că au permis ca această primă paradă gay să aibă loc în cele mai bune tradiții europene și pentru că au făcut un mare efort pentru a se asigura că manifestarea de mâine se va desfășura într-un mod pașnic.» Guvernul Țărilor de Jos este puternic angajat în promovarea și apărarea drepturilor omului peste tot în lume. Aceasta include suport pentru Principiile Yogyakarta privind drepturile omului în legătură cu orientarea sexuală și identitatea de gen”, anunţa Ambasada Olandei, în comunicatul din 10 iunie.

Pentru croaţii din Split, declaraţia de sprijin a ambasadoarei Ronner – Grubačić, făcută cu doar câteva ore înainte de organizarea primei parade gay în orașul lor, a însemnat o provocare.

Locuitorii din Split au primit parada gay cu proteste

Croaţia are o populaţie de circa 4.500.000 de locuitori. 87,8% dintre ei sunt romano-catolici, 4,4% ortodocși și 1,3% musulmani. Croaţii sunt tradiţionaliști și devin agresivi, atunci când în joc este identitatea lor naţională, abia câștigată. Trecuseră, în urmă cu 16 ani, printr-un război în care au lăsat mii de morţi. Era imposibil de crezut că acum vor asista, impasibili, la fâlfâirea curcubeului pe străzile lor.

Mobilizarea poliţiei din Split a fost exemplară.

600 de politiști, mașini, elicoptere de supraveghere, câini poliţiști și ambulanţe, toate pentru a asigura protecţia celor circa 200 de participanţi de la Gay Pride. Printre ei s-a aflat, așa cum anunţase, și ambasadoarea Stella Ronner-Grubačić. Dar și europarlamentarul olandez Marije Cornelissen (n.r. – ea participase, în 22 Mai 2010, și la prima parada gay din Bratislava, iar într-un interviu acordat ulterior a acuzat poliția că nu a oferit securitate participanţilor).

Cel mai probabil, reacţia populaţiei din Split fusese anticipată. Şi provocată. Sâmbătă, 11 iunie 2011, activiștii LGBT au fost întâmpinaţi de 10.000 de protestatari anti-gay, care au aruncat cu pietre, cutii de conserve, roșii, petarde și peturi. Câţiva participanţi la parada gay au fost ușor răniţi în momentul în care au încercat să înfrunte mulţimea revoltată și să înainteze în interiorul ţarcului format din gardurile de protecţie.

Pentru reacţia mulţimii, care n-a știut să-i întâmpine cu braţele deschise pe militanţii gay, Croaţia, ţară aflată deja în etapa finală a negocierilor privind aderarea la UE, avea să dea socoteală.

Croaţia, ameninţată cu continuarea procesului de monitorizarea

A doua zi, la 12 iunie 2011, ambasadorul olandez Stella Ronner-Grubačić a anunțat că va solicita continuarea procesului de monitorizarea a Croației după încheierea negocierilor de aderare a acestei ţări la Uniunea Europeană.

Croaţia depusese cererea de aderare la UE încă din iunie 2003, iar negocierile propriu-zise au fost demarate în octombrie 2005. În 2008 însă, ele au fost întrerupte, fiind reluate un an mai târziu. Ȋn iunie 2011, conform recomandărilor Comisiei Europene, Croația era pregătită pentru închiderea negocierile. „Discuțiile sunt în curs de desfășurare între statele membre, pe baza recomandărilor Comisiei Europene. Trebuie să așteptăm rezultatul acestor discuții”, avertiza Ronner-Grubačić, după Gay Pride din Split.

„Evenimentele de acest gen arată că monitorizarea este necesară pentru a garanta că reformele pe care guvernul croat le-a început sunt ireversibile. Dreptul de a protesta este un drept fundamental al omului și trebuie să fie garantat fiecărui cetățean, fără discriminare de sex, rasă sau alte diferențe. Este un articol la care tebuie să fim deosebit de atenți, atunci când se va închide capitolul 23”, declara ambasadoarea, la 12 iunie 2011, în ședința Consiliului Consultativ al proiectului de sprijin al sistemul judiciar din Croaţia, proiect finanțat de Banca Mondială.

Noua ambasadoare a Olandei în România şi Republica Moldova e o înverșunată luptătoare pentru drepturile homosexualilor. Partea a III-a: Cum l-a chemat la ordine pe președintele Croației din cauza unei parade gay

Ambasadorul Olandei în România şi Republica Moldova, Stella Ronner-Grubačić, a participat la prima paradă Gay organizată la Split în 11 iunie 2011. La acea vreme, Ronner-Grubačić era ambasador în Croaţia.

„Participarea mea la Split Gay Pride înseamnă un semn clar de sprijin. (…) Guvernul Ţărilor deJos este puternic angajat în promovarea şi apărarea drepturilor omului peste tot în lume. Aceasta include suport pentru Principiile Yogyakarta privind drepturile omului în legătură cu orientareasexuală şi identitatea de gen”, anunţa Ronner-Grubačić, într-un comunicat de presă remis de Ambasada Olandei.

La parada gay au participat circa 200 de manifestanţi, pentru protecţia cărora au fost mobilizate 600 de forţe de ordine, maşini, elicoptere de supraveghere, câini poliţişti şi ambulanţe. Coloana de militanţi gay a fost întâmpinată de 10.000 de localnici care, din spatele gardurilor de protecţie, au huiduit, au scandat lozinci anti-homosexualitate şi au aruncat cu pietre, cutii de conserve, roşii,petarde şi peturi. Câţiva jurnalişti şi participanţi la parada gay au fost uşor răniţi.

Prof.dr. Rebić: „Bărbaţii gay şi lesbienele trebuie să rămână în cadrul politicii dumneavoastră”

La incidentele de la Gay Pride din Spil nu s-a înregistrat vreo vătămare corporală serioasă. Doar un orgoliu rănit, care i-a motivat pe politicienii susţinători ai LGBT să spună despre croaţi că nu sunt îndeajuns de toleranţi pentru a deveni cetăţeni UE. A doua zi, la 12 iunie 2011, ambasadorul olandez Stella Ronner-Grubačić a anunţat că va solicita continuarea procesului de monitorizarea a Croaţiei,după încheierea negocierilor de aderare a acestei ţări la Uniunea Europeană.

„Evenimentele de acest gen arată că monitorizarea este necesară pentru a garanta că reformele pe care guvernul croat le-a început sunt ireversibile”, a declarat Ronner-Grubačić.

În replică, prof. dr. Adalbert Rebić, fost ministru în guvernul croat şi profesor la Ȋnalta Şcoală de Teologie a Universităţii Catolice din Zagreb, a declarat: „ne pare rău, dar victimele au primit ceea ce au cerut! Sunt împotriva oricărei forme de violenţă, dar sunt şi împotriva paradei gay. Respect opinia altor persoane, însă bărbaţii gay şi lesbienele trebuie să rămână în cadrul politicii dumneavoastră. Nu avem nevoie de şi mai multă homosexualitate pentru public”.

Adalbert Rebić a mai precizat că, deşi se consideră că cetăţenii din Split au reacţionat extrem de nepotrivit, vina pentru epilogul sângeros al paradei gay aparţine organizatorilor şi celor care au permis desfăşurarea acestui eveniment.

„Această paradă a fost declarată ca având un grad ridicat de risc şi se putea ştii dinainte ce se va întâmpla. Este cunoscut modul în care va reacţiona cultura tradiţională creştină faţă de o astfel de paradă indecentă, ce contravine doctrinelor creştine şi care,prin acest comportament, ofensează”, a declarat Rebić, pentru ziarul „Slobodna Dalmacija”.

Teologul catolic a precizat şi că el crede că oamenii din Split ar fi putut reacţiona diferit, exprimându-şi nemulţumirea lor doar cu dezaprobări verbale, nu şi cu pietre.

„Să arunci cu pietre este o expresie a lipsei de cultură, dar este o expresie a lipsei de cultură şi de homosexualitate”, a adăugat el.

„Uniunea Europeană ar trebui să fie înţeleasă ca un parteneriat”

Croaţii nu sunt după chipul şi asemănarea olandezilor. Aşa cum nici românii nu sunt. Ȋnsă atitudinea asocietăţii civile, care nu s-a grăbit deloc să condamne evenimentele din Split, avea să devină un alt capăt de acuzare al Stellei Ronner-Grubačić la adresa Croaţiei.

„Pe cei care cred că ceea ce s-a întâmplat la Split a fost un incident izolat îi sfătuiesc să observe cu atenţie reacţiile, şi atunci vor vedea dacă a fost sau nu doar un incident izolat”, a declarat ea.

La 16 iunie 2011, la cinci zile de la Gay Pride din Split, ambasadoarea Olandei s-a întâlnit cu președintele Croaţiei, Ivo Josipović (nu cu primul-ministru, considerând că el nu a fost suficient de clar în condamnarea violenţelor). Președinţia Croaţiei nu a dorit să comenteze această întâlnire însă,contrar uzanţelor, ambasada Olandei din Zagreb a emis, în aceeași zi, un comunicat de presă.

„Ambasadorul Ronner-Grubačić s-a întâlnit în această dimineaţă cu Președintele Josipović, cu care a discutat despre procesul de aderare al Croaţiei la UE. După acest eveniment, ambasadorul a descris întâlnirea ca fiind una foarte plăcută, indicând faptul că i-a confirmat președintelui Josipović sprijinul Olandei pentru intrarea Croaţiei în UE.

«De asemenea, am discutat despre faptul că UE este o uniune de valori», a declarat ambasadorul. «Am fost de acord că acest lucru înseamnă, printre altele, că nimeni nu ar trebui să fie discriminat din cauza sexului sau din orice alte motive. Aceasta înseamnă, de asemenea, că oamenilor ar trebui să li se permită să demonstreze pașnic, pentru a-și cere drepturile lor».

Potrivit ambasadorului, Uniunea Europeană ar trebui să fie înţeleasă ca un parteneriat. «În opinia Olandei, atunci când sunteţi parteneri adevăraţi, ce lucrează pentru aceleași obiective și în aceeași direcţie, asta înseamnă că vă puteţi critica reciproc și că puteţi accepta critica».

În timpul întâlnirii cu Președintele, ambasadorul a repetat, de asemenea, poziţia oficială a Olandei în negocierile de aderare ale Croaţiei. «Țările de Jos sprijină aderarea Croaţiei la UE. Ca și alte statemembre ale UE, Țările de Jos analizează recomandarea Comisiei, de a închide negocierile cu Croaţia. De-a lungul acestui proces, a fost clar faptul că Olanda este în favoarea monitorizării, de la închiderea negocierilor până la intrarea efectivă a Croaţiei în UE». Potrivit ambasadorului, scopul acestei monitorizării este acela de a se asigura că procesul de reforme pe care Croaţia l-a demarat, inclusiv în domeniul drepturilor fundamentale, este ireversibil și de durată.”

Luni pe ActiveNews: Cum i s-a impus Croaţiei „să adopte rapid și să pună în aplicare un plan de acţiune împotriva homofobiei”.

• Doxologia: Un alt tip de prigoană în Kentucky: preoților li s-a interzis să predice că homosexualitatea este păcat

Preotului David Wells i s-a spus că fie semnează un document mandatat de stat prin care se angajează că nu va spune deținuților că homosexualitatea este un „păcat” ori de nu, Departamentul al Justiției Juvenile din Kentucky îi va revoca prerogativele sale.

„Nu am putut semna acea hârtie”, a spus părintele Wells într-un apel telefonic din casa sa din Kentucky. „Mi-a frânt inima”. Departamentul Kentucky de Justiție Juvenilă i-a revocat prerogativele sale de preot voluntar, încheind astfel 13 ani de slujire pentru deținuții minori de la centrul de detenție juvenilă Warren County.

„Apreciem sincer anii pe care i-ai petrecut și pe care i-ai dedicat slujirii tinerilor din acest centru de detenție”,

i-a scris inspectorul Gene Wade într-o scrisoare lui Wells.

„Cu toate acestea, din cauza deciziei, fondată pe convingerile tale religioase, de a nu te supune cerințelor menționate în DJJ POLICY 912, paragraful H, cu privire la tinerii LGBTQI, mă văd nevoit să închei activitatea ta de voluntariat religios”.

Wells a declarat că toți voluntarii din Biserica lor au primit această scrisoare, precum și cei dintr-o Biserică baptistă din comunitățile din apropiere.

Regulamentul Kentucky stipulează clar că voluntarii care lucrează cu tinerii

„nu trebuie să folosească în preajma lor un limbaj peiorativ care să transmită părtinire sau ură față de comunitatea LGBTQI. Membrii DJJ, voluntari, interni sau angajați nu trebuie să insinueze sau să le spună tinerilor că sunt anormali, că au un comportament deviant, păcătos, sau că pot sau trebuie să își schimbe orientarea sexuală și identitatea de gen”.

De ani întregi, Wells și echipa sa au slujit și consiliat ca voluntari pe tinerii cu probleme, dintre care mulți au fost victime ale abuzurilor.

„Am stat la masă cu un tânăr de 16 ani care plângea și suferea din cauza vieții pe care o ducea”, a declarat Wells. „Fusese abuzat când era mic și a apelat la droguri și alcool pentru a răzbi. Voia doar să știe că mai există speranță pentru el”. „Ne-au spus că nu putem învăța oamenii că homosexualitatea este un păcat și punct”, mi-a spus Wells. „Nu am fi avut voie să citim versete din Biblie care abordau probleme ce țin de orientarea sexuală”.

Mat Staver, reprezentantul lui Wells, și fondatorul Liberty Counsel a declarat că această interdicție asupra consilierii biblice este o discriminare religioasă.

• Stiri pentru viata: Educaţie sexuală de la clasa întâi: Părinţii îşi retrag copiii de la şcolile publice din Ontario

Toronto, 14 august 2015 (LifeSiteNews) – Asociaţiile de părinţi din Canada estimează că până la 20.000 de copii vor fi retraşi de la şcolile publice din provincia canadiană Ontario în toamna care vine, din cauza agendei radicale de educaţie sexuală introdusă de guvernul liberal, în ciuda protestelor publice şi a opoziţiei acerbe a părinţilor.

Aceasta ar putea conduce la pierderea a cel puţin 1.000 de posturi din învăţământ la nivelul provinciei.

Criticii programei de educaţie sexuală spun că aceasta violează inocenţa copiilor promovând agresiv învăţături ofensive din punct de vedere moral şi periculoase din punct de vedere fiziologic.

La clasa întâi copiii sunt învăţaţi ce înseamnă relaţiile sexuale consensuale, la clasa a treia ce este homosexualitatea, în clasa a şasea li se vorbeşte despre masturbare, iar într-a şaptea despre sexul oral şi anal. Elevii de clasa a opta trebuie să aibă un „plan sexual”, iar de la două sexe biologice programa ajunge la şase „genuri”.

O mulţime de părinţi şi-au mutat deja copii la şcoli religioase sau i-au înrolat în învăţământul de la distanţă (homeschooling).

Opoziţia a fost puternică şi bine organizată, în Alianţa Canadiană a Familiilor, o organizaţie formată din 25 de asociaţii de părinţi. Părinţii îngrijoraţi au făcut marşuri şi mitinguri, petiţii şi lobby pe lângă şcoli, adunări la care se striga de duduiau pereţii: „We say no! We say no!” („Spunem NU!”). Părinţii nu şi-au mai trimis copiii la şcoală timp de o săptămână ca o grevă-protest şi au încercat de nenumărate ori să vorbească cu premierul despre problema lor.

Cu toate acestea, premierul Kathleen Wynne, lesbiană declarată, i-a acuzat de homofobie, cu toate că oponenţii spun că au votat cu partidul liberal, pe care ea îl reprezintă, nu cu cel conservator.

Însă premierul a aprobat finanţarea de la buget a unui program de promovare a respectivei curicule de educaţie sexuală şia pretins că toţi oponenţii acesteia sunt „homofobi”, „ignoranţi” şi „pioni” într-un complot conservator „abject”.

• Agerpres: Reuniune ‘istorică’ a Consiliului de Securitate al ONU privind persecuțiile Statului Islamic împotriva homosexualilor

Membrii Consiliului de Securitate al ONU au deschis luni o reuniune consacrată pentru prima dată drepturilor persoanelor de același sex, în cadrul căreia vor asculta mărturii privind persecuțiile suferite de homosexuali irakieni și sirieni ajunși în mâinile grupării jihadiste Statul Islamic (SI), transmite AFP.

“Era momentul, la 70 de ani de la crearea ONU, ca soarta persoanelor LGBT (lesbiene, gay, bisexuali și transsexuali — n.r.) care se tem peste tot în lume pentru viața lor să ajungă în fața scenei“,

a declarat ambasadoarea americană la ONU, Samantha Power.

“Este un moment istoric“,

a spus ea înainte de deschiderea reuniunii.

Un irakian și un sirian care au fost nevoiți să-și părăsească țările de origine pentru a scăpa de violențe urmau să depună mărturie în fața ambasadorilor la ONU asupra persecuțiilor terifiante ale SI împotriva homosexualilor.

Gruparea jihadistă ultra-radicală a difuzat din iulie 2014 cel puțin șapte înregistrări video sau fotografii arătând presupuse execuții ale unor persoane pe care le acuzau că sunt homosexuali, conform Comisiei internaționale pentru drepturile homosexualilor și lesbienelor.

Jessica Stern, directoarea comisiei, va lua de asemenea cuvântul în cadrul reuniunii, care este organizată de SUA și Chile.

Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO) a relatat în iulie că luptători ai SI au aruncat doi bărbați pe care îi acuzau că sunt homosexuali de pe o clădire din Palmira, în Siria, după care i-au lapidat. Fapta amintește de fotografii postate pe internet de SI în decembrie și în care se vedea cum jihadiștii aruncă un bărbat de pe un acoperiș, după care îl lapidează deoarece era homosexual.

Reuniunea este deschisă tuturor membrilor ONU, însă nu se știa luni dacă reprezentanți ai țărilor unde sunt încă în vigoare legi împotriva homosexualității vor asista, notează AFP.

COLAPSUL CRESTINISMULUI IN MAREA BRITANIE

– un material Alianta pentru Familie –

Titlul alarmant al comentariului de astazi nu l-am ales noi. E o formula mai atenuata inspirata noua de un  articol cu un titlu si mai alarmant: 2067: The End of British Christianity (“Anul 2067 – sfarsitul crestinismului britanic”) publicat de publicatia britanica The Spectator in iunie anul acesta. [Textul integral il aflati aici:http://www.spectator.co.uk/features/9555222/2067-the-end-of-british-christianity/] Articolul reda un portret sombru privind situatia curenta, dar mai ales de viitor, a crestinismului in Marea Britanie. Conform articolului, ultimul crestin al Marii Britanii se va naste in 2067. Atunci Marea Britanie va inceta sa mai fie “mare” si se va transforma in altceva, un “altceva” care inca acum incepe sa se reliefeze pe orizont. Un “altceva” care nu va mai fi crestin si va reflecta ciocnirea intre secularismul britanic al anului 2067 si religiile care inca vor mai fi practicate in insulele britanice la vremea aceea, in principal islamul.

Marea Britanie a devenit “mare” in Secolul XVIII cind britanicii au colonizat o mare parte a lumii. Pe unde au ajuns au dus cu ei crestinismul, au misionat, au extins civilizatia crestina dincolo de limitele geografice ale Europei si au dus cu ei faimoasa King James Bible, Biblia tradusa sub obladuirea imparatului britanic James la inceputul Secolului XVIII. Civilizatia britanica coloniala a fost mult influentata de aceasta traducere a Bibliei. Aspectele civilizatoare si crestinizante ale Marii Britanii i-au dat, pe buna dreptate am putea zice, apelativul de “mare”. Fara crestinism si Biblie, insa, Marea Britanie va deveni Britania, asa cum ea a fost cunoscuta in vremea romanilor, cind triburile britanice si celtice erau pagane si in necunosctinta de Dumnezeul adevart ori crestinism.

Autorul nu glumeste. Atentioneaza. Isi bazeaza articolul pe datele demografice si statistice emise periodic de guvernul britanic, sondaje de opinie, ori date publicate de Biserica Anglicana. Recensamintul britanic al anului 2011 denota ca intre 2001 si 2011 numarul crestinilor nascuti in Marea Britanie a scazut cu 5.3 milioane. Asta inseamna 10.000 pe saptamina. Marea Britanie efectiv nu mai naste crestini. Ii importa prin imigratie, dar sub 10.000 pe saptamina. Cresterea e deci, negativa, asa incit, in 2067 crestinii in Marea Britanie, afirma autorul, “will become statistically invisible” (“vor deveni invisibili din punct de vedere statistic”).

Crestinismul in Romania

Comentariul nostru de astazi trebuie cunoscut de fiecare roman. Pentru ca factorii care tind spre colapsul crestinismului in Marea Britanie sunt la lucru si in Romania si in societatea romaneasca. Cauzele principale in  Marea Britanie sunt ascensiunea ateismului, intensificarea secularismului (atit in afara Bisericii cit si in interiorul ei), multiculturalismul, materialismul, hedonismul, respingerea si denigrarea valorilor traditionale si a traditiei crestine. Guvernele britanice grabesc si ele moartea crestinismului britanic promovind secularismul in detrimentul crestinismului, discriminind impotriva crestinilor, ridiculizind crestinii si crestinismul, legiferind in detrimentul crestinismului, si respingind valorile morale si traditionale.

Tendinte identice se manifesta si in Romania. Cu toate ca, in sondajele de opinie realizate recent de Pro-TV privind religiozitatea romanilor, romanii stau bine, cel putin pe hartie, privind religiozitatea si credinta, asta nu inseamna ca lucrurile vor continua sa ramina asa. 96% dintre romani cred in Dumnezeu si se considera foarte religiosi ori religiosi, 45% merg la biserica saptaminal, 69% se roaga zilnic, si doar 1.1% se declara atei. [Detalii:http://stirileprotv.ro/stiri/social/studiu-ires-96-dintre-romani-cred-in-dumnezeu-iar-69-se-roaga-cel-putin-o-data-pe-zi-cati-cred-ca-exista-rai-si-iad.html] Dupa doua generatii care au trait sub comunism, aceste date statistice nu arata tocmai rau. Dar asta nu inseamna ca ceea ce se intimpla in Marea Britanie nu se poate intimpla si la noi. La ultimul recensamint aproximativ 20.000 de romani se declarau atei, dar conform sondajului Pro TV, 1.1% dintre noi se considera atei astazi.

Materialul de astazi, deci, e foarte important. Il redam in traducere romaneasca,  abreviat si adaptat limbajului nostru uzual, urmind ca cei interesati sa citeasca articolul in intregime in engleza. Rugaminte: avind in vedere importanta materialului de azi, rugam pe fiecare cititor sa-l transmita tuturor contactelor lor, iar celor care tin bloguri sa-l posteze.

2067: The End of British Christianity
iunie 3, 2015 Damian Thompson

Extrapolarea datelor statistice nu sunt predictii. Dar nu se poate nega ca bisericile britanice se confrunta cu probleme serioase. Se spune des ca bisericile si congregatiile Marii Britanii se micsoreaza, dar asta nu e indeajuns pentru a exprima dimensiunile dezastrului cu care se confrunta crestinismul britanic. Tot la zece ani recensamintul populatiei reda in detalii situatia critica: intre 2001 si 2011 numarul crestinilor nascuti in Marea Britanie a scazut cu 5.3 milioane – cam 10.000 pe saptamina. Daca aceasta rata a declinului continua, misiunea sfintilor din trecut care au misionat pe britanici, irlandezi si scotieni va ajunge la sfarsit in 2067. Acesta va fi anul in care crestinii care au mostenit credinta parintilor lor britanici va deveni invizibila din punct de vedere statistic. Pretutindeni bisericile vor fi fost deja adaptate pentru folosinte seculare, demolate ori abandonate. Catedralele noastre vor supravietui, dar nu vor fi catedrale adevarate pentru ca nu vor avea episcopi. Declinul Bisericii Anglicane e mai accentuat decit al oricarei alte denominatii religioase. Daca va continua la acelasi pas, asa cum sugereaza ultimele sondaje de opinie, anglicanismul va dispare din Marea Britanie in 2033. Intr-o zi ultimul britanic crestin nascut in Marea Britanie va muri si asta va fi sfarsitul.

Biserica Anglicana

Aceste extrapolari statistice sunt bazate pe cele mai bune si precise date disponibile: rezultatele recensamintelor, sondajele de opinie si alte studii similare. Dar pentru ca aceste surse statistice sunt obtinute si interpretate in mod diferit, este imposibil sa creezi o singura proiectie liniara. Extrapolarile nu sunt identice cu predictiile. Deci, sunteti incurajati sa priviti viziunea apocaliptica a crestinismului in Marea Britanie cu scepticism. Dar, totusi, punctul esential ramine: crestinismul moare in rindul populatiei anglo-saxone si celtice a Marii Britanii. Evenghelia pe care misionarii crestini au adus-o in insulele britanice in anul 597 este respinsa in mod decisiv. Avind in vedere ca descendentii anglo-saxonilor si al celtilor constituie 90% din populatia crestina a Marii Britanii, respingerea aceasta reprezinta o pierdere devastatoare pentru credinta crestina. Si totul s-a petrecut atit de repede. Anglicanii in special isi abandoneaza credinta la un pas incredibil. Conform sondajelor de opinie numarul anglicanilor a scazut de la 40% din populatia Marii Britanii in 1983 la 29% in 2004 si la 17% in 2014. (…)

Fostul Arhiepiscop al Bisericii Anglicane, Lord Carey of Clifton, a atras atentia luna trecuta ca Biserica Anglicana e “la un pas de extinctie”. Ultimele date furnizate de sondajele de opinii confirma aceasta concluzie. Intre 2012 si 2014 proportia britanicilor asociati cu Biserica Anglicana a scazut de la 21% la 17%, o pierdere de 1.7 milioane de persoane in doar doi ani. La asta poate te-ai astepta daca Biserica Anglicana ar fi fost implicata in scandaluri serioase, de exemplu de pedofilie. Dar nu a fost.

Biserica Catolica

Numarul catolicilor in Marea Britanie a scazut de la 10% la 8% intre 1983 si 2014. Dar acest declin ar fi fost cu mult mai mare in absenta influxului masiv al catolicilor din Europa, America Latina, Africa si Filipine. Nu e de mirare, deci, ca Vincent Nicholas, Cardinalul Bisericii Catolice, accentueaza “invatatura Evangheliei” de a primi imigranti. Dar el se insala daca crede ca strainii catolici vor continua sa umple bancile bisericilor. Tinerii polonezi din Anglia si Tara Galilor sunt cu mult mai putin religiosi decit acum zece ani. M-ar surpinde daca mai mult de a cincime dintre ei participa la slujbele religioase. Si asta se aplica si Scotiei. Polonezii care intaresc parohiile catolice scotiene nu o vor mai face multa vreme. Intre timp, procentul celor care se identifica cu Biserica Scotiana (“Church of Scotland”) s-a prabusit in prapastie: a scazut de la 36% dintre scotieni in 2001 la 18% in 2013.

Cauze si explicatii?

Din ce cauza se confrunta crestinismul britanic cu aceasta catastrofa? Nu exista un singur rapuns, dar impune o atentionare – secularismul. Deseori auzim plangeri privind secularismul militant si excluderea religiei din spatiul public. Multi crestini cred ca singurul lucru care-i impiedica sa-si practice credinta in libertate e conspiratia organizata de Paul Toynbee, Richard Dawkins si BBC. [Nota AFR: Toynbee si Dawkins sunt printre ateii notorii si agresivi britanici] Adevarul este ca Toynbee si Dawkins se dovedesc a fi prosti cind e vorba de a discuta despre religie. Pe de alta parte, BBC e partinitoare impotriva crestinilor si ingnoranta privind crestinismul.

Dar, pe de alta parte, secularismul a intrat si in biserici. Se accentueaza deseori, si pe buna credinta, ca secularizarea care se petrece in biserica e la fel de importanta ca si secularizarea care se petrece in afara bisericilor. Sociologul american James Davison Hunter a explorat acest fenomen in doua carti ale lui, Culture Wars  (1991) (“Razboiul culturilor”) si To Change the World (2010) (“Schimbarea lumii”). Hunter e nepoliticos cind discuta crestinii politicii de stanga care afirma ca incalzirea globala ori hartuirea sexuala in campusurile universitare sunt subiecte care apartin teologiei crestine. Dimpotriva, zice el, crestinii care sunt preocupati de astfel de cauze, sunt de fapt persoane secularizate. Iar daca agenda lor are succes, biserica pierde. La fel se poate spune si despre crestinii conservatori care fac cruciade impotriva avortului si a casatoriilor homosexuale. Pina acuma nu au reusit sa le interzica prin lege. Dimpotriva, casatoriile homosexuale si avortul inca sunt legale in America. La fel si in Marea Britanie unde in 1967 catolicii au lansat o campanie fara success de abrogare a legii avortului. Aceste esecuri, insa, nu pot fi atribuite popularitatii avortului. Ele sunt semne ale stingerii treptate a crestinismului in Marea Britanie si America. E vremea, deci, sa abandonam notiunea ca America e cumva speciala privind religia ori dovada ca religia poate supravietui foarte bine intr-o democratie avansata din punct de vedere industrial. Luna trecuta [Nota AFR: mai 2015] organizatia Pew Research a publicat un studiu gigantic privind modificarile religioase din America. Doar 57% dintre americanii nascuti intre 1981 si 1996 se identifica ca fiind crestini. 36% dintre tinerii intre 18 si 24 de ani se declara “nones” adica fara apartenenta religioasa. La fel, in Marea Britanie, ultimul recensamint indica ca proportia persoanelor care nu se afiliaza religios a crescut de la 15% in 2001 la 25% in 2011. Ba mai mult, sondajul de opinii British Election Survey spune ca 45% dintre britanici nu se identifica cu nici o denominatie religioasa.

Islamul

Am comparat Anglia cu America pentru ca ele au atitudini radical deferite privind crestinismul. Dar directia e aceasi. Si asta e adevarat cu toate ca America nu are o populatie mare de musulmani. Sa nu ne pierdem, insa, in discutia noastra discutind islamul. Cu toate ca islamul va deveni cea mai raspindita religie in Marea Britanie pe parcursul acestui secol, islamul nu goleste bisericile de la tara. Cel mai mortal inamic al crestinismului occidental nu e islamul ci procesul extrem de complex al secularismului.Ori, dintr-o alta perspectiva, alegerea. (…) Bisericile nu pot tine pasul cu optiunile pe care enoriasii lor le au. (…) James Davison Hunter e un crestin traditional, dar crede ca a aflat calea de iesire din impasul cu care bisericile se confrunta – urmarea poruncilor lui Iisus si prezenta Lui in inimile noastre ne va schimba pe noi si societatea. Dar si perspectiva asta mi se pare ca ignora realitatea ca religiile mor, cel putin la nivel local unde nimeni nu poate fi constrans sa mearga la slujbele religioase. Eu sunt catolic si cred ca portile locuintei mortilor nu vor birui Biserica cladita de Sfantul Petru. Totdeauna va fi cineva care sa ia locul “ultimului crestin”. Dar nu neaparat in Marea Britanie unde zgomotele mortii deja se aud.