COPILUL ROMÂN petrece in fata TELEVIZORULUI si a CALCULATORULUI mult prea mult timp/ Femeie condamnata la inchisoare dupa ce copilul i s-a inecat in timp ce verifica FACEBOOK/ FRAGMENTARE, PULVERIZARE, DEPENDENTA: pericolele smartphone-urilor si DIETA DIGITALA

• Gandul.info: Cât timp petrec copii din România în faţa calculatorului sau a televizorului. Cifrele sunt îngrijorătoare

Un copil din România petrece aproape 23 de ore pe săptămână în faţa calculatorului sau televizorului, în timp ce în Olanda şi Belgia timpul petrecut este de circa 15 ore, printre factorii determinanţi fiind existenţa unui televizor în dormitorul copilului, potrivit unui studiu.

“În România, un copil petrece circa 22,7 ore pe săptămână în faţa unui ecran (calculator sau televizor), în vreme ce în Olanda şi Belgia timpul petrecut este de circa 15 ore. Ţara noastră este surclasată doar de Bulgaria, cu 25 de ore. Timpul petrecut în faţa calculatorului este monitorizat egal la nivelul grupurilor socio-economice ţintă: 50 la sută dintre părinţi controlează timpul petrecut de copiii lor în faţa ecranului“, arată rezultatele studiului, realizat în cadrul proiectului EPHE, implementat în România de Fundaţia Prais.

Iniţiatorii studiului au stabilit că este important controlul parental în ceea ce priveşte timpul petrecut de copil în faţa unui ecran, iar existenţa unui televizor în dormitorul copilului sau urmărirea programelor TV în timpul meselor în familie au fost identificate ca factori determinanţi.

Potrivit studiului, situaţia economică şi educaţională a familiei poate fi asociată cu aproximativ 25 la sută din prevalenţa obezităţii la bărbaţi şi 50 la sută la femei.

Populaţiile defavorizate nu au acces, în suficientă măsură, la metodele de prevenţie tradiţională, din cauza ratei reduse de participare sau a nivelului de înţelegere scăzut, astfel copiii născuţi într-o familie cu o situaţie socio-economică scăzută se află într-o poziţie dezavantajată în ceea ce priveşte prevalenţa obezităţii.

“Mediul parental în care se naşte şi se dezvoltă un copil este esenţial. Inegalităţile în sănătate apar şi din cauza condiţiilor economice şi al nivelului de educaţie al familiilor. Modificarea percepţiilor şi a comportamentelor necesită mult timp. Studiul EPHE arată că, odată ce obiceiurile bune sunt încorporate în practica zilnică a familiei, acestea pot fi durabile – un semnal pozitiv pentru o abordare bazată pe familie şi pe comunitate în ceea ce priveşte prevenirea obezităţii din copilărie şi în rândul populaţiilor”, arată preşedintele Fundaţiei Prais, Silvia Bucur.

Studiul a mai arătat că accesul constant la informare, educaţie şi activare de la vârste fragede în schimbarea obiceiurilor de stil de viaţă, precum şi crearea unui mediu favorabil pentru starea de sănătate generală a familiilor sunt benefice, iar prin intermediul unor acţiuni directe în mediul şcolar şi în comunitate, practicile parentale de acasă se pot îmbunătăţi.

Sondajul EPHE este o analiză de explorare şi identificare a inegalităţilor de comportament şi a factorilor determinanţi ai acestora, la nivelul unor categorii socio-economice selectate, aplicând acelaşi chestionar în fiecare an pe acelaşi eşantion. În total, 1.266 de copii şi familiile lor din şapte ţări au fost chestionaţi, respectiv 631 de băieţi şi 635 de fete, cu o medie de vârstă de 7-9 ani.

Sondajul a fost făcut în cadrul proiectului “EPODE pentru promovarea egalităţii în ceea ce priveşte starea de sănătate” (EPHE), implementat în România de Fundaţia Prais. Au fost monitorizate metodologiile şi rezultatele implementării proiectului educaţional extracurricular SETS pe un eşantion reprezentativ de 180 de familii din oraşul Otopeni. Simultan, aceeaşi cercetare s-a făcut în alte şase comunităţi similare din Belgia, Franţa, Olanda, Portugalia, Grecia şi Bulgaria, evaluându-se eficienţa intervenţiilor bazate pe comunitate, pentru a reduce decalajul legat de sănătate, respectiv prevenirea obezităţii infantile în rândul populaţiilor defavorizate.

• Hotnews: Femeie condamnata la cinci ani de inchisoare in Marea Britanie, dupa ce fiul acesteia s-a inecat in timp ce ea verifica Facebook-ul

O femeie din Marea Britanie a fost condamnata la cinci ani de inchisoare pentru neglijenta parentala. Intrucat, anul trecut, fiul in varsta de doi ani al femeii s-a inecat intr-un lac, in timp ce aceasta isi verifica notificarile de pe Facebook, scrie The Guardian. De asemenea, femeia a fost anterior acuzata de vecini pentru isi lasa fiul sa se joace in mijlocul unei strazi intens circulate si se afla in baza de date a Serviciului de Protectie al Copiilor.

Claire Barnett, in varsta de 31 de ani, si-a pierdut fiul in martie 2014, dupa ce acesta s-a inecat in timp ce ea isi concentra atentia asupra telefonului. Desi a incercat sa-si salveze copilul, acordandu-i primul ajutor pana la sosirea ambulantei, acesta a fost declarat mort la spital. In timpul investigatiei, Barnett a oferit declaratii contradictorii ofiterilor de politie in legatura cu evenimentele care au dus la moartea copilului de doi ani.

”Fiul tau a murit din cauza comportamentului tau neglijent. Va trebui sa traiesti cu asta pentru intreaga ta viata. Am speranta ca niciun copil nu va mai fi vreodata lasat in grija ta. Daca vei avea alti copii in viitor, cu siguranta ca acestia va vor fi luati in grija statului. Reprezinti un risc serios pentru orice copil lasat in responsabilitatea ta”, a declarat judecatorul de caz la pronuntarea sentintei lui Claire Barnett, relateaza The Guardian.

• DW/ Sabrina Pabst / Vlad Draghicescu: Smartphone-ul, un pericol pentru copii şi nu numai

De dimineaţa până seara cu telefonul în mână. Ne îmbolnăveşte acest lucru? Da, spune autorul Alexander Markowetz, care propune şi metode de prevenire, utile mai ales copiilor din zilele noastre.

Deutsche Welle: Se pare că avem de-a face cu o simbioză, o conexiune aproape romantică între smartphone şi utilizatorul său. Acest obiect ne însoţeşte de-a lungul întregii zile, ne aminteşte lucruri importante, ne sfătuieşte ce să mâncăm, ba chiar ne atrage atenţia când nu facem suficientă mişcare. Seara, la culcare, tot în ecranul telefonului ne uităm. Cât este de dăunător un asemenea comportament?

Alexander Markowetz: Într-un smartphone se găsesc o mulţime de aplicaţii, menite să ne facă viaţa mai uşoară. Fără agenda personală electronică, admit că nici eu nu m-aş descurca. Trebuie doar să învăţăm cum să ne raportăm la smartphone. Vorbim la telefon 7 minute pe zi şi interacţionăm cu smartphone-ul nostru aproximativ două ore şi jumătate. Prin urmare este vorba, în medie, de 55 de procese de “trezire” a telefonului – scoaterea din standby, deschiderea unei aplicaţii şi tastarea. Zece la sută dintre utilizatori fac acest lucru de peste 90 de ori pe zi. Această cifră arată că nu pot fi luate mai mult de 90 de decizii importante pe baza acestui lung proces raţional. Pur şi simplu, nu putem procesa atât de multe decizii într-o singură zi din viaţa noastră. Prin urmare vorbim despre mici automatisme care au loc la nivel subconştient. Probabil că doar 10 la sută din interacţiunea noastră cu smartphone-ul este conştientă. Dacă analizăm acest lucru din perspectiva unei zile de lucru de 8 ore, constatăm că folosirea telefonului mobil ne răpeşte o treime din timp.

Spuneţi, aşadar, că acest fel de a petrece timpul liber, cu telefonul în mână timp de două ore şi jumătate pe zi, este dăunător.

Problema nu o reprezintă cele două ore şi jumătate, ci numărul întreruperilor. La fiecare 18 minute facem ceva cu telefonul. În plus, mai există şi alte feluri de întreruperi, precum apelurile telefonice, mesajele scrise pe care le primim, ba chiar şi întreruperile cauzate de televizor. Iată, deci, că ne întrerupem permanent printr-un “multitasking” auto-indus. Astfel, ni se fragmentează întreaga zi. Noi, oamenii, nu suntem capabili de “multitasking”. Practic, ne determinăm subconştientul să facă mai multe lucruri simultan. Când apare plictiseala, ne apucăm să facem altceva. Pe termen lung, acest du-te-vino generează stres. Productivitatea noastră scade, la fel şi percepţia bucuriei. De ce? Pentru că nu avem niciun “work-flow”.

Care sunt consecinţele faptului că suntem permanent deranjaţi în timp ce încercăm să ne concentrăm?

[…] Când folosim smartphone-ul, poziţia noastră, tot ortopedic vorbind, este profund incorectă, iar mental încercăm să ne dispersăm într-o mulţime de direcţii. Se poate aşadar spune că practicăm cu toţii un fel de anti-yoga timp de două ore şi jumătate pe zi. Suntem stresaţi, depresivi, iar atenţia noastră se pulverizează. Oamenii de ştiinţă încă nu au analizat posibilele efecte ale acestor lucruri asupra societăţii în următorii ani, asta şi pentru că smartphone-urile nu au apărut în lume cu foarte mult timp în urmă. De asemenea, în zilele noastre lipsesc aşa-numitele micro-pauze “obligatorii”: aşteptarea autobuzului sau a unei persoane la o întâlnire. Am eliminat din vieţile noastre aceste “goluri”, în pofida faptului că ne ajutau să ne relaxăm pentru scurt timp. Aceste momente sunt esenţiale în terapia antidepresivă, în cadrul căreia este exersată atenţia – practic, o formă de pasivitate pozitivă.

Aceste perspective nu sunt deloc îmbucurătoare. Putem să ne apărăm?

Trebuie să evităm întreruperile. Problema rezidă în noi înşine şi în mediul înconjurător. Avem nevoie să conştientizăm acest comportament şi să îl combatem. Ne-ar fi utilă o dietă digitală, iar pentru a ne întrerupe reciproc mai rar am avea nevoie de o etichetă comunicaţională. O dietă digitală presupune schimbarea obişnuinţelor, coordonare personală şi adaptarea la mediul înconjurător într-un mod care să ne ţină departe de telefon. De exemplu, util ar fi să ne uităm la ceasul de mână, în loc să activăm ecranul telefonului pentru a afla ora exactă.

Cum putem recupera etichetele comunicaţionale despre care vorbiţi?

Omul nu este o fiinţă autarhică şi nu poate decide singur cât de des poate fi întrerupt de surse externe de comunicare. Problema este una de natură socială şi culturală. Trebuie să începem să ţinem cont unii de ceilalţi şi să ştim că fiecare dintre noi este responsabil de sănătatea mintală a aproapelui său. De asemenea, ar trebui să ne gândim în mod conştient când anume şi dacă ceea ce vrem să comunicăm are un scop precis. Ar trebui să scriem mai degrabă email-uri mai lungi, în loc de a trimite permanent mesaje scurte. Când eram copii am învăţat că după ora 20, nu sunăm pe nimeni. Şi nici între 12 şi 15, în timpul pauzei de prânz. Aceste etichete s-au pierdut nu doar în familie şi în cercul de prieteni, ci şi la serviciu. Nimeni nu poate rezolva această problemă de unul singur. În schimb am putea face primii paşi. De pildă, 80 la sută din contactele noastre se reduc, de fapt, la cinci persoane. Ar fi un bun început dacă, măcar la acest capitol, am reînvia etichetele comunicaţionale.

Dacă adolescenții petrec două ore și jumătate, zi de zi, cu programe de tip “anti-yoga”, înseamnă că generația actuală este depresivă şi neproductivă din pricina lipsei de concentrare. Cum pot combate părinţii aceste lucruri?

Problema centrală este că tinerii din ziua de astăzi nu ştiu ce înseamnă să fii “offline”. Un tânăr de 15 ani forţat să părăsească spaţiul “online”, se va simţi pierdut. El nu poate pierde nimic. La fiecare 15 minute ar trebui să se întâmple lucruri cu adevărat importante. Dacă însă acest tânăr observă că în aceste 15 minute, lumea n-a păţit nimic, că ea încă există – ar fi mare lucru! În psihoterapie, acest lucru se numeşte terapie prin expunere, care poate începe chiar la şcoală, locul în care putem promova dietele digitale şi etichetele de comunicare. Problema este că nu avem, încă, răspunsuri definitive.

Copiii percep smartphone-ul ca pe ceva firesc, cresc cu el şi urmează exemplul nostru. Cum putem să îi ajutăm?

Părinţii pot stabili ca toţi copiii din clasă să lase din mână smartphone-ul începând cu ora 20. În acest fel, nu ar mai avea loc nici petreceri pe Whatsapp. Fiecărui copil i-ar fi clar că asta este regula. Chiar dacă unul dintre ei ar fura telefonul unuia dintre părinţi, el nu ar avea cu cine să stea de vorbă la acea oră. Trebuie, deci, creată o cultură care să îi împiedice pe copii să îmbolnăvească şi să se facă nefericiţi unii pe ceilalţi.