INTRE CRACIUNUL DE “ACASA” SI CEL EXILAT DE RAUTATEA IDEOLOGILOR GLOBALISTI. De la Tabara de la Manastirea Oasa la asaltul mizantrop al stangii globaliste din SUA

27-12-2015 8 minute Sublinieri

monahi-oasa

Crăciunul este sărbătoarea pe care fiecare o petrece în familie, înconjurat de cei dragi, acasă, la gura sobei, mâncând o felie de cozonac și privind la fereastră fulgii de nea care aduc din cer pe pământ liniștea. Pentru zeci, sute de tineri din toate colțu­rile României, lucrurile se pe­trec însă cu totul altfel, căci pentru ei a fi „acasă de Cră­ciun” înseamnă a fi la Oașa.

În mijlocul unui peisaj feeric, lângă susur lin de lac și cărări semețe de brazi, cum urci pe cărările șerpuitoare ale Văii Frumoasei din județul Alba, dai de casa unei obști mereu primitoare: Mănăstirea Oașa. În ultimii ani, păstrând sfaturile de viață primite de la părintele Teofil Părăian, părintele stareț Iustin și ceilalți monahi viețuitori au reușit să creeze un nucleu de viață care adună aici, la Oașa, la fiecare sfârșit de săptămână, tineri din toată țara. Fenomenul e cel mai vizibil în timpul taberelor, când așezământul devine un adevărat roi.

În apropierea Crăciunului, întreaga mănăstire vuiește de voioșia colindelor, de bucuria care luminează chipurile tuturor. Tabăra începe din 23 decembrie, odată cu ajungerea cetelor de tineri. Unii vin pentru prima dată, în timp ce pentru alții petrecerea Crăciunului aici a devenit un obicei după care tânjesc tot anul. Ceea ce îi unește pe toți e bucuria de a colinda împreună, căci și-au pregătit din timp repertoriul de colinde. Căutarea de cântece vechi, uitate de marea majoritate, a devenit tradiție la Oașa, astfel că fiecare grup se străduiește să le găsească pe cele mai inedite.

Ziua de Ajun e consacrată pregătirilor, la care contribuie cu toții, sub atenta îndrumare a „lupilor tineri” – monahii cu chipuri senine. La orice ascultare mergi, dai numai de oameni zâmbind ori șoptind șoapte de colinde… După-amiaza începe pregătirea mesei îmbelșugate, în jurul căreia se vor așeza cu toții seara. Băieți mai vajnici așază mesele sculptate, pe care fetele pun crenguțe înmiresmate de brad, coșuri cu fructe și cozonac, carafe cu vin și lumânări aprinse. Când totul e gata, fiecare își îmbracă straiele populare (cei care nu au acasă pot împrumuta din colecția numeroasă a mănăstirii) și vine pentru a fi părtaș veștii Nașterii Domnului. Timp de câteva ore, până trece de miezul nopții, timpul se oprește în loc, făcând loc pentru deschiderea inimilor, pentru răgaz de liniște sufletească. Colindele prind viață, viața se transformă în colind.

Fericiți-nevoie mare, dimineața devreme, colindătorii pleacă în satele și orașele din județul Alba, împărțiți în cete în funcție de orașul din care au venit (Sibiu, Brașov, Oradea, Timișoara, București, Iași, Craiova), având drept coordonator pe unul dintre părinții mănăstirii. Dimineața participă la Sfânta Liturghie în bisericile din localități, apoi încep să cânte „Leagă, nană, cânele!”, ori „Hai, gazdă, dă-ne ceva, ce te lasă inima!” pe la casele celor care vor să-i primească. „Ce Soare răsare” pentru gazde dintr-o asemenea cântare! Oamenii îi primesc cu brațele deschise și, deși cel mai adesea tăcuți, li se citește pe chip recunoștința primirii darului colindei. Bineînțeles că și ei îi omenesc pe tineri cu bunătăți care mai de care, special pregătite. Cu alte cuvinte, fiecare dăruiește și, la rându-i, primește.

În noaptea de Crăciun, tinerii dorm la metocul Oașei, Mănăstirea Găbud din județul Mureș, unde rămân până în 28 decembrie. În cele trei zile de Crăciun colindă ziua-ntreagă prin Alba Iulia, Sebeș, Gheja, Luduș, Găbud și alte localități din apropiere, iar în 28 decembrie se reîntâlnesc în formație completă la Mănăstirea Găbud, pentru a încununa împreună încheierea taberei.

Din privirile lor fericite și din buna-dispoziție care e o stare generală, nu poate reieși decât că o astfel de experiență îi marchează profund pe tineri, determinându-i să-și redefinească sistemul de valori. Tabăra de Crăciun de la Oașa îi învață că „acasă” se referă în primul și în primul rând la starea sufletească… Cu toții se întorc la casele lor entuziaști și recunoscători, dornici de a le povesti apropiaților câte au câștigat în timpul pe care aceștia credeau că l-au „pierdut” departe de ei. „D-auzi gazdă, ori n-auzi, toaca-n cer și slujba-n rai”, apoi să știi că-n fiecare an de Crăciun, la Oașa, tinerii devin oameni noi…

Iată câteva fragmente din Jurnalul Taberei de colinde de la Oaşa.

Şi anul acesta am plecat de acasă de Crăciun. E deja al treilea an… Şi anul acesta am fost acasă de Crăciun. Crăciunul nu putea avea un mai frumos «acasă» decât Oaşa şi Găbud. Am fost acolo unde sufletului îi este mai uşor să fie aproape de cer şi să fie părtaş bucuriei Naşterii, acolo unde ne-am întâlnit din nou cu strămoşii noştri în colind. Am fost acolo unde timpul stă în loc pentru a păstra sărbătoarea pură şi unde îţi dai seama că totuşi zilele trec după cât de multă bucurie aduni şi după cât de tare ai răguşit cântând. Am auzit în colinde cântecul cerului îmbinat cu glasurile noastre. Am văzut lumini de ceară şi de trup. Am văzut bucuria în priviri şi am auzit-o în glas. Am văzut cum bucuria se plânge când o bunicuță ne-a ieşit în cale să ne asculte cântându-i şi ei un colind. Am ieşit în costume populare pe fereastră când uşa nu ne-a mai răbdat. Am râs. Am avut călăuze minunate, stele vii de la Oaşa. Ne-am întors acasă şi-am adus cerul cu noi.” (Simona Voica, Sibiu)

Dacă m-ai putea privi pe dinăuntru, ai vedea că sunt un mănunchi de bucăţele armonioase, o aranjare de mii de versuri de colinde ce-mi răsună-n gând; dacă aş putea, te-aş chema să-mi vezi sufletul cum râde şi să te înfrupţi din bucuria lui… Imaginează-ţi că eşti înconjurat de feţe blânde, calde, luminate permanent de o linişte lăuntrică, de oameni pentru care Dumnezeu este calea şi sensul existenţei. Imaginează-ţi că se apropie Crăciunul şi că ai ajuns într-un ţinut pur de alb. Imaginează-ţi costume populare, mândre săcăteuri (trăistuţe) şi cojoace din toată ţara adunate laolaltă (şi nu oricum, ci purtate de suflete radiind bucurie şi cântând colinde). Imaginează-ţi toaca bătând armonios şi voci răsunătoare de călugări într-o biserică binecuvântată de puterea divină. Ima­ginează-ţi sute de lumânări aprinse în noaptea de Ajun şi «păstorul» deschizând cu bucurie uşa chiliei auzind despre vestea minunată a Naşterii Domnului. Imaginează-ţi suflete care se deschid şi primesc cu un zâmbet larg colinde şi urări sincere, porţi dinspre rai din care se revarsă tot ce e mai bun.

Ceea ce am trăit, tot ce am simţit a fost un dar extraordinar de la Cel de Sus, un dar pentru care-I voi fi mereu recunoscătoare. Am adunat provizii de energie și bună dispoziţie, care sper să-mi ajungă până la următoarea vizită. Te rog, Doamne, «Varsă har şi bine de la Tine / Peste casă, peste masă / Peste oamenii din casă.»” (G. A., Sibiu)

Îmi amintesc seara de Ajun. Este extraordinar cum poate o simplă cameră să cuprindă atâta frumuseţe. Este ca şi cum un colţ de Rai a fost desprins din cer şi înghesuit într-o sală. Lumina diafană a zecilor de lumânări aflate pe mese învăluia întreaga încăpere, iar flăcările pâlpâitoare aruncau umbre jucăuşe pe chipurile noastre… În aer plutea un miros dulceag provenit da la coșuleţele împletite din cetină şi toate mesele erau încărcate cu fructe, nuci, cozonac, alune şi biscuiţi. Ceştile de lut, tradiţional pictate, erau umplute cu apă proaspătă, suc de portocale sau vin. Întreaga sală era o explozie de culori calde, liniştitoare, şi atmosfera predispunea la o beţie a simţurilor. În acea seară am simţit poate cel mai puternic sentimentul de regret. «Doamne, cât este de frumos! Mi-aş fi dorit din tot sufletul să fi fost aici şi ai mei ca să poată vedea toate astea…»… Acestea au fost gândurile care m-au însoţit într-o mare parte a serii de Ajun… Atâta frumuseţe trebuia neapărat împărţită cu cei dragi!

Ce mă impresionează de fiecare dată la Tabăra de Crăciun este intensitatea stării de bucurie trezite. O bucurie care nu poate fi descrisă în cuvinte, o bucurie copleşitoare. Pe tot parcursul taberei eram stăpâniţi de o stare de bună dispoziţie inexplicabilă, care nu se termina nici o clipă. Ba chiar se înmulţea. Şi simţeam că trebuie să o dăm afară pentru că eram prea plini şi ea continua să izvorască. Şi atunci tot surplusul de bucurie îl transpuneam în colinde şi astfel ne puneam, de fapt, sufletul în faţa celor cărora ne aflam. Astfel, în timpul colindatului, ne simţeam stăpâniţi de un entuziasm pe care îl duceam până la cele mai înalte cote şi toată fiinţa noastră trăia, în acel moment, numai pentru Dumnezeu şi pentru cei cărora le colindam. Iar oamenii care ne primeau în casele lor simţeau asta. Pentru că puteam vedea cum se oglindeşte în ei starea noastră lăuntrică. Şi atunci nu eram numai noi colindătorii copleşiţi de bucurie, ci şi cei care ne ascultau. Iar bucuria a tot continuat să crească: mai mult şi mai mult, până când, într-un final, am ajuns să plângem de fericire. Aşa cum am păţit în ultima zi. Este o stare ce nu poate fi explicată în cuvinte, este o stare pe care trebuie să o trăieşti pentru a o înţelege. Şi starea asta, cred eu, o încearcă toţi cei care sunt la Oașa de Crăciun...” (Ana Cioflica, Abrud).

Faptul că universala urare “Crăciun fericit” s-a preschimbat pentru unii americani în “Vacanță fericită” poate fi considerată o schimbare semnificativă în viața de zi cu zi a americanului.

Adepții urării “Vacanță fericită” susțin că nu mare mare lucru. Partizanii urării “Crăciun fericit” sunt mai mult decât iritați, considerând că înlocuirea acestei tradiționale urări de Crăciun face parte dintr-un “război împotrva creștinismului”, scrie jurnaistul american Dennis Prager în articolul “Este foarte important să spui Crăciun Fericit”, publicat de site-ul realclearpolitics.com.

Jurnalistul arată că avocații urării “Vacanță fericită” contrazic, într-un mod isteric, tabăra adversă, deși, în paralel, neîncetat, fac presiuni pentru a scăpa America de formula “Crăciun fericit”.

Deci, ce se întâmplă? Este sau nu importantă înlocuirea urării “Crăciun fericit” cu “Vacanță fericită?, se întreabă Dennis Prager.

Răspunsul este evident: Este foarte importantă. Acesta este și motivul pentru care tabăra anti “Crăciun fericit” lucrează intens pentru a demonstra că această urare este o ceva ce ține de trecut. Și au un succes remarcabil, consideră jurnalistul. 

Drept dovadă, spune el, am primit urarea de “Vacanță fericită” de la fiecare chelner în fiecare dintre restaurantele în care am cinat. Dar și de la tinerii cu care m-am întâlnit când am mers în sala de sport. De la fiecare însoțitor de zbor sau pilot din drumurile mele cu avionul. Și chiar din partea fiecărei persoane cu care am vorbit în aceste zile la telefon, explică Dennis Prager.

Acesta continuă: Când am răspuns, de fiecare dată, “Mulțumesc, Crăciun Fericit”, am simțit nu de puține ori că am creat mici tensiuni. Am avut senzația de câteva ori că cei cărora le-am urat “Crăciun fericit”, deși ar fi trebuit să fie fericiți că cineva se simte liber să rostească cuvântul “Crăciun”, de fapt percepeau asta ca pe un conflict de idei. 

Jurnalistul amintește că in multe dintre școli, licee și universități “Crăciunul” a fost eliminat. Prin urmare, elevii și studenții nu vor mai avea o “Vacanță de Crăciun”, ci o “vacanță de iarnă”. Tabăra care se opune urării “Crăciun Fericit” și altor expresii în care apare cuvântul “Crăciun” știe perfect ce face. Această tabără este complet lipsită de sinceritate când respinge cu vehemență acuzațiile susținătorilor urării “Crăciun Fericit” conform cărora se duce un război împotriva creștinismului.

Sigur că are loc un război împotriva creștinismului, sau mai precis, un război împotriva religiei Americii.

Stânga din America, la fel ca și stânga din Europa, vrea să creeze  o societate seculară completă.

Din păcate, majoritatea oamenilor nu realizează că stânga crede în secularism la fel de fervent cum creștinii cred în Iisus Hristos. 

Acesta este motivul pentru care “Crăciun fericit” îi deranjează așa de mult pe reprezentanții stângii, anti religie, susține jurnalistul.

Stânga nu-și face însă publică agenda prin care intenționează să secularizeze America. În schimb, activiștii oferă argumentul multiculturalist, susținând că Crăciunul, folosit în urarea “Crăciun fericit” sau “petrecere de Crăciun” sau “vacanță de  Crăciun” nu este “global”.

Acest argument este însă absurd, consideră Dennis Prager. Pe cine exclud cei care urează celorlați “Crăciun Fericit”? Pe non creștini? 

Eu sunt un non creștin. Sunt evreu.  De aceea, Crăciunul este pentru mine o zi la fel de religioasă precum este și Ramadanul. Dar sunt și american, iar Crăciunul este o sărbătoare națională pentru America. De aceea, este și vacanța mea, așa cum este pentru majoritatea americanilor care sunt creștini, adaugă jurnalistul.

Dar și dacă Crăciunul nu ar fi fost o sărbătoare națională, tot aș fi vrut ca marile companii să organizeze petreceri de Crăciun, școlile să intre în vacanța de Crăciun iar piloții să le ureze pasagerilor “Crăciun Fericit”. Doar pentru că eu personal nu sărbătoresc Crăciunul, de ce aș vrea să elimin cuvântul “Crăciun” din discursul public, în condițiile în care Crăciunul este celebrat de 90% dintre americani?, se întreabă retoric jurnalistul. 

Este ceva ce frizează mizantropia, dacă nu chiar răutatea, să vrei să negi celorlalți compatrioți ai tăi bucuria de a avea petreceri de Crăciun pe care să le numească “petreceri de Crăciun” sau să îi obligi înlocuiască urarea “Crăciun Fericit” cu “Vacanță fericită”. 

O țară majoritar creștină care îi tratează atât de bine pe non creștini merită ceva mai bun, susține autorul acestui articol.

Concluzia sa este că: Narcisismul, mizantropia, răutate și nerecunoștiința, la asta se reduce campania celor de stânga care sunt împotriva urării “Crăciun Fericit” și a ptrecerilor de Crăciun. 

În încheiere, Dennis Prager îi sfătuiește pe americani: Spuneți, așadar “Crăciun Fericit” și “petreceri de Crăciun”. Dacă nu o veți face, îl veți lăsa pe  Grinch al zilelor noastre să câștige!

polls_a_politically_correct_chris


Categorii

1. Slider, America, Craciunul, Manastirea Oaşa, Sarbatori, comemorari, sfinti

Etichete (taguri)

, , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “INTRE CRACIUNUL DE “ACASA” SI CEL EXILAT DE RAUTATEA IDEOLOGILOR GLOBALISTI. De la Tabara de la Manastirea Oasa la asaltul mizantrop al stangii globaliste din SUA

  1. In definitiv, cine este Grinch si Mos Craciun de care se face atata tam-tam? Eroii povestilor pentru copii, mult prea mediatizate astfel incat s-au contopit cu viata noastra si acum isi revendica drepturi. Personal, nu vad nici o nenorocire in interdictia folosirii cuvantului Craciun si a urarilor asociate. Pentru ca orice crestin adevarat sarbatoreste de fapt Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos. Avem astazi sarbatori de Craciun, petreceri de Craciun in cluburi, daruri de Craciun, urari gata fabricate de Craciun, etc – care n-au nici cea mai mica legatura cu sarbatoarea in sine: bucurie tainica, speranta, mangaiere. Despre etimologia cuvantului Craciun este o discutie veche si destul de lunga, straina insa de adevarata sarbatoare crestina.

  2. Carmen,
    Aveti in buna parte dreptate. Totusi, sa tinem cont ca in procesul din ce in ce mai rapid de decrestinare a lumii in general si a Americii in special, oamenii au ramas cu foarte putin din aceasta mare sarbatoare a crestinatatii. Iar acum ateii ii lupta sa le ia si putinul care le-a mai rams, dupa cuvintul care spune ca celui ce are i se va mai da, iar celui ce nu are, i se va lua si ceea ce are. Intr-adevar, industria Hollywood a fabricat o multime de “filme de Craciun” din care lipseste Hristos, inlocuit fiind de un abstract “spirit al Craciunului”, dar macar a fost lasata sa triumfe bucuria de a petrece traditional, alaturi de cei dragi, in FAMILIE, sa se mai auda o colinda in back-ground. Probabil ca in viitorul apropiat vor disparea si astea si se vor face filme despre “spiritul vacantei de iarna” (??!)
    Pe mine m-a surprins placut pozitia acestui ziarist evreu.

  3. Nu as pleca pentru nimic in lume din tara mea iubita de Dumnezeu.

  4. Din ciclul ‘am trait s-o aud si pe-asta’…
    Intamplator m-am uitat pe Antena 3, unde in aceasta seara s-a discutat subiectul iertarii (vis-a-vis de un interviu in care sotia lui Voiculescu spune ca l-a iertat pe Basescu la rugamintea unui staret de manastire). E incredibil ce comentarii s-au facut si cata lipsa de cultura au unii (cica doctori, intelectuali) si care habar nu au despre motivatia si semnificatiile acest indemn crestin, al iertarii, care ne-a fost poruncit de Mantuitorul (“Iar de nu veti ierta oamenilor gresealele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta gresealele voastre”).

    In discutie a fost (desigur) implicata si madam dr. Pop, ateea de serviciu, care, in stilu-i caracteristic, s-a aratat foarte deranjata pana si de acest indemn crestinesc al preotilor de a cere oamenilor (credinciosilor) sa ierte pe cei care le-au gresit. Cireasa de pe tort au fost insa afirmatiile halucinante ale dr.-lui Bacalbaşa, care, cot la cot cu madam Pop, i-a criticat pe preoti, spunand ca popii – nici mai mult nici mai putin – abuzeaza de oameni atunci cand cer acestora sa ierte pe altii (?!). Si mai mult, ca cica cei care (fac “greseala” de a) ierta pe cei care le-au facut mult rau, ar fi de fapt victime ale sindromului Stockholm (?!?), in fapt habar n-avand despre ce reprezinta acest sindrom (o victima care simpatizeaza pe rapitorul ei).
    Waw, just waw ! 😕 😕

  5. GUVERNUL FMI-CIOLOS-SOROS se pregaterste cu lupta conta Limbii romane in gimnaziu !

    DOCUMENT Ce schimbări vrea Ministerul Educației la gimnaziu: Limba română pierde o oră la clasa a V-a, dispare materia Limba latină și apar discipline noi, precum Educație economică la clasa a VIII-a.

    http://mate.info.ro/Stirea-862-Propuneri-de-plan-cadru-pentru-%C3%AEnvatam%C3%A2ntul-gimnazial-au-intrat-%C3%AEn-dezbatere-publica.html

  6. @ RomeoB:

    Da, nu e tocmai bine, dar nu are legatura insa cu Ciolos, era ceva ce se lucra cu mult inainte si a fost finalizat inainte de Craciun, dar e numai una dintre variantele supuse dezbaterii. Exista si o parte buna: nici acum, in niciuna dintre variante, nu s-a acceptat introducerea educatiei sexuale. Sa vedem pana cand…

  7. Mă uit la comentarii și văd că unele zic,vorba ceea,că “no,nu-i bai”… Ba-i bai bade,și-i mai bai că de asta habar n-ai,că poate dacă știai,măcar poate te fereai…Auzi cum zice:” vacanța de iarnă “(nu vă sună cunoscut?mie da,că așa se spunea pe vremea ” răposatului”!).Apoi “vacanță fericită” și nu “Crăciun fericit”… Păi dacă n-ar avea nici o importanță,de ce se ” căznesc ” politrucii politic corecți să “schimbe macazul” ???Vorba părintelui Iustin Pârvu,s-avem parte de binecuvântarea lui,”Nu vedeți că-i un Pitești la nivel mondial?”.Orb să fii de tot să nu vezi că “reeducarea” începută la temnița din Pitești în anii ’50 continuă și astăzi doar că s-au mai rafinat metodele de lucru.
    Și când te gândești că Sfântul Serafim Rose îi avertiza pe americani(și prin ei și pe noi ceilalți!): “Astăzi în URSS(România și celelalte țări comuniste!), mâine în America”, încă din anii ’80!!!

  8. @Mirela

    Tata de serviciu ma’am Pop .Mie mi-e greata la vederea dansei de la “scandalul” incinerarii lui Sergiu Nicolaescu .In oricare prilej ea trebuia sa joace rolul de atee ,in special de atee anti-ortodoxa(ca dupa cum se vede,jocurile “fratilor” uniti cu papa le face).

  9. Doar am scăpat de Moș Gerilă, și deja se apropie „Vacanță fericită” în loc de „Crăciun fericit”. Să vedem ce ne spunea „Deținutul profet” Ioan Ianolide : „ Deținutul simte că într-un viitor previzibil puterea comunistă va fi anihilată. Și totuși el e trist și îngrijorat. Trist este pentru că vede că aceia care au avut puterea comunizării țării se profilează ca stăpâni și ai lumii ce va veni. Este îngrijorat că înțelege că se deschid perspectivele unei tiranii mondiale fără oponenți și fără precedent.” Deci, așa cum spunea un antevorbitor, „fenomenul Pitești” urmează a fi generalizat sau mondializat. Iar unii dintre Sfinții Părinți ne-au transmis că va fi o vreme asemănătoare cu cea din vremea comunistă. Ceea ce vedem sunt doar pași spre împlinirea celor prevestite mai sus de Părinți. Dacă este bine sau rău? Părintele Cleopa spunea: „ Tot ce dă Domnul e bun !” Adică, totul este cu un rost bun, este îngăduit pentru o finalitate bună, aceasta având în vedere situația de fapt, sau conjunctura. Putregaiul de peste tot trebuie să cadă, iar grâul curat trebuie strâns în hambare. Hambarele Cerului ! Chiar Părintele Iustin Pârvu ne spunea că : Vremea mărturisirii a cam trecut, urmează vremea muceniciei. Tot dânsul ne îndemna așa: „ Așa cum a început creștinismul, așa se va și sfârși, prin suferință și chinuri. Pecetluiți creștinismul cu mucenicia voastră !” Iar Hristos, de 2000 de ani încoace, de Paști, ne tot arată(spune) că există înviere. Atunci, să nu ne mai fie frică de mucenicie. De aceea se spune că Hristos a rupt legăturile morții, adică a creat condițiile când nu ne mai e frică de moarte. „Unde-ți este moarte boldul?” Adică unde mai ne este frica de moarte? Iaca, nu mai este. Dacă suntem creștini, va trebui să dovedim că n-avem frică de moarte. Iar dacă ai frică de moarte, nu mai crezi în înviere, logic, nu? Și dacă nu mai crezi în înviere, atunci de ce a mai venit Hristos? Sau Îl acuzi de minciună cumva? Deci, să fim curajoși până la sfârșit, căci așa cum ne va găsi moartea, așa vom merge în eternitate ! Iar dacă acest nou comunism trebuie să vină, atunci, SĂ VINĂ ! Ne vom alătura și noi mărturișitorilor din închisorile comuniste pe care Biserica Ortodoxă română nu-i recunoște ca sfinți, dar desigur este vorba de o ramură a acestei biserici ortodoxe care „dictează” legile. Adevărata Biserică Ortodoxă română i-a canonizat de mult pe Sfinții Închisorilor. Așadar se văd deja două biserici: Biserica Ortodoxă română, și Adevărata Biserică Ortodoxă română. Adevărată fiind doar cea care recunoște valorile sfințeniei, ale muceniciei evidente, ale umanității în general. Astfel că, ceea ce trebuie să ne dorim cel mai mult, este discernământul. Iar cele ce vor urma vor dovedi tocmai cele afirmate. Fiecare om va urma să fie reprezentat după modul cum îi este interiorul său, nefiind desigur, decât două căi, cea adevărată și cea contrară acesteia. Fiecare își va decide soarta !

  10. @Emanuel
    “Sfântul Grigorie Teologul (E.P. 36, 516) oferă posibilitatea unei abordări corecte a Crăciunului, adică cea duhovnicească: «Așadar, să serbăm nu cu strălucire, ci dumnezeiește; nu lumește, ci mai presus de lume; nu pe cele ale noastre, ci mai degrabă pe cele ale Domnului nostru (=să-L cinstim pe Hristos, nu pe noi înșine…); să serbăm nu cele ale bolii, ci pe ale vindecării; nu pe ale creației, ci pe ale creației din nou».”

    Am selectat fragmentul asta din articolul pe care l-ai citat mai sus ca sa-i raspund si lui

    @Carmen
    Unul dintre etimoanele posibile ale cuvantului CRACIUN este si lat. CREATIONEM. In engleza se foloseste cuvantul Christmas, care face o referire clara la Hristos, deci nu e acelasi lucru ca in romana, dar si in romana, chiar daca s-ar putea ca al nostru Craciun sa aiba o origine mai putin clara, totusi desemneaza Nasterea Domnului. Asta e traditia. Niciodata nu s-a folosit la noi ceva de genul Feliz Navidad ca la spanioli. Nemtii au Weihnachten, care iarasi inseamna literal altceva, dar desemneaza aceeasi Nastere a Domnului. Presupun ca, daca exista nemti ortodocsi, ei folosesc de Craciun tot urarea Fröhliche Weihnachten, care probabil dainuie dinainte de schisma. Weihen inseamna in germana, traducand grosso modo, a sfinti (o biserica, dar si un preot, de exemplu).

  11. Două observații: Când a fost răstignit Hristos, unul dintre soldați, după ce Domnul Și-a dat Duhul Său, l-a împuns în coastă să vadă dacă-I viu sau nu; urmarea fiind aceea că a curs sânge și apă. Știa Dumnezeu că ne vom pune cândva întrebarea dacă El a murit acolo pe cruce, sau doar S-a prefăcut. Cum experiența ne spune că în cazul unei persoane decedate, lichidele din corp se separă, Hristos ne-a demonstrat printre altele și faptul că trupul Lui nu mai era viu, precum la toți oamenii decedați.
    A doua observație este legată de încheierea comentariului care-i un pic cam dură, și nu aceasta dorim. Dorim să se înțeleagă de fapt că dacă totuși vom convinge pe cât mai mulți să se „înhame” la acest, deloc greu, „jug al lui Hristos”, sarcina se va distribui și va deveni, evident, mai ușoară pentru toți. Unii azi se antrenează la sălile de forță să devină frumoși, iar noi ne antrenăm purtând acest jug, tot ca să devenim frumoși. Fiecare e liber să aleagă acum, știind cât va dura frumusețea ce o va dobândi la sfârșitul antrenamentului său, între frumusețea trupească și cea sufletească, între cea care dispare odată cu „P-e- trecerea de final” și cea care rămâne veșnică. Ca îndemn personal, poate că e mai bine să prindem, cât mai avem vreme, măcar ceva din aurul acelui „jug de aur”, deloc greu ! De ce totuși repetăm, precum Hristos ne-a spus, că jugul Lui nu-i deloc greu? Răspunsul îl dă tocmai a 9-a Fericire din cele în total nouă. „Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind pentru Mine, bucurați-vă și vă veseliți, căci plata voastră multă este în ceruri ”. Pe cel care va suferi acestea, Hristos afirmă că e una cu El. Deci Hristos va purta de fapt jugul, și nu noi. Așa ne spune această a 9-a Fericire, că omul se va confunda cu Domnul său, și, uite așa am dat și peste cea de-a 7-a treaptă din Scara Rugăciunii Părintelui Ilie Cleopa. Deci să nu stăm, ci să ne antrenăm !

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare