ACUZATII GRAVE: copiii familiilor BODNARIU si NAN s-au prezentat cu LEZIUNI la intalnirea cu parintii lor. “BARNEVERNET URMARESTE SUBMINAREA SISTEMATICA A AUTORITATII PARINTILOR”/ Un alt abuz incredibil al Norvegiei: ROMÂNCA CE A CASTIGAT PROCESUL CU BARNEVERNET, DECIZIE DE EXPULZARE! Crimmigration – sau RASISMUL sistemului de justitie norvegian/ ALTE CAZURI ALE ABUZURILOR BARNEVERNET: „Mama este o piedică în calea dezvoltării copilului și a integrării lui în societatea norvegiană”

13-02-2016 28 minute Sublinieri

 

bodnariu-1

Marius Bodnariu, românul din Norvegia rămas fără cei cinci copii luaţi de Serviciul de Protecţie a Copilului din Norvegia, Barnevernet, a putut să îi vadă pentru prima dată, de când au fost luaţi, pe băieţii lui mai mari, Ioan (2 ani) şi Matei (5 ani). Părinţii s-au declarat îngrijoraţi de vânătăile pe care le au copiii aflaţi în custodia Protecţiei Copilului şi în grija unor familii-surogat. Familia Bodnariu aduce acuzaţii grave Barnevernet.

După aproape trei luni de când au rămas fără copii, Marius şi Ruth Bodnariu au putut să le vadă pentru prima dată pe fetele cele mari Naomi şi Eliana, pe care nu le-au văzut deloc de când au fost luate. Totodată, Marius Bodnariu, care nu i-a putut vedea deloc pe băieţii Ioan şi Matei, care s-au putut întâlni doar cu mama două ore pe săptămână, a primit dreptul să îi vadă pe cei doi. „Bucuria revederii a fost umbrită de câteva aspecte care i-au îngrijorat mult pe părinţi. Pentru moment şi din motive obiective, nu le vom face publice, dar vă îndemnăm să vă rugaţi împreună cu noi lui Dumnezeu pentru copii, ca să-i păzească şi psihic, dar şi fizic, pentru că ştim că numai El o poate face!”, anunţa familia după întâlnirea cu băieţii, prin pastorul Cristian Ionescu, desemnat purtător de cuvânt în acest caz.

Printr-un comunicat emis sâmbătă, pastorul Cristian Ionescu a arătat şi motivele de îngrijorare ale părinţilor.

„Matei avea pe spate o julitură urâtă şi vânătăi, iar Ioan avea vânătăi pe faţă. La întrebările părinţilor prin care se cereau detalii, reprezentanţii Barnevernet nu a dat prea multe explicaţii, trecând repede peste aceste aspecte. Explicaţiile lor erau că, din vina lui, Matei a căzut pe spate, iar Ioan s-a împiedicat pe scări şi a căzut cu faţa de trepte”,

a arătat pastorul Ionescu, care se întreabă retoric ce s-ar fi întâmplat dacă urmele pe care le au acum copiii s-ar fi găsit pe corpul lor în momentul în care au fost preluaţi din familie.

„Noi ne întrebăm, dacă ar fi avut aceste semne copiii în momentul în care au fost luaţi în custodie, ar mai fi fost Marius astăzi în libertate? Ar fi acceptat Barnevernet şi din partea părinţilor astfel de explicaţii cu privire la vânătăile şi juliturile copiilor? De asemenea, suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm, sunt copiii mai în siguranţă acum decât acasă, şi câtă grijă au de ei acolo unde sunt? Iar dacă aşa ceva s-ar putea întâmpla oricum, de ce Barnevernet nu mai este aşa de preocupat de integritatea fizică a copiilor? De ce nu s-a sesizat Barnevernet din oficiu? Sau, pe ei nu-i trage nimeni la răspundere şi de asta fac ce vor?”.

Reprezentanţii familiei au mai arătat că la întâlnirea cu părinţii, băiatul cel mare le-a spus părinţilor că „doamna la care stă a râs de cântecelul lui creştin „Barca mea e mică” – cântecelul lui preferat – şi i-a spus că este o prostie”.

Matei a întrebat-o pe mami dacă e o prostie cântecelul „Barca mea e mică”. Mai târziu, Matei i-a spus lui Marius că mami e mai mare!? Întrebat ce vrea să spună, el completează spunând că mami are părul lung şi ea face copii, de asta e mai mare decât tati – îndoctrinare feminista?!”,

a mai spus pastorul, care a adus detalii noi şi despre situaţia fetelor, cu care părinţii au vorbit la telefon în urmă cu trei zile.

„Cu ocazia aceasta au aflat că Naomi vrea să se tundă zero ca să poată purta perucă, iar Eliana vrea cercei (n.r. convingerile religioase ale părinţilor sunt împotriva purtării cerceilor)! Se pare că Barnevernet încearcă să-i provoace pe orice cale pe părinti. Marius a răspuns elegant că aceste lucruri le vor discuta când vor fi împreună acasă”, se mai arată în comunicatul familiei semnat de pastorul Ionescu.

În opinia lui Cristian Ionescu

„este tot mai clar că Barnevernet nu urmăreşte interesul superior al copilului, ci subminarea sistematică a autorităţii părinteşti şi, în special, autoritatea tatălui. Distrugerea valorilor familiale şi ruperea legăturilor dintre copii şi părinţi, iată care este de fapt misiunea şi raţiunea de a exista a lui Barnevernet! Da, copiii îi iubesc pe părinţi şi doresc să fie toţi împreună, dar forţele malefice ale acestei instituţii lovesc neîncetat împotriva celor mai sacre principii şi drepturi familiale şi umane. Pe această cale, protestăm vehement şi facem apel la autorităţile norvegiene să intervină pentru a pune capăt acestor abuzuri ale Barnevernet şi să ia măsurile necesare pentru ca toţi cei 5 copii să fie readuşi în sânul familei, acolo unde sunt iubiţi şi în siguranţă! Apelăm la toate forurile şi organizaţiile internaţionale să intervină pe lângă guvernul norvegian în favoarea familiei Bodnariu şi a reunificării acestei familii!”,

a mai spus pastorul Ionescu, care subliniat faptul că în cazul Bodnariu

e vorba de un caz de persecuţie şi discriminare religioasă, cu încălcări grave ale libertăţii de conştiinţă, în particular, dreptul părinţilor de a-şi educa copiii în conformitate cu valorile şi convingerile lor religioase, drept stipulat în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului”.

Familia Nan, într-o situaţie identică

Relatările familiei Bodnariu referitoare la vânătăile de pe corpul copiilor aflaţi în custodia Barnevernet sunt aproape identice cu ale familiei Nan, rămasă şi ea fără doi copii în Norvegia. După ce au rămas fără cei doi copii, soţii Nan au primit dreptul de a-i vedea o dată pe săptămână câte două ore. Dumitru Nan a povestit pentru „Adevărul” că la una din întâlnirile cu copiii, primul lucru pe care fetiţa i l-a spus a fost că are o arsură pe spate, iar când s-a uitat să vadă despre ce e vorba şi pentru a cere explicaţii, tatălui i s-a spus că fetiţa s-a ars la şcoală, dar nu este nimi grav şi momentul a fost depăşit fără alte explicaţii.

Susţinătorii soţilor Marius şi Ruth Bodnariu, o familie mixtă româno – norvegiană ai cărei copii au fost luaţi de Barnevernet (Protecţia Copilului din Norvegia), încearcă încă o dată să ofere amănunte din culisele acestui caz încâlcit. Potrivit siteului DelightinTruth, una din principalele asistente sociale Barnevernet implicate în preluarea copiilor Bodnariu este o fostă colegă rivală a mămicii Ruth Bodnariu de la şcoala de asistente medicale. Este un mic detaliu, dar care poate fi crucial în situaţia în care se află soţii Bodnariu.

“Din spusele cunoscuților, Ruth a avut întotdeauna rezultate și calificative mai bune, iar în acest caz putem să ne gândim că poate fi vorba și de o invidie colegială. Ce știm cu certitudine este faptul că, în acest moment, nimic nu se mai leagă de primul denunț, care a avut la baza o plângere legată de intonarea unui colind religios. Chiar dacă Marius Bodnariu a fost întrebat în timpul anchetelor despre convingerile sale religioase, aceste lucruri nu apar în rapoartele întocmite. Amintesc o relatare a unui cetățean român cu care am avut ocazia să discut și care îmi spunea că el a fost anchetat de către Barnevernet, deoarece atunci când soția mergea să ia copilul de la grădinița, acesta de fiecare dată îi sărea în brațe. Când s-a declanșat ancheta în cazul familiei Bodnariu, acei părinți au preferat să-și trimită copilul la bunici, în România. Am atras atenția partenerilor de dialog norvegieni, că numeroși români sunt speriați de această instituție, mulți preferând să-și trimită copiii în România”, a precizat deputata PNL Maria Grecea pentru jurnalistii.ro. […]/ integral pe evz.ro

Marius Reikeras, un avocat din Norvegia, specialist în legislația privind drepturile omului face o radiografie a sistemului ale cărui abuzuri au făcut înconjurul lumii odată cu cazul familiei Bodnariu.

“Guvernul nostru a creat acest sistem (Barnevernet) în 1992. A admis că această comisie nu e la nivelul unui tribunal. Ceea ce înseamă că această structură nu se subordonează sistemului de drepturi ale omului din UE. Potrivit legii norvegiene, aceste comisii județene care se ocupă de copii pot păstra secrete cu privire la cazurile lor și nu sunt obligate să dea socoteală nimănui. Membrii acestor comisii sunt numiți de politicieni, nu sunt independenți așa cum ar fi trebuit să fie”, a povestit avocatul norvegian, la Credo TV

BARNEVERNET NU DĂ NICIODATĂ DRUMUL LA PRADĂ

Marius Reikeras susține că, din 1992, de când s-a creat acest sistem, nicio familie afectată nu și-a primit drepturile fundamentale, pentru că guvernul a acceptat ca aceste comisii ale Barnevernet să ignore drepturile omului.

“Ceea ce se întâmplă în 95% până la 96% din aceste cazuri, decizia finală este în favoarea comisiei care evaluează cazul. Durează luni de zile pentru apel la prima fază de la tribunalul regional. În timpul procesului, sistemul social va argumenta că copiii s-au detașat de părinții lor și s-au apropiat de noii lor părinți. Deci, istoria acestui sistem spune că, pe măsură ce măsură trece timpul, odată ce copiii au fost luați, este extrem de rar și de greu să-i mai iei înapoi”, a spus Reikeras.

El a  precizat că este o mare diferență și contradicție între ceea ce spun guvernul norvegian și Barnevernet și legislația drepturilor omului așa cum o are Uniunea Europeană, și care stipulează că a lua copiii dintr-o familie este o acțiune temporară până când lucrurile se corectează în familia respectivă, în timp ce guvernul și acest sistem de protecție a copilului norvegian spun că o dată ce s-au luat aceste măsuri, ele devin permanente.

Experiența personală cu Barnevernet

“Am fost implicat în astfel de cazuri cu Barnevernet mulți, mulți ani. Am început să-mi dau seama de problemele mari pe care le creează în 2010. A fost anul în care am încercat să aduc drepturile omului în atenția mediei norvegiene. Am realizat că există niște tendințe. Oamenii veneau să-mi spună problemele, și am rămas mirat și nu am putut să înțeleg de ce familii normale, care păreau normale în fața mea, familii foarte bune,  aveau probleme cu Barnevernet”, a povestit avocatul.

Continuarea pe premium.evz.ro

Povestea mamei norvegiana, Cecilie Bedsvaag, casatorita cu un cetatean roman, a carei fetita a fost luata de Barnevernet intr-un caz similar cu cel al familiei Bodnariu.

Cel puțin 10.000 de copii migranți neînsoțiți au dispărut fără urmă în Europa în ultimele 18-24 de luni, a estimat Europol, care și-a exprimat temerea că mulți dintre aceștia sunt exploatați, în special sexual, de grupuri de crimă organizată, informează duminică AFP și DPA, citate de Agerpres.

Cifrele, publicate de săptămânalul britanic The Observer, au fost confirmate duminică de serviciul de presă al Europol.

Brian Donald, un oficial al Europol citat de publicația britanică, a afirmat că cifra se referă la copiii cărora li s-a pierdut orice urmă după ce au fost înregistrați de autoritățile europene. Aproximativ jumătate dintre aceștia au dispărut în Italia. În Suedia, numărul copiilor migranți dispăruți se ridică la 1.000.

“Nu este nerezonabil să estimăm că vorbim, în total, de peste 10.000 de copii”, a declarat Donald. “Însă nu toţi ar fi exploataţi în scopuri infracţionale. Unii dintre ei s-ar fi putut alătura unor membri ai familiilor lor. Doar că nu ştim unde sunt, ce fac şi cu cine”, a adăugat el.

La solicitarea digi24.ro, Ministerul Afacerilor Externe a precizat că a luat la cunoștință despre intențiile Poliției norvegiene de expulzare a Andreei Sorina Avrămescu Cruz de abia astăzi și ca urmare a demersurilor întreprinse de Ambasada României la Oslo, prin intermediul Atașatului de Interne.

Potrivit răspunsului MAE, „până la acest moment, autoritățile norvegiene nu au transmis misiunii diplomatice române nicio notificare cu privire la inițierea procedurii de expulzare în cazul cetățenei române în cauză”. Totuși, ca urmare a demersurilor întreprinse de Ambasada României la Oslo, Poliția din Norvegia „a informat misiunea diplomatică română, la data de 10 februarie 2016, că în cazul cetățenei române a fost adoptată o decizie preliminară de expulzare, care i-a fost comunicată acesteia la data de 2 februarie 2016”.

Reprezentanții Poliției norvegiene au mai transmis că decizia de expulzare nu va fi pusă în practică până la emiterea unei sentințe penale definitive și executorie.

„Ambasada României la Oslo menține legătura permanentă cu familia din România a cetățenei române și cu reprezentantul legal al acesteia și va acorda asistență consulară de specialitate, în limita competențelor legale”, se mai arată în răspunsul trimis redacției.

Digi24.ro a prezentat ieri, în exclusivitate, intențiile Poliției de a o expulza din Norvegia pe Andreea Sorina Avrămescu Cruz, mama care a câștigat procesul cu Barnevernet, dar nu a reușit să-și ia copiii înapoi nici la un an de la emiterea unei decizii definitive în acest sens. Conform documentului comunicat familiei Avrămescu Cruz, declanșarea procedurii de expulzare ar fi fundamentată pe „abuzul dur sau repetat, amenințând, forțând sau limitând libertate de mișcare, exercitând violență sau insultând într-un alt mod” pe care l-ar fi exercitat mama asupra băieților. Or, procesul penal care poate confirma sau nu aceste acuzații este încă în desfășurare.

Povestea familiei Avrămescu Cruz – doi soți cu dizabilități auditive ai căror copii, luați de Barnevernet, nu s-au întors acasă nici măcar după ce instanța a dat câștig de cauză părinților – a fost prezentată de digi24.ro la mijlocul lunii ianuarie. De atunci încoace, nu doar că soții nu au reușit să-și ia înapoi băieții de 5, respectiv 6 ani, dar mama a primit înștiințare că a fost deschisă împotriva sa procedura expulzării. Motivul invocat de Poliție? Presupunerea că există „circumstanțe personale care reprezintă o amenințare reală, imediată și suficient de gravă împotriva considerentelor sociale de bază”.

Roberto și Adrian au fost luați de lângă părinții lor, Andreea Sorina (cetățean român) și Roberto Cruz (cetățean norvegian), pe 19 martie 2014, după ce ar fi povestit la grădiniță că au fost bătuți acasă. Pe numele soților Avrămescu Cruz au fost deschise două procese. Unul privind îngrijirea copiilor, altul penal, pentru acuzația de violență asupra acestora. În primul proces, instanța decide definitiv, în ianuarie 2015, că nu există motive pentru ca băieții să fie luați din sânul familiei. Cu alte cuvinte, că decizia Barnevernet de a-i separa pe copii de părinți nu a fost întemeiată. Al doilea proces continuă însă, iar, în octombrie 2015, vine pronunțarea în prima instanță: soții sunt condamnați la câte cinci luni de închisoare și plata unei amenzi de 3.000 de coroane fiecare. Pentru ca absurdul să fie complet, în absența unei decizii definitive în acest caz (subliniem, recursul se judecă încă), Poliția a declanșat, acum câteva zile, procedura expulzării mamei.

Presupunerile, suficiente pentru declanșarea procedurii

Printr-un act intitulat „avertizare prealabilă” și înregistrat cu data de 2 februarie, Secția de Poliție Indre Ostfold a comunicat Andreei Sorina Cruz că „autoritățile pentru imigrare pregătesc procesul de expulzare” conform legislației privind imigrarea. Un străin cu drept de ședere poate fi expulzat atunci când considerente privind ordinea publică sau siguranța dictează acest lucru. O condiție pentru expulzare este ca, în cazul străinului, să existe sau să se presupună că există circumstanțe personale care reprezintă o amenințare reală, imediată și suficient de gravă împotriva considerentelor sociale de bază”, se explică în documentul oficial trimis de Poliție familiei Cruz.

Neluând în considerare faptul că instanța nu s-a pronunțat încă definitiv în procesul penal privind actele de violență ce ar fi fost comise asupra copiilor, autoritățile invocă drept „fundamentul” deciziei de inițiere a procesului de expulzare „abuzul dur sau repetat, amenințând, forțând sau limitând libertate de mișcare, exercitând violență sau insultând într-un alt mod” pe care l-ar fi exercitat mama asupra băieților.

„Binele suprem al copilului”, invocat sau ignorat

În aceeași „avertizare prealabilă” a Poliției, Andreea Cruz este înștiințată că, potrivit reglementărilor legale, părinții au „datoria” să-și informeze copiii cu privire la situația apărută, la dreptul acestora de a fi audiați și la modalitățile în care vor fi implicați. Nu în ultimul rând, mamei i se subliniază faptul că „o urmare a unei decizii de expulzare poate fi separarea copilului de părinte”, fiind ca atare cu atât mai important ca minorilor care au împlinit 7 ani, dar și celor mai mici, capabili să își exprime punctele de vedere, s le fie oferită posibilitatea de a se exprima. ”Deși expulzarea, de regulă, nu poate fi considerată a fi înspre binele suprem al copilului, considerentele pentru copil nu vor împiedica întodeauna expulzarea”, se mai arată în documentul oficial transmis familiei Cruz. De remarcat că în numele aceluiași „bine suprem al copilului”, care poate fi acum ignorat, acționează angajații Barnevernet atunci când decid separarea copiilor de părinți și, ulterior, chiar a fraților.

De la câțiva kilometri la peste 2.500

O decizie de expulzare a Andreei Sorina Cruz, dacă va fi luată de Directoratul pentru Imigrări (UDI), înseamnă pentru familia Cruz nu doar separarea celor doi soți, ci și pierderea, practic, a oricărei șanse de recuperare a celor doi copii. În plus, dacă părinții reușesc acum să-și vadă băieții, plasați în localități diferite, o dată pe lună, timp de trei ore, după expulzare acest lucru nu va mai fi posibil.

După cum precizează chiar Poliția Indre Ostfold, „expulzarea împiedică ulterioare călătorii în Regat, conform legii”. Potrivit informațiilor publicate pe pagina de Internet a UDI,interdicția de a mai intra în Norvegia poate fi stabilită pentru o perioadă de doi sau cinci ani, dar poate fi și permanentă. De asemenea, ca regulă generală, interdicția se extinde și în ceea ce privește accesul în alte țări din spațiul Schengen. Încălcarea interdicției de intrare în țară reprezintă o infracțiune.

Tot de pe site-ul UDI, se poate afla că, după deschiderea procedurii, o decizie privind expulzarea sau nu a unei persoane se comunică în aproximativ 20 de luni. În cazul contestării deciziei, o hotărâre va fi luată în alte șase luni.

Studiu: expulzarea, o metodă folosită tot mai des în Norvegia

Potrivit unui studiu realizat de Universitatea din Oslo, autoritățile norvegiene apelează tot mai des la metoda expulzării pentru imigranții care comit infracțiuni mărunte. Se vorbește chiar de „crimmigration”, un mix între pedepsele stabilite de legea penală și expulzare/deportare, mix bazat pe intenția ca statul norvegian să cheltuie cât mai puțin posibil cu imigranții infractori.

„Procedura judiciară pune în mișcare un mecanism mai amplu, astfel încât cazurile pot ajunge foarte costisitoare”, declara, pentru sciencenordic.com un reprezentant al Poliției Naționale. Potrivit unui raport din 2014, care a vizat 24 de dosare penale ale unor imigranți, costul mediu per caz pentru întreaga procedură judiciară a depășit 800.000 de coroane (circa 82.000 euro). Extins calculul la mii de infractori deportați, rezultă o economie de miliarde de coroane făcută de statul norvegian. Tocmai de aceea, rapoartele indică o dublare, în ultimii ani, a numărului persoanelor expulzate/deportate (de la 2.500 de cazuri în 2009 la 5.000 de cazuri în 2013). Tot sciencenordic.com amintește de o amplă operațiune anti-drog desfășurată în Oslo când au fost arestate 500 de persoane, dar doar împotriva a nouă dintre ele s-au deschis dosare penale, restul fiind deportate. Profesorul Katja Franko de la Universitatea din Oslo atrăgea atenția că legile ar trebui aplicate în scopul în care au fost create: legea penală pentru infracțiuni, iar legea privind imigrarea pentru controlul migrației.Așa cum este acum, am creat un sistem de justiție cu două nivele, unul pentru norvegieni, altul pentru restul”, declara Franko pentru sciencenordic.com. […]/ integral pe digi24.ro

Cazul de astăzi, al unui inginer originar din zona Moldovei, care a ajuns în Norvegia la 30 de ani, după ce lucrase la mai multe firme din străinătate, diferă din multe puncte de vedere de cele prezentate anterior. De data aceasta, nu a fost vorba nici de acuzații de îndoctrinare religioasă, nici de suspiciuni că părinții ar fi exercitat acte de violență asupra copilului. A fost vorba despre o acuzație la fel de gravă, dar mult mai vagă, extrem de subiectivă și imposibil de probat, formulată de cadrele didactice împotriva mamei.

Tatăl, a acceptat, sub protecția anonimatului, să prezinte povestea sa echipei Digi 24. De aceea, vom folosi, în cele ce urmează, un nume fictiv: Claudiu.

„Mama este o piedică în calea dezvoltării copilului și a integrării lui în societatea norvegiană”

Problemele au început pentru familia de români la sfârșitul anului 2012, când băiețelul avea 5 ani.

„După un an de grădiniță (am dat copilul la gradiniță la 3 ani, timp în care mama a urmat cursuri intensive de limbă norvegiană la universitate, nu cele organizate pentru refugiați), am observat că vocabularul copilului era destul de sărac. Mama a început, din ce în ce mai insistent, să întrebe ce anume face grădinița în privința limbii. Ni s-a răspuns că limba se învață prin joacă. Neprimind niciun program al grădiniței, așa cum se obișnuiește în Norvegia, și auzind copilul plângându-se că nu are cu cine se juca, ba chiar că este bătut de către ceilalți copii, am revenit la grădiniță cu aceleași întrebări. În plus, am arătat că, în condițiile date, limba rămâne o mare problemă și am solicitat ajutor specializat pe parte de limbă. Ni s-a refuzat politicos cererea, insistându-se pe învățarea limbii prin joacă. Cât despre partea violenței dintre copii, cu impactul negativ pe care-l are asupra copilului nostru, ni s-a răspuns că sunt copii și că nu îi pot forța, dar că se înțeleg ei până la urmă”, povestește tatăl cum au început problemele pentru familia sa.

În paralel, grădinița a demarat o serie de ședințe cu părinții, la una din ele participând și un psiholog, care a încercat să-i convingă pe mamă și tată că metodele folosite de instituție sunt valide. Totodată, li s-a cerut părinților să aducă băiatul mai devreme la grădiniță (la 7.30 în loc de 9.00), pe motiv că va putea învăța mai bine limba norvegiană. „Până la ora 9.00, erau aceiași cinci-șase copii, niciunul nativ norvegian. În plus, ora 9.00 era mai convenabilă pentru noi, dat fiind programul nostru de lucru și activitățile din familie. Totuși, am convenit să aducem copilul la 7.30”, își continuă Claudiu relatarea.

„În ianuarie, la nicio lună după ultima ședință, s-au dat testele de limbă obligatorii și ni s-a comunicat verbal că testul a ieșit OK, cu mici probleme pe ici, pe colo, nimic grav. Imediat după test a fost un incident neplăcut în grădiniță, un caz de meningită bacteriană. Dincolo de faptul că autoritățile au tratat problema atât de discret, încât nici părinților nu le-au fost date detalii despre amploarea și gravitatea problemei, copilul nostru s-a simțit rău după vaccin aproape o săptămână, fiind la un pas de a fi spitalizat. În acest timp, firește că a lipsit de la grădiniță, motivul fiind adus la cunoștință grădiniței”, povestește părintele.

Acesta subliniază și faptul că medicul de familie le recomandase să nu scoată copilul din casă la temperaturi foarte scăzute, or în acele zile se înregistraseră și minime de -15 grade Celsius.

Scrisoare către Barnevernet după cinci zile de absență de la grădiniță

Totuși, considerând îndelungată o absență de cinci zile a copilului, grădinița a redactat o scrisoare către Barnevernet. Pentru a le fi prezentat documentul, părinții au fost convocați la o nouă ședință, catalogată de grădiniță ca fiind una „obișnuită”. Tatăl le-a adus la cunoștință reprezentanților instituției de învățământ că nu poate participa la întrevedere, din cauza unor obligații de serviciu, dar mama a fost prezentă.

„Știam că au obligația să ne anunțe data, locul, participanții și scopul, lucru care acum nu s-a întâmplat, pentru prima dată în mai bine de 10 ședințe. La sedință au participat managerul grădiniței, adjunctul și, în premieră, un translator român. Oameni pe care soția nu-i văzuse niciodată (doar pe adjunct îl văzuse o dată în 18 luni)”, precizează Claudiu. Cu prilejul întâlnirii, mamei i-a fost comunicat că, pe lângă problemele de limbă, băiatul ar avea și probleme de socializare. Mai mult de atât, mama a fost acuzată că „nu are aptitudini sau voința de a lăsa copilul să se dezvolte”, grija ei față de băiat „sufocându-l”. „Asta în condițiile în care copilul nostru stătea în grădiniță 8-9 ore pe zi, ocazional 5-6 ore. A căzut cerul pe soția mea!”, își amintește Claudiu.

„Fă ca ei, zi ca ei și treaba o să fie bună”

„Am sunat la Ambasadă, zilele următoare, și am aflat că singurul ajutor pe care ni-l pot da e doar un sfat, și ăla prost: “Fă ca ei, zi ca ei și treaba o să fie bună”. Am realizat că sunt al nimănui”, arată părintele român.

La două săptămâni de la trimiterea sesizării către Protecția Copilului, reprezentanții grădiniței au mai avut o întâlnire cu părinții. „Am înțeles clar, în urma ședinței, că scrisoarea către Barnevernet a fost trimisă de reprezentanții grădiniței pentru a ne arăta că trebuie să facem cum spun ei. Un mic șantaj cu legea-n mână, ca să spun așa”, continuă tatăl. După acest moment, reprezentanții grădiniței au jucat cartea liniștirii părinților, spunându-le că acum este totul în regulă, că băiatul socializează și face progrese în învățarea limbii norvegiene și că ei vor transmite toate aceste concluzii mai departe Protecției Copilului.

În intervalul care a precedat prima întâlnire cu reprezentanții Barnevernet, familia a încercat să afle cât mai multe informații despre Protecția Copilului și a vorbit cu oameni care se intersectaseră cu Serviciul. „Am realizat că suntem într-un mare pericol. Verbal, grădinița ne liniștea. Numai că internetul și oamenii pățiți spuneau altceva, așa că am păstrat o doză mare de neîncredere”, precizează Claudiu.

Anchetă la medic și Fisc

Prima întrevedere cu reprezentanții Barnevernet a fost programată în ajunul Paștelui catolic. Adică, într-o zi în care grădinița era închisă, fapt perceput de mamă și tată drept o nouă șicană. „Cum trebuia să fim amândoi părinții la ședință, am lăsat copilul la niște amici, imigranți și ei, care au o fetiță. Prima întrebare a reprezentanților Serviciului a fost “unde este copilul?” și au fost tare dezamăgiți să afle că băiatul se joacă cu copilul altor imigranți. Ne-au spus că își cer scuze pentru neplăcerile create, că nu și-au dat seama că suntem imigranți și s-ar putea să nu avem cu cine lăsa copilul”, povestește părintele.

Cât despre întrevedere, din partea Protecției Sociale au participat două doamne psiholog, care au explicat mamei și tatălui, formal și intimidant, că trebuie să păstreze confidențialitate maximă asupra întregii situații, în caz contrar riscând urmărirea penală. Le-au mai cerut să semneze o hârtie cum că sunt de acord ca Serviciul să culeagă informații despre caz din mai multe surse, inclusiv medicul de familie și Fisc, fără a le fi oferite explicații. „Am întrebat care e relevanța acestor informații pentru caz și, după răspunsul dat, mi-am dat seama că nu-i mai întrebase nimeni așa ceva. Mi-au răspuns în loc de relevanță, de unde iau informațiile și atât. Am depășit momentul stânjenitor repede, dar hârtia nu am semnat-o. Înainte de a pleca, am întrebat dacă grădinița a trimis vreun update și răspunsul a fost, sec, nu”, povestește tatăl. Cu alte cuvinte, reprezentanții grădiniței mințiseră când au zis părinților că vor transmite Barnevernet informații pozitive despre evoluția copilului.

„Au plecat ca niște hoți”

La o săptămână de la întâlnire, grădinița a mai testat o dată copilul în ceea ce privește cunoștințele de limbă norvegiană, fără ca părinții să fie informați (au aflat de noua evaluare doar pentru că mama a venit mai devreme la grădiniță, exact când unul din educatori testa copilul). „Am cerut o copie și, comparând testele, am observat că ies mai prost, arată o involuție. În același timp, verbal eram asigurați că totul este ok. Punând cap la cap cele scrise cu cele zise, reieșea clar că diferența dintre scris și vorbit e uriașă și că intențiile lor (grădiniță și Barnevernet) nu sunt tocmai ortodoxe, moment în care am decis plecarea din Norvegia”, povestește tatăl.

Pe la mijlocul lunii aprilie 2013, mama și băiatul au plecat, dar doar după ce familia și-a luat o serie de măsuri de precauție, începând cu aceea că nu a cumpărat bilete directe spre România, ci cu mai multe opriri, ca să pară că este vorba de o simplă excursie în străinătate. „Au plecat ca niște hoți, cu frica să nu vină autoritățile după ei”, precizează Claudiu.

În căutarea răspunsurilor și a dreptății

Tatăl a rămas singur în Norvegia, pentru a obține răspunsurile mult căutate și pentru a încerca să demaște atitudinea răuvoitoare a autorităților. A început prin a anunța grădinița că băiatul nu mai merge la ei, după care a cerut Barnevernet o întâlnire „în trei” (tată, Protecția Copilului, grădiniță). „Barnevernet mi-a comunicat că, între timp, au încercat să vorbească cu noi la telefon să ne comunice că au închis cazul, evident după ce grădinița i-a anunțat că nu mai aducem copilul la ei. Cât timp copilul a venit la grădiniță n-au făcut-o, deși trecuse aproape o lună de la ultima ședință cu ei”, declară tatăl.

„La ședința în trei, cel mai bun răspuns pentru afirmațiile scrise ale grădiniței a fost: “Așa am simțit noi”. Nimeni nu a fost în stare să-mi ofere ceva măsurabil, care să justifice afirmațiile grave pe care le-au făcut la adresa soției mele. Singurul lucru în privința asta era faptul că, la plecare, copilul sărea în brațele mamei de cum o vedea. Am avut o conversație spumoasă pe alocuri prin absurdul argumentelor, la sfârșitul căreia toată lumea se declara mulțumită că și-a făcut datoria și se scuza de eventualele greșeli, ignorând faptul că familia mea a trecut printr-o anchetă în care anchetatorii nu au fost în stare să-mi explice de ce mă anchetează mai exact, ce anume caută, ce și unde am greșit noi ca părinți”, relatează Claudiu.

Întrebări similare celor ridicate în acea ședință a pus tatăl, ulterior, și municipalității, Prefecturii și Poliției. Raportul Barnevernet pe caz i-a fost transmis după șase luni, timp în care tatăl a insistat săptămânal.

„Toți mi-au răspuns că Barnevernet și-a făcut treaba conform legii, însă nimeni nu a căutat să vadă motivele. Ba din contră, mi s-a spus în față (niciodată în scris când le-am cerut asta) că sunt ocupați cu alte treburi mai importante. Nici avocații n-au fost de vreun ajutor. Singurul care a fost mai receptiv la problema mea cu autoritățile a fost un judecător, care mi-a explicat cum stau treburile în Norvegia și ce opțiuni am în cazul în care vreau să ajung cu ei în tribunal. Dar, pentru așa ceva, îți trebuie cel puțin câteva sute de mii de coroane”, își încheie tatăl povestea.

Concluzia tristă a acestuia?

„Copiii în Norvegia îți pot fi luați și dacă ai grijă de ei, atâta timp cât intersectezi cumva interesele mărunte ale cuiva care cunoaște sistemul. Asta e impresia lăsată mie, n-am avut curajul sau nebunia să și probez asta, iar sfatul meu pentru cei care au probleme cu Barnevernet este să părăsească Norvegia dacă țin la ei mai mult decât la orice.”

Cazul Bodnariu, familia care a rămas fără cei cinci copii după ce a fost acuzată de abuz, a făcut ca spaţiul public să devină scena unei dezbateri crescânde despre regulile pe care românii plecaţi în Norvegia trebuie să le respecte odată ce au ales să trăiască în această ţară, despre autonomia părintelui în educarea propriului copil, dar și despre legitimitatea măsurilor de separare a familiilor și despre soliditatea motivelor în baza cărora s-a acţionat astfel. Dar, cazul Bodnariu nu este singular. Pentru a înțelege fenomenul în toată complexitatea sa, Digi24 aduce în prim-plan noi cazuri de familii de români care s-au intersectat, într-o formă sau alta, cu sistemul norvegian de Protecţie a Copilului (Barnevernet). Cazuri care, după cum veţi vedea, pot fi de două tipuri. Unii, asemenea familiei Bodnariu, sunt şi acum separaţi de copiii lor, alţii au reuşit să-şi păstreze familia întreagă fugind din Norvegia.

[…]/ integral pe digi24.ro

Până acum, cazul familiei Bodnariu și traumele la care aceasta este supusă de către statul norvegian au avut parte de o abordare mai degrabă emoțională. Este meritul doctorului Daniela Mariș că face pasul spre o abordare științifică, cu mintea lucidă și cu sistem riguros, într-un excepțional text, intitulat „Barnevernet sau mic ghid de psihiatrie cu susu’n jos”, publicat pe Facebook.

Chiar dacă medicul ezită să meargă până la capăt cu diagnosticul, enumerarea și punerea în ordine logică a „sindroamelor Barnevernet” duc spre o concluzie înfiorătoare: fie în Norvegia are loc un teribil experiment social, un amestec de Gulag și lagăr nazist, menit să schimbe structuri comportamentale pentru a crea o nouă rasă, fie, ca într-o celebră comedie hollywoodiană, nebunii au luat ostatici toți membrii conducerii ospiciului, prezentându-se ei drept noii conducători ai balamucului. Fie amândouă la un loc.Reproducem integral în cele ce urmează analiza Danielei Mariș.

`Am urmărit cu multă atenție desfășurarea dramei familiei Bodnariu, încă de la primele informații apărute pe social media. Asemenea multora dintre noi, am trecut și eu prin câteva stadii de procesare a realității, primul fiind cel de negare. În mintea mea, imaginea aceea idilică a țărilor nordice, superdezvoltate și supercivilizate, a Norvegiei în speță, cumva nu se potrivea cu incredibilul act al confiscării a cinci copii, cel mai mic dintre ei fiind încă alăptat la sân.

Am trecut la stadiul urmator, cel de informare legată de practicile faimoasei structuri de protecție a copilului numită Barnevernet. În săptămânile ce au urmat au ieșit la iveală niste aspecte desprinse parcă din Kafka. Tot mai multe situații documentate, surprinzător de asemănatoare cu a familiei Bodnariu, au apărut pe scena publică.

În urma publicării cercetărilor Mariannei Haslev Skanlånd, în legătură cu cele 69 de motive ale preluării de către Barnevernet a copiilor, au început să se lanseze întrebări de genul: „Ce are de-a face omleta și grosimea feliilor de pâine cu confiscarea copiilor?”; „De ce nu are voie copilul să le zâmbească străinilor de pe stradă?”; „De ce trebuie pedepsit printele pentru că bebelusul întoarce fața în partea opusă când e spălat pe față?”, etc.

Pentru că în spatele oricărui experiment, fie el medical, social sau de orice altă natură, stă o teorie anume, indiferent cât de genială sau stupidă ar fi ea, am încercat să o descopăr pe cea care guvernează activitatea Barnevernet. (Recunosc că am fost orientată în direcția corectă atât de interesul meu pentru psihiatrie ce datează încă din facultate, cât și de munca de documentare a mai multor persoane, printre care d-na dr. Mariana Goron și d-l Steven Bennett).

În acest fel am ajuns, pe de o parte, la teoria atașamentului, iar pe de altă parte, la legislația statului norvegian privitoare la protecția copilului.

Le luăm pe rând. Teoria atașamentului este o teorie lansată de psihiatrul britanic John Bowlby și completată de psihologul canadian Mary Ainsworth, care, pe scurt, susține (pe model evoluționist), că la baza comportamentului relațional al oricărui individ stă relația de atașare fundamentală, genetic determinată, formată încă de la naștere, de o anumită persoană.

Initial această persoană a fost considerată mama, ulterior însă a fost denumită generic “persoana de referință”. Această relație de atașare este att de importantă pentru copil, încât acesta își va organiza comportamentul și gândirea în așa fel încât această relație să aibă continuitate, această continuitate fiind esențială pentru însași supraviețuirea individului respectiv.

Copilul va “plăti” chiar cu deranjamente funcționale păstrarea atașamentului față de persoana de referință. Relația de atașament copil-persoană de referință este atât de puternică, încât afectarea ei, ruperea ei, dispariția ei, duce la tulburări emoționale și cognitive mai mult sau mai puțin grave atât în copilărie, cât și în viața de adult, tulburări care se traduc prin: pasivitate, apatie, retardul dezvoltării, agitație, hiperactivitate, lipsă de atenție, incapacitatea de a stabili relații semnificative și de lungă durată, instabilitate emoționala, depresie etc.

Este important de precizat aici că există câteva tipuri de atașament considerate NORMALE, chiar dacă nu toate sunt optime: atașamentul autonom (optim), relațional-evitant, nesigur-preocupat, neprelucrat și neclasificat.

De asemenea, există tipuri de tulburări de atașament PATOLOGICE, care se diagnostichează de către psiholog sau psihiatru, în urma unor evaluări minuțioase, prin teste standardizate și prin verificarea criteriilor de încadrare într-o anume categorie de patologie psihiatrică (pe baza DSM – Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale), și se tratează numai la indicațiile psihiatrului.

Cauzele cele mai grave care duc la tulburări de atașament patologice sunt: neglijarea, abuzul sau violența persoanei de referință asupra copilului.

Toate (aproape) bune și frumoase, însă problemele încep la modul în care agenții Barnevernet aplică aceasta teorie. Ca peste tot în lume, “practica ne omoară”. (Și dacă nu ne omoară, atunci spune multe despre noi). Am identificat câteva probleme majore, care devin cauzele dramelor prin care trec, fără exceptie, familiile despre ale căror situații am citit:
De departe, aspectul cel mai condamnabil este că se pornește de la prezumia de VINOVĂȚIE a părinților. Se pleacă din start în sens invers față de normal, și anume de la convingerea de nestrămutat că acei copii (care in final vor fi luați din familie) suferă, de fapt, de tulburare PATOLOGICĂ de atașament. Asta ar însemna automat că au fost fie abuzați, fie neglijați, fie loviți în vreun fel, astfel încât trebuie neapărat înlaturati din mediul agresiv.

Urmarea firească a acestei prezumții este să se caute (sau să se fabrice ad-hoc) dovezi în acest sens.

Această prezumție de vinovăție pleacă de la niște “îngrijorări”, “presupuneri”, exprimate de persoane care nu au calitatea de a evalua situatia d.p.d.v. psihiatric, dar li se oferă recomandarea și puterea de a o face, deschizând calea largă spre abuzuri ale sistemului. Vezi situația fetelor Bodnariu, care au fost luate pe un denunț în care directoarea își exprima “îngrijorarea” că “s-ar putea” ca fetele să fie disciplinate acasă.

O altă mare problemă este că diagnosticul de tulburare patologică de atașament (care, în marea majoritate a cazurilor, este FALS) îl pun niște persoane care NU SUNT PSIHIATRI. Dacă, în cel mai bun caz, sunt psihologi, din toate relatările de până acum reiese că aceștia nu aplică nici teste standardizate, nici evaluare repetată, cu stabilirea diagnosticului în funcție de toate criteriile din DSM.

Nici nu ar avea cum, căci totul se face pe fugă, se declară scurt ca așa ar sta lucrurile, fără dovezi, și se iau copiii n regim de urgență.

Psihologii care au încercat să semnaleze discordanța între situația familiilor și severitatea măsurilor luate au devenit indezirabili pentru sistem, din declarațiile activistului norvegian pentru drepturile omului Marius Raikerås. Conferențiara Gunn Astrid Baugerud, de la Colegiul Universitar de ȘtiinȚe Aplicate din Oslo, a sesizat, într-un studiu de psihologie criminalistică, aceasta discrepanță între problemele familiilor și măsurile extreme de preluare de urgență a copiilor într-un număr nejustificat de cazuri.

Felul în care se fabrică dovezile este o batjocură la adresa psihologiei și a medicinei civilizate, în mod special a psihiatriei.

Câteva exemple: copilul întoarce fața când este spălat pe față de tată – asta înseamnă că se teme de tată să nu fie lovit, nu o reacție normală a copilului atunci când i se pune mâna udă pe față, cum este de fapt; copilul privește cu interes alți oameni de pe stradă – aceasta înseamnă pentru Barnevernet criteriul A2 din DSM-IV-TR la tulburări reactive de atașament, și anume sociabilitate indiscriminativă a copilului (și nu interesul normal pentru alte ființe, care denotă dezvoltarea neuro-psihică normală a copilului, cum este de fapt); mama plânge când i se smulge copilul din brațe de către Barnevernet – deci este depresivă – fără evaluare, fără criterii de diagnostic, fără diagnostic diferențial; mama suferă de o profundă ambivalență în ce privește angajarea în relații interpersonale (ambivalență pe care tatăl copilului o neagă) – acest lucru sugerează, pentru Barnevernet, că mama are o tulburare patologică de atașament, care se va reflecta în atașamentul copilului față de mamă, aspect susținut tot de teoria atașamentului, dar neconfirmat în cazul în speță; copilul mănânca prea repede – cu siguranță a fost victima unui incest; copilul mănancă prea încet – cu siguranță a fost victima unui incest; copilului nu-i plac icrele – cu siguranță a fost victima unui incest (în ultimele trei cazuri nu am găsit nici un corespondent în psihiatria actuală); copilul este dus în mod obsesiv la medicul de familie sau la urgențe, pentru motive fictive, doar pentru a demonstra incapacitatea mamei de a-l îngriji etc.

Felul în care sunt tratați ulterior copiii luați dovedește tot o abordare întoarsă pe dos a teoriei atașamentului. Intenției evidente de a rupe atașamentele stabile formate în familiile biologice și de reatașare de alte familii, ca și cum dezlipim un sticker dintr-un loc și îl lipim într-altul, i se spune la Barnevernet “interesul superior al copilului”.

Să luăm exemplul copiilor Bodnariu. De ce au fost separați cei cinci frați? Pentru că se pot “popula” trei noi familii cu ei: cinci timbre pe trei plicuri, nu? De ce au fost grupați copiii mai mari doi câte doi, de vârste apropiate, și de ce li s-a dat program diferit de vizitare de către părinți? Pentru că atașamentul față de familia lor biologică este în stadii diferite de formare, în funcție de vârstă: Eliana și Naomi au deja un atașament stabil (format deja de la 5-6 ani în sus), deci ele au trebuit separate complet de părinți, fără vizitare, fără conversații telefonice, fără cadouri. Ca urmare, telefoanele de câte 10 minute permise părinților au fost o mare concesie, făcută doar de dragul autorităților române. Acest lucru nu ar fi trebuit niciodată să se întâmple, dar s-a întâmplat, grație implicării tuturor celor care au ieșit în stradă, astfel că s-a aflat că a existat o scrisoare a fetelor, care a fost împiedicată să ajungă la părinți, iar una dintre fetițe a declarat: “Am crezut că urmează să muriți”. Ele nu ar fi trebuit niciodată să afle că părinții nu sunt morți deloc, ar fi trebuit să înceapă deja să își pună în mișcare mecanismele de reatașare la noua familie, conform Barnevernet.

Cu cei doi băieți, de 2 și 5 ani, Matei și Ioan, situația este și mai inumană: la această vârstă, teoria atașamentului susține că despărțirile repetate au efect de “consolidare a doliului”. Ca urmare, mama a fost lăsată să îi vadă periodic, ca ei să dezvolte agresivitate față de ea, și apoi să nu mai dorească să o vada, pentru ca așa spune teoria că trebuie să se întâmple.

Acesta este motivul pentru care unul dintre copii a întrebat: “Chiar a spus tati că îi este dor de mine?”. Cu cel mic, nu și-au bătut prea tare capul, i-au permis cu “generozitate” mamei să îl viziteze de două ori pe săptămână, fiindcă el nici nu va ști că a avut-o de mama pe Ruth, dacă va rămâne la Barnevernet.

Nu a contat că au riscat retard în dezvoltare rupându-l de la sânul mamei, nu a contat nici că l-au iradiat degeaba cu o tomografie computerizată a întregului organism, deși puteau să-i facă ecografii neiradiante în diferite zone ale corpului, pentru a vedea dacă a fost sau nu agresat.

Merg mai departe cu raționamentul: dacă aceasta dezlipire de familia biologică – lipire de o familie surogat, urmată de multe ori de transfer la o altă familie, și apoi la o altă familie, ar fi atât de benefică pentru copil, de ce statisticile recente arată că se raportează un numar de 8-9 decese pe luna ale copiilor aflați în plasament, rată mult mai mare decât a copiilor din populația generală?

De asemenea, de ce rata adopțiilor copiilor norvegieni aflați în custodia Barnevernet este mult mai mică decat rata plasamentului temporar în familii surogat, care merge în majoritatea cazurilor până la atingerea vârstei de 18 ani, după cum a aflat delegația parlamentară română în urma vizitei din Norvegia?

Nici măcar nu intru în raționamente legate de aspectele financiare ale susținerii și promovării Barnevernet, au făcut-o alții înaintea mea, mult mai bine.

Întorcându-ne la al doilea punct principal al argumentației mele, care privește legislația norvegiană de protecție a copilului, trebuie menționate câteva aspecte. Motivele esențiale ale preluării copilului din familia biologică și plasarea lui într-o familie surogat sunt exact cele descrise de teoria atașamentului: neglijența, abuzul sau violența asupra copilului.

Aceasta nu ar fi o problemă în sine, însă statisticile publicate de Biroul național de statistică norvegian arată că, din totalul de motive, doar 20% se referă la neglijență, violență, abuz de orice natură și consum de droguri. Restul de 80% au motive nejustificate (“alte motive”).

Pe de alta parte, articolele din lege care guvernează activitatea Barnevernet și care sunt cele mai contestate, sunt cele cuprinse sub numărul 4.12, secțiunile A-D.

De exemplu, secțiunea A permite statului să preia un copil dacă condițiile fizice și psihologice din mediul de viață al copilului nu se ridică la standardul prevăzut de Barnevernet.

De aceea, dacă agentului nu îi place cum face mama omleta, sau dacă acesta consideră că feliile de pâine sunt prea groase, copilul este luat. Dacă părintele are o problemă temporară la picior și nu se poate urca pe scară să spele geamul, copilul este luat. Dacă hainele nu sunt împachetate în șifonier așa cum dorește agentul, copilul este luat etc. Logic, nu?

De asemenea, secțiunea D a aceleiași legi recomandă statului să preia copilul dacă se SUSPECTEAZĂ că acesta va suferi neglijență sau abuz cândva în VIITOR. Ca urmare, părintele care provine el însuși din custodia Barnevernet, este însemnat cu fierul roșu și este considerat la risc, așa că nu va avea parte de copiii proprii. Părintele care a apelat vreodată la Barnevernet, este automat trecut pe lista neagră și urmărit pâna în… pânzele albe (la propriu). Părinților cărora li s-au luat deja unul sau mai mulți copii, trebuie să le fie clar că toți copiii pe care îi vor mai avea vreodată în Norvegia vor fi confiscați în același chip. Fără asistență, fără ajutor, fără consiliere, fără un diagnostic corect, fără un tratament corespunzator. O activitate neprofesionistă, prestată de niște agenți fără pregătire corespunzătoare, deghizată ca “interes superior al copilului” și glazurată cu o urmă de psihiatrie întoarsă pe dos – aceasta este protectia copilului din Norvegia.

Nu pot încheia fără să spun că există și o altfel de asistență psihiatrică în Norvegia, așa cum a înțeles să o practice asistenta medicală cu specializare în psihiatrie infantilă, Ruth Johanne Bodnariu: prin consilierea telefonică a adolescenților pentru evitarea actelor de auto-agresiune, prin intermediul liniei de urgență Kirken SOS. Pentru aceasta, precum și pentru activitatea ei cu copiii străzii din România, ea a fost citată în 2012 în cel mai prestigios jurnal psihiatric din țările scandinave, Jurnalul de Sănătate Mintală. Pe un astfel de OM, Barnevernet o “răsplătește” luându-i copiii. Dacă este implicată aici și răzbunarea personală a unui agent Barnevernet, cu atât mai rau. Rezultatul este umilitor pentru toată tagma medicală.

Sunt acum la etapa in care mi-am definitivat diagnosticul asupra Barnevernet. Nu m-am grabit să îl declar, fiindcă am avut nevoie de timp pentru documentare, căci situațiile acestea de viață și de moarte nu se pot evalua într-o zi-două. Însă, până când statul norvegian continuă să susțină, cu o candoare demnă de o cauză mai bună, încălcările flagrante ale drepturilor omului și ale tuturor principiilor de bună practică medicală, produse de Barnevernet, m-am hotărât: nu mai vreau să văd fiordurile în următorii 50 de ani.

De la jumătatea lunii noiembrie a anului trecut, mai exact din ziua de 16 noiembrie – dată care a consemnat reținerea celor cinci copii minori ai familiei Bodnariu de către Serviciul de Protecție Socială (Barnevernet) pe motiv că micuții ar suferi corecții fizice din partea propriilor părinți – lucrurile au început să se „dezghețe” în Norvegia.

În ce sens? S-au înmulțit reportajele televizate în care sunt prezentate cazuri de abuzuri ale Barnevernet. E adevărat, teama de această instituție îi determină pe părinții norvegieni să dea declarații sub protecția anonimatului. Ei sunt filmați, de fiecare dată, din spate, iar vocea le este schimbată, pentru a nu fi recunoscuți. Oamenii se tem, dar încep să ia atitudine. Mai ales după ce au fost prezentate, în luna decembrie, protestele desfășurate în SUA, în România, în Spania, în Republica Moldova, în fața sediilor ambasadelor Novegiei.

„Tunurile”, pe angajații Barnevernet și pe familiile-surogat

Cel mai important demers a fost consemnat la sfârșitului anului 2015, când, la NRK (post de radio și de televiziune care apaține statului) au fost difuzate mai multe reportaje cu părinți norvegieni, majoritatea din vestul țării, care semnalau diverse abuzuri ale Barnevernet. Mai mult, aceste familii autohtone au solicitat, printr-un demers oficial, înființarea unei comisii de stat care să apere părinții de derapajele Serviciului de Protecție a Copilului. Situația este puțin ciudată, pentru că această comisie ar intra în conflict de interese cu o organizație care aparține tot de statul norvegian. De remarcat, totuși, că Barnevernet nu este un organism 100% de stat, în acționariatului acestui așazis serviciu social regăsinduse, cu procente însemnate, și șapte „jucători” privați.

De asemenea, în Norvegia se vorbește tot mai mult despre interesele financiare ale zeloșilor angajați Barnevernet, ca re sunt re compensați cu sume generoase pentru fiecare „caz rezolvat”. Nu sunt cruțați nici părinții-surogat, care au ajuns să trăiască pe spinarea altora doar pentru că adoptă copii luați cu forța din alte familii. Primind în jur de 50.000 de euro anual pentru un singur copilaș, precum și numeroase facilități (vacanțe gratis, scutiri de taxe, medicamente la prețuri derizorii), părinții-surogat ajung, de cele mai multe ori, să nu mai muncească pentru a se întreține.

[…]/ integral pe evz.ro

*

 


Categorii

Confiscarea copiilor de catre stat, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Video

Etichete (taguri)

, , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

22 Commentarii la “ACUZATII GRAVE: copiii familiilor BODNARIU si NAN s-au prezentat cu LEZIUNI la intalnirea cu parintii lor. “BARNEVERNET URMARESTE SUBMINAREA SISTEMATICA A AUTORITATII PARINTILOR”/ Un alt abuz incredibil al Norvegiei: ROMÂNCA CE A CASTIGAT PROCESUL CU BARNEVERNET, DECIZIE DE EXPULZARE! Crimmigration – sau RASISMUL sistemului de justitie norvegian/ ALTE CAZURI ALE ABUZURILOR BARNEVERNET: „Mama este o piedică în calea dezvoltării copilului și a integrării lui în societatea norvegiană”

  1. Foarte multe experimente s-au facut pe populatie mai ales in unele tari, dar pana la urma cele mai multe au luat sfarsit. Ceea ce se intampla in Norvegia ar intra, daca ma gandesc bine, la trafic de persoane, mai precis de copii. Ceva mai urat nu exista si ma rog ca aceasta masinarie de distrus oameni sa fie demascata si aruncata la gunoiul istoriei.

  2. E bine ca s-a facut public cazul.. Cu ocazia asta romanii or sa fie mai atenti in a-si creste copiii in acele tari.

  3. Adevărul este, că norvegienii ar tb să ia atitudine împotriva abuzurilor Barnevernet. Problemele lor sunt 2: mai întâi, chiar nu sunt informați despre puterea efectivă a Barnevernetului și a abuzurilor acesteia, apoi le este greu să creadă, că la nivel local (Barnevernetul are numai oameni din comunități), vecinii lor ar putea să acționeze în mod abuziv și cu totală nesimțire față de copii și familii și cu f mare dragoste de bani.
    Deci, cu cât mai mulți norvegieni vor afla depre tărășenie, cu atât mai repede se va termina. Cel puțin în această formă necontrolată de către nimeni.

  4. Norvegia ne ignoră dacă lasă o adunătură de 200 000 de persoane să râdă de morala EUROPEI !!! STATUL NORVEGIAN NU EXISTĂ ?! EXISTĂ STATUL B A R N E V E R N E T _ în capul a 4 milioane de norvegieni crescuţi de familii surogat !!! Mai rău decât ISIS care măcar omoară copiii şi aceea se vor mântui . AICI SE TRANSFORMĂ ÎNTR-UN FOCAR DE FAMILII SUROGAT CARE FURĂ DREPTUL DE A FI STĂPÂN PE TRUPUL NOSTRU DE FEMEI :Se va tinde spre a se naşte copiii la comandă pentru că BARNEVERNET este stăpân al trupului oricărui om de pe teritoriul norvegian

  5. Asa zic s eu; daca ti i ia Dumnezeu ii stii la EL;
    dar asa e mult mai grav.
    Cum de coilasii au acelas fel de semne:
    coiii fam Bodnariu si ai fam.Nan?
    Cel mici lovit la fata baieteii;
    cei mari pe spate, arsura????
    Este inimaginabil!!!!
    este ff dubios.
    Cum de nu dau socotela nimanui?ca doar Stalin a murit, Hitler nu mai este.
    Ce este mai tare ?BANUL? MAMONA?

  6. erata
    copilasii

  7. Pingback: MASINARIA BARNEVERNET SI CAZUL NAN. ”Rugați-vă pentru familia Nan, e multă durere, e prea multă durere”/ MANIPULARI IN PROCESUL BODNARIU/ Unul din sefii Barnavernet: ACTIVISTA LESBIANA/ Profitabila industrie a rapitorilor de copii/ Marea Brita
  8. Pingback: “IN ROMANIA AZI AVEM DOAR LIBERTATEA COLIVIEI. Suntem supuși unei politici de defrişare a economiei ţării”. GHEORGHE PIPEREA: ”Suntem victimele unui NOU TIP DE CATEHISM GLOBAL, care ne impune SĂ NE DESPRINDEM DE RĂDĂCINI, inclusiv de
  9. Pingback: MASINARIA BARNEVERNET SI CAZUL NAN. ”Rugați-vă pentru familia Nan, e multă durere, e prea multă durere”/ MANIPULARI IN PROCESUL BODNARIU/ Unul din sefii Barnavernet: ACTIVISTA LESBIANA/ Profitabila INDUSTRIE A RAPITORILOR DE COPII/ “Norv
  10. Pingback: Aproape TREI MILIOANE de semnaturi PENTRU OCROTIREA FAMILIEI IN CONSTITUTIE. Conferinta Coalitiei pentru Familie si lansarea unor propuneri de masuri privind familia (Video)/ Raport despre copiii rapiti de BARNAVERNERT: 76% dintre acestia ar fi dezvoltat
  11. Pingback: Aproape TREI MILIOANE de semnaturi PENTRU OCROTIREA FAMILIEI IN CONSTITUTIE. Conferinta Coalitiei pentru Familie si lansarea unor propuneri de masuri privind familia (Video)/ Raport despre copiii rapiti de BARNEVERNET: 76% dintre acestia ar fi dezvoltat P
  12. Pingback: FAMILIA BODNARIU SI-A RECUPERAT TOTI COPIII! | Cuvântul Ortodox
  13. Bisericile Creștine TREBUIE să intervină! Sa lăsăm porcăriile pe care le invocam diferențe între noi creștinii și să luptăm pt ce este creștinesc, până nu este prea târziu. Eu sunt ortodoxa și am pretenția ca Pastorul, Ierarhul tarilor de nord și alți prelati religioși să intervină de urgență și ferm. Fără menajamente față de adulți SPRE PROTECȚIA COPIILOR ABUZAȚI. Putem admite o îndoctrinare sistematica a norvegienilor, DAR, ÎI LĂSĂM ÎN ÎNTUNERIC? ? La ce existați, șefilor religioși, dacă nu vă faceți treaba? Nu vă este teamă de Dumnezeu? Doamne ajuta.

  14. @Elena Gui

    In cazul Bodnariu s-a manifestat o solidaritate reala, la firul ierbii, lucru care a si dus la rezultatele pozitive de acum. Iar episcopul roman din tarile nordice s-a implicat personal, sustinand aceasta familie de penticostali, desi cultul respectiv din Norvegia se lepadase de ei. Critica dvs e si tardiva, si nedreapta, si prost orientata. Diferentele intre doctrinele crestine nu sunt deloc “porcarii”, daca stim despre ce vorbim…

  15. Pingback: TRAUMELE CUMPLITE ALE COPIILOR FAMILIEI NAN, confiscati si abuzati de Barnevernet, infatisate la TVR, de MAMA COPIILOR si de DR. PAVEL CHIRILA/ Ajutor pentru FLORIN BARBU, românul din Marea Britanie ai caror copii ar putea fi dati unui CUPLU GAY pe 20 IU
  16. Pingback: FAMILIA BODNARIU a decis SA RAMANA IN ROMÂNIA dupa ce procuratura norvegiana i-a pus pe parinti SUB URMARIRE PENALA! “Caracatița uriașă nu rămâne niciodată datoare! Este numai un subterfugiu de a-i aresta pe soții Bodnariu și a le lua iară
  17. Pingback: FAMILIA NAN A CASTIGAT RECURSUL IMPOTRIVA BARNEVERNET! Politia copilului a pierdut procesul dupa o decizie in UNANIMITATE a judecatorilor | Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: DUMITRU NAN A FOST ARESTAT! | Cuvântul Ortodox
  19. Pingback: Norvegia: decizie favorabilă a justiției pentru familia Nan | Cuvântul Ortodox
  20. Pingback: COPIII - AI NOSTRI ORI AI STATULUI? Cum se instaureaza, sub pretextul interzicerii pedepselor fizice, o reala POLITIE A FAMILIEI
  21. Pingback: SCANDALUL MUSAMALIZAT AL NORVEGIEI. O ancheta BBC despre expertul psihiatru al BARNEVERNET condamnat (la doar 2 ani si pastrand custodia copiiilor sai!) pentru PORNOGRAFIE INFANTILA. Autoritatile norvegiene sunt acuzate de complicitate si pentru pastrarea
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare