PREASFINȚITUL MACARIE împreună cu enoriașii de la Stockholm, în rugăciune CU și PENTRU CAMELIA SMICALĂ (video, text): “SUNTEM ÎMPREUNĂ! Aceasta înseamnă Biserica. SĂ TE DOARĂ ATUNCI CÂND FRATELE TĂU ESTE ÎN DURERE. Este cumplit atunci când dragostea de mamă, afecțiunea fraternă și nevoia de familie SUNT CĂLCATE ÎN PICIOARE”
Episcopia Scandinaviei:
Episcopul Macarie cu enoriașii de la Stockholm, către Camelia-Mihaela Smicală: „În inima noastră ești și tu iubită mamă și soră, în inima noastră sunt și copilașii tăi! Suntem împreună!”
Pentru a veni în ajutorul greu încercatei familii Smicală din Finlanda, Preasfințitul Părinte Episcop Macarie Drăgoi al Episcopiei Europei de Nord a oficiat miercuri seară, 5 februarie 2020, în Paraclisul Centrului Eparhial din Stockholm, Slujba Acatistului Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți”, fiind înconjurat de un sobor de preoți și diaconi și de numeroși credincioși din comunitatea românească din capitala Suediei. La momentul de rugăciune a participat şi Camelia-Mihaela Smicală, care a purtat după slujbă un dialog cu cei prezenți.
În cuvântul său, ierarhul ortodox român al Europei de Nord, s-a referit la situația dramatică în care se află Camelia-Mihaela Smicală, doctorul român din Finlanda care de câţiva ani nu reuşeşte să fie din nou alături de copiii ei:
„Ne-am adunat împreună în această seară ca să împreună pătimim și împreună să ne rugăm Preasfintei Născătoare de Dumnezeu-Bucuria tuturor celor necăjiți, Mângâietoarea tuturor celor care sunt în necazuri și în dureri, cea care ne înseninează neîncetat cerul mohorât al inimilor noastre și ne acoperă de năvala ispitelor.
Îi suntem alături în gând și în faptă greu încercatei mame Camelia Mihaela și copilașilor ei Johan-Mihail și Maria-Alexandra, iar acum ne bucurăm că o putem găzdui pe această greu încercată mamă aici la Centrul Episcopal din Stockholm și o putem primi în sânul comunității noastre românești. Durerea este din ce în ce mai mare, deoarece Mihai, după cum v-am înștiințat, a fost transferat într-o instituție cu un regim foarte strict, iar Camelia-Mihaela trăiește o mare durere însă, se roagă cu nădejde gândindu-se și la ziua în care va putea să fie împreună cu copilașii ei. Noi ne solidarizăm și ne rugăm împreună cu ea, și pentru ea, și pentru copilașii ei.
O doare pe Camelia Mihaela, îi doare și pe copiii ei Mihai și Maria această dramă prin care trec, însă ne doare și pe noi iubită mamă și soră și iubiți copilași! Ne doare fiindcă suntem fiecare în parte mădulare ale Trupului tainic, ale Bisericii, așa cum ne spune Sfântul Apostol Pavel, iar când suferă un mădular, suferă împreună toate mădularele. Aceasta înseamnă Biserica. Să te doară atunci când fratele tău este în durere, să fii bucuros atunci când fratele tău este în bucurie și să fii neliniștit atunci când cel de lângă tine este neliniștit.
Dragostea de mamă și afecțiunea fraternă sunt cele mai profunde și mai puternice atașamente umane. Din nefericire, este cumplit atunci când se pornește război împotriva acestora, când dragostea de mamă și afecțiunea fraternă și nevoia de familie sunt călcate în picioare.
Însă nu trebuie să deznădăjduim, ne punem nădejdea în ajutorul Preamilostivului Dumnezeu! De aceea suntem laolaltă o comunitate vie, iar aceasta înseamnă ca inimile noastre să bată la unison în același ritm. În inima noastră ești și tu iubită mamă și soră, în inima noastră sunt și copilașii tăi. Suntem împreună! De aceea mă bucur foarte mult că v-ați adunat în număr mare împreună cu slujitorii altarului, dumneavoastră, enoriașii, ca să vă exprimați solidaritatea și dragostea cu această greu încercată mamă!”, a mai spus ierarhul.
Camelia Smicală a mulțumit celor prezenți la slujbă pentru că nu au lăsat-o singură:
„Noi suntem singuri în Finlanda, mai este și Andreea, Preasfinția Voastră, care suferă și ea.
De 19 ani eu am mărturisit pentru fiecare copil al meu și de 19 ani de când am mărturisit, prin aceasta am mărturisit, am născut copiii. A fost o luptă pentru ca să îi nasc pe fiecare dintre ei și îmi cer iertare, nu prea sunt în stare să vorbesc, dar vă mulțumesc, pentru că în Finlanda nu aveam pe nimeni. Pe mine mă doare cel mai tare că nimeni de acolo nu a avut nici măcar curajul să meargă și să împărtășească copiii care se împărtășiseră în fiecare duminică și în rest nu știu, Dumnezeu să mă ierte și să ne ierte pe toți. Eu știu că am salvat mii de oameni ca medic, peste 25 de ani. Fiecare dintre ei au fost ca și copilul meu.
Vă mulțumesc că nu ne-ați lăsat! În Finlanda eram chiar singură. Și Mihai și Maria sunt singuri și ei se luptă. Au încercat să îi îndepărteze de credință și pe ei și asta încearcă în continuare și sunt sute de mii de copii în toată Scandinavia, în toată Europa de Nord care sunt, exact cum Irod a ucis pruncii. Uciși și distruși în acest fel. Nu exagerez, am spus-o peste tot. Sunt sute de mii și cei mai mulți nu se pot apăra, că nu-L au pe Dumnezeu și nu are cine să le ducă crucea. În Finlanda sunt peste 30.000. Nu știu, așa simt, că diavolul atâta poate să lupte cu mamele și cu copiii. Și iertați-mă, eu nădejdea mi-am cam pierdut-o, dar, Doamne, ajută necredinței mele! Amin! Amin! Amin! Și eu vă iubesc pe toți!”
Preasfințitul Părinte Episcop Macarie a oferit în dar Cameliei Smicală, icoana Maicii Domnului și icoana ocrotitoarei sale, Sfânta Cuvioasă Camelia, nevoitoare la Ecoulives în Franța, în secolul al V-lea, precum și noua Carte de rugăciuni a Episcopiei Europei de Nord, încredințându-o că nu avem altă armă de luptă pentru depărtarea ispitelor, decât rugăciunea.
Legaturi:
Ce mare este Dumnezeu! Trimite in cele mai cu probleme episcopii cei mai sufletisti arhierei!
Bunul Dumnezeu să-i răsplătească PS Macarie dragostea și jertfa, iar pe îndurerata mamă să o întărească în neputințele ei, pentru că este un lucru peste puterea ei să lupte cu atâția potrivnici !!! Dar mă întreb, ca bărbat și ca tată, ce fel de om este (dacă poate fi numit om) tatăl copiilor ??? Cum să-i iei de lângă mama lor și să-i încredințezi statului ??? Ce fel de monstru este acest stat finlandez (a cărui sistem de învățământ și-l dorește ca model ministra învățământului din România) dacă a educat, a pregătit pentru viață un astfel de tată ??? Bunul Dumnezeu să ne lumineze pe toți și pe acest tată rătăcit !!! Iertare și Doamne ajută tuturor !!!
Doamne miluieste-i si intareste-i pe ei si pe toti care se afla in situatii similare!
Domnul sa ii intareasca si sa ii miluiasca! Si impreuna cu aceasta familie greu incercata, sa ajute Dumnezeu tuturor celor ce trec prin dureri asemanatoare!
https://www.facebook.com/camelia.smicala/posts/3032222256812233
@ Robert:
Ar fi necesar, cred, ca redai si in text continutul postarii Cameliei Smicala, deoarece nu poate fi vazut de toata lumea. Multumim!
Azi e despre el,Părintele nostru drag!
Nu sunt vrednică de El dar totuși a rămas lângă noi, așa cum l-am cunoscut. Am să vă povestesc ultima “ispravă” a Părintelui.
Plec la Stockholm, la IPS Macarie, mai mult moartă decât vie. La episcopie o găsesc pe sora Teodora și ea “opera” Părintelui Iustin, “pescuită” din lume de el. Povestim împreună seara de Părintele și-l simțim lângă noi. Sora Teodora avea o tuse de mai bine de 2 luni și nu îi mai dădea de cap. Eu, stetoscop ioc, parafă ioc, venit cu capul în traistă. Dăm sfoară în țară și facem rost de un stetoscop, o ascult pe sora, da’ acum cum să scriu o rețetă cu antibiotic când cardul de medic rămăsese la Tampere? Sunăm peste tot, și la medici români din Suedia, nimeni nu vrea să scrie rețeta.
În altă ordine de idei mă frământam că nu am adus un buchet de flori la icoana Maicii Domnului de la Episcopie.
Trece timpul, într-o seară vine peste noi o amintire cu Părintele Iustin. La Părintele era puhoi de lume la ușă, chiar și atunci când era bolnav. Maicile încercau pe cât puteau să îl protejeze pe Părintele, să se odihnească un pic. Tocmai când maicile, printre care și sora Teodora, le spuneau oamenilor să facă liniște că Părintele se odihnește apare Părintele și spune în stilul lui caracteristic :”Cine doarme, măi? De ce mințiți oamenii? Lăsați-i , măi, să vină!”
Am râs amintindu-ne, pentru că Părintele era hâtru in iubirea lui pentru oameni, iar acel “măi” era proverbial.
În seara dinaintea plecării, după ce l-am dus pe preasfințitul Macarie la aeroport, sună o familie din Stockholm și anunță că vrea să vină la Episcopie să se întâlnească cu noi. Era cam ora 9 seara, nu-mi făcusem bagajele și nici check-in-ul. Cum preasfințitia sa Macarie era în drum spre Oslo și rămăsesem doar noi două acasă, ne dădea târcoale aghiuță. Ne uităm una la alta și din priviri ne facem planul cum să “mătrășim” rapid vizitatorii și să scăpăm Facem și un plan. (Iertare oameni buni!!! ). Nu eram obosite dar pur și simplu nu aveam chef. (dacă ar fi fost acolo preasfințitul Macarie, nu am fi avut curajul, că el stă, ca și Părintele Iustin, ore întregi cu oricine are nevoie). Buuun!!!! Planul făcut, vine și familia respectivă, cu doi copii mici, o fetiță Maria cam de 4 anișori, un băiețel de puțin peste un an și împreună cu ei o doamnă stomatolog, româncă și ea. Măriuca îmi întinde un buchet de flori și mergem împreună să îl punem la icoana Maicii Domnului. (rezolvat cu florile, deci!). Stând de vorbă cu oamenii și jucându-ne cu cei doi copilași absolut adorabili, am uitat de plan și de toate.Acea familie plănuiește să se întoarcă în România și tot cu Părintele în suflet sunt.Iar Măriuca din Stockholm a fost cea mai bună terapie pentru mine.
Îmi vine ideea și o întreb pe doamna doctor dacă nu poate scrie o rețetă cu antibiotic. Doamna îmi răspunde imediat că să îi dau un laptop și scrie. În 5 minute s-a rezolvat și cu rețeta, după ce ne chinuisem nu știu cât să o obținem.
Și uite așa, Părintele nostru drag ne-a rezolvat cele două probleme, ieșind pe ușă și spunând :”Cine doarme, măi? De ce mințiți oamenii! Lăsați-i să vină la mine!”
Părinte Iustin, noi, cei păcătoși, mai avem nevoie și de minuni din acestea, pentru a ne întări în credință. Te rog din suflet, scoate-i și pe Mihai și pe Maria din închisori și scapă-ne de urgia asta! Tu știi cel mai bine că pentru Dumnezeu i-am născut! Ne-au ajuns necazurile și nu le mai putem duce.Iartă-mă pentru toate trăznăile! Te iubim! ❤️
La mulți ani în rai, Părinte Iustin!
Ms RobertCr