CATEVA NOTE DUPA ALEGERILE EUROPARLAMENTARE. Spasmele “reformistilor” autohtoni si efectele DIVERSIUNII LGBT din Franta si Marea Britanie. Observatii despre CANDIDATURA LUI IULIAN CAPSALI

26-05-2014 8 minute Sublinieri

courier-international

1. Delirul “eurofililor” autohtoni. Absolut grotesca si de nevindecat reactia unor “lideri de opinie” fata de rezultatele de la alegerile europarlamentare de ieri. Un crucisator dirijat care actioneaza la ordin considera ca poporul a votat majoritar cu alianta de la putere din Romania din cauza de “servilism”, un altul care frizeaza fascismul social si biologic (crezand in superioritatea biologica a bogatilor fata de saraci) isi blestema zilele ca este “condamnat la locul de nastere”, majoritatea inalta vaiere prelungi si neconsolate despre cum dau romanii tara pe mana coruptilor, altii se agita frenetic si fanfaronard chemand la cruciade impotriva “feudalismului rosu“.

Este grotesc faptul ca niste oameni care urasc societatea in care traiesc, dispretuiesc oamenii alaturi de care traiesc, care se cred destepti, frumosi si indreptatiti sa fie “elite”, adica sa traiasca parazitar din ce produce poporul “inferior”, se asteapta, totodata, sa fie adulati, apreciati si… votati de catre aceeasi societate care “nu-i merita”. Abia atunci am avea un dezastru social, cand astfel de oameni, anti-sociali si anti-romani, ar fi votati si aprobati in mod masochist de societate. Ce se intampla, din punct de vedere al validarii social-electorale, este un lucru pana la urma firesc, de asteptat: corpul social cauta un echilibru fata de falanga celor care sunt pusi pe rupere si intimidare (adica pe o agenda agresiva in termeni de politici publice si in termeni ideologici) si, oricum voteaza dupa cu totul alte criterii decat cele ale “reformarii”, “modernizarii”, “europenizarii”

Cei care isi revendica statutul de euro-atlantici “fermi” au un discurs absolut gaunos, artificial, fortat. Mincinos si gaunos este si discursul oportunisto-patriotard-de-ultima-ora al PSD, insa “reformistii” nu doar mint, ei reproduc o frazeologie stridenta, atat pentru ca e formulata isterico-retoric (cu emfaza, cu virulenta), cat si pentru ca nu cred nicio iota din ea si e si rupta de orice fel de asteptare in societate.

O asemenea ruptura nu este doar fata de societate, ci si fata de realitate. “Elita” se inchide tot mai mult in cercul stramt al privilegiatilor, consolandu-se cu serviciile secrete si, la mari ocazii, plangand pe umarul cate unui Biden venit la Bucuresti.

LATER EDIT: Totusi, se simte un vant nou chiar si in zona ”dreptei”. O repliere strategica, un inceput de reorientare, de cerere de renuntare la discursul paternalist-agresiv practicat de Traian Basescu, cu atat mai strident cu cat defileaza cu Elena Udrea in frunte, o critica a identitatii ”reformiste” si ”modernizatoare”, la unii chiar si o admiratie fata de modelul reprezentant de independentul Mircea Diaconu. A se citi, in acest sens, opiniile urmatoare:

6% înseamnă eșecul unui fel de a te raporta la cei din jurul tău.

Din 2010 și pînă azi, am aflat de la Traian Băsescu numai că sîntem grași, mulți, leneși și că ”trebuie”. Trebuie să suportăm, trebuie să înțelegem, trebuie să luptăm. Acum cîteva zile ”România trebuia să înțeleagă că trebuie ca resursele de apărare să fie alocate”Chiar cînd trebuie, apare un trebuie în plus! Ca să ne intre în cap.

Duminică 25 mai 2014, în ziua alegerilor, președintele ne-a anunțat că ”românii trebuie să vină la vot”. Nu discut ideea, ci acest imperativ epuizant, această mobilizare nesfîrșită pentru care nimeni nu mai are energie. Sau, dacă ar avea rezerve, nu mai are chef, s-o spunem pe aia dreaptă!

Cînd, ca politician de dreapta, înlocuiești piața cu gașca și meritul cu Elena Udrea, nu-i mai certa pe oamenii de dreapta că nu vin la vot! Și, în general, nu mai certa pe nimeni!

Sigur că, după o expresie inspirată a Angelei Merkel, ”o țară care cere puțin de la cetățenii săi nu poate evolua”. Dar nici o țară care cere mereu și, mai ales, cere strident, fără o minimă compasiune și respect pentru ce face mai apoi cu resursele pe care le cere, nu are  cine știe ce trecere din partea cetățenilor săi.

Alina Mungiu observa încă de acum 4 ani tonul agresiv al celebrei conferințe de presă cînd s-au tăiat nivelator salariile, halal măsură de dreapta să razi fără nici un criteriu costul performanței!, și scria că ”președintele Băsescu ne ceartă pentru că sîntem prost guvernați!”. De atunci, tot într-o ceartă o ducem.

Să dojenești mereu, să te cerți cu toată lumea, ăsta e un stil agresivo-paternalist care nu mai funcționează în condițiile noii lumi. Nimeni nu e atît de mare încît să fie dirigintele etern. Nici google, simbolul puterii și a alegerii în lumea de azi, nu ceartă. Servește, educă, distrează, conduce, ne ia banii, dar nu-și ceartă clienții. De ce ar fi cetățenii mai prost tratați decît clienții?

Lumea s-a schimbat, vin noi generații care nu-și mai plasează centrul aprobării în afara lor. Noi, ”decrețeii”, sîntem probabil ultimii  români crescuți în cultul unei discipline de multe ori aliniantă și într-un spirit de sacrificiu care ne plasează în pretenția caraghioasă a unor salvatori de care nimeni n-are nevoie.

Nu mai ține să conduci oamenii cu cearta, cu reproșul permanent, cu ideea că poți crăpa cu barda un partid de dreapta și să ceri apoi unitate, că poate n-a băgat nimeni de seamă. Se termină o epocă. Iar cei care cred că totul se rezolvă mediatic să se mai gîndească un pic.

Dreapta n-a pierdut că n-are televziuni, are cel puțin două, B1 și Realitatea! A pierdut pentru că, atunci cînd a fost la guvernare, nu a făcut suficient pentru oameni. Nu să le dea, ci să le prețuiască meritul! Goana asta pentru imagine și pentru media partizană nu rezolvă lipsa ideilor, competențelor și a faptelor. E valabil și pentru stînga lui Ponta, Oprea și Constantin, care seamănă cu un salon de coafor, nu cu un proiect care să miște lucrurile înainte. Vă faceți voi permanentul în ecranul Antenei 3 și al RTV, dar vedeți dacă nu cumva voturile pentru Mircea Diaconu sînt voturi împotriva tuturor!

Cu cîteva zile înainte de alegeri, Elena Udrea se lăuda că ”De la Ceaușescu, nimeni n-a mai avut curajul să investească în pîrtii de schi. Peste 2 milioane de turiști au venit să le vadă”.  Tare nivel intelectual de argumentare pentru publicul de dreapta! Cînd cheltuiești 250 de milioane de euro pe pîrtii și motivația ta e ”că au fost văzute” asta arată de cîtă obsesie pentru imagine au ajuns acești politicieni să sufere.

Nimic nu mai are valoare, viață umană sau pîrtie de schi, decît dacă e văzut. Celebritatea înainte de orice. Nu contează că pîrtiile sînt pentru schiat, iar viețile pentru trăit, nouă ni se explică cum ”trebuie” să le înțelegem pe toate.

6% înseamnă că amenințările și cearta nu mai funcționează. La unii n-au mers niciodată.

Și cu asta am răspuns și postacilor care, de cînd am reluat cazul Galei Bute, au ajuns să dea telefoane anonime sau mesaje pe net care sună astfel: ”Nu ai cum sa scapi. Ti-ai bagat mintile in cap? Ai inteles mesajul sau trebuie sa continui comunicarea cu partenera ta de investigatii, sa afle adevarul despre Marele Justitiar. Sa vedem daca mai are chef sa munceasca alaturi de tine?!”.

Răspunsul e: nu ne mai certați că nu ne vom băga niciodată mințile în cap! N-avem nimic de ascuns.

Am fost la vot că am vrut, nu pentru că ”trebuie”.

 

2. Euroscepticismul pe val. Atitudinea eurofililor de la noi e cu atat mai flagrant deliranta cu cat in Europa, in tari ca Franta si Marea Britanie, au castigat alegerile forte politice cu un discurs destul de primitiv si de o forma comoda de incorectitudine politica, inexistente acum la noi. Astfel, Nigel Farage, seful UKIP, a ales sa exploateze la maximum marota “romanilor“, pe care nu-i vrea ca vecini, avand un discurs anti-imigratie suprapus peste chestiunea europeana (nu si peste chestiunea multiculturalismului, caci Farage nu a atacat razboiul cultural din Marea Britanie, ci strict imigrantii est-europeni adusi de deschiderea granitelor din UE). Daca “ai nostri” se dau de ceasul mortii pentru ca a castigat alegerile (oricum previzibil) cunoscutul PSD, ce ar trebui sa faca “elitele” britanice? Sa se arunce in corpore de la etaj, nesuferind rusinea ca poporul sau societatea lor, taman clasica democratie britanica, voteaza un discurs retard? Sa scrie editoriale furioase, spumegand ca regreta ca s-a nascut in Marea Britanie? Nu veti vedea insa astfel de manifestari in UK. Putem vedea analize, intrebari, putem vedea problematizari, insa nu jignirea oamenilor “de jos”, nu aere de elite neconsolate ca poporul nu le intelege agenda si ideile marete.

In Franta, la fel. Victoria Frontului National nu a fost insotita de un cor de injuraturi si de flegme aruncate in scarba asupra poporului francez, ci de asumarea responsabilitatii (chiar daca ipocrit, de forma) de catre elite. Si asta pentru ca prima lectie de “europenism”, de “democratie”, fundamentala lectie a omului politic si a elitei democrate ar trebui sa fie tocmai aceasta: a nu da vina pe societate pentru esecul politic, pentru agenda si valorile neimpartasite. Ca de aceea majoritatea se afla la josul ierarhiei de putere si elita la varf, ca sa stim care e cauza problemelor si de unde se “impute pestele”A face asta inseamna a declara un razboi civil asupra celorlalti membri – si, de atlfel, “reformistii” cei mai duri si puri de la noi chiar au tras semnalul unui astfel de razboi civil. 

La nivel general-european, votul acordat miscarilor eurosceptice confirma clivajul intre europolitica si natiuni. Ingrijorator este faptul ca eurocratii nu au de gand sa schimbe nimic din marsul lor. Vor continua cu sistemul lor european nedemocratic, nesupus consultarii populare, cu decizii care sunt derivate din agende netransparente, influentate de interesele marilor puteri vestice si ale marilor corporatii. Pentru aceasta elita, efectiv votul si opinia majoritatii nu conteaza. In schimb, ei ne sunt dati drept exemplu si model de democratie la care ar trebui sa aspiram complexati si rusinati.

Voturile pentru Frontul National si pentru UKIP sunt voturi date de o societate instrainata de politica mare a tarilor lor. Si nu e intamplator faptul ca in ambele tari s-a marsat la maximum pe agenda LGBT. Nu spunem ca aceasta a motivat, principial, votul eurosceptic in ambele tari, ci ca guvernele au cautat sa triseze adevaratele probleme sociale, economice, inventand agende false. In cazul Frantei, socialistii s-au vazut amendati drastic pentru programul lor axat pe “revolutia familiei”, care a provocat uriasele proteste impotriva legalizarii casatoriei homosexuale si a instituirii asa-zisei familii homosexuale. A fost o manevra facila la care a recurs Hollande pentru a deturna agenda emanciparii sociale, de care stanga face atata caz, din zona economica, acolo unde dicteaza corporatiile si interesele germane, catre zona culturala. Aproape aceeasi situatie in Marea Britanie, unde “conservatorul” Cameron a marsat pe aceeasi agenda, cautand sa fragmenteze potentialul contestatar al societatii prin impunerea aceleasi agende LGBT.

Votul eurosceptic mai este interpretat de unii (mai ales… romani) drept un vot al ”fricii” si al ”inchiderii in sine”, un vot de refuz a ”celuilalt”, contrastat, culmea, cu votul de la Eurovision. Ceea ce arata fie ca mintile unora au ajuns total stapanire de minciuna, incat nu mai pot vedea si intelege nimic, fie ca sunt indeplinite unele rigori propagandistice. Votul eurosceptic este tocmai dovada faptului ca celalalt real, in carne si oase, celalalt ca om de rand al societatii, celalalt cu valorile sale mostenite, a fost exclus din politica si din decizie, impunandu-i-se, totodata, o reeducare culturala si, prin austeritate, un efort tot mai mare de contributie (in bani, in munca) la edificarea UE. Conchita Wurst este o creatie in intregime artificiala, propulsata prin mecanisme in intregime construite, artificiale, pe prim planul scenei. Francezul de rand, britanicul de rand, insa, nu sunt creatii artificiale si nu sunt produsi de jurii si mecanisme de vot dubioase. Ei insisi sunt sursa votului si sunt baza societatii, ei sunt acel ”celalalt” exclus din mainstream care acum isi cere, cumva, drepturile inapoi. 

Drepturi pe care…. nu le vor capata, oricum. Caci Parlamentul European este o institutie semi-formala, care are un rol decizional minor fata de Comisia Europeana. Experimentul “modernizarii” si ‘europenizarii” fortate va continua, mai soft in Occident, mai brutal in periferia estica.

3. In ceea ce priveste candidatura lui Iulian Capsali, multi s-au intrebat ce este cu diferenta mare dintre numarul de voturi (la ultimele rezultate partiale, peste 48.000) si numarul de semnaturi. Semnatura este, insa, mult mai usor de obtinut decat votul, fie si pentru ca ea poate reprezenta o intentie de vot sau ceva chiar intamplator, cauzat de un voluntar mai insistent sau de un tabel de la vreo manastire. Intotdeauna exista o diferenta intre intentia de vot si votul efectiv.

Pana la alte analize, putem concluziona ca acest vot reprezinta nucleul dur al ”electoratului” ortodox, adica acel nucleu format din cei care sunt si se percep a fi drept ortodocsi activi social, atat prin participare religioasa propriu-zisa cat si prin conectarea la realitatile curente, la provocarile vremurilor etc.

Pana la urma, nu ar trebui sa ne surprinda asa de mult rezultatul votului. Daca ne gandim, aceasta cifra este putin superioara, cel mai probabil, numarului de cititori constanti ai revistelor si siteurilor ortodoxe. Sigur ca potentialul este mult mai mare, insa pentru activarea acestui potential ar fi necesare fie o vizibilitate mult mai mare a candidatului, fie printr-o mobilizare structurala pregatita in timp si mai eficienta. Principala lectie a votului ortodox de la aceste alegeri este confirmarea statutului de marginali al ortodocsilor activi, interesati, prezenti in viata Bisericii si a societatii. Din punct de vedere strict tehnic, nu este un dezastru, in conditiile in care e prima tentativa de acest fel si a fost facuta intr-un mod destul de improvizat. Strict teoretic, se poate construi ceva de aici, insa e limpede ca pentru acest lucru ar fi nevoie de o implicare sociala structurala a Bisericii (sustinere substantiala a ONG-urilor, sustinerea unor platforme de comunicare publica reala, dinamica – trustul patriarhal fiind o lectie de cum sa NU se faca o mass-media ortodoxa) si de o prezenta in spatiul public mai consistenta a personalitatilor ortodoxe, de influentarea dezbaterilor etc. Alta lectie este data de comportamentul ortodocsilor ”de duminica” – adica a celor care umplu bisericile duminica, mai ales in marile orase. E clar ca acestia nu sunt cuplati la tensiunile si preocuparile nucleului dur. Nu e cazul sa ne dezgustam elitist de aceasta pasivitate si de acest dezinteres, ci sa incercam sa-i intelegem cauzele. Exista foarte multi oameni care merg la Biserica si, totusi, nu participa la durerile si framantarile acesteia. Oare asta se intampla si pentru ca durerilor nu li s-a dat glas de catre cei in drept pana acum?

b2-1669x1080

Legaturi:

***


Categorii

Alegeri in Romania, Iulian Capsali, NIGEL FARAGE, Opinii, analize, Razboiul impotriva Romaniei, Tradarea intelectualilor, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

132 Commentarii la “CATEVA NOTE DUPA ALEGERILE EUROPARLAMENTARE. Spasmele “reformistilor” autohtoni si efectele DIVERSIUNII LGBT din Franta si Marea Britanie. Observatii despre CANDIDATURA LUI IULIAN CAPSALI

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 4 / 4 >>

  1. Dragilor, votul nu este minunea ce ne-o imaginam si nici absolvirea raspunderile esentiale si mult mai mari ce le avem.
    Cum putem fi atata de… (nu stiu ce termen sa folosesc), incât s` credem ca vom schimba ceva printr’o actiune atât de neânsemnata, ca un om (oricât de curat si de bine intentionat), va reusi sa faca ceea ce nu facem toti (cei ce suntem datori sa facem)?.
    Lupta noastra trebuie sa fi neaparat vie dar numai dupa îndreparul sfintilor parinti, pentru a fi fara de riscul de a de derapa in orice altceva. Si asa de vom lupta, Nero cel de astazi, va da iarasi, el însusi, foc Romei si va trece vinovatia asupra ortodocsilor. Vrem sa fim ajutor copiilor nostrii ? Sa luptam din toata fiinta, dar fara greseli ce pot stinge orice actiune si copromite credinta.
    Votul nu mai este ce trebuie sa fie. Nu mai schimba decât indivizi si metode de implementare. Societatea este supra împatimita. S’au stricat toate rânduielile lumii (cum zice psalmul). Verticalitatea nu mai are cautare nicaieri. Actul de studii si smecheria sunt totul, nu verticalitate, notorietatea si “carisma” ( puterea de a vraji si stapâni masele).
    Nu fratilor, cu votul nu schombam nimic. Parintele meu duhovnic (din vremea primilor mei pasi spre Dumnezeu, si care a facut trei ani de canal), î-mi spunea: “nimic nu se schimba fara jertfa si fara sacrificii, iar schimbarea este pe masura jertfei”. Structurile raului nu cedeaza un milimetru fara lupta si fara sacrificii din partea noastra. Stiu ca este comod sa votam (este si anonim), si gata, ne-am facut “datoria” fata de…. viitor si… .Daca nu iese nimic (din alegerea facuta), n-avem nici o vina… toti sunt… .
    Nu faratilor implicare în viata cetatii nu înseamna vot, ci tocmai VIATA. Suntem instruiti, avem posturi,functii, profesii, daruri, talent… avem biserica si taine… nu suntem neputinciosi. De pe functia pe care o avem , din cele ce Dumnezeu ne-a dat, din alea sa luptam. Sa fim vertcali si sa promovam, sa crestem si sa sustinem verticalitatea si credinta. Asumarea cu … vitejie (as zice) a tuturor conscintelor acestei lupte, sacrificiu de sine… nu anonomatul unui vot, care in cel mai bun caz trimite un entuziast, in groapa cu lei . Parintele Clepoa spunea o data ca acelasi pacat are greutate diferita. “Cine est ce ce a gresit ? Ca nu-i tot una, daca cel ce a gresit este un amarât de somer, ori este un profesor, un primar, un avocat un general… . Iertati. Eu asta cred si marturisesc.

  2. Iertati greselile din text.

    Cu cât ai nume mai de seamă
    Şi o poziţie mai sus,
    Cu-atâta eşti mai responsabil ,
    De ce-ai făcut (şi de ce-ai spus) .

    Trăirea, fapta şi purtarea ,
    Vorbesc adânc, (fără rostire),
    Conduc , decid , încurajează
    Spre rău (sau către mântuire).

    O gafă (mică), poate duce
    Pe foarte mulţi în rău, (departe),
    Încurajând nelegiuiţii
    (Şi vânătorii de păcate).

    Tăcerea poate fi pierzare,
    (Când se asteaptă un răspuns),
    Şi-i aprobarea celor rele,
    (Prin cele care nu s-au spus).

    Un gest necugetat aduce ,
    O confirmare (asteptată ,
    De cei care pândesc greşeala ,
    Şi şi-o doresc justificată).

    În greutăţile vieţii ,
    (Pe care altora le-ai pus),
    Belşugul tău, (simţit de ceilalți)
    Va dovedi un sens opus .

    Cu cât poziţia-i mai‘naltă,
    Cu-atât răspunderea-i mai mare,
    (Când una spui şi alta-i fapta,
    Pe care-o vede fiecare).

    Agoniseala ta, (prin ceilaţi)
    Şi viaţa-n lux peste măsură
    Şi’n desfătări, (când ţara geme),
    E-o vină grea, ce naşte ură .

    Chiar dacă lumea nu rosteşte
    (Şi nu auzi vreo osândire),
    Pentru greşeala săvârşită,
    Ea tot provoacă rătăcire.

    Ea tot provoacă public răul,
    Că-i aşteptată ca răspuns,
    De cei ce’acoperă păcatul,
    Prin ce-ai făcut (sau ce n-ai spus).

    Nu e uşor să ieşi în public
    Şi să nu fii precum un sfânt
    (În gest, în vorbă şi-n trăire,
    În port în hrană şi veşmânt).

    Prin tot ce eşti şi faci în public,
    Eşti şi model eşti şi chemare
    (Eşti şi rostire ne rostită
    Şi multora justificare).

    Atât în stat (cât şi-n credinţă),
    Cu cât eşti situat mai sus,
    Cu-atâta eşti mai responsabil
    La judecata lui Iisus .

    Sunt milioane ce aşteaptă.
    (Că vor prin tine să grşească ,
    Să-ncalce legea şi cuvântul
    Şi mai uşor să jefuiască).

    Cu-atât mai greu răspuns l’aşteaptă
    Pe cel ce-n mod voit, (de sus),
    Din interes strică ce-i bine,
    (Şi ce-a zidit în noi Iisus),

    Lovind în sufletele–n care,
    Iisus abia cu greu zideşte,
    (Prin libertate)’n greul crucii,
    Tot ce credinţa defineşte

    Lovind în cei fără prihană,
    Care înghit pâinea durerii,
    (Cu lacrimi, boli şi grele lipsuri,
    Şi-aduşi în pragul disperării).

    O , vai !!!..şi vai!!!…de-aceia care,
    Au înşelat pentru putere,
    (Şi nu le pasă de poporul,
    Şi Adevărul care piere)

    Şi vai de acei care în public,
    Slujesc păcatele pe faţă,
    (Corupţia, trufia, ura,
    Şi răutăţile din viaţă).

    Că (toţi), dau răului putere
    (Prin tot ce au făcut şi-au spus ,
    Şi-i folosit în făr ‘delege
    Şi împotriva lui Iisus).

    De la familiia de-acasă ,
    La presă şi guvern şi stat
    Biserică, învăţământ, cultură
    Vom da răspuns de ce-am lucrat .

  3. @ Ioan:
    Foarte relevant citatul, multumesc!

    @ Denis:
    Stai linistit, nu ma supar eu asa usor. Am ramas insa cam fara cuvinte, pentru ca in loc de indreptarul Sf. Parinti de care tot spui, tu imi trimiti o referinta la Twain, care este total opusul, nu? Cum as putea raspunde la asta?

    Nu e motiv de suparare, este o diferenta de opinie. Eu impartasesc ceea ce Pr. Paisie spune, nu ma agat(?) de vot, ci fac AMBELE (cind este posibil), asa cum am explicat deja. Votul nu este scuza sa nu ne mai rugam, fiecare din noi ar trebui sa se roage continuu, pe cit posibil, dar sa nu ne mindrim cu asta, ca altfel pierdem tot. Problema este ca sintem dezbinati, si tocmai de aceea fortele intunericului ne pot pune la colt cu fata la perete. Daca am actiona, de fiecare data, cum s-a facut in Franta, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu ar reusi ei mare lucru. Si nu a fost un atac asupra ta, am vorbit in general si iarta-ma daca asa a parut–nu a fost un atac personal, poate trebuia sa scriu separat.

    Este un razboi, nu la granita ci chiar pe teritoriul tarii, acum nu se mai vrea singe, ci sufletele copiilor nostri. Uite ce frumos ii educa pe tinerii din liceie aici
    http://www.bing.com/videos/search?q=tineri+pentru+tineri+video&FORM=VIRE7#view=detail&mid=5F3B849C81BA8C10C0DF5F3B849C81BA8C10C0DF

  4. emma,
    nu ti-m trimis o referinta la Mark Twain, sau la ce a fost si a crezut, (Mark Twain este pseudim dealtfel), ci la satira acestuia legata de candidatura si lupta politica a vremii sale.
    Sunem dezbinati ?.
    Da suntem, pentru ca din viata lumii de azi, dispare si îngaduinta si bunavoirea. Altele (vorbesc de virtuti), au pierit deja, ca si cum nu ar fi fost. Eu însumi le-am piredut si vad cum lipsa lor ma înstrãineaza de semeni, î-mi umple sufletul de nemultumiri de revolte, de tot ce nu este de folos (ca sa nu zic mai mult).
    Sora, asa vezi lucrurile (legate de ce am comentat) ? Iata eu le vad altfel.
    Daca avem îngaduinta, daca voim mântuirea mai mult decât orice, nu vom ramâne la acestea, Dumnezeu ne va ajuta sa vedem si sa urmam cele de folos pentru a ne mântui cu totii. Sa nu lasam sa piara îngaduinta (macar în credinta), caci în lume… a pierit ca tot ce tine de sfânt. Toata dragostea si pretuirea. Înca o data cer iertare tuturor.

  5. Toti vedem la fel, nu vede nimeni altfel, pentru ca s-a facut precizarea: AMBELE situatii trebuie indeplinite si nu lasata una. Daca cineva le face pe toate inseamna ca o face si pe prima. De fapt sunt mai multe actiuni care se cer sa nu fie lasate. Aici doar teoretizam ca ar trebui facut ceva fara a diminua cu nimic rugaciunea care este facuta de fapt de toti. Sunt vremuri in care legislatia este vadit impotriva valorilor lasate de Mantuitorul si de Sf parinti.
    Unii constientizeaza si nu trec cu vederea ceea ce se pregateste generatiilor viitoare, incepand cu noi si dintre noi, cu copii fara mult discernamant si cunostiinte duhovnicesti, cu aprindere spre ceea ce creeaza adrenalina, fluturi in stomac, distractie, etc Am vazut o eleva din psd care facea propaganda, ca ei au nevoie de asa zisa educatie sexuala, asa a invatat sa vorbeasca, iata dovada alungarii binelui din om. Cineva a reeducat-o in asa hal… asta se va propaga la toti elevii care vor astepta o asa ora in care diavolul va vorbi si aici nu putem fi indiferenti. Un asemenea eveniment unii il vad altii nu il vad, cu toate ca au viata duhovniceasca, aud de el si il subestimeaza. Trebuie sa invatam ca in afara de ereziile care au aparut de-a lungul secolelor, sunt si acum invataturi gresite care pot duce pe foarte multi in iad si care sunt la fel de periculoase ca eraziile de care vorbim.
    Cred ca toti ar trebui sa fim constienti de inmultirea faradelegii, ca suntem contemporani cu aceste vremuri ale sfarsitului, in care multi si-ar fi dorit sa vada prin ce se manifesta si mie mi-e cam clar ca nu in maniera celei inainte de 89 adica sa nu ai mancare, sa stai la cozi si sa rabzi, sa citesti in manuale referiri anticrestine la tot pasul … cam nu de asta e vorba acum ci sa fie mancare si sa se dea dreptate crestinismului dar alaturi de toate ratacirile, ereziile si tot ceea ce omul manat de diavol a facut de-a lungul vremurilor, si care reprezinta pentru noi o uraciune, un pacat de care ne ferim. Cam asa arata si asa zisul manual de asa zisa istorie a religiilor cu care sunt indoctrinati studentii de la teologie si poate si de la seminar. Li se baga in cap zeci de manifestari idolatre pe care omul le-a facut, creand apoi asa zise religii, de fapt manifestari prin care te indepartezi de Dumnezeu. Ce nevoie aveau de avalansa de aberatii omenesti care sunt gresit incluse in randul mariilor religii. Numai daca spui asta si e o greseala, ca pui pe picior de egalitate revelatia Dumnezeasca alaturi de tot felul de manifestari vrajitoresti si de inchinare la idoli.
    Cum am putea actiona asa cum cer sfintii parinti in cazurile in care suntem tot mai persecutati. Noua ne lipseste acea apropiere care sa ne faca sa discutam impreuna si sa facem cate o vizita pe la ministerul educatiei unde sa atragem atentia ca legile care se vor adopta lovesc in constiintas si modul de manifestare al nostru.
    S-a dat exemplul cu Franta unde a avut loc acea laudabila manifestare de 1 milion de persoane care a mai oprit din aberatiile care urmau sa devina legi. In Anglia nu a reactionat insa nimeni cand s-a dat acea lege, pentru care Dumnezeu a plouat cu foc si pucioasa peste sodoma. Este mentionat in multe locuri inclusiv in Deuteronom sa nu aveti sodomiti printre voi.
    Astazi legile sunt in mod punctat indreptate impotriva a ceea ce noi crestinii avem ca mod de viata si am observat ca nu multi stiu asta.
    Macar sa se anunte si altora in ce lume prigonitoare a adevarului traim.

  6. @Constantin:

    ‘Un asemenea eveniment unii il vad altii nu il vad, cu toate ca au viata duhovniceasca, aud de el si il subestimeaza.’ – nu, nu il subestimeza, se simt neputinciosi si aleg sa apeleze la Dumnezeu. Stiu ca am mai discutat cu oameni de acest gen ca sa le inteleg mentalitatea.

  7. Da pentru ca omul nu stie ce sa faca, isi inchipuie ca trebuie sa intervii in fata altora pentru a demonta ideile gresite, dar nu e asa, ci ar trebui doar sa spui prietenilor, asa, ca un fapt divers ceea ce vedem ca se intampla cu legislatia anticrestina.Lumea isi inchipuie ca cine stie ce trebuie facut, dar am observat la altii cum doar simpla comuniune a celor care stiu ca se intampla ceva, dar nu au deloc talentul de a vorbi altora le da putere sa comunice mai bine despre aceste fapte. Zic si eu. Am mai vazut la tv cum se adunau diferiti oameni simpli pentru a sustine o idee si in final se tinea cont de ce vroiau ei. Noi nu suntem invatati, asa cum se mai vede ca se face prin alte tari. Dar zic ca asa cum am devenit ne mai tin rugaciunile continue ale monahilor.

  8. Între noi s-a distins din primul moment. Rostea zilnic, pe lângă rugăciunile obişnuite, de cinzeci de ori Psalmul 50, dedicându-l de fiecare dată unui om sau unei cauze. Se ruga uneori în pat, alteori la plimbare, numai să fie liniştit. Era senin şi evident desprins de cele lumeşti. Credea nelimitat. Izvorau din el curăţie şi înţelepciune, bunătate şi severitate, pace, dar şi luptă, certitudine dar şi neobosită căutare. Înseta după apele cele mai adânci ale vieţii lăuntrice. Când a aflat de rugăciunea minţii a început s-o practice, înlocuind treptat Psalmul 50. Înainta repede şi intens. În curând a ajuns să o rostească în inimă. Simţea un plâns răcoritor curgând înăuntru. Vedea lumina lăuntrică. Se bucura de darurile Duhului Sfânt. Dumnezeu îi dezvăluia adânca orânduire a lumii şi a omului. Se bucura că trăieşte, că e om şi creştin. Era feciorelnic şi hotărât să rămână toată viaţa al lui Hristos. Căci râvna lui pentru Dumnezeu îl mistuia cu slava vieţii veşnice.

    Totuşi rămânea un luptător. Pe lângă preocupările strict sufleteşti căuta febril formulele de viaţă socio-politică creştine. Ţintea spre o alcătuire armonioasă, religioasă a lumii.

    Împreună cu Valeriu s-a decis să slujească toată viaţa pe Hristos şi Biserica. Nu voia să ajungă monah ori cleric, ci găsea că misiunea sa, deşi celib, este ca mirean. În discuţii repetate căutau amândoi coordonatele creştinismului viitor şi metodele de realizare. Amândoi erau plini de duh, dar Valeriu excela în cuvânt, iar Gheorghe în faptă.

    Preluat de pe: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/05/31/gheorghe-jimboiu-50-ani-sfant-al-inchisorilor/

  9. Pingback: Cum a ajuns Ponta promotorul “NATIONALISMULUI EXTREM”/ BOR somata sa nu sa nu faca “greseala fatala”/ ORTODOCSII – vinovatii de serviciu - Recomandari
  10. Pingback: ALEGERI PREZIDENTIALE – TURUL I. Valsul marionetelor si lectia neinvata a ”inteligentilor cu dinti”. URA FATA DE ROMANIA SARACA, OPORTUNISMUL DE SCOALA NOUA SI ROMANIA NEREPREZENTATA - Recomandari
  11. Pingback: FRONTUL NATIONAL – pe cale sa atinga un scor electoral “ISTORIC” la alegerile regionale din FRANTA | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare