“America prepara masa, restul lumii spala vasele”. CAUZELE SI EFECTELE TRAGEDIEI REFUGIATIILOR SI MEGA-INGINERIILE DEMOGRAFICE. Fabricarea unei “NOI EUROPE” din valurile de imigranti orientali? VA FI REPARTIZATA ROMANIEI COTA OBLIGATORIE DE 7000 REFUGIATI?

• Doxologia/ Nicolae Pintilie: Iubim refugiul și urâm refugiații? Paradigma unei Europe ce se decreștinează și îmbătrânește

Dacă valul refugiaților arabi ar fi găsit o Europă profund creștină, altfel ar fi stat lucrurile. Dacă Europa și-ar regăsi rădăcinile creștine, nu ar avea de ce să se teamă de islamizare. Și, totuși, nu facem nimic. Ba da, facem garduri de sârmă ghimpată pentru femei și copii, ca nu cumva să trăiască din ajutorul nostru social. Ne temem pentru moscheile din Europa, care se înmulțesc, dar nu facem nimic pentru trei mari patriarhii creștine, care în curând nu vor mai fi!

In căutările mele Orientale, de școlar în creștinismul și Liturghiile Vechi Orientale, mi-a fost dat să cunosc „primul meu refugiat”. La mijloc de noiembrie, într-un București ce mustea de ploaie amestecată cu promoroacă, refugiatul meu se plimba în șlapi de gumă. Îmbrăcat cu o reverendă – halat ce abia trecea de genunchi, cu un fes de tonetă de sub care strălucea o barbă argintie, aveam să aflu că este Arhiepiscopul Gheorghe, Mitropolit Sirian Chaldeean de Homns și Alep. Era o simplitate sărăcăcioasă, ce te făcea să te întrebi: ce necaz poartă bunicul acesta? Nu cerșea, dar nu a zis „nu” când o doamnă bucureșteancă i-a întins un covrig. În aceeași zi, aveam ocazia să aflu mai multe despre el. Era sosit la București, prigonit și alungat din propria țară, pentru că s-a împotrivit dărâmării singurei biserici a comunității sale: „Când m-am întors de la farmacie, în locul bisericii și al reședinței era o mare groapă, făcută de o bombă. Oare dacă aveam eu pe cineva, ca să mă ajute, nu-l trimiteam oare pe acesta la farmacie? Iar eu nu mai eram astăzi?”… A luat calea pribegiei, la o vârstă la care mulți se pregătesc să fie bunici. Nu auzise de România niciodată. Contextul l-a adus aici. Bani nu avea, ci se chinuia să-i strângă de la comunitatea creștină ortodoxă arabă din București, cu gândul de a ajunge undeva, în Occident, unde locuiau două, trei familii de creștini sirieni chaldeeni. Primul meu refugiat… mereu cu lacrimi în ochi după Siria lui dragă, Sirie care pentru el nu mai exista. Siria murise pentru totdeauna și el murise pentru Siria. Nu mai era cale de întoarcere…

***

Parcurgând paginile Vechiului Testament, nu se poate să nu ne rămână în gând un concept pe care, într-un fel sau altul, îl întâlnim în viața de zi cu zi – cetățile de scăpare sau de azil. Șase la număr erau acele locuri în care evreii se puteau refugia, în cazuri în care cineva săvârșea o crimă din greșeală: „A grăit Domnul cu Moise și a zis: Spune fiilor lui Israel: Când veți trece peste Iordan, în pământul Canaan, să vă alegeți cetățile care au să vă fie cetăți de scăpare, unde să poată fugi ucigașul care a ucis om fără să vrea. Și vor fi cetățile acestea loc de scăpare de cel ce răzbună sângele vărsat, ca să nu fie omorât cel ce a ucis, înainte de a se înfățișa el în fața obștii, la judecată” (Numeri 35, 9).

Aceste cetăți de scăpare, utilizate mai întâi pentru a proteja până la judecată pe cei care au ucis, au devenit în timp locuri de retragere și pentru cei prigoniți de autoritatea regală. Este de înțeles acest concept al cetăților de scăpare pentru un popor ce și-a petrecut jumătate de istorie în pribegie și departe de țară – în limbaj actual, vorbim despre un popor de refugiați!

Tot în limbaj actual, „ne refugiem de căldură”, „ne refugiem în concediu”, „ne refugiem la căsuța de la munte”! Omul contemporan iubește refugiul!

Întinderea unei mâini de ajutor – o obligaţie umană fundamentală

Este clar, traversăm astăzi o criză a refugiaților. Iar refugiații ne-au umplut de lacrimi sau de indignare. Nu este moment al zilei ca sursele jurnalistice să ne mai inoculeze ceva despre valul oriental de refugiați, care înghite pământul european. Știrile curg, tușul se varsă valuri, valuri, sunt luări de atitudine, poziții și păreri sociologice, economice, juridice, religioase, culturale… Reacțiile vin în lanț și sunt diverse, nu numai printre liderii europeni, ci şi printre cetăţenii statelor din Europa: de la compasiune şi ospitalitate, la îngrijorare, teamă şi ură. Dezbaterea s-a existins şi în România, deşi ţara noastră este ocolită deocamdată de valurile de refugiaţi orientali.

În acest context, tind să cred că aceste rânduri nu sunt cu totul necesare. Însă, nu pot să nu prezint o altă față a problemelor – oarecum din interiorul lumii orientale – cu stângăcia și informațiile puține pe care le am din „întâlnirea” constantă cu Orientul. Câteva rânduri despre o dramă ce continuă de cel puțin trei ani, de la izbucnirea primăverii arabe și care a devenit peste noapte interesantă – frământarea Orientală.

De fapt două lumi, două culturi se ciocnesc. A noastră, care se secularizează și îmbătrânește și a lor, care tinde să înghită tot ce prinde în cale. De cel puțin trei ani creștinii trăiesc acestă stare, dar nimeni nu a luat aminte la destinul lor. Și, iată, că acum vine și rândul nostru…

Despre acea Sirie, leagănul Ortodoxiei

Mai mult de jumătate din ceea ce reprezintă tezaurul și comoara Ortodoxiei este de origine siriană. E suficient să amintim despre Sfântul Efrem Sirul, primul poet creștin. Despre sfinții stâlpnici, care și-au petrecut toată viața pe vârful unor stâlpi, de Roman Melodul, primul cântăreț și imnograf creștin și, nu în ultimul rând, de marele Ioan Hrisostomul, antiohian prin naștere și cultură. Mai mult, dumnezeiasca Liturghie pe care o folosește Sfânta noastră Biserică s-a născut în Siria, apoi a trecut prin filtrul Constantinopolui. Siria, patria monahismului și a teologiei antiohiene, sângerează astăzi. Sângerează pentru că se încăpățânează să rămână, măcar o fărâmă, creștină! O continuitate de 2000 de ani!

Din Siria a plecat și mama care își alăpta în mers pruncul, pe șina de tren din Ungaria. Patetisme peste patetisme, spun unii. Patetisme care întunecă gândirea şi provocă sentimental. Exact aceeaşi atitudine se vede şi din cealaltă tabără. Însă, în calitatea noastră de creștini, următori ai Mântuitorului Iisus Hristos, care și el în pruncie a cunoscut calea refugiului, „este de la sine înţeles că atunci când un semen de-al nostru e în dificultate, el trebuie ajutat, trebuie sprijinit” – așa cum a comunicat Patriarhia Română. În mod firesc, oricine are nevoie de sprijin, de ajutor trebuie ajutat fără a fi judecat. Însă, suntem și cetățenii unui stat. Niciunul dintre noi nu ar dori ca viața copiilor noștri să fie pusă în pericol. Deci, cum împăcăm atitudinea creștină cu cea de cetățean precaut?

Criza lor sau criza noastră?

Spun dumnezeiștii Părinți că uitarea este un dar al lui Dumnezeu. Dar, nu întotdeuna. Atunci când uităm lecțiile primite de la istorie, uitarea devine neiertătoare. În toată vâltoarea stârnită de refugiați, noi ne pregătim să ridicăm piatra. Poate ar trebui să ne aducem aminte de evenimentele de înainte de ’89. Cam asta se întâmpla şi la noi, când unii plecau din țară traversând Dunărea. Treceau printre gloanţe, numai să scape de traiul în „lagărul comunist”. Cum e să pleci într-un tren de marfă ori în cutiile de scule ale camioanelor, fără să ştii exact unde vei ajunge? Cum este să treci Dunărea înot şi să speri că nu vei fi prins?…

Statisticile arată că, între anii 1980-1989, peste 16.000 de români au încercat să treacă ilegal graniţa de sud-vest a ţării. Dintre aceştia, 12.000 au fost prinşi, iar din restul de 4.000, nu toţi au scăpat cu viaţă. Am fost, așadar, și noi în situația lor: refugiați. Am dormit pe cartoane în gările Europei, deși eram europeni. Dar, tindem să uităm asta!

„Da, dar vin să ne ia locurile de muncă, vin cu armele în buzunar!”, spun cetățenii precauți, vorbind din ce în ce mai mult despre o „migrație economică”. Așa o fi, nu putem noi contrazice previziunile sociologilor. Însă, cine își pune în pericol copiii, doar ca să emigreze pe considerente economice?

Lumea noastră de astăzi, Europa, este confruntată cu fenomenul secularizării. Adică, se dorește construirea unei societăți fără referință la Dumnezeu. Societatea europeană, confruntată cu această criză spirituală, completată de cea economică și financiară, își adâncește rănile deja prezente printr-o zgârietură – sosirea refugiaților din Siria și din alte țări ale Orientului. Oare de ce nu au luat-o spre Asia? Răspunsul lor: vin în țările europene pentru a scăpa de violență și pentru a supraviețui, atrași de libertatea fără Dumnezeu a omului occidental și de contextul demografic, al îmbătrânirii accentuate a continentului nostru.

Europa îmbătrânește și se îndepărtează de creștinism, de la zi la zi

Deși nu vrem să recunoaștem, Europa se află într-o stare de îmbătrânire. O demonstrează statisticile: îmbătrânirea populaţiei este una dintre cele mai importante provocări sociale şi economice cu care se confruntă societăţile europene, în secolul al XXI-lea. Până în anul 2025, peste 20% dintre cetățenii europeni vor avea cel puţin 65 de ani.

Oxford Press publica un studiu sociologic în anul 2014, care dezvăluia viitorul sumbru al Europei: „În contextul în care femeile din blocul european au, în medie, mai puțin de doi copii, iar speranța de viață este în creștere, raportul pensionari-lucrători va crește de la 39%, în 2010, la 71%, în 2060. Proporția persoanelor de peste 60 de ani din întreaga lume se va tripla, urmând să crească de la 10% în 2000, la 32% în 2100. Aproape jumătate din populația Europei occidentale (46%) va avea peste 60 de ani, la sfârșitul acestui secol. Până în anul 2050, se preconizează că numărul mondial al bătrânilor peste 60 de ani îl va depăși pe cel al copiilor de până în 15 ani”.

Cu toate acestea, factorii de decizie la nivelul Uniunii Europene par să nu fie impresionați de situație. În locul încurajării familiei, a nașterii de copii – speranța salvării! – legile europene se preocupă mai mult de drepturile minorităților sexuale. Dincolo de acest aspect, majoritatea țărilor nu sunt pregătite să facă față îmbătrânirii rapide a populației. Starea de fapt din statele europene încurajează, în mod neoficial, sosirea refugiaților din țările Orientului, deci oarecum fenomenul migrației poate fi explicat și din această perspectivă.

În afară de criza demografică și de libertatea omului față de religie și, în curând, față de morală, alt fapt este interesant – dacă unele voci europene se tem de islamizare (pe drept cuvânt), oare de ce în țările arabe nu se vorbește despre o „epurare etnico-religioasă” sau despre o formă de genocid, privind soarta celor două milioane de creștini? De fapt, europenii par a se teme mai degrabă de o umbră, pe când creștinii din Orient se confruntă cu realitatea morții!

Dacă valul refugiaților arabi ar fi găsit o Europă profund creștină, altfel ar fi stat lucrurile. Dacă Europa și-ar regăsi rădăcinile creștine, nu ar avea de ce să se teamă de islamizare. Și, totuși, nu facem nimic. Ba da, facem garduri de sârmă ghimpată pentru femei și copii, ca nu cumva să trăiască din ajutorul nostru social. Ne temem pentru moscheile din Europa, care se înmulțesc, dar nu facem nimic pentru trei mari patriarhii creștine, care în curând nu vor mai fi!

Trebuie să privim un pic dincolo de sârma ghimpată. De cel puțin trei ani, creștinătatea orientală ne transmite mesaje de disperare. Dar suntem surzi și orbi. Deodată, ne simțim copleșiți de refugiați, facem garduri, aducem armata. Logic. Nu vrem străini care să ne pună în primejdie viața, în toate aspectele ei.

Dar, dincolo de sârma ghimpată, sirienii refugiați spun că încă nu e totul pierdut. Există speranță! Săptămâna trecută, când a început Europa să fiarbă, doi tineri creştini din oraşul sirian Homs au decis să se căsătorească într-o biserică ortodoxă, aflată în ruine. S-au unit în fața lui Dumnezeu într-un locaș distrus de bombardamente, fără acoperiş – ca nunta lor să fie un simbol al speranţei, într-o ţară răvăşită de război.

Oare se va naște o nouă Sirie sau tinde să dispară o Europă fără Dumnezeu?

• Digi24: 

Tragedia copiilor sirieni. Vieți pierdute pe drumul spre o viață fără teroare

O criză veche de patru ani, rezumată într-un singur destin: moartea unui copil sirian de numai trei ani. O fotografie absolut imposibil de arătat: în ea, trupul unui copil adus de valuri pe ţărmul turcesc al Mediteranei. Povestea băieţelului a produs un şoc la nivel planetar, însă oricât de tragic este destinul acestui copil, realitatea este şi mai dură. Alte sute de mii au murit sau bântuie prin Siria şi în afara ei, cu sau fără părinţi, cu o singură speranţă: o viaţă lipsită de explozii, durere şi teroare.

Aylan, băieţelul al cărui trup neînsufleţit a fost aruncat de valuri pe plaja de la Bodrum, avea trei ani. Familia lui, originară din zona kurdă a Siriei, a fugit din Kobani, cu speranţa ca, odată ajunşi în Europa, să meargă mai departe la rudele aflate deja în Canada.

Visul familiei s-a înecat însă în Marea Egee, după ce barca în care se afla s-a răsturnat, iar 11 oameni au pierit. Printre victime, alături de micuţul Aylan s-au mai aflat fratele său mai mare, Galip, de cinci ani, şi mama lor. Singurul care a scăpat cu viaţă a fost capul familiei, care a încercat să îi ţină cât mai mult la suprafaţa apei pe cei doi copii, dar nu a reuşit să reziste valurilor.

Drama lui Aylan şi a familiei lui a stârnit un val de indignare în toată lumea, mai ales faţă de lipsa unei perspective politice pentru criza refugiaţilor.

„Aşa ceva nu ar fi trebuit să se întâmple niciodată, dar iată că s-a întâmplat. Nu mai putem face nimic acum, aceasta este realitatea, deci, ce vom face în această privinţă?”, a spus Agustin Pery, director adjunct El Mundo.

Pe de altă parte, sfârşitul tragic al băieţelului arată că disperarea sirienilor este atât de mare încât riscă orice ca să scape din infern.

„Ştiu că este riscant, am doi copii, cel mai mare este de numai patru ani. Este un risc la care nu m-am gândit vreodată, acela de a fugi împreună cu copiii, în aşa fel, pe mare, cu pericolul de a ne îneca. Am auzit de mulţi oameni care s-au înecat, dar asta nu ne-a împiedicat”, spune Manal al-Naji, refugiată siriană.

„Cred că ţelul lor este de a găsi o viaţă mai bună şi mai multă stabilitate. Nu am nicio speranţă că războiul din Siria se va încheia curând. Cred că va dura 10, 15 sau 20 de ani. În acest timp, este posibil să îmi pierd viaţa”, spune și Mohamad, jurnalist sirian.

Potrivit ONU, în ultimii patru ani şi-au pierdut viaţa peste 240.000 de civili în urma războiului civil din Siria. 12.000 dintre ei erau copii.

Recep Erdogan acuză: “Statele europene au transformat Mediterana într-un cimitir al migranţilor”

Moartea băieţelului de numai trei ani a stârnit revoltă la Ankara şi a dat prilejul preşedintelui Turciei să arate cu degetul spre Europa.

Recep Erdogan le atrage atenţia liderilor europeni că poartă responsabilitatea pentru moartea fiecărui refugiat.

Recep Erdogan, preşedintele Turciei: „Statele europene, care au transformat Mediterana într-un cimitir al migranţilor, împart responsabilitatea pentru fiecare refugiat mort. Trupul neînsufleţit al unui copil de trei ani care a murit în Marea Mediterană a ajuns pe ţărmul nostru. Nu ar trebui ca întreaga umanitate să se simtă responsabilă pentru moartea acestui copil?”

 

Drama copiilor refugiaţi

Sicriul băieţelului de trei ani al cărui trup a fost adus de valuri pe plaja din Bodrum a ajuns în Istanbul. El va fi înmormântat pe pământ natal, în Siria, alături de fratele său, de cinci ani, şi de mama sa. Toţi au pierit în naufragiul în care doar capul familiei a supravieţuit. Plătise aproape 5.000 de euro unui marinar, ca să îi ducă pe ţărmul european.

Abdullah Kurdi, tatăl copiilor înecaţi: „Valurile erau foarte înalte. (n.r. Căpitanul) a sărit peste bord şi a fugit. Valurile înalte au răsturnat barca. Am încercat să ajung la soţia şi copiii mei, dar în zadar. Au murit unul câte unul”.

Bărbatul aproape s-a prăbuşit la ieşirea din morga în care i-a identificat pe copiii şi soţia sa.

Abdullah Kurdi, tatăl copiilor înecaţi: „Copiii mei erau cei mai frumoşi din lume. E vreun părinte care să nu creadă că fiii lui sunt cel mai scump lucru pe care îl are? Mă trezeau în fiecare dimineaţă ca să mă joc cu ei. Ce poate fi mai frumos decât asta? Am pierdut totul”.

Ştirea cum că ar fi vrut să intre ilegal în Europa, după ce li s-a refuzat cererea de azil în Canada, unde au o rudă, a fost negată de mătuşa copiilor înecaţi.

Tima Kurdi, mătuşa copiilor înecaţi: „Nu am făcut cerere de azil pentru Abdullah. Aşa cum am mai spus, pot să susţin financiar un singur frate, aşa că am decis că voi începe cu Mohammad, fratele meu mai mare. Pentru că fiii lui nu au mers la şcoală în ultimii trei ani”.

• Gandul.info:

Lelia Munteanu: O altă Europă

[…] Cum ne raportăm astăzi la toate acestea, în plină criză a refugiaţilor? Pe principiul “las’ că-i fraierim noi”?

N-am dovedit c-am fi în stare să ne impunem un punct de vedere fundamentat. Ideea fostului preşedinte Băsescu de a folosi ca argument în negocieri faptul că domnia sa a avertizat despre dezastrul umanitar care ar urma debarcării de la putere a dictatorului Bashar al-Assad e pueril, iar soluţia de a consolida acum puterea lui al-Assad împotriva Statului Islamic e de-a dreptul periculoasă. Poziţia noastră este, din păcate, vulnerabilizată de numărul mare de români, membri ai reţelelor de trafic de persoane.

Consilierul prezidenţial de la Departamentul de Afaceri Europene a aruncat în spaţiul public o cifră  – 1785 de refugiaţi, cota ţării noastre. Premierul Ponta n-a putut nici s-o infirme, nici s-o confirme, preşedintele Iohannis tace senin. Între timp, un tabloid britanic a cărui politică editorială anti-imigraţie e bine cunoscută, aruncă o altă cifră în cârca României – 6937.

Ar fi trebui să avem un studiu de impact şi propria noastră cifră, premisa de la care ar putea porni orice discuţie în forurile europene, unde nu există un acquis pe problemele imigraţiei.

Valul refugiaţilor va schimba, neîndoielnic, faţa Europei. Admit că, în timp, există şi pericolul a ceea ce sociologii numesc înlocuirea populaţiei, admit şi că rădăcinile creştine ale bătrânului continent ar putea fi, pe termen lung, subminate, cum se lamentează Viktor Orban. Sunt gata să ţin cont şi de idiosincrasiile fostului preşedinte Băsescu. Înţeleg însă că, înainte de a fi o problemă economică şi de securitate, criza imigranţilor iscă o problemă morală şi de solidaritate.

Criza refugiaţilor nu e exclusiv problema Germaniei (cum acuză premierul Ungariei şi îi tine isonul fostul preşedinte al României). Germania a refuzat să participle în 2003 la invadarea Irakului şi să se alăture, în 2011, la realizarea zonei de excludere aeriană în Libia.

Astăzi, vocea cancelarului Merkel este de departe cea mai realistă, când  avertizează: “E necesar ca statele să împartă responsabilitatea faţă de refugiaţi (…). Drepturile civice universale au fost până acum strâns legate de Europa şi de istoria sa. Acesta este unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii Europene (…) Europa va eşua în problema refugiaţilor, dacă este ruptă legătura cu drepturile universale civice, iar dacă această legătură este ruinată nu va mai fi vorba despre Europa la care aspirăm”.

Oricând şi oricum s-ar termina drama umanitară care zguduie continentul şi continetul, lumea va fi alta decât am cunoscut-o, o altă Europă se va întrupa din jalea acestor zile de cenuşă. […]/ integral pe gandul.info

• Lelia Munteanu: Felatorul Marelui Licurici: „Nu este jocul nostru”

[…] Între lungile concedii ale lui Klaus Iohannis, Băse joacă, de când a plecat de la Cotroceni, rolul preşedintelui emerit. Dă lecţii, împarte soluţii. Ultima intervenţie energică – în criza refugiaţilor: “România ar trebui să refuze să primească migranţi pe teritoriul ei. Nu este jocul nostru, nu este problema noastră (…) România nu trebuie să-şi asume parte din drama acestor amărâţi. Sunt alţii care au responsabilitate în Europa, care trebuie să-şi asume, pentru că sunt printre cei care au contribuit la crearea haosului în statele acestea”.

“Jocul”, “alţii care au responsabilitate”, apropourile astea de chibiţ edificat sunt rizbile, dacă n-ar fi de-a dreptul periculoase. Chiar şi un fost preşedinte – dacă cel în exerciţiu are seninătatea candidă a unuia care nu s-a dumirit încă ce l-a lovit – trebuie să înţeleagă faptul că, membri ai Uniunii Europene, vom îndeplini deciziile şi ne vom asuma cota repartizată. La Bruxelles nu ţine caterinca atât de apreciată la Bucureşti.

Am scris ‘j de texte despre erorile Occidentului euroatlantic în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Forumul fremăta: “De ce n-ar păsa nouă de chestiile astea?”. Iată de ce! Citând un politolog britanic, “America prepară masa, restul lumii spală vasele”. Cam în situaţia asta se află întreaga Europă, după eşecul din Afganistan, după eşecul din Libia, după marele eşec din Irak, după eşecul din Siria şi alte eşece.

Băsescu strigă “închideţi porţile!”, Viktor Orban ridică ziduri, ca israelienii în Palestina, premierul insignifiantei Serbii (ţară care nu e nici membră UE, nici membră NATO) defineşte corect situaţia: “Noi nu vom ridica niciodată garduri sau ziduri (…). Vorbim despre oameni disperaţi, nu vorbim despre criminali şi terorişti. Ei se află doar pe drumul lor, în încercarea de a găsi o viaţă mai bună pentru ei şi copiii lor: au nevoie de ajutor, nu au nevoie de condamnare şi pedeapsă (…) nu poţi opri afluxul de viaţă cu garduri”.

Gogomănie cu galoane: un general de armată, fost consilier de stat pe Securitate Naţională la curtea preşedintelui Băsescu, fost şef de Stat Major, dezgheţatul Degeratu, declară presei că în spatele refugiaţilor e foarte posibil să fie Rusia şi… Statul Islamic, mână în mână!

Refugiaţii – termenul care li se atribuie, conform canoanelor internaţionale, “acestor amărâţi”  – vor schimba o Europă care abia a scos capul din recesiune. Ne confruntăm nu doar cu o problemă economică, ci în primul rând cu una morală şi, finalmente, cu una de securitate.

Ne putem întreba ce a păzit până astăzi Consiliul European, când exodul din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord fusese anunţat de miile de oameni, vii sau morţi, care eşuau zilnic la porţile Europei.

De ce nu s-au refugiat în ţările din vecinătate? La început au fugit acolo, într-un Liban care sângerează încă, într-o Iordanie a generaţiilor de refugiaţi palestinieni, în pauperul Egipt şi aproape două milioane în Turcia.

Îngrijorarea e firească, lipsa de compasiune e împotriva firii.

Autointitulatul Stat Islamic – care dintr-un grupuscul terorist s-a lăbărţat peste un teritoriu imens, ale cărui orori îi alungă acum pe civili peste câteva graniţe, până în Europa – a avut la dispoziţie, în lupta contra dictatorului Bashar al-Assad, sprijinul logistic şi taberele de antrenament ale americanilor, britanicilor, saudiţilor, qatarezilor. Timp în care mai marii Europei au întors, cu discreţie, capul. Iată, foarte pe scurt, ”jocul” la care, probabil, fostul preşedinte Băsescu face acum feciorelnice aluzii.   […]/ integral pe gandul.info

După ce Budapesta le-a interzis să urce în trenurile spre Germania, sute de refugiaţi au plecat în marş spre Vest. Guvernul Orban anunţă că le pune la dispoziţie autobuze

Blocaţi de zile întregi în Budapesta, unde autorităţile le-au interzis să urce în trenurile spre vestul Europei, sute de refugiaţi care au stat în faţa Gării Keleti au plecat în marş către Germania. Unii au mai rămas de teamă că vor ajunge pe autostradă unde nu au voie să meargă pe jos şi vor fi luaţi de poliţie. „Au plecat cu copii, cu femei, au plecat fără să gândească. Vor ajunge în locuri unde mersul pe jos este interzis, iar poliţia îi va opri”, comentează unul dintre refugiaţii care a rămas în Budapesta, sperând la găsirea unei soluţii. Seara, Guvernul Orban a anunţat că le pune imigranţilor la dispoziţie autobuze care să-i ducă până la graniţa cu Austria. Dacă în Ungaria lucrurile sunt, deocamdată neschimbate, la vârful UE poziţia este mult mai nuanţată decât până acum.

În continuare premierul Ungariei, Viktor Orban, se grăbeşte să anunţe „sfârşitul Europei” odată cu venirea masivă a refugiaţilor, evitând să vorbească de tratamentul pe care autorităţle maghiare l-au aplicat miilor de oameni ajunşi în Budapesta în tranzit spre vest. La polul opus, prim-vicepreşedintele Comisiei Europene Frans Timmermans a susţinut şi el, într-o conferinţă din insula grecească Kos, că europenii trebuie să se asigure că imigranţii au un ”refugiu sigur în lume”, adăugând: ”Dacă uităm asta, lăsăm Europa xenofobilor şi extremiştilor”. Deloc vocal până acum, premierul britanic David Cameron anunţă că Marea Britanie va acţiona „cu mintea şi cu inima” şi va primi mai mulţi refugiaţi.

Peste o mie de imigranţi au plecat pe jos vineri după-amiaza, către vest, de la Gara Keleti din Budapesta, cu intenţia, afirmă ei, de a ajunge în Germania, relatează MTI.

Potrivit unui jurnalist AFP, este vorba despre mai mult de 1.000 de persoane, care au decis să plece pe jos către Austria, după ce autorităţile ungare au suspendat marţi legăturile feroviare internaţionale.

Imigranţii, unii dintre ei blocaţi în capitala ungară de mai multe zile, au anunţat că vor să meargă pe jos până la frontiera austriacă, situată la aproximativ 175 de kilometri distanţă, în contextul în care Budapesta şi-a multiplicat încercările de a-i transfera – împotriva voinţei lor – în tabere de primă primire, precizează agenţia franceză.

Între imigranţi, copii şi persoane în scaune cu rotile au traversat unul dintre principalele poduri peste Dunăre fără să fie opriţi de către forţele de ordine, adaugă AFP.

Guvernul ungar anunţă că trimite autobuze

Guvernul Ungariei a anunţat – în mod suprinzător – vineri seara că va trimite autobuze care să ducă sute de imigranţi la frontiera cu Austria, relatează Associated Press în pagina electronică.

Şeful de Cabinet al premierului Viktor Orban, Janos Lazar, a anunţat vineri seara, în Parlament, că vor fi trimise autobuze, deoarece “siguranţa transportului ungurilor nu poate fi pusă în pericol”.

Lazar a declarat că Ungaria a cerut Austriei să-şi clarifice poziţia faţă de imigranţi, dar că nu a primit încă un răspuns.

“Criza migraţiei zguduie Ungaria”, a subliniat şeful de Cabinet al lui Orban, dând vina pe “comunicările contradictorii” ale Germaniei şi incomentenţa Uniunii Eurpene (UE) pentru această criză.

Timmermans: Dacă uităm de obligaţiile de a asigura un refugiu sigur în lume, lăsăm Europa xenofobilor şi extremiştilor

Într-o conferinţă de presă susţinută, vineri, pe insula Kos, alături de comisarul european Dimitris Avramopoulos, responsabil pentru migraţie, prim-vicepreşedintele Comisiei Europene Frans Timmermans a spus că Europa nu trebuie să-şi uite valorile şi obligaţiile legale, iar potrivit acestora europenii ar trebui să se asigure că imigranţii ”au un refugiu sigur în lume”.

”Dacă uităm de obligaţiile de a asigura un refugiu sigur în lume, lăsăm Europa xenofobilor şi extremiştilor (…) Dacă uităm asta, lăsăm Europa xenofobilor şi extremiştilor”, a declarat Timmermans.

Prim-vicepreşedintele Comisiei Europene a mai spus că problema migraţiei este una globală, care necesită o soluţie europeană.

“Nu există nicio naţiune europeană care să nu fie afectată de tragediile oamenilor care doresc să fugă din calea războiului şi a sărăciei. Este o problemă globală, care necesită o soluţie europeană”, a adăugat acesta.

Cameron: Avem “o responsabilitate morală” de a-i ajuta pe cei care au fugit din calea războiului

Marea Britanie îşi schimbă şi ea tonul. dacă la începutul crizei, premierul britanic afirmase  că primirea mai multor refugiaţi nu este răspunsul simplu la această situaţie, astăzi a anunţat că Marea Britanie va primi “mii” de refugiaţi sirieni în plus, ca răspuns la criza umanitară care se agravează.

“Astăzi pot anunţa că vom face mai mult, oferind găzduire câtorva mii de refugiaţi sirieni în plus”, a declarat premierul britanic la Lisabona, după discuţii cu omologul său portughez.

Cameron a precizat că refugiaţii vor veni din taberele ONU de la graniţele siriene şi nu dintre cei care se află deja în Europa.

“Vom continua cu abordarea noastră de a-i prelua din tabere de refugiaţi. Acest lucru le oferă o cale mai directă şi mai sigură spre Marea Britanie, decât să rişte călătorii periculoase care au costat multe vieţi”, a adăugat el, precizând că ţara sa are  “o responsabilitate morală” de a-i ajuta pe cei care au fugit din calea conflictului de patru ani din Siria.

Cameron a mai spus că ajutorul de 900 de milioane de lire sterline (1,23 miliarde de euro) acordat de Marea Britanie Siriei, inclusiv alimente şi medicamente, a prevenit sosirea unui număr şi mai mare de imigranţi în Europa.

Orban rămâne pe poziţie: “Dar dacă îi primim pe toţi, înseamnă sfârşitul Europei”

Semnalele de la vârful Europei nu impresionează însă Ungaria. Premierul Viktor Orban îşi menţine poziţia radicală, grăbindu-se să anunţe „sfârşitul Europei”.

Într-un interviu pentru postul public de radio Kossuth, pe tema discuţiilor avute joi la Bruxelles, Orban a precizat că există diferenţe mari de opinie între Uniunea Europeană şi Budapesta, pe tema imigranţilor, deoarece majoritatea liderilor UE cred că toţi trebuie primiţi.

“Dar dacă îi primim pe toţi, înseamnă sfârşitul Europei”, a subliniat premierul ungar, adăugând că migraţia va fi “fără sfârşit”.

“Mai devreme sau mai târziu, vom deveni o minoritate pe continentul nostru”, a adăugat el. Celor care vin în Europa “în speranţa unei vieţi mai bune” ar trebui să li se spună chiar înainte de plecare să nu vină, “pentru că nu vor fi primiţi“, iar dacă vin vor fi trimişi înapoi, a precizat Orban.

Cetăţenii europeni au o cerere validă pentru securitate, iar acest lucru se poate realiza prin apărarea graniţelor. Europa trebuie să fie puternică, dar în schimb este “bogată şi slabă, cea mai proastă combinaţie”, a spus el.

Orban a afirmat că i-a întrebat pe liderii europeni dacă au o idee mai bună decât gardul construit de Ungaria, iar aceştia au răspuns că nu le place gardul, dar nu au o idee mai bună.

În ceea ce priveşte planurile privind un sistem de cote, Orban a precizat că nu are sens să se discute despre distribuirea imigranţilor şi cote decât dacă se pot apăra frontierele. “Nu voi susţine nicio soluţie despre care şi iniţiatorii săi cred că nu este o soluţie“, a adăugat el.

Premierul a mai declarat că nu a fost prezentată nicio propunere scrisă privind preluarea refugiaţilor din Ungaria. Singura propunere scrisă a fost cea care ar aduce mii de oameni din Grecia şi Italia în Ungaria, deşi Ungaria primeşte mai mulţi refugiaţi decât cele două ţări, a subliniat acesta. […]/ integral pe gandul.info

Slovacia nu mai doreşte să primească refugiaţi. Ţara a respins propunerea UE de distribuire a unor imigranţi suplimentari

Slovacia a respins vineri seara propunerea Uniunii Europene de distribuire a 120.000 de refugiaţi suplimentari din Grecia, Ungaria şi Italia între statele membre, înainte ca propunerea să fie făcută publică, relatează Associated Press online.

Premierul slovac Miroslav Lajcak a anunţat vineri că sistemul de “cote nu rezolvă nimic. Auzim că sunt patru milioane de imigranţi în Turcia acum, aşa că unde se va opri?”.

Lajcak a declarat pentru presă, la Luxemburg, că aceste “cote sunt o mică parte a soluţiei, iar noi credem că Uniunea Europeană acordă prea multă atenţie acestei părţi mici”.

Anterior, premierii ceh, ungur, polonez şi slovac au respins, într-o declaraţie comună, orice sistem de cote în vederea distribuirii imigranţilor între cele 28 de state membre ale Uniunii.

Cei patru lideri apreciază că este necesar ca abordarea UE să includă “apărarea caracterului voluntar al măsurilor de solidaritate UE”. Ei au insistat că “orice propunere care ar conduce la introducerea unor cote obligatorii şi permanente de solidaritate ar fi inacceptabilă”.

Preşedintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker urmează să dezvăluie planul de distribuire săptmâna viitoare.

Liderii europeni au anunţat un plan, în iunie, de a repartiza 40.000 de refugiaţi sosiţi în Grecia şi Italia, dar unele state UE refuză să-şi accepte cotele.

În plus faţă de acest număr, un oficial european a anunţat vineri seara că UE plănuieşte să distribuie încă 120.000 de imigranţi între cele 28 de state membre, inclusiv cei aproximativ 54.000 de imigranţi din Ungaria.

Îndemnul la primirea acestui număr suplimentar de imigranţi urmează să fie un punct-cheie în discursul pe care preşedintele CE Jean-Claude Juncker urmează să-l susţină în Parlamentul European (PE) miercurea viitoare. este vorba despre un număr de refugiaţi suplimentar faţă de cel de 40.000, propus anterior, dar care în prezent este considerat insuficient.

Un oficial UE, care a solicitat protecţia anonimatului, deoarece propunerea nu a fost prezentată oficial, a precizat că prin acest plan urmează să fie distribuiţi, de asemenea, cei aproximativ 50.400 de imigranţi din Grecia şi cei 15.600 de imigranţi din Italia.

Numărul imigranţilor care se vin spre Europa anul acesta este fără precedent.

Organizaţia Internaţională pentru Migraţii (OIM) a anunţat că peste 364.000 de imigranţi au sosit în Europa până în pezent – iar peste 2.800 au murit încerând să facă acest lucru, cei mai mulţi pe mare, în timp ce traversau Mediterana dinspre Africa de Nord.

Grecia şi Italia au fost cele mai afectate, în prima sosind 245.000, iar în a doua aproape 117.000, marea majoritate pe mare. Ungaria a anunţat că peste 163.000 de imigranţi au intrat pe teritoriul său.

pe de altă parte, Statele Unite au anunţat că oferă 26,6 milioane de dolari Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR) pentru a furniza alimente, apă şi asistenţă judiciară refugiaţilor care traversează Grecia, Macedonia şi Serbia.

Un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat, John Kirby, a anunţat vineri că Washingtonul a furnizat ajutoare umanitare în valoare de patru miliarde de dolari oamenilor afectaţi de războiul civil din Siria, care durează de patru ani.

La rândul său, Amnesty International (AI) a denunţat faptul că greci înarmaţi cu bâte au atacat imigranţi, pe Insula Kos, strigând “Duceţi-vă înapoi în ţările voastre!”, iar poliţia nu a intervenit suficient de rapid.

AI a îndemnat autorităţile elene şi europene să îmbunătăţească rapid condiţiile “de iad” în care mii de imigranţi aşteaptă să fie verificaţi pe insula din estul Egeei.

Organizaţia nonguvernamentală (ONG) a anunţat vineri că a văzut acest atac violent asupra unor imigranţi, comis joi, de până la 25 de persoane.

ONG-ul a precizat că poliţia a intervenit, cu gaze lacrimogene, abia după ce imigranţii au fost atacaţi fizic.

Potrivit AI, pe Insula Kos se află până la 4.000 de imigranţi, iar situaţia este foarte gravă.

Pe de altă parte, poliţia slovacă a anunţat vineri că o camionetă, cu 23 de refugiaţi din Siria la bord, care se îndrepta dinspre Ungaria către Germania, a fost implicată într-un accident mortal în nord-vestul Slovaciei. […]/ integral pe gandul.info

Popularitatea lui Merkel scade. De vină este modul în care a gestionat criza refugiaţilor

Popularitatea cancelarului german Angela Merkel a scăzut în mod abrupt, din cauza modului în care a gestionat criza refugiaţilor din Europa, potrivit unui sondaj realizat pentru postul ARD, relatează Reuters în pagina electronică.

Rata susţinerii lui Merkel – care a fost criticată pentru lentoarea cu care a condamnat protestele violente de săptămâna trecută faţă de refugiaţi, într-un orăşel din estul Germaniei – a scăzut cu patru puncte procentuale faţă de luna trecută, la 63%, potrivit acestui sondaj, efectuat de către Infratest Dimap.

Cu toate că rămâne foarte populară acasă, este vorba despre o scădere neobişnuit de abruptă, în contextul în care fluctuaţiile sunt de obicei de un punct sau două pe lună.

Acesta este cel mai scăzut nivel de popularitate pe care-l înregstrează Merkel din decembrie 2012 şi până în prezent.

Ministrul de Externe Frank-Walter Steinmeier, unul dintre liderii Partidului Socia Democrat (SPD), a răams cel mai popular politician (72%), în timp ce nivelul susţinerii ministrului Finanţelor Wolfgang Schaeuble este de 69%.

Peste jumătate dintre persoanele intervievate s-au declarat nemulţumite de modul în care Merkel a acţionat în criza refugiaţilor, pe care cancelarul a catalogat-o drept o provocare mai mare, pentru Europa, decât criza datoriei din Grecia.

Germania – care are un sistem de azil relativ liberal şi prestaţii sociale generoase – a primit cel mai mare număr de oameni care fug de războiul din Orientul Mijlociu, dar şi imigranţi “economici” din sud-estul Europei.

Un număr-record de 104.460 de solicitanţi de azil au intrat în această ţară în august, iar Berlinul se aşteaptă ca aproximativ 800.000 de oameni să depună cereri de azil anul acesta – de patru ori mai mulţi decât anul trecut.

În pofida acestui aflux, 37% dintre persoanele chestionate sunt de acord ca Germania să continue să primească un număr similar şi în viitor, în timp ce 22% cred că ţara lor ar trebui să primească şi mai mulţi. Aproximativ 33% se pronunţă pentru acceptarea unui număr mai mic de refugiaţi. […]/ integral pe gandul.info

• Hotnews: Serbia se pregateste de momentul in care Ungaria va inchide de tot granita sudica pentru migranti si cere bani de la UE

Serbia a anuntat vineri ca va cere Uniunii Europene sprijin bugetar direct pentru a se descurca cu viitorul blocaj al fluxului de refugiati, in conditiile in care tara urmatoare pe traseul migrantilor, Ungaria intensifica lupta impotriva trecerii ilegale a frontierei, informeaza Reuters.

Guvernul de dreapta de la Budapesta a spus ca va reduce fluxul de migranti de la frontiera sudica cu Serbia la zero pana la mijlocul lunii septembrie, cu gardul de 3,5 metri inaltime pe cale de a fi finalizat si cu masurile adoptate de Parlament vineri, prin care se stabilesc zone de tranzit in apropierea granitei si se inaspresc pedepsele pentru trecerea ilegala a frontierei