“America prepara masa, restul lumii spala vasele”. CAUZELE SI EFECTELE TRAGEDIEI REFUGIATIILOR SI MEGA-INGINERIILE DEMOGRAFICE. Fabricarea unei “NOI EUROPE” din valurile de imigranti orientali? VA FI REPARTIZATA ROMANIEI COTA OBLIGATORIE DE 7000 REFUGIATI?
- Doxologia/ Nicolae Pintilie: Iubim refugiul și urâm refugiații? Paradigma unei Europe ce se decreștinează și îmbătrânește
Dacă valul refugiaților arabi ar fi găsit o Europă profund creștină, altfel ar fi stat lucrurile. Dacă Europa și-ar regăsi rădăcinile creștine, nu ar avea de ce să se teamă de islamizare. Și, totuși, nu facem nimic. Ba da, facem garduri de sârmă ghimpată pentru femei și copii, ca nu cumva să trăiască din ajutorul nostru social. Ne temem pentru moscheile din Europa, care se înmulțesc, dar nu facem nimic pentru trei mari patriarhii creștine, care în curând nu vor mai fi!
In căutările mele Orientale, de școlar în creștinismul și Liturghiile Vechi Orientale, mi-a fost dat să cunosc „primul meu refugiat”. La mijloc de noiembrie, într-un București ce mustea de ploaie amestecată cu promoroacă, refugiatul meu se plimba în șlapi de gumă. Îmbrăcat cu o reverendă – halat ce abia trecea de genunchi, cu un fes de tonetă de sub care strălucea o barbă argintie, aveam să aflu că este Arhiepiscopul Gheorghe, Mitropolit Sirian Chaldeean de Homns și Alep. Era o simplitate sărăcăcioasă, ce te făcea să te întrebi: ce necaz poartă bunicul acesta? Nu cerșea, dar nu a zis „nu” când o doamnă bucureșteancă i-a întins un covrig. În aceeași zi, aveam ocazia să aflu mai multe despre el. Era sosit la București, prigonit și alungat din propria țară, pentru că s-a împotrivit dărâmării singurei biserici a comunității sale: „Când m-am întors de la farmacie, în locul bisericii și al reședinței era o mare groapă, făcută de o bombă. Oare dacă aveam eu pe cineva, ca să mă ajute, nu-l trimiteam oare pe acesta la farmacie? Iar eu nu mai eram astăzi?”… A luat calea pribegiei, la o vârstă la care mulți se pregătesc să fie bunici. Nu auzise de România niciodată. Contextul l-a adus aici. Bani nu avea, ci se chinuia să-i strângă de la comunitatea creștină ortodoxă arabă din București, cu gândul de a ajunge undeva, în Occident, unde locuiau două, trei familii de creștini sirieni chaldeeni. Primul meu refugiat… mereu cu lacrimi în ochi după Siria lui dragă, Sirie care pentru el nu mai exista. Siria murise pentru totdeauna și el murise pentru Siria. Nu mai era cale de întoarcere…
***
Parcurgând paginile Vechiului Testament, nu se poate să nu ne rămână în gând un concept pe care, într-un fel sau altul, îl întâlnim în viața de zi cu zi – cetățile de scăpare sau de azil. Șase la număr erau acele locuri în care evreii se puteau refugia, în cazuri în care cineva săvârșea o crimă din greșeală: „A grăit Domnul cu Moise și a zis: Spune fiilor lui Israel: Când veți trece peste Iordan, în pământul Canaan, să vă alegeți cetățile care au să vă fie cetăți de scăpare, unde să poată fugi ucigașul care a ucis om fără să vrea. Și vor fi cetățile acestea loc de scăpare de cel ce răzbună sângele vărsat, ca să nu fie omorât cel ce a ucis, înainte de a se înfățișa el în fața obștii, la judecată” (Numeri 35, 9).
Aceste cetăți de scăpare, utilizate mai întâi pentru a proteja până la judecată pe cei care au ucis, au devenit în timp locuri de retragere și pentru cei prigoniți de autoritatea regală. Este de înțeles acest concept al cetăților de scăpare pentru un popor ce și-a petrecut jumătate de istorie în pribegie și departe de țară – în limbaj actual, vorbim despre un popor de refugiați!
Tot în limbaj actual, „ne refugiem de căldură”, „ne refugiem în concediu”, „ne refugiem la căsuța de la munte”! Omul contemporan iubește refugiul!
Întinderea unei mâini de ajutor – o obligaţie umană fundamentală
Este clar, traversăm astăzi o criză a refugiaților. Iar refugiații ne-au umplut de lacrimi sau de indignare. Nu este moment al zilei ca sursele jurnalistice să ne mai inoculeze ceva despre valul oriental de refugiați, care înghite pământul european. Știrile curg, tușul se varsă valuri, valuri, sunt luări de atitudine, poziții și păreri sociologice, economice, juridice, religioase, culturale… Reacțiile vin în lanț și sunt diverse, nu numai printre liderii europeni, ci şi printre cetăţenii statelor din Europa: de la compasiune şi ospitalitate, la îngrijorare, teamă şi ură. Dezbaterea s-a existins şi în România, deşi ţara noastră este ocolită deocamdată de valurile de refugiaţi orientali.
În acest context, tind să cred că aceste rânduri nu sunt cu totul necesare. Însă, nu pot să nu prezint o altă față a problemelor – oarecum din interiorul lumii orientale – cu stângăcia și informațiile puține pe care le am din „întâlnirea” constantă cu Orientul. Câteva rânduri despre o dramă ce continuă de cel puțin trei ani, de la izbucnirea primăverii arabe și care a devenit peste noapte interesantă – frământarea Orientală.
De fapt două lumi, două culturi se ciocnesc. A noastră, care se secularizează și îmbătrânește și a lor, care tinde să înghită tot ce prinde în cale. De cel puțin trei ani creștinii trăiesc acestă stare, dar nimeni nu a luat aminte la destinul lor. Și, iată, că acum vine și rândul nostru…
Despre acea Sirie, leagănul Ortodoxiei
Mai mult de jumătate din ceea ce reprezintă tezaurul și comoara Ortodoxiei este de origine siriană. E suficient să amintim despre Sfântul Efrem Sirul, primul poet creștin. Despre sfinții stâlpnici, care și-au petrecut toată viața pe vârful unor stâlpi, de Roman Melodul, primul cântăreț și imnograf creștin și, nu în ultimul rând, de marele Ioan Hrisostomul, antiohian prin naștere și cultură. Mai mult, dumnezeiasca Liturghie pe care o folosește Sfânta noastră Biserică s-a născut în Siria, apoi a trecut prin filtrul Constantinopolui. Siria, patria monahismului și a teologiei antiohiene, sângerează astăzi. Sângerează pentru că se încăpățânează să rămână, măcar o fărâmă, creștină! O continuitate de 2000 de ani!
Din Siria a plecat și mama care își alăpta în mers pruncul, pe șina de tren din Ungaria. Patetisme peste patetisme, spun unii. Patetisme care întunecă gândirea şi provocă sentimental. Exact aceeaşi atitudine se vede şi din cealaltă tabără. Însă, în calitatea noastră de creștini, următori ai Mântuitorului Iisus Hristos, care și el în pruncie a cunoscut calea refugiului, „este de la sine înţeles că atunci când un semen de-al nostru e în dificultate, el trebuie ajutat, trebuie sprijinit” – așa cum a comunicat Patriarhia Română. În mod firesc, oricine are nevoie de sprijin, de ajutor trebuie ajutat fără a fi judecat. Însă, suntem și cetățenii unui stat. Niciunul dintre noi nu ar dori ca viața copiilor noștri să fie pusă în pericol. Deci, cum împăcăm atitudinea creștină cu cea de cetățean precaut?
Criza lor sau criza noastră?
Spun dumnezeiștii Părinți că uitarea este un dar al lui Dumnezeu. Dar, nu întotdeuna. Atunci când uităm lecțiile primite de la istorie, uitarea devine neiertătoare. În toată vâltoarea stârnită de refugiați, noi ne pregătim să ridicăm piatra. Poate ar trebui să ne aducem aminte de evenimentele de înainte de ’89. Cam asta se întâmpla şi la noi, când unii plecau din țară traversând Dunărea. Treceau printre gloanţe, numai să scape de traiul în „lagărul comunist”. Cum e să pleci într-un tren de marfă ori în cutiile de scule ale camioanelor, fără să ştii exact unde vei ajunge? Cum este să treci Dunărea înot şi să speri că nu vei fi prins?…
Statisticile arată că, între anii 1980-1989, peste 16.000 de români au încercat să treacă ilegal graniţa de sud-vest a ţării. Dintre aceştia, 12.000 au fost prinşi, iar din restul de 4.000, nu toţi au scăpat cu viaţă. Am fost, așadar, și noi în situația lor: refugiați. Am dormit pe cartoane în gările Europei, deși eram europeni. Dar, tindem să uităm asta!
„Da, dar vin să ne ia locurile de muncă, vin cu armele în buzunar!”, spun cetățenii precauți, vorbind din ce în ce mai mult despre o „migrație economică”. Așa o fi, nu putem noi contrazice previziunile sociologilor. Însă, cine își pune în pericol copiii, doar ca să emigreze pe considerente economice?
Lumea noastră de astăzi, Europa, este confruntată cu fenomenul secularizării. Adică, se dorește construirea unei societăți fără referință la Dumnezeu. Societatea europeană, confruntată cu această criză spirituală, completată de cea economică și financiară, își adâncește rănile deja prezente printr-o zgârietură – sosirea refugiaților din Siria și din alte țări ale Orientului. Oare de ce nu au luat-o spre Asia? Răspunsul lor: vin în țările europene pentru a scăpa de violență și pentru a supraviețui, atrași de libertatea fără Dumnezeu a omului occidental și de contextul demografic, al îmbătrânirii accentuate a continentului nostru.
Europa îmbătrânește și se îndepărtează de creștinism, de la zi la zi
Deși nu vrem să recunoaștem, Europa se află într-o stare de îmbătrânire. O demonstrează statisticile: îmbătrânirea populaţiei este una dintre cele mai importante provocări sociale şi economice cu care se confruntă societăţile europene, în secolul al XXI-lea. Până în anul 2025, peste 20% dintre cetățenii europeni vor avea cel puţin 65 de ani.
Oxford Press publica un studiu sociologic în anul 2014, care dezvăluia viitorul sumbru al Europei: „În contextul în care femeile din blocul european au, în medie, mai puțin de doi copii, iar speranța de viață este în creștere, raportul pensionari-lucrători va crește de la 39%, în 2010, la 71%, în 2060. Proporția persoanelor de peste 60 de ani din întreaga lume se va tripla, urmând să crească de la 10% în 2000, la 32% în 2100. Aproape jumătate din populația Europei occidentale (46%) va avea peste 60 de ani, la sfârșitul acestui secol. Până în anul 2050, se preconizează că numărul mondial al bătrânilor peste 60 de ani îl va depăși pe cel al copiilor de până în 15 ani”.
Cu toate acestea, factorii de decizie la nivelul Uniunii Europene par să nu fie impresionați de situație. În locul încurajării familiei, a nașterii de copii – speranța salvării! – legile europene se preocupă mai mult de drepturile minorităților sexuale. Dincolo de acest aspect, majoritatea țărilor nu sunt pregătite să facă față îmbătrânirii rapide a populației. Starea de fapt din statele europene încurajează, în mod neoficial, sosirea refugiaților din țările Orientului, deci oarecum fenomenul migrației poate fi explicat și din această perspectivă.
În afară de criza demografică și de libertatea omului față de religie și, în curând, față de morală, alt fapt este interesant – dacă unele voci europene se tem de islamizare (pe drept cuvânt), oare de ce în țările arabe nu se vorbește despre o „epurare etnico-religioasă” sau despre o formă de genocid, privind soarta celor două milioane de creștini? De fapt, europenii par a se teme mai degrabă de o umbră, pe când creștinii din Orient se confruntă cu realitatea morții!
Dacă valul refugiaților arabi ar fi găsit o Europă profund creștină, altfel ar fi stat lucrurile. Dacă Europa și-ar regăsi rădăcinile creștine, nu ar avea de ce să se teamă de islamizare. Și, totuși, nu facem nimic. Ba da, facem garduri de sârmă ghimpată pentru femei și copii, ca nu cumva să trăiască din ajutorul nostru social. Ne temem pentru moscheile din Europa, care se înmulțesc, dar nu facem nimic pentru trei mari patriarhii creștine, care în curând nu vor mai fi!
Trebuie să privim un pic dincolo de sârma ghimpată. De cel puțin trei ani, creștinătatea orientală ne transmite mesaje de disperare. Dar suntem surzi și orbi. Deodată, ne simțim copleșiți de refugiați, facem garduri, aducem armata. Logic. Nu vrem străini care să ne pună în primejdie viața, în toate aspectele ei.
Dar, dincolo de sârma ghimpată, sirienii refugiați spun că încă nu e totul pierdut. Există speranță! Săptămâna trecută, când a început Europa să fiarbă, doi tineri creştini din oraşul sirian Homs au decis să se căsătorească într-o biserică ortodoxă, aflată în ruine. S-au unit în fața lui Dumnezeu într-un locaș distrus de bombardamente, fără acoperiş – ca nunta lor să fie un simbol al speranţei, într-o ţară răvăşită de război.
Oare se va naște o nouă Sirie sau tinde să dispară o Europă fără Dumnezeu?
- Digi24:
Tragedia copiilor sirieni. Vieți pierdute pe drumul spre o viață fără teroare
O criză veche de patru ani, rezumată într-un singur destin: moartea unui copil sirian de numai trei ani. O fotografie absolut imposibil de arătat: în ea, trupul unui copil adus de valuri pe ţărmul turcesc al Mediteranei. Povestea băieţelului a produs un şoc la nivel planetar, însă oricât de tragic este destinul acestui copil, realitatea este şi mai dură. Alte sute de mii au murit sau bântuie prin Siria şi în afara ei, cu sau fără părinţi, cu o singură speranţă: o viaţă lipsită de explozii, durere şi teroare.
Aylan, băieţelul al cărui trup neînsufleţit a fost aruncat de valuri pe plaja de la Bodrum, avea trei ani. Familia lui, originară din zona kurdă a Siriei, a fugit din Kobani, cu speranţa ca, odată ajunşi în Europa, să meargă mai departe la rudele aflate deja în Canada.
Visul familiei s-a înecat însă în Marea Egee, după ce barca în care se afla s-a răsturnat, iar 11 oameni au pierit. Printre victime, alături de micuţul Aylan s-au mai aflat fratele său mai mare, Galip, de cinci ani, şi mama lor. Singurul care a scăpat cu viaţă a fost capul familiei, care a încercat să îi ţină cât mai mult la suprafaţa apei pe cei doi copii, dar nu a reuşit să reziste valurilor.
Drama lui Aylan şi a familiei lui a stârnit un val de indignare în toată lumea, mai ales faţă de lipsa unei perspective politice pentru criza refugiaţilor.
„Aşa ceva nu ar fi trebuit să se întâmple niciodată, dar iată că s-a întâmplat. Nu mai putem face nimic acum, aceasta este realitatea, deci, ce vom face în această privinţă?”, a spus Agustin Pery, director adjunct El Mundo.
Pe de altă parte, sfârşitul tragic al băieţelului arată că disperarea sirienilor este atât de mare încât riscă orice ca să scape din infern.
„Ştiu că este riscant, am doi copii, cel mai mare este de numai patru ani. Este un risc la care nu m-am gândit vreodată, acela de a fugi împreună cu copiii, în aşa fel, pe mare, cu pericolul de a ne îneca. Am auzit de mulţi oameni care s-au înecat, dar asta nu ne-a împiedicat”, spune Manal al-Naji, refugiată siriană.
„Cred că ţelul lor este de a găsi o viaţă mai bună şi mai multă stabilitate. Nu am nicio speranţă că războiul din Siria se va încheia curând. Cred că va dura 10, 15 sau 20 de ani. În acest timp, este posibil să îmi pierd viaţa”, spune și Mohamad, jurnalist sirian.
Potrivit ONU, în ultimii patru ani şi-au pierdut viaţa peste 240.000 de civili în urma războiului civil din Siria. 12.000 dintre ei erau copii.
Recep Erdogan acuză: “Statele europene au transformat Mediterana într-un cimitir al migranţilor”
Moartea băieţelului de numai trei ani a stârnit revoltă la Ankara şi a dat prilejul preşedintelui Turciei să arate cu degetul spre Europa.
Recep Erdogan le atrage atenţia liderilor europeni că poartă responsabilitatea pentru moartea fiecărui refugiat.
Recep Erdogan, preşedintele Turciei: „Statele europene, care au transformat Mediterana într-un cimitir al migranţilor, împart responsabilitatea pentru fiecare refugiat mort. Trupul neînsufleţit al unui copil de trei ani care a murit în Marea Mediterană a ajuns pe ţărmul nostru. Nu ar trebui ca întreaga umanitate să se simtă responsabilă pentru moartea acestui copil?”
Drama copiilor refugiaţi
Sicriul băieţelului de trei ani al cărui trup a fost adus de valuri pe plaja din Bodrum a ajuns în Istanbul. El va fi înmormântat pe pământ natal, în Siria, alături de fratele său, de cinci ani, şi de mama sa. Toţi au pierit în naufragiul în care doar capul familiei a supravieţuit. Plătise aproape 5.000 de euro unui marinar, ca să îi ducă pe ţărmul european.
Abdullah Kurdi, tatăl copiilor înecaţi: „Valurile erau foarte înalte. (n.r. Căpitanul) a sărit peste bord şi a fugit. Valurile înalte au răsturnat barca. Am încercat să ajung la soţia şi copiii mei, dar în zadar. Au murit unul câte unul”.
Bărbatul aproape s-a prăbuşit la ieşirea din morga în care i-a identificat pe copiii şi soţia sa.
Abdullah Kurdi, tatăl copiilor înecaţi: „Copiii mei erau cei mai frumoşi din lume. E vreun părinte care să nu creadă că fiii lui sunt cel mai scump lucru pe care îl are? Mă trezeau în fiecare dimineaţă ca să mă joc cu ei. Ce poate fi mai frumos decât asta? Am pierdut totul”.
Ştirea cum că ar fi vrut să intre ilegal în Europa, după ce li s-a refuzat cererea de azil în Canada, unde au o rudă, a fost negată de mătuşa copiilor înecaţi.
Tima Kurdi, mătuşa copiilor înecaţi: „Nu am făcut cerere de azil pentru Abdullah. Aşa cum am mai spus, pot să susţin financiar un singur frate, aşa că am decis că voi începe cu Mohammad, fratele meu mai mare. Pentru că fiii lui nu au mers la şcoală în ultimii trei ani”.
- Gandul.info:
Lelia Munteanu: O altă Europă
[…] Cum ne raportăm astăzi la toate acestea, în plină criză a refugiaţilor? Pe principiul “las’ că-i fraierim noi”?
N-am dovedit c-am fi în stare să ne impunem un punct de vedere fundamentat. Ideea fostului preşedinte Băsescu de a folosi ca argument în negocieri faptul că domnia sa a avertizat despre dezastrul umanitar care ar urma debarcării de la putere a dictatorului Bashar al-Assad e pueril, iar soluţia de a consolida acum puterea lui al-Assad împotriva Statului Islamic e de-a dreptul periculoasă. Poziţia noastră este, din păcate, vulnerabilizată de numărul mare de români, membri ai reţelelor de trafic de persoane.
Consilierul prezidenţial de la Departamentul de Afaceri Europene a aruncat în spaţiul public o cifră – 1785 de refugiaţi, cota ţării noastre. Premierul Ponta n-a putut nici s-o infirme, nici s-o confirme, preşedintele Iohannis tace senin. Între timp, un tabloid britanic a cărui politică editorială anti-imigraţie e bine cunoscută, aruncă o altă cifră în cârca României – 6937.
Ar fi trebui să avem un studiu de impact şi propria noastră cifră, premisa de la care ar putea porni orice discuţie în forurile europene, unde nu există un acquis pe problemele imigraţiei.
Valul refugiaţilor va schimba, neîndoielnic, faţa Europei. Admit că, în timp, există şi pericolul a ceea ce sociologii numesc înlocuirea populaţiei, admit şi că rădăcinile creştine ale bătrânului continent ar putea fi, pe termen lung, subminate, cum se lamentează Viktor Orban. Sunt gata să ţin cont şi de idiosincrasiile fostului preşedinte Băsescu. Înţeleg însă că, înainte de a fi o problemă economică şi de securitate, criza imigranţilor iscă o problemă morală şi de solidaritate.
Criza refugiaţilor nu e exclusiv problema Germaniei (cum acuză premierul Ungariei şi îi tine isonul fostul preşedinte al României). Germania a refuzat să participle în 2003 la invadarea Irakului şi să se alăture, în 2011, la realizarea zonei de excludere aeriană în Libia.
Astăzi, vocea cancelarului Merkel este de departe cea mai realistă, când avertizează: “E necesar ca statele să împartă responsabilitatea faţă de refugiaţi (…). Drepturile civice universale au fost până acum strâns legate de Europa şi de istoria sa. Acesta este unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii Europene (…) Europa va eşua în problema refugiaţilor, dacă este ruptă legătura cu drepturile universale civice, iar dacă această legătură este ruinată nu va mai fi vorba despre Europa la care aspirăm”.
Oricând şi oricum s-ar termina drama umanitară care zguduie continentul şi continetul, lumea va fi alta decât am cunoscut-o, o altă Europă se va întrupa din jalea acestor zile de cenuşă. […]/ integral pe gandul.info
- Lelia Munteanu: Felatorul Marelui Licurici: „Nu este jocul nostru”
[…] Între lungile concedii ale lui Klaus Iohannis, Băse joacă, de când a plecat de la Cotroceni, rolul preşedintelui emerit. Dă lecţii, împarte soluţii. Ultima intervenţie energică – în criza refugiaţilor: “România ar trebui să refuze să primească migranţi pe teritoriul ei. Nu este jocul nostru, nu este problema noastră (…) România nu trebuie să-şi asume parte din drama acestor amărâţi. Sunt alţii care au responsabilitate în Europa, care trebuie să-şi asume, pentru că sunt printre cei care au contribuit la crearea haosului în statele acestea”.
“Jocul”, “alţii care au responsabilitate”, apropourile astea de chibiţ edificat sunt rizbile, dacă n-ar fi de-a dreptul periculoase. Chiar şi un fost preşedinte – dacă cel în exerciţiu are seninătatea candidă a unuia care nu s-a dumirit încă ce l-a lovit – trebuie să înţeleagă faptul că, membri ai Uniunii Europene, vom îndeplini deciziile şi ne vom asuma cota repartizată. La Bruxelles nu ţine caterinca atât de apreciată la Bucureşti.
Am scris ‘j de texte despre erorile Occidentului euroatlantic în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Forumul fremăta: “De ce n-ar păsa nouă de chestiile astea?”. Iată de ce! Citând un politolog britanic, “America prepară masa, restul lumii spală vasele”. Cam în situaţia asta se află întreaga Europă, după eşecul din Afganistan, după eşecul din Libia, după marele eşec din Irak, după eşecul din Siria şi alte eşece.
Băsescu strigă “închideţi porţile!”, Viktor Orban ridică ziduri, ca israelienii în Palestina, premierul insignifiantei Serbii (ţară care nu e nici membră UE, nici membră NATO) defineşte corect situaţia: “Noi nu vom ridica niciodată garduri sau ziduri (…). Vorbim despre oameni disperaţi, nu vorbim despre criminali şi terorişti. Ei se află doar pe drumul lor, în încercarea de a găsi o viaţă mai bună pentru ei şi copiii lor: au nevoie de ajutor, nu au nevoie de condamnare şi pedeapsă (…) nu poţi opri afluxul de viaţă cu garduri”.
Gogomănie cu galoane: un general de armată, fost consilier de stat pe Securitate Naţională la curtea preşedintelui Băsescu, fost şef de Stat Major, dezgheţatul Degeratu, declară presei că în spatele refugiaţilor e foarte posibil să fie Rusia şi… Statul Islamic, mână în mână!
Refugiaţii – termenul care li se atribuie, conform canoanelor internaţionale, “acestor amărâţi” – vor schimba o Europă care abia a scos capul din recesiune. Ne confruntăm nu doar cu o problemă economică, ci în primul rând cu una morală şi, finalmente, cu una de securitate.
Ne putem întreba ce a păzit până astăzi Consiliul European, când exodul din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord fusese anunţat de miile de oameni, vii sau morţi, care eşuau zilnic la porţile Europei.
De ce nu s-au refugiat în ţările din vecinătate? La început au fugit acolo, într-un Liban care sângerează încă, într-o Iordanie a generaţiilor de refugiaţi palestinieni, în pauperul Egipt şi aproape două milioane în Turcia.
Îngrijorarea e firească, lipsa de compasiune e împotriva firii.
Autointitulatul Stat Islamic – care dintr-un grupuscul terorist s-a lăbărţat peste un teritoriu imens, ale cărui orori îi alungă acum pe civili peste câteva graniţe, până în Europa – a avut la dispoziţie, în lupta contra dictatorului Bashar al-Assad, sprijinul logistic şi taberele de antrenament ale americanilor, britanicilor, saudiţilor, qatarezilor. Timp în care mai marii Europei au întors, cu discreţie, capul. Iată, foarte pe scurt, ”jocul” la care, probabil, fostul preşedinte Băsescu face acum feciorelnice aluzii. […]/ integral pe gandul.info
Blocaţi de zile întregi în Budapesta, unde autorităţile le-au interzis să urce în trenurile spre vestul Europei, sute de refugiaţi care au stat în faţa Gării Keleti au plecat în marş către Germania. Unii au mai rămas de teamă că vor ajunge pe autostradă unde nu au voie să meargă pe jos şi vor fi luaţi de poliţie. „Au plecat cu copii, cu femei, au plecat fără să gândească. Vor ajunge în locuri unde mersul pe jos este interzis, iar poliţia îi va opri”, comentează unul dintre refugiaţii care a rămas în Budapesta, sperând la găsirea unei soluţii. Seara, Guvernul Orban a anunţat că le pune imigranţilor la dispoziţie autobuze care să-i ducă până la graniţa cu Austria. Dacă în Ungaria lucrurile sunt, deocamdată neschimbate, la vârful UE poziţia este mult mai nuanţată decât până acum.
În continuare premierul Ungariei, Viktor Orban, se grăbeşte să anunţe „sfârşitul Europei” odată cu venirea masivă a refugiaţilor, evitând să vorbească de tratamentul pe care autorităţle maghiare l-au aplicat miilor de oameni ajunşi în Budapesta în tranzit spre vest. La polul opus, prim-vicepreşedintele Comisiei Europene Frans Timmermans a susţinut şi el, într-o conferinţă din insula grecească Kos, că europenii trebuie să se asigure că imigranţii au un ”refugiu sigur în lume”, adăugând: ”Dacă uităm asta, lăsăm Europa xenofobilor şi extremiştilor”. Deloc vocal până acum, premierul britanic David Cameron anunţă că Marea Britanie va acţiona „cu mintea şi cu inima” şi va primi mai mulţi refugiaţi.
Peste o mie de imigranţi au plecat pe jos vineri după-amiaza, către vest, de la Gara Keleti din Budapesta, cu intenţia, afirmă ei, de a ajunge în Germania, relatează MTI.
Potrivit unui jurnalist AFP, este vorba despre mai mult de 1.000 de persoane, care au decis să plece pe jos către Austria, după ce autorităţile ungare au suspendat marţi legăturile feroviare internaţionale.
Imigranţii, unii dintre ei blocaţi în capitala ungară de mai multe zile, au anunţat că vor să meargă pe jos până la frontiera austriacă, situată la aproximativ 175 de kilometri distanţă, în contextul în care Budapesta şi-a multiplicat încercările de a-i transfera – împotriva voinţei lor – în tabere de primă primire, precizează agenţia franceză.
Între imigranţi, copii şi persoane în scaune cu rotile au traversat unul dintre principalele poduri peste Dunăre fără să fie opriţi de către forţele de ordine, adaugă AFP.
Guvernul ungar anunţă că trimite autobuze
Guvernul Ungariei a anunţat – în mod suprinzător – vineri seara că va trimite autobuze care să ducă sute de imigranţi la frontiera cu Austria, relatează Associated Press în pagina electronică.
Şeful de Cabinet al premierului Viktor Orban, Janos Lazar, a anunţat vineri seara, în Parlament, că vor fi trimise autobuze, deoarece “siguranţa transportului ungurilor nu poate fi pusă în pericol”.
Lazar a declarat că Ungaria a cerut Austriei să-şi clarifice poziţia faţă de imigranţi, dar că nu a primit încă un răspuns.
“Criza migraţiei zguduie Ungaria”, a subliniat şeful de Cabinet al lui Orban, dând vina pe “comunicările contradictorii” ale Germaniei şi incomentenţa Uniunii Eurpene (UE) pentru această criză.
Timmermans: Dacă uităm de obligaţiile de a asigura un refugiu sigur în lume, lăsăm Europa xenofobilor şi extremiştilor
Într-o conferinţă de presă susţinută, vineri, pe insula Kos, alături de comisarul european Dimitris Avramopoulos, responsabil pentru migraţie, prim-vicepreşedintele Comisiei Europene Frans Timmermans a spus că Europa nu trebuie să-şi uite valorile şi obligaţiile legale, iar potrivit acestora europenii ar trebui să se asigure că imigranţii ”au un refugiu sigur în lume”.
”Dacă uităm de obligaţiile de a asigura un refugiu sigur în lume, lăsăm Europa xenofobilor şi extremiştilor (…) Dacă uităm asta, lăsăm Europa xenofobilor şi extremiştilor”, a declarat Timmermans.
Prim-vicepreşedintele Comisiei Europene a mai spus că problema migraţiei este una globală, care necesită o soluţie europeană.
“Nu există nicio naţiune europeană care să nu fie afectată de tragediile oamenilor care doresc să fugă din calea războiului şi a sărăciei. Este o problemă globală, care necesită o soluţie europeană”, a adăugat acesta.
Cameron: Avem “o responsabilitate morală” de a-i ajuta pe cei care au fugit din calea războiului
Marea Britanie îşi schimbă şi ea tonul. dacă la începutul crizei, premierul britanic afirmase că primirea mai multor refugiaţi nu este răspunsul simplu la această situaţie, astăzi a anunţat că Marea Britanie va primi “mii” de refugiaţi sirieni în plus, ca răspuns la criza umanitară care se agravează.
“Astăzi pot anunţa că vom face mai mult, oferind găzduire câtorva mii de refugiaţi sirieni în plus”, a declarat premierul britanic la Lisabona, după discuţii cu omologul său portughez.
Cameron a precizat că refugiaţii vor veni din taberele ONU de la graniţele siriene şi nu dintre cei care se află deja în Europa.
“Vom continua cu abordarea noastră de a-i prelua din tabere de refugiaţi. Acest lucru le oferă o cale mai directă şi mai sigură spre Marea Britanie, decât să rişte călătorii periculoase care au costat multe vieţi”, a adăugat el, precizând că ţara sa are “o responsabilitate morală” de a-i ajuta pe cei care au fugit din calea conflictului de patru ani din Siria.
Cameron a mai spus că ajutorul de 900 de milioane de lire sterline (1,23 miliarde de euro) acordat de Marea Britanie Siriei, inclusiv alimente şi medicamente, a prevenit sosirea unui număr şi mai mare de imigranţi în Europa.
Orban rămâne pe poziţie: “Dar dacă îi primim pe toţi, înseamnă sfârşitul Europei”
Semnalele de la vârful Europei nu impresionează însă Ungaria. Premierul Viktor Orban îşi menţine poziţia radicală, grăbindu-se să anunţe „sfârşitul Europei”.
Într-un interviu pentru postul public de radio Kossuth, pe tema discuţiilor avute joi la Bruxelles, Orban a precizat că există diferenţe mari de opinie între Uniunea Europeană şi Budapesta, pe tema imigranţilor, deoarece majoritatea liderilor UE cred că toţi trebuie primiţi.
“Dar dacă îi primim pe toţi, înseamnă sfârşitul Europei”, a subliniat premierul ungar, adăugând că migraţia va fi “fără sfârşit”.
“Mai devreme sau mai târziu, vom deveni o minoritate pe continentul nostru”, a adăugat el. Celor care vin în Europa “în speranţa unei vieţi mai bune” ar trebui să li se spună chiar înainte de plecare să nu vină, “pentru că nu vor fi primiţi“, iar dacă vin vor fi trimişi înapoi, a precizat Orban.
Cetăţenii europeni au o cerere validă pentru securitate, iar acest lucru se poate realiza prin apărarea graniţelor. Europa trebuie să fie puternică, dar în schimb este “bogată şi slabă, cea mai proastă combinaţie”, a spus el.
Orban a afirmat că i-a întrebat pe liderii europeni dacă au o idee mai bună decât gardul construit de Ungaria, iar aceştia au răspuns că nu le place gardul, dar nu au o idee mai bună.
În ceea ce priveşte planurile privind un sistem de cote, Orban a precizat că nu are sens să se discute despre distribuirea imigranţilor şi cote decât dacă se pot apăra frontierele. “Nu voi susţine nicio soluţie despre care şi iniţiatorii săi cred că nu este o soluţie“, a adăugat el.
Premierul a mai declarat că nu a fost prezentată nicio propunere scrisă privind preluarea refugiaţilor din Ungaria. Singura propunere scrisă a fost cea care ar aduce mii de oameni din Grecia şi Italia în Ungaria, deşi Ungaria primeşte mai mulţi refugiaţi decât cele două ţări, a subliniat acesta. […]/ integral pe gandul.info
Slovacia a respins vineri seara propunerea Uniunii Europene de distribuire a 120.000 de refugiaţi suplimentari din Grecia, Ungaria şi Italia între statele membre, înainte ca propunerea să fie făcută publică, relatează Associated Press online.
Premierul slovac Miroslav Lajcak a anunţat vineri că sistemul de “cote nu rezolvă nimic. Auzim că sunt patru milioane de imigranţi în Turcia acum, aşa că unde se va opri?”.
Lajcak a declarat pentru presă, la Luxemburg, că aceste “cote sunt o mică parte a soluţiei, iar noi credem că Uniunea Europeană acordă prea multă atenţie acestei părţi mici”.
Anterior, premierii ceh, ungur, polonez şi slovac au respins, într-o declaraţie comună, orice sistem de cote în vederea distribuirii imigranţilor între cele 28 de state membre ale Uniunii.
Cei patru lideri apreciază că este necesar ca abordarea UE să includă “apărarea caracterului voluntar al măsurilor de solidaritate UE”. Ei au insistat că “orice propunere care ar conduce la introducerea unor cote obligatorii şi permanente de solidaritate ar fi inacceptabilă”.
Preşedintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker urmează să dezvăluie planul de distribuire săptmâna viitoare.
Liderii europeni au anunţat un plan, în iunie, de a repartiza 40.000 de refugiaţi sosiţi în Grecia şi Italia, dar unele state UE refuză să-şi accepte cotele.
În plus faţă de acest număr, un oficial european a anunţat vineri seara că UE plănuieşte să distribuie încă 120.000 de imigranţi între cele 28 de state membre, inclusiv cei aproximativ 54.000 de imigranţi din Ungaria.
Îndemnul la primirea acestui număr suplimentar de imigranţi urmează să fie un punct-cheie în discursul pe care preşedintele CE Jean-Claude Juncker urmează să-l susţină în Parlamentul European (PE) miercurea viitoare. este vorba despre un număr de refugiaţi suplimentar faţă de cel de 40.000, propus anterior, dar care în prezent este considerat insuficient.
Un oficial UE, care a solicitat protecţia anonimatului, deoarece propunerea nu a fost prezentată oficial, a precizat că prin acest plan urmează să fie distribuiţi, de asemenea, cei aproximativ 50.400 de imigranţi din Grecia şi cei 15.600 de imigranţi din Italia.
Numărul imigranţilor care se vin spre Europa anul acesta este fără precedent.
Organizaţia Internaţională pentru Migraţii (OIM) a anunţat că peste 364.000 de imigranţi au sosit în Europa până în pezent – iar peste 2.800 au murit încerând să facă acest lucru, cei mai mulţi pe mare, în timp ce traversau Mediterana dinspre Africa de Nord.
Grecia şi Italia au fost cele mai afectate, în prima sosind 245.000, iar în a doua aproape 117.000, marea majoritate pe mare. Ungaria a anunţat că peste 163.000 de imigranţi au intrat pe teritoriul său.
pe de altă parte, Statele Unite au anunţat că oferă 26,6 milioane de dolari Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR) pentru a furniza alimente, apă şi asistenţă judiciară refugiaţilor care traversează Grecia, Macedonia şi Serbia.
Un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat, John Kirby, a anunţat vineri că Washingtonul a furnizat ajutoare umanitare în valoare de patru miliarde de dolari oamenilor afectaţi de războiul civil din Siria, care durează de patru ani.
La rândul său, Amnesty International (AI) a denunţat faptul că greci înarmaţi cu bâte au atacat imigranţi, pe Insula Kos, strigând “Duceţi-vă înapoi în ţările voastre!”, iar poliţia nu a intervenit suficient de rapid.
AI a îndemnat autorităţile elene şi europene să îmbunătăţească rapid condiţiile “de iad” în care mii de imigranţi aşteaptă să fie verificaţi pe insula din estul Egeei.
Organizaţia nonguvernamentală (ONG) a anunţat vineri că a văzut acest atac violent asupra unor imigranţi, comis joi, de până la 25 de persoane.
ONG-ul a precizat că poliţia a intervenit, cu gaze lacrimogene, abia după ce imigranţii au fost atacaţi fizic.
Potrivit AI, pe Insula Kos se află până la 4.000 de imigranţi, iar situaţia este foarte gravă.
Pe de altă parte, poliţia slovacă a anunţat vineri că o camionetă, cu 23 de refugiaţi din Siria la bord, care se îndrepta dinspre Ungaria către Germania, a fost implicată într-un accident mortal în nord-vestul Slovaciei. […]/ integral pe gandul.info
Popularitatea lui Merkel scade. De vină este modul în care a gestionat criza refugiaţilor
Popularitatea cancelarului german Angela Merkel a scăzut în mod abrupt, din cauza modului în care a gestionat criza refugiaţilor din Europa, potrivit unui sondaj realizat pentru postul ARD, relatează Reuters în pagina electronică.
Rata susţinerii lui Merkel – care a fost criticată pentru lentoarea cu care a condamnat protestele violente de săptămâna trecută faţă de refugiaţi, într-un orăşel din estul Germaniei – a scăzut cu patru puncte procentuale faţă de luna trecută, la 63%, potrivit acestui sondaj, efectuat de către Infratest Dimap.
Cu toate că rămâne foarte populară acasă, este vorba despre o scădere neobişnuit de abruptă, în contextul în care fluctuaţiile sunt de obicei de un punct sau două pe lună.
Acesta este cel mai scăzut nivel de popularitate pe care-l înregstrează Merkel din decembrie 2012 şi până în prezent.
Ministrul de Externe Frank-Walter Steinmeier, unul dintre liderii Partidului Socia Democrat (SPD), a răams cel mai popular politician (72%), în timp ce nivelul susţinerii ministrului Finanţelor Wolfgang Schaeuble este de 69%.
Peste jumătate dintre persoanele intervievate s-au declarat nemulţumite de modul în care Merkel a acţionat în criza refugiaţilor, pe care cancelarul a catalogat-o drept o provocare mai mare, pentru Europa, decât criza datoriei din Grecia.
Germania – care are un sistem de azil relativ liberal şi prestaţii sociale generoase – a primit cel mai mare număr de oameni care fug de războiul din Orientul Mijlociu, dar şi imigranţi “economici” din sud-estul Europei.
Un număr-record de 104.460 de solicitanţi de azil au intrat în această ţară în august, iar Berlinul se aşteaptă ca aproximativ 800.000 de oameni să depună cereri de azil anul acesta – de patru ori mai mulţi decât anul trecut.
În pofida acestui aflux, 37% dintre persoanele chestionate sunt de acord ca Germania să continue să primească un număr similar şi în viitor, în timp ce 22% cred că ţara lor ar trebui să primească şi mai mulţi. Aproximativ 33% se pronunţă pentru acceptarea unui număr mai mic de refugiaţi. […]/ integral pe gandul.info
Serbia a anuntat vineri ca va cere Uniunii Europene sprijin bugetar direct pentru a se descurca cu viitorul blocaj al fluxului de refugiati, in conditiile in care tara urmatoare pe traseul migrantilor, Ungaria intensifica lupta impotriva trecerii ilegale a frontierei, informeaza Reuters.Guvernul de dreapta de la Budapesta a spus ca va reduce fluxul de migranti de la frontiera sudica cu Serbia la zero pana la mijlocul lunii septembrie, cu gardul de 3,5 metri inaltime pe cale de a fi finalizat si cu masurile adoptate de Parlament vineri, prin care se stabilesc zone de tranzit in apropierea granitei si se inaspresc pedepsele pentru trecerea ilegala a frontierei
Premierul ungar Viktor Orban a declarat vineri ca Serbia si Macedonia – tari cu probleme bugetare, dar care au fost tranzitate de mai toti cei 140.000 de migranti care au ajuns anul acesta in Ungaria – ar trebui sa se pregateasca de o “alta epoca” incepand cu 15 septembrie.
Aleksandar Vulin, ministrul muncii si asistentei sociale din Serbia a spus ca guvernul de la Belgrad a adoptat un “plan de actiuni” pentru aceasta criza, dar a refuzat sa ofere detalii in acest sens.
El a indemnat UE, la care Serbia vrea sa adere, sa contribuie cu bani.
“Vrem sprijin bugetar direct. Noi platim oamenii care distribuie ajutoarele, doctorii si politistii”, a spus Vulin.
- Digi24:
Problema refugiaţilor, discutată în CSAT. Victor Ponta: “Va fi în zilele, săptămânile următoare”
Dacă planul Comisiei Europene va fi pus în practică, România este una dintre ţările care va primi refugiaţi. Iniţial, s-a vorbit despre o mie şapte sute de persoane. Calculele au fost refăcute, iar surse de la Bruxelles susţin că, acum, cota care-i revine ţării noastre este de şapte mii de oameni.
La Bucureşti, premierul Victor Ponta spune însă că autorităţile române nu au fost anunţate oficial de această schimbare.
Despre criza refugiaţilor şi despre obligaţiile care-i revin României se va discuta în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.
Victor Ponta: „La şedinţa CSAT, convocată de preşedintele României, instituţiile statului vor prezenta toate semnificaţiile si tot ce este de făcut, după care, prin decizia CSAT, vă vom anunţa”.
Întrebat când va fi şedinţa CSAT, premierul a răspuns: „În zilele, în săptămânile următoare”.
Divizată de criza refugiaţilor. ONU: Europa trebuie să preia 200.000 de refugiaţi
Criza refugiaţilor dezbină Uniunea Europeană. Naţiunile Unite au cerut ţărilor europene că preia 200.000 de imigranţi, de cinci ori mai mult decât anunţau oficialii de la Bruxelles în primăvară. Dar Ungaria, Cehia, Slovacia şi Polonia resping orice variantă de a prelua refugiaţi conform cotelor stabilite de Uniunea Europeană şi vin cu o altă propunere – crearea unui coridor feroviar care să permită refugiaţilor să ajungă direct în Germania.
Agenţia ONU pentru refugiaţi a lăudat Germania pentru modul în care gestionează criza imigranţilor şi a îndemnat şi celelalte ţări europene să urmeze exemplul.
Antonio Guterres, Înaltul Comisar ONU pentru Refugiaţi: „Suntem în faţa unei situaţii excepţionale şi avem nevoie de un răspuns excepţional. Ceea ce face Germania nu poate face singură, toate ţările trebuie să facă la fel. În funcţie de capacitatea pe care o are fiecare ţară. Dar avem nevoie de un mecanism adevărat de solidaritate ca să rezolvăm această problemă”.
Ideea împărţirii eforturilor a fost propusă şi de Uniunea Europeană, care a reluat planul de a redistribui azilanţii în întreg blocul comunitar.
Frans Timmermans, prim-vicepreşedintele Comisiei Europene: „Ştiţi că în mai, Comisia a propus un mecanism de relocare. De atunci, situaţia s-a înrăutăţit. Preşedintele Juncker va anunţa săptămâna viitoare o propunere extinsă pentru relocare în special pentru cele trei state cele mai afectate: Grecia, Italia, Ungaria”.
Dar Ungaria, Slovacia, Polonia şi Cehia se opun introducerii unor cote obligatorii.
Robert Fico, premierul Slovaciei: „Orice tentativă de înfiinţare a unui mecanism obligatoriu nu va fi acceptată de ţările grupului de la Vişegrad”.
Ewa Kopacz, premierul Poloniei: „Statele membre UE trebuie să aibă posibilitatea să decidă individual asupra angajamentelor pe care şi le pot asuma în funcţie de posibilităţi”.
D. Cameron: Împărţirea refugiaţilor între ţările UE nu este o soluţie
Premierul britanic David Cameron susţine, la rândul său, că discuţiile despre numărul de refugiaţi pe care trebuie să îl preia fiecare stat al Uniunii Europene abat atenţia de la problema reală. Şi anume, motivele pentru care sute de mii de oameni îşi părăsesc ţările natale. David Cameron spune şi că Marea Britanie este gata să primească mai mulţi refugiaţi. O va face din considerente morale şi nu pentru că este convinsă că această împărţire ar fi o soluţie a crizei prin care trece Europa.
David Cameron: „Pentru a rezolva situaţia este nevoie de abordare cuprinzătoare, este nevoie de un guvern în Libia, este nevoie de o soluţie în Siria şi trebuie continuate discuţiile despre un fond destinat finanţării taberelor de refugiaţi sirieni”.
Nici guvernul spaniol nu crede că împărţirea refugiaţilor între ţările UE este o soluţie.
Mariano Rajoy, premierul Spaniei: „Toate acestea trebuie acompaniate de un plan de luptă împotriva mafiei şi a traficanţilor elaborat împreună de statele africane şi statele Uniunii Europene, elaborat cu ajutorul Comisiei. În al treilea rând, avem nevoie de un program pentru a-i repatria, similar cu înţelegerile pe care le avem deja cu anumite state”.
Propunerile făcute de statele Uniunii Europene pentru gestionarea crizei refugiaţi vor fi discutate la summitul ministrilor de Interne şi ai Justiţiei care va avea loc pe 14 septembrie.
Refugiații găsiți într-un camion în Austria au murit pe teritoriul Ungariei
Cei 71 de refugiați care au fost găsiți morți săptămâna trecută într-un camion frigorific abandonat pe o autostradă din Austria muriseră asfixiați în timp ce încă se aflau pe teritoriul Ungariei, relatează vineri agențiile DPA și EFE, citate de Agerpres.
Potrivit poliției austriece, rezultatele preliminare ale autopsiei indică faptul că victimele au decedat la puțin timp după ce au trecut granița dintre Serbia și Ungaria. De asemenea, în urma expertizei tehnice a vehiculului se poate confirma că acesta era închis ermetic, astfel că oxigenul nu avea cum să pătrundă din exterior în spațiul mic în care cei 71 de refugiați erau înghesuiți.
Conform actelor de identitate găsite, refugiații nu erau doar sirieni, cum s-a afirmat inițial, ci și irakieni și afgani.
Până în prezent au fost arestate șase persoane, cinci bulgari și un afgan, suspectați că sunt autorii acestui act criminal.
În urma noilor elemente anunțate vineri de poliția austriacă, este posibil ca ancheta să fie transferată în întregime autorităților ungare, până în prezent investigația fiind condusă în paralel de Ungaria și Austria.La puțin timp după ce respectivul camion, înmatriculat în Ungaria, a fost găsit abandonat pe banda de urgență a unei autostrăzi din Austria, poliția austriacă a mai găsit un vehicul identic în estul țării și în care 81 de imigranți ilegali erau pe punctul de a muri și ei asfixiați. Refugiații, abandonați în voia sorții de cei care i-au adus acolo, au reușit să facă o gaură în caroseria camionului, ceea ce i-a ajutat să supraviețuiască.
VIDEO. Violențe între imigranți pe insule din Grecia
Poliția elenă a recurs la gaze lacrimogene și grenade paralizante vineri dimineața, pe măsură ce tensiunile în rândul a mii de imigranți blocați pe insule din Marea Egee amenință să degenereze în violențe, înaintea unei vizite a unor responsabili europeni, transmite Agerpres.
În Lesbos s-au înregistrat confruntări între imigranți din Afganistan care au încercat să obțină un loc pe un feribot care avea ca destinație portul Pireu, forțând poliția să lanseze grenade paralizante pentru a asigura ordinea și a permite navei să plece, au declarat martori.
Lesbos este principala poartă de intrare pentru imigranți, în majoritate sirieni, care se refugiază din cauza războiului din țara lor, îndreptându-se din Turcia spre Grecia. În insulă se află peste 10.000 de imigranți care așteaptă să plece.
Kos este o altă insulă din Marea Egee asediată de imigranți. Potrivit unor surse locale, mai multe persoane au fost rănite joi noaptea în confruntările izbucnite între imigranți și localnici, poliția fiind nevoită să utilizeze gaze lacrimogene, potrivit presei elene.
Vicepreședintele Comisiei Europene Frans Timmermans și comisarul european pentru probleme de imigrație Dimitris Avramopoulos urmau să ajungă la Kos vineri după-amiază pentru a evalua situația.
Între timp, aproximativ 2.500 de imigranți au debarcat în portul Pireu, de lângă Atena, vineri dimineața, de pe un feribot care i-a preluat din Kos, Kalymnos, Leros și Lesbos. Alți 1.700 de imigranți au sosit joi noaptea, a declarat un ofițer al gărzii de coastă.
Potrivit unor surse din guvernul grec, Timmermans și Avramopoulos ar urma să discute aspecte privind construirea unui centru de primire în portul Pireu pentru înregistrarea a mii de imigranți, înainte ca aceștia să-și continue călătoria spre Europa de Vest.
- ActiveNews/ Mihai Somanescu: Ce cred eu despre criza refugiaților și cui servește un conflict româno-musulman
Spun de la bun început, ca să nu existe dubii: îmi pare rău de oamenii ăștia pe care-i vedem în pribegie, indiferent cum s-ar chema. Nu pot să simt decât milă pentru cei care sunt nevoiți să-și lase casele, indiferent de etnia sau religia lor.
Mai consider că acești oameni sunt niște victime, cei care plătesc pentru nesăbuința și crimele altora.
În altă ordine de idei, trebuie să ne punem niște întrebări. În primul rând: cine este de vină pentru copiii morți pe mare? Cine-i responsabil pentru acest exod? Care este cauza?
Din punctul meu de vedere, răspunsul este simplu. Nenorocirile pe care le vedem sunt consecința directă a intervențiilor occidentale în Siria, Libia, Irak și Afganistan. Să nu facem confuzia între efecte și cauze. Liderii occidentali și-au dorit căderea regimurilor din acele țări, iar acum ne confruntăm cu consecințele acelor acțiuni.
Ceea ce mi se pare destul de evident este faptul că liderii statelor Europei Occidentale își doresc să găzduiască acești refugiați. Pentru a ne face o idee despre acest lucru, e suficient să remarcăm ceea ce a remarcat și premierul Slovaciei, acum câteva zile.
Când UE dorește ceva, se dă peste cap până reușește. Mai mult, urmăriți reacțiile analiștilor economici: toți laudă la unison faptul că acești refugiați/imigranți vor aduce concurență pe piața muncii, prin faptul că sunt dispuși să muncească pe salarii mai mici decât băștinașii.
Citesc “argumente” care mai de care mai tragi-comice, care ar trebui să vină în sprijinul ideii că aceasta ar fi o invazie musulmană, similară cu ceea ce se petrecea pe vremea lui Mircea cel Bătrân. Unul din acestea ar fi că “nu arată precum refugiații” pentru că sunt “bine îmbrăcați”. Trecând peste faptul că nu știu cum arată uniforma refugiatului și nici care este comportamentul standard al unuia, cei care fac aceste afirmații uită sau nu știu un singur lucru: acești oameni nu sunt maimuțe care trăiau în copaci.
Pentru cine nu știe, Siria, Irakul, chiar și Libia, erau/sunt civilizații vechi, care ajunseseră la un nivel decent al dezvoltării în secolul XX. Priviți imaginea cu care am ales să ilustrez acest articol. E frumos, nu? Arată bine, cred eu. V-ați fi dus acolo într-o vacanță gratuită, la un hotel de cinci stele, pe malul Mediteranei?
Eu zic că da. Din păcate, acum nu v-ați mai duce. Stațiunea Latakia a fost scena unor bătălii crâncene între forțele Armate Siriene și “rebeli”. Conform paginii în engleză a Wikipedia, forțele islamiste rebele au fost susținute masiv de Turcia și Statele Unite. Kessab, un oraș din zonă, a fost curățat de aproape întreaga populație de etnie armenească, adică 70% din total. Genocid? Holocaust? Cum se cheamă chestia asta?
Ce vreau să spun e că mulți din cei care fug/au fugit, care sunt refugiați/imigranți, formează o forță de muncă destul de bine calificată, disciplinată, care nu va avea nevoie de prea mult timp pentru a se adapta și astfel a deveni soldăței fideli ai corporațiilor occidentale de tot felul. Într-o Europă în care guvernează banul nici cei aduși să colonizeze Vestul nu puteau fi altfel. E cea mai ieftină cale de a rezolva criza demografică: doar nu vă gândeați că o să îngreuneze avorturile, o afacere de miliarde de euro? Sau doar n-o să promoveze moralitatea și familia, în dauna “căsătoriilor” homosexuale?
Ceea ce-mi doresc este ca acești oameni să se ducă, toți, în Germania, în Franța, în SUA și în toate țările care au sprijinit crima care s-a produs în țările lor de origine. Să trăiască împreună cu consecințele faptelor lor. Se tem să nu fie islamizați? Ghinion, cum ar spune președintele nostru.
În ceea ce ne privește, e clar că România nu are conducători proprii, ci doar executanți. Când refuzi să-i ajuți pe românii din Ucraina, ca să nu ieși din cuvântul stăpânului, dar îi ajuți pe migranții sirieni pentru că așa au stabilit alții, se cheamă că practici dubla măsură. Și că ești slugă.
Despre discuțiile panicarde de la noi, pe subiectul imigranților nu pot să nu mă întreb: cui servesc?
Cui servește provocarea unui conflict între o parte a majorității cu minoritatea musulmană de la noi din țară, cu care am conviețuit și conviețuim foarte bine de atâta timp? Nu se știe vorba aia românească: cine seamănă vânt culege furtună? Cui servește existența unei panici generalizate, instalarea unei fobii, care va duce, inevitabil, la gesturi regretabile? Oare nu se știe că gesturile provocatoare și discursul radical servesc la justificarea unor noi legi represive și la sporirea puterilor statului polițienesc?
O dată pornit bulgărle conflictelor, cu greu mai poate fi oprit, așa cum bine puncta Patriarhia Română. Cei care se plâng acum mai bine s-ar fi revoltat când România s-a oferit să participe la “pacificarea” Irakului, a Afganistanului sau a Libiei. Niciun gest de opunere atunci, nici cel mai mic Faptul că acum vorbește Traian Băsescu despre asta, deși putea s-o facă atunci când a contat, e simptomatic.
În ceea ce mă privește, mă rog ca să se termine conflictele în țările din care vin acești oameni și să poată să se întoarcă la casele lor. Dacă se vor găsi totuși migranți care ar dori să vină în România (deși, repet, NU este și NU cred că va fi cazul), nu pot accepta ideea ca un nevinovat să piară din rațiuni “socio-economice”: fie că e un prunc nenăscut din pântecele unei românce, fie că e un adult din Siria.
Ar fi exact mentalitatea fariseică a celor care l-au condamnat pe Hristos. Închei cu un cuvânt al Patriarhului Pavle (Dumnezeu să-l odinească) al Serbiei. Înlocuiți “Serbia” cu “România” și țineți cont că aceste cuvinte au fost spuse după câțiva ani de războaie crâncene, reale, nu de facebook. Și la care au luat parte oameni reali, care au murit pe bune și care au văzut unde duce ura. Cu toate astea, nimeni nu s-a gândit să-l facă “trădător” de neam pe marele Pavle.
“Dacă o Serbie Mare poate fi păstrată doar prin comiterea unei crime, n-o voi accepta niciodată; fie ca Serbia Mare să dispară, dar s-o păstrăm prin crimă, – asta nu. Dacă ar fi necesară crima pentru a păstra numai o Serbie micuță, n-aș accepta. Fie să dispară această Serbie, dar s-o păstrăm prin crime – nu. De-ar fi să dispărem ca popor, atunci să dispărem ca oameni, pentru că atunci nu vom dispăruți, ci vom fi vii în mâinile Dumnezeului celui Viu”.
Apropo: Latakia este înfrățită cu Constanța.
- Pozitia Patriarhiei Romane pe tema REFUGIATILOR. “TOTI ROMANII ORTODOCSI TREBUIE SA ACTIONEZE CU DRAGOSTE DE SEMENI.” Mitropolitul Andrei: “Trebuie să fim buni, dar şi atenţi la ceea ce se întâmplă”
- CRIZA REFUGIATILOR – DRAMA UMANA TRATATA CU CINISM EUROPEAN (Video). Fapte, riscuri si alarmisme pe tema IMIGRANTILOR de la granitele UE. NE INDREPTAM CATRE UN RAZBOI AL CIVILIZATIILOR SAU CATRE SUSPENDAREA SCHENGEN?
- STATELE EUROPENE DIN SCHENGEN ARUNCA UNUL CATRE ALTUL CARTOFUL FIERBINTE AL CRIZEI REFUGIATILOR (Video)/ Comentarii si atitudini pe tema valurilor de imigranti. SPRE DICTATURI “SALVATIONISTE”?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
http://www.aktual24.ro/luptatori-isis-europa-sub-acoperirea-de-refugiati-dezvaluirile-unor-traficanti-din-turcia/
Nu cred ca arabii, vor trece la… am vrut să scriu. (Nu am obsevat cum mi-a scăpat acel ‘nu’)
Demnocratizarea forțată al lumii, cauza genocidului irako-siriano-afgano…? Provocatoarea de victime, de pauperizare, de provocare a conflictelor armate civile, cauzatoare a masacrării, dislocarii şi migrarii populațiilor?
NU. E nu poate fi învinuită de genocid. NU poate fi acuzată şi cu atât mai puțin, judecată şi condamnată? “Dumnezeu” democrație nu poate fi arestat, adus în fața instanțelor şi judecat. Dumnezu democrație, poate face orice, oriunde.
Ce nu poate? Nu poate greşi. Ea, nu este vinivată de nimic şi niciodată.
Irakul este vinovat că a ajuns, la ce a ajuns. Siria este vinovată de toate relele, victimile şi efectele rezultate. pentru că nu s-a supus lui “dumnezeu” democrație, afganii idem şi toată liota de nesupuşi.
Hitler, dacă reuşea, era el dumnezeul de azi. Desigur că nu era vinovat de nimic (că ar fi fost el dumnezeul). Vinovații ar fi fost victimile…
Aşa-s dumnezeii oameni şi aşa este dumnezeirea lor, “nevinovată”.
@Doroteea: Uff, Carmen iti raspunsese deja cu un link, dar l-ai ignorat sau nu stiu ce s-a intamplat. Statul Islamic a facut declaratia ca cei 4000 de jihadisti s-au infiltrat deja in Europa. Uite link-ul inca o data: http://www.express.co.uk/news/world/555434/Islamic-State-ISIS-Smuggler-THOUSANDS-Extremists-into-Europe-Refugees
Nu prea înțeleg cum e cu dragostea asta de straini.
Cum trebuie să facem ?
Să ne alungam copii, părinții, frații, nemul, printre straini, în nesiguranță totală, la mâna mafioților, a strainilor, a profitorilor apusului, cu statut de imigrant (nu cu statut de cetațean european), la mâna mofturilor autotitare ale stapânilor, care i-a pus în avioane şi lea dat… retur, pentru ca sa primim în locul lor pe străinii izgoniți tot de saracie sau de democrație ?
Nu prea înțeleg cum e cu dragostea asta… de straini. Şi ce legatură ar avea sf.Casian şi Nicolae cu dragostea asta. Dacă ți-au plecat copii, ori nevasta, ori soțul, ti-ai facut loc pentru staini, poți dă-i iei în locul că ai bani (că-ți trimit ei ). Cam aşa stă chetia ? Ca nu înțeleg.
Eu înțeleg mai greu.
Nu pricep nici cum e cu dragostea asta, dar nici cu e cu moschea din capitală şi cu mesajul patriarhal.
Adică sa nu ne facă turcii cum le facem noi?
Cum adică?
Le dăm teren de-o moschee (cea mai mare din lume) şi de-o universitate islamică, ca cică ne-ar fi dat şi turcul ?
Adică facem la turci şi noi cea mai mare catedrală din lume şi universitate teologică ?
Nu înțeleg de ce nu le face fiecare la el în țară, daca le facem cele mai mari.
Unii zic de dragoste… alții de pomeni, alții de relații (internaționale)
Unul mi-a zis ca turcul ar fi dat o capelă sau cam aşa ceva, iar noi le dam sa-şi facă, cea mai mare moschee ba şi centru de instruire.
Paritate, dreptate, dragoste, drept internațional?
Nu pricep.
Unul ne da un petic de pus în fundul pantalonilor şi noi le dam tot costumul?
Chiar ca nu înțeleg nici dragostea de aproapele (o fi turcul probabil), nici dreptatea sau dreptul internațional, nici mesajul patriarhal. Nu înțeleg nimic.
Nu cumva patriarhia trebuie sa arate cât a primit şi cât sa-i dea turcului, după dreptate?
Nu mai înțeleg.
@ob.serv:
Pai nu intelegi pentru ca le pui pe toate la gramada: profitorii apusului, neamurile apusului, refugiatii, teroristii isis, victimele lor, emigrantii romani, nedreptatile vechi cu cele actuale, copiii/fratii/neamul cu statul roman etc.. In ghiveciul asta te cred ca nu nu mai intelegi nimic.
Pai uite, te ajut un pic sa intelegi. Ia-o asa, cinematografic: sa zicem ca tu esti stapanul unui castel, sau al unei cetati. O cetate nu prea grozava, nu prea bogata, dar – cetate: cu armata de paza, cu ziduri de aparare, cu administratori cu tot ce trebuie. Asta e STATUL roman. O prima observatie: a nu se confunda STATUL roman, cu suita lui de parghii si structuri specifice oricarui centru etatic, cu noi, tu, eu, ‘fratii si copiii nostri’ etc..
Bun. La poarta ta apare un card de ‘cazuti intre talhari’. Intre ei insa sunt si talharii, deghizati. Dar si victimele lor, autentice, cele care fug de talharii pe care tu, ca stapan al cetatii, ii stii ca sunt intr-adevar cumpliti. A, inca ceva: stapanul cetatii e CRESTIN.
Bun. Ce faci? Variante:
a) deschizi larg portile si primesti pe solicitanti in cetate, ca pe unii de-ai tai, fara verificari, fara selectii, lasand sa se faca voia Domnului:
b) nu primesti pe nimeni pentru ca vinovata de situatie este cetatea vecina. Muribunzii si victimele n-au decat sa se duca in alta parte. Dumnezeu e bun, dar nu e prost.
c) nu primesti pe nimeni pentru ca vinovatii de situatie, cetatea vecina, nici ei nu ti-au primit tie oamenii cand au cerut de munca la ei (n.m.: afirmatie discutabila, de altfel. In momentul de fata nu sunt in tara si sa vezi ce plina e Biserica romanilor de aici de romani stabiliti bine-mersi in Franta, care se casatoresc, fac copii, nepoti s.a.).
d) nu primesti pe nimeni ca ti-e frica de talhari si nu esti in stare sa selectezi victimele de talhari. Victimele fara hrana si adapost n-au decat sa se descurce.
e) Reflectezi. Citesti Scriptura, capitolul cu cea mai mare porunca si pilda samarineanului milostiv. 1) Faci sinapse: ce sa vezi, samarineanul (necredincios!!) s-a oprit din drumul lui, s-a intors din drumul lui, a stat si a ingrijit ranitul, l-a carat personal la un han, a lasat si bani acolo (bani care altfel erau destinati familiei, probabil). Si ce sa vezi, preotul si levitul au trecut pe langa ranit ridicand din umeri! 2) Utilizezi parghiile pe care, ca stapan al cetatii, le ai la dispozitie: a) deschizi poarta; b) pui soldati de paza la poart. b) dezarmezi pe toti care patrund in cetate; c) stabilesti filtre de selectie si verifici pe fiecare nou venit d) dai hrana si adapost, in conditii de securitate si paza. etc etc etc..
Aici nu se pune problema ca tu si cu mine sa primim refugiati acasa. Aici e vorba de UN STAT care acorda azil catorva mii de oameni aflati intr-o situatie de criza. Statul are toate parghiile necesare ca sa depisteze care e tlhar si care victima. Sau ar trebui sa le aiba. Iar statul roman, sincer, nu cred ca e chiar asa de nepregatit sub acest aspect.
In ce ne priveste pe noi, noi suntem CRESTINI/, Cata vreme intre cei care ne bat la poarta (noroc ca nu ne bat, un bun prilej sa ne mai facem pacate) se afla SI VICTIME REALA ALE UNUI REGIM CRUNT mi se pare ca un crestin NU POATE, DACA E CU ADEVARAT CRESTIN, SA EXCLUDA IDEEA DE AJUTOR. Oricat de rationale ar fi argumentele (si nu prea sunt).
De altfel asta e si pozitia BOR. Nu vreti mai bine sa va rafuiti direct cu prelatii si nu cu mine? 🙂
Bun. Sa nu ne comparam cu nenorocitii de occidentali. Hai macar sa ne comparam cu bulgarii:
http://www.gandul.info/puterea-gandului/povestea-mea-de-vacanta-cu-sirieni-14705187
Si o mica oglinda-oglinjoara, pt noi astia, crestinii ortodocsi
http://www.gandul.info/puterea-gandului/europa-caror-valori-14701635
No… că ma-m zapacit de tot.
Cu cetatea, cu samsarienii, cu Parisu…
Doamnă, aştia… de-i lauzi matale, ne judecă după evanghelie, când ne dau cote de… refugiați sau după… cetate…
Că după ce ne cer să facem… e din afund de tăt.
A… sarmanii ăia… de zici mata că de-ar fi să vină la uşă, (nu la cetate), ar trebui să le… încarc smartphonul, şi să le dau bani de drum până în Germania, zici?, (că de stat…, mulți zic ca nu stau la noi).
Păi… eu meream pe jos peste tăt, că din salar abia avem de mâncare io şi muerea. Păi no… ce să le fac, că la noi mulț, o fugit (nu de razboi, ci de saracie), inaintea lor, ca la noi numa razboi no fost că în rest…
S-o dus la capşuni…
No eu n-am priceput cum e cu… da, dacă-i lauzi matale pe aia… matale care ştii şi evanghelia şi cetatea… apăi aşa o fi.
@ob.serv
‘No… că ma-m zapacit de tot.’
Observ! :))
Glumesc. Ei, pana la urma le-o rezolva Dumnezeu cum o sti El mai bine. Parerile noastre conteaza mai putin, mai importanta rugaciunea si increderea in voia Lui.
Doamne, ajuta!
@doroteea: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20404413-incursiune-intr-centru-azilanti-din-bucuresti-cum-spune-traieste-refugiat-nimerit-din-greseala-romania.htm
Din pacate, nu difera prea mult de a copiilor institutionalizati sau a batranilor de care nu mai are nimeni nevoie astazi.
Spunea cineva astazi la tv ca ar trebui sa procedam precum vecinii nostri bulgari – pe panouri mari urmatorul mesaj: bine ati venit dragi refugiati, dar noi suntem saraci, nu avem bani, nici locuri de munca, nici conditii bune de viata, asa ca mai bine mergeti ma departe….
Mi-e greu sa-mi imaginez cum, in fata valului de refugiati cu mentalitatea ca totul li se cuvine, stiind ca li se aloca o suma oarecare de catre CE (presupun) vor accepta senini conditiile umilitoare de viata ce li se vor acorda. Desi acesta este un mod de viata pentru multi dintre noi. Si nu ieri sau azi, ci de foarte multi ani. Autoritatile au o raspundere ale carei dimensiuni nici macar nu le banuiesc atunci cand anunta cu nonsalanta numarul locurilor libere din caminele scolare sau studentesti.
Germany, Germany! – hitul verii 2015.
http://www.cotidianul.ro/ce-li-s-a-spus-de-acasa-refugiatilor-europa-se-va-ocupa-de-voi-267798/
Câţiva sirieni ne explică ceva despre naşterea acestui mit al Germaniei văzute ca destinaţie preferată şi ca pământ al făgăduinţei. În Siria au luat fiinţă în ultimii trei ani agenţii din Europa care se ocupau cu selectarea a câteva mii de persoane cu educaţie universitară, din domeniul cercetării şi tehonologiei, cărora li s-a promis un salariu decent pe teritoriul Germaniei. Numărul celor acceptaţi a fost unul limitat. Ulterior, însă, unii sirienii, mai întreprinzători, şi-au deschis propriile lor “birouri” de “plasare a forţei de muncă“ în care, contra cost, promiteau să organizeze grupuri care să ajungă “la sigur” în Germania şi Suedia. Nimeni nu mai poate stabili cu exactitate acum din grupurile de mii de refugiaţi care iau cu asalt Europa cine a pornit după ce unii le-au vândut iluzii, sau au pornit din proprie iniţiativă, fugind ca să supravieţuiască.
Eu zic, să avem dreapta socoteală.
E dureros ce se întâmplă cu aceşti oameni, şi un ortodox, care iubeşte pe Dumnezeu rugaciunea, omul, familia, pacea, valorile adevarate, nu va fi niciodată nepasător, nesimțitor, şi în stare să se manifeste mai rău ca un eretic. Problema este că ce se întâmplă cu aceşti oameni sărmani, se îtâmplă şi cu noi şi cu toată lumea, ei fiind doar cu o treaptă, înaintea noastră. Cum zicea cineva “că numa război n-o fost”la noi.
Demonul şi slujitorii lui, speculează slabiciunea noastră pentru a ne depărta de Dumnezeu şi a ne apropia de valorile omului cazut, pentru a aprecia mai mult sau în aceiaşi măsură, pe omul cazut (la fel ca pe Dumnezeu)
Se speculează emoționalul, sentimentalul omenesc la maximum posibil.
Nu poți să nu simți disprețul unor ortodocşi de-ai noştrii, pentru semenii lor tot ortodocşi pe care-i consideră incapabili de sentimentele şi faptele umanitare ale ereticilor, care cică ar fi mai ortodoxe decât sentimentele, gândirea şi faptuirea eretică. Si nu se opresc aici, ci ca şi… fac eforturi să te convingă tot emo… uzitând de povestioare ortodoxe că faptele şi gândirea orodocşilor nu sunt la valoarea acelora, ba sunt de condamnat şi de neiertat. Suntem incapabili să ne vedem în oglinjoară… ne avertiza cineva.
Unii î-şi disprețuiesc neamul. O ştim şi o simțim. Alții chiar argumentează de ce acest neam meritã disprețuit, alții scriu argumentând ca e un nem de nimic, elogiind vestul… iată dar că unii elogiază umanismul vestic şi disprețuiesc dreapta socotealã a ortodocşilor, care cântaresc cu masuri scripturistice şi patristice. Întâi iudeul, zice ap.Pavel… adică întâi nemul său şi apoi elinul.(Nu discriminează sfântul, ci ierarhizează apropierea sufletească). Aici, ( în caxul de față) întâi ortodoxul sirian şi apoi… sau, întâi copiii, bolnavii, şi la urmă smartphoniştii cu haine de firmă şi atitudini huliganice.
Dreapta socoteală oameni ai lui Dumezeu.
Umanismul glorifică omul cazut care în numele nobleței omului face ce face. Ortodoxia glorifică pe Dumnezeu, nedisprețuind pe om, dar masurând cu dreptatea lui Dumnezeu şi masura sf.parinți.
Un pahar cu apă va fi prețuit înmiit, dacă va fi dat în numele Domnului, spune evanghelia. În numele Domnului. A carui Domn, a carei credințe, a carui botez. A unei credințe greşite, a unui botez greşit?. P.Cleopa spune ca faptele bune, nu mai folosesc, dacă nu sunt după îndreptarul ortodoxiei.
Ne ciondanim aici exact pe această chestiune. Unii se fac luntre şi punte să ne convingă ca ereticii şi faptele eretice sunt mai placute şi mai primite de Dumnezeu, decât a ortodocşilor.
Faptele ortodoxiei nu sunt impresionabile. Oricât de nobile ar fi, nu impresionează prea mult pe om. Observ de ani buni asta. Şi este bine aşa.
Dar de ce nu impresionează?
Pentru că umaniştii ştiu că ortodocşii sunt obligați să le facă. Şi în mentalul lor, î-şi zic: eu nu sunt obligat şi o fac mai stralucitoare ca a lor, că o fac deliberat.
Adică o face fară a fi determinat de cineva, în numele cuiva, o face în numele sau, în numele omului(cazut), o face umanist.
Nici o fapta bună, facută în numele Domnului, nu are prea mare răsunet şi strălucire, mai ales astăzi. Şi bine este, pentru a nu se pierde total rasplata acestor fapte.
Problema acestei gândiri este însă greşită.
Domnul nu obligă pe nimeni. Şi ortodoxul o face deliberat. Dar o face din dragostea de Dumnezeu întâi şi din milã față de semenul său suferind. Şi este dumnezeiască. Dar este urâtă de demoni şi nestrălucitoare pentru omul căzut.
http://www.gandul.info/stiri/oim-romania-migrantii-vor-in-schengen-in-tari-cu-salarii-mari-ar-veni-in-romania-doar-in-trecere-14705866
@cioby
Mai cioby, eu recunosc stilul asta cu multa teorie si putine argumente!
Nu cumva postezi cam ‘neortodox’ sub mai multe fete? 🙂
Altfel, eu zic sa mai dai un refresh la informatie si sa mai cer sfat de la duhovnic, ca ratacesti amarnic cu ideile astea. Unde ai auzit tu ca ii ajuti mai intai pe ortodocsi si apoi pe eretici? Cine ti-a zis ca sta e invatatura lui Hristos?? Ii ajuti mai intai pe cei IN NEVOIE, indiferent ca sunt eretici sau nu! Nu se compara nevoile noastre cu nevoile celor care fug de isis.
Unde ai auzit tu ca faptele ereticilor sunt zero??? Stii cum se cheama pilda celei mai mari porunci? Pilda bunului samarinean! Stii ca samarinenii erau eretici? Oare de ce ne-a dat-o Domnul?
Lasa speculatiile si du-te de te mai informeaza la cei care stiu. Dar pune intrebarile corespunzatoare si dezvaluie-ti adevaratele ganduri in fata celor pe care-i intrebi! Pt ca daca eviti adevarul, si el te va evita pe tine.
Unde am auzit că faptele ereticilor sun zero?
Nu am zis că sunt zero. Am zis chiar ca sunt stralucitoare, emoționează şi mişcă sentimental, dar că nu folosesc decât la atât.
Am precizat că P.Cleopa citând sf. părinți spune că faptele bune, dacă nu sunt facute după îndreptarul ortodoxiei, nu mai folosesc. Predicile sfinției sale încă se mai găsesc, pe internet.
Eu sunt un nimic, ba şi o piedică semenilor, şi o povară, dar de auzit l-am auzit pe părintele Cleopa spunând exact ce am amintit aici.De altfel am precizat că acestea sunt spuse de sfinția sa. Adevarul nu-l stabilesc eu. Deasemeni îndraznesc şi zic, că cel ce citeşte, vede cât de întemeiate şi de adevarate sunt afirmațiile fiecaruia. Nu pretind că ce am spus este fară cusur. Nu trebuie sa țină seama nimeni, de ce spun eu, ci de ce spune biserica, sf. Părinți şi canoanele bisericii.
Fiecare, milueşte şi ierarhizează după cum, după cine şi în cine crede. Dar din dragostea de frate sf.Apostol Pavel, a spus iudeul întâi şi apoi elinul. Nu vorbim aici de primire urgențe, ci de chestiuni de lungă durată şi mai ales că nici nu țin nemijlocit de noi.
Dacă am zis ortodoxul sirian întâi, am avut în vedere, pentru a vedea ortodoxul sirian, prețuirea, dragostea de frate… şi ceilați aceleaşi, ca şi marturisirea credinței şi nu numai… dar nu cred că asta îseamnă ceva bun la d-voastră.
Ar fi multe de spus pe tema asta, dar deja am pus punct aici.
Am uitat să spun esențialul. Predica în care P.Cleopa spune cele pomenite de mine aici, legat de primirea faptele bune la Dumnezeu.
Este predica despre Biserică. Eu aşa o am. BISERICA.
Cine voieşte, să o caute şi va auzi vocea P. Cleopa spunând ca “cei ce sunt afară din biserica (ortodoxă), sunt afară de la Hristos”, şi cum faptele care nu sunt după îndreptarul ortodoxiei, nu mai folosesc…
Cer iertare atât lui Doroteea cât şi tuturor.
Pai faptele bune, de ajutorare a semenului, nu au cum sa fie in afara dreptarului ortodoxiei.
Nimeni nu e infailibil. Cred ca trebuie diversificate sursele din sfintii parinti.
Il iubesc pe par. Cleopa. Dar, fata de ce am mai citit si nu in raport cu nesemnificativa mea judecata, lucrurile trebuie nuantate cumva, nu sunt atat de radicale.
Nu imi dispretuiesc poporul, dar dezaprob o anumita atitudine, de oriunde ar veni ea. Iar daca devine reprezentativa pt neamul din care fac parte mai degraba ma doare, pt ca vad lucrurile astea ca un esec fara de scuze pentru noi, care chiar avem marele dar al Ortodoxiei.
Ceilalti au scuze, pt ca pastorii lor i-au dus pe cai gresite. Noi din pacate, nu prea.
Si eu imi cer iertare, nu vreau sa necajesc pe nimeni si evident ca nu-mi dispretuiesc poporul caci ar insemna sa ma dispretuiesc pe mine! Dezbaterea asta e recurenta pe aici, e un nod pe care, poate, altii ar trebui sa il dezlege. Cred ca mai marii Bisericii trebuie sa lamureasca odata pt totdeauna aceste lucruri, pt ca mi se pare ca unele interpretari ne pot duce pe poteci gresite, apropiate poate de litera Legii (desi si aici am indoieli) dar complet ratacite de Spiritul ei.
P. Cleopa devine tot mai indegirabil, ptr. că este foarte canonic, (unii chiar m-au atenționat că e prea-medieval). E deranjantă şi problema înregistrarilor P. Cleopa. Scrisul poste fi îndulcit (în nuanțe), dar ce spune vocea, ramâne marturie.
Eu îl prețuiesc, îl cred, şi îl recomand.
Cred că ortodoxia este a lui Dumnezeu, dată oamenilor spre mântuire, ca s-o împlinească, fiecare după putere nu s-o reformeze, nu s-o nuanțeze după epoci, după oameni ori vremi şi trenduri. Ortodoxia este viața cu şi în Hristos, cel care nu a desființat legea, n-a încălcat legea ci a desăvârşit-o. Ori acum trendul duce spre desființarea legii (ca literă) şi interpretarea numai în duh, spre reformarea ori abrogarea canoanelor.
Foarte bine, si eu il pretuiesc.
Dar in anumite aspecte e contrazis de alte surse, poate mai credibile: de sfinti, de persoane care au fost canonizate.
O sa vin si cu niste exemple.
Ce vreau sa zic insa pana atunci, principial vorbind, este ca in Ortodoxie (si nu numai) nu te poti raporta la o singura sursa cand e vorba de interpretarile Scripturii. O sa vezi ca nu o data aceste mari figuri ale Ortodoxiei au puncte de vedere diferite, poate si datorita contextelor diferite in care au fost facute enunturile.
Daca mai multi iti sugereaza sa schimbi abordarea (si nu ma refer aici la mine, desigur, ci la preotii cu care probabil tii legatura) este bine poate sa te supui un pic sugestiilor. Aici nu e vorba de schimbarea Legii sau de ‘adaptarea’ ei in functie de vremuri, ci e vorba de esenta Legii pe care riscam sa o schimonosim. Esenta Legii e IUBIREA, iar cei care expediaza sardonic cu eticheta ‘iubiristi’ pe cei care afirma asta se pun de-a curmezisul lui Hristos, indiferent daca le place sau nu sa creada asta. ‘Cea mai mare porunca’ este ilustrata de Dumnezeu cu o pilda in care drept credinciosii sunt rusinati de Dumnezeu in timp ce ereticii Ii fac voia. Aceasta ilustrare nu e intamplatoare, si cine trece usor peste acest cuvant uita ca nici o litera din Lege nu va cadea si isi inseala doar propria constiinta. O constiinta care, poate, nu digera prea bine pastila iubirii si crede ca se va salva exclusiv prin ritual.
Pacat, pentru ca Dumnezeu se uita la inima omului. Dumnezeu nu cred ca ne va intreba cate posturi am tinut, ci cati oameni am ajutat, am inaltat, am alinat sau chiar am intors la El. Cu atitudinea asta cred ca nici macar pe apropiatii nostri nu-i intoarcem, ci din contra, ii indepartam. Ori pomul dupa roade se cunoaste.
Pilda invitatilor la nunta, intre altele, se refera exact la cei care au Botezul si Tainele strict ritualic. Ei au fost chemati in locul celor dintai si intra in sala nuntii (prin Botez), dar ‘haina ii vadeste’ ca nu e de nunta. . ‘Haina’ e haina sufletului, e adancul inimii, care fara fapte bune si sentimente frumoase fata de aproapele (si nu de judecata si osanda) nu poate fi una luminoasa. Tainele nu sunt un fel de detergenti de rufe care ne spala indiferent ce am face si cum am gandi. Daca gandurile noastre sunt ganduri de ura si osanda la adresa aproapelui, sau daca inima noastra e impietrita in fata suferintei umane, oricat de multe ori ne-am impartasi nu va ajuta. De ce? Pt ca nu spovedim aceste lucruri, iar ele nu se pot curata fara regretul si vointa noastra sincera de a scapa de ele. Ori cum sa vrem sa scapam de ele cand noi, din contra, ne indreptatim pe noi insine atunci cand le avem??
Avem cu toti multe de invatat in drumul nostru, asa ca ferestrele mintii si ale sufletului trebuie tinute deschise, pt ca intotdeauna e loc si de mai mult.
Te rog posteaza o trimitere la textul din Sf. Pavel la care faci referire, cu ‘mai intai iudeul si apoi elinul’, sau in fine…
Nu ştiu ce aşteptați de la ierarhi în legatura cu cele în discuție? Să retragă ceia ce au aprobat sau… ce ?. Parintele Cleopa a vorbit la cererea lor, cu acordul lor. Cu aprobarea lor a scos în public şi scrisul şi vorba. Unii (ierarhi), îi sunt fii duhovniceşti.
Vreți sa spuneți că P. Cleopa nu s-a documentat îndeajuns, că nu a mers la mai multe surse, cã este un înşelat în oarecare privințe sau ce ?
Parintele la orice, are raportarea la ce spune biserica şi canoanele ei.
Dar vad ca nu va place…
Desigur că azi iubirea este argumentul forte. Dar se uita că la iubire se ajunge cel mai greu cu putință şi că iubirea (de Dumnezeu), are nevoi esențiale, fara de care nu poate fi ce trebuie să fie. (Adică, fara acelea este doar un simulacru sau un surogat, stalucitor).
Acestea sunt despatimirea prin smerirea postului, prin umilința ascultarii de duhovnic, de sfinții părinți, de canoanele stabilite de ei tocmai pentru despatimire… de… nu le enumar.
Nu ne va întreba Dumnezeu cât am postit. Da. Nu va întreba.Ne va întreba însă cu siguranță de ce nu l-am iubit. Ori cine îl iubeşte, întâi se face placut lui Dumnezeu prin depatimirea postului, a rugaciunii a milostivirii față de aproapele permanent (prin rugaciune), nu doar ocazional prin ajutorare materială…
Iubiriştii…
Da. Iubiriştii cred că dacă fac cele umaniste sunt mai sus decât proştii şi bigoții de postitori, de cei ce fac metanii şi se supun şi invoca canoanele… de nuştiu ce…
Iubiriştii cred ca dacă emoționează şi mişcă omul, emoționează şi mişca şi pe Dumnezeu. (“Ai crezut că voi fi asemenea ție”… *vezi psalmul 49).
P.Cleopa spune (citând pe sf. Iaoan Damaschinul -un sirian ortodox-) că binele, nu este bine, dacă nu-i savârşit bine.
Ori binele se savârşeşte bine doar evanghelic. Adică după dreptarul ortodox.
Acum toți invocă iubirea (ca motivație a acțiunilor lor). Dacă nu faci necondiționat cutare… sau cutare… nu iubeşti. Ți se invocă… io-te vestul cat de stralucitor şi de drept le face… pe toate, cum iubeşte fară… invocarea canoanelor… .
Dacă ai zis cumva ceva ce nu place cuiva, dacă-l tragi de mânecă cumva avertizâdu-l de ceva, apoi… nu-l iubeşti…
Ibiriştii iubesc nu iubirea desăvârşită, ci tocmai noțiunea de iubire, o fac armă şi motivație a tuturor acțiunilor lor.
Omul nedespatimit nu poate sa iubească pe Dumnezeu după poruncă şi nici pe aproapele la masura poruncii. Deci este nedrept să-l acuze pe un altul (oricare ar fi el).
Numai cel despatimit poate iubi cu adevarat. Ceilați… la masura (despatimirii) lor.
DA. Da!!! .Nu ne va întreba Dumnezeu cât am postit, ci cât l-am iubit.
ATENȚIE!!!.
Invocarea parabolei cu judeacata de apoi folosită, fară a ține seama de prunca “să-l iubeşti pe Dumnezeu…”, fară limite, justifică umanismul. Şi umaniştii (zişi ortodocşi), sunt înşelați de demoni. Pentru că poți face fapte umanitare fară să împlineşti mai întâi porunca de al iubi pe Dumnezeu din toată ființa ta.
Doamnă nu mă luați în semă pe mine. Vad că ştiţi mai multe şi mai bine ca mine. Vad că îi gasiți şi p. Cleopa scăderi grave şi înşelări ce pun în primejdie ” ortodoxia”
Nu-l credeți deci nici pe parintele…
Dar dovediți-vă d-voastră că-l iubiți pe Dumnezeu aşa cum cere El.
Parabola Înfricoşătoarei judecăți nu poate desființa porunca l-a.
Aici pare a nu mai conta deloc iubirea lui Dumnezeu fară limite ci cea limitată la cât ne iubim pe noi.
Cred ca a fost interpretată simplist şi motivațional.
Dar atenție mare. Domnul spune îcă ceva ce nu este luat în seamă… spune cã drepții vor întreba când au facut ei cele enumerate de Domnul, iar cei de-a stânga, când nu le-au facut…
Este cu neputință să nu ştii ce şi când ai facut o faptă, mai ales la judecată. Macar etapa în care a fost facută (la tinerețe… la maturitate…). A spus Domnul un lucru numai de fragul de a fi, a fi spus sau ceva inexact. Ar însemna că drepții ori se prefac, ori le-a luat Dumnezeu mințile… tocmai la judecată. Nu cred că Domnul spune aceasta spre a fi spus. Cred că de aici reiese că este vorba de nişte fapte care se împlinesc fară ştirea noastră cu adevărat, şi care se împlinesc (cum numai Dumnezeu ştie), datorită plinirii sau încalcarii pruncilor. Suferința omenirii poate fi ajutată sau ignorată de faptele credinței sau necredinței noastre, de gândirea, de aprobare sau dezaprobarea actiunilor, politice, economice, ale dreptei credințe sau ale ereziilor…
Pentru că tot P.Cleopa spune cã pacatul cu gândul este socitit de Dumnezeu, ca pacat desavârşit (desigur citând şi sursa).
Nu cred că Domnul a spus despre cele ce omul ştie, că nu le-ar şti. Nu pot să cred.
Nu ne putem juca cu interpretare evangheliei, caci putem să ne înşelam şi pe noi şi pe alții şi aprobăm şi mai şi punem bazele unor mar rataciri.
Duşmanii ascezei au dgasit motivație în acest text şi va fi argument pentru desființarea postului sau reformare lui.
Textul pare ideal pentru umanişti. Porunca I-a redusă la jumatatea ce ține de om… şi de umanism.
Dar dacă ar fi numai asta…
Domnul aici pare a-şi anula toată activitatea mesianică.
Pare a chema în împarăția lui Dumnezeu pe umanişti şi a arata că nu ar fi fost nevoie decăt de jumatatea a doua a poruncii I-a.
M-am uimit să constat, că nu mai contează, nici “cine se va boteza”… nici cine nu mãnâncă trupul meu şi nu bea sângele meu”…
Ne uimitor ?
Domnul se contrazice, se anuleazã?
Apoi chestia cu întrebarea la care se pare că ne-a dat deja răspunsul…
Păi drepți sau nedrepți… la ce să mai întrebăm atunci, când ştim răspunsul de pe acum ?
Acest text interpretat, cum se interpretează, deja produce victime şi tulburare.
Însăşi textul o spune că este o taină, pe care drepții şi pacatoşii o vor descifra atunci şi numai atunci (când se vor întreba, că altfel la ce să întrebi, când deja ştii).
Atenție deci la cei ce zic ca nu vom fi întrebați cât am postit.
După text nu contează nici poruncile, nici botezul, nici euharistia… ci doar umanismul!.
Deci, doamnă Doroteea…
‘După text nu contează nici poruncile, nici botezul, nici euharistia… ci doar umanismul!.’
Nup. Dupa text Tainele sunt necesare, dar insuficiente. Nu poti fara ele, dar nu poti nici doar cu ele. Ele nu complinesc alegerea noastra de a implini voia Domnului. Iar cel care se rezuma la Taine dar nu face voia Domnului incearca sa fure Imparatia, dar haina il vadeste ca nu e de nunta.
Ce e umanismul? Mai scutiti-ma cu cuvantul asta care nu desemneaza nimic, decat propria noastra neputinta.
V-am solicitat un pasaj la care ati facut referire. Puteti posta o indicatie in acest sens?
Ia sa-l auzim si pe Par. Cleopa:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/luminasifaptele.htm
Intrebarea nr. 37: Prin ce se dovedeste dragostea crestina ?
Raspunsul Par. Cleopa:
‘Dragostea crestina, atat dragostea de Dumnezeu cat si cea catre aproapele se dovedeste prin faptele bune, precum : milostenia, ajutorarea celor din nevoi, primirea de straini, mangaierea si cercetarea celor suferinzi, sustinerea celor slabi, ascunderea defectelor altora, iertarea celor ce ne-au suparat, rugaciunea pentru binele altora, jertfirea de sine pentru altii etc.’
Ce-i indeamna par. Cleopa pe crestini (intrebarea 40)
Raspunsul Par. Cleopa:
‘Ii indemn sa traiasca in pace cu cei din casa, cu vecinii, cu toti oamenii; sa aiba mila de cei neajutorati, straini si bolnavi (…)’
„Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea gătită vouă de la întemeierea lumii! Căci am flămânzit şi mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi Mi-aţi dat să beau; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; străin şi M-aţi primit; bolnav şi în temniţă şi aţi venit la Mine”.
Primirea strainilor este buna. Domnul ne invata in multe feluri. Este bine, daca e facuta in duhul adevarului. Altfel, desi e fapta buna totusi nu e bine. La fel cu postul, cu infranarea, cu orice fapta buna, fie ea oricare dintre nevointe sau lucrari a virtutii.
Oricare dintre acestea insa, poate deveni surpatoare a adevarului si vatamatoare, chiar si iubirea, inclusiv primirea strainului din dragoste. Stim cu totii cuvantul Cuvantului in ce priveste cei ce au facut faradelegea si pe care cu toate faptele bune ii leapada Domnul.
Acum nu stiu unde sa caut, dar spun Sfintii Parinti, cam asa: daca cei din casa ta / familia ta este in nevoi si tu te arunci sa ajunti strainii, dar pe ai casei tale ii treci cu vederea, asta e faradelege si fatarnicie.
Acelasi sfat se aplica si aici: daca cei din neamul tau sunt in nevoi mari, materiale si duhovnicesti, dar te arunci sa ajuti strainii, pana nu te-ai ingrijit de ai casei tale intr-aceleasi in care vrei sa ii ajuti pe straini, asta este faradelege si fatarnicie.
Dincolo de asta nu vad sa fie vreo alta neintelegere in aceasta discutie.
Iertati-ma! Doamne, ajuta!
(Scuzati-mi greselile gramaticale, va rog, sunt cam obosit…)
283. Ospitalitatea si iubirea de aproapele tau au totusi o masura ? a intrebat acelasi calugar. (pe parintele Cleopa)
Mantuitorul spune sa iubesti pe aproapele ” ca pe tine insuti ” , adica cu masura, cat te iubesti pe tine. Iar unii Sfinti Parinti spun : ” Nici dragostea catre aproapele sa nu o reversi catre toti in masura, ci limitat. Intai faci mila si ajuti pe cei din casa ta, apoi pe cei de un neam cu tine si la urma pe cei de alt neam ” . Asa este si cu ospitalitatea in manastiri, limitata dupa caz si imprejurari. Pentru ca a ne arunca in valtoarea lumii, de multe ori ne aduce paguba in loc de folos.
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/luminasifaptele.htm
Ptr. că insistați, iată: Timotei, cap.2 versetul 12.
Nu cred însă ca vă va fi de ascultare, nici de folos.
Nici un sfânt parinte, nici o interpretare (timp de două mii de ani, nu a spus ce spun iubiriştii.
“Nu te întreabă cât ai postit”. Nu vedeți viclenia demonilor aici. Varianta vestului. Iubirea (surogat) e totul, nevoința ortodoxă nu înseamnă nimic… la. Nu vedeți?.
E clar. După cum disprețuiți pe orodocşii (incapabili de faptele pe care le lăudați vesticilor), sunteți o susținatoare forte a dezortodoxirii dogmatice, a despatimirii patristice şi a reformarii motivaționiste, pentru că acea interpretare este motivaționistă nascută demonic în mintea celor ce vor să depersonalizeze credința şi credințele sa le aducă la acelaşi “numitor” comun tuturor religiilor. “Iubirea”
Biserica spune că Dumnezeu este iubire şi că noi suntem pacatoşi. Ortodoxia nu a trâmbițat iubirea (la care se ajunge după o viață întreagă de nevoințe), ci a învațat DESPATIMIREA. Nu poate omul împatimit sa-l iubească pe Dumnezeu şi pe aproapele… . Acele fapte sunt şi neevanghelice şi în numele omului, (asta poate însemna umanism), în neascultare de Evanghelie şi de Dumnezeu.
Povestea cu Sf.Nicolae şi Casian e motivaționistă clocită de o minte în care rațiunea a fost speculată de data din calendar şi pomenirea la 4 ani a sfântului Casian, (care poate fi exact opusul a ce pretinde-ți)Smerenia sfântului, (promotor şi învațător al despatimirii)
Astea, toate ne vin, de la adversarii ortodoxiei, prin mințile “luminate” în vest.
Va rog să mă iertați.
“Astea, toate ne vin, de la adversarii ortodoxiei, prin mințile “luminate” în vest.”
@ cioby : de acord.
Lasand la o parte lipsa de legatura a versetului indicat cu subiectul, vreau sa va pun o intrebare:
vi se pare ca romanii, in Romania, sunt in aceeasi situatie cu sirienii din teritoriile ocupate de statul islamic?
Despre iadul plin de calugari si de postitori au vorbit prea multi sfinti parinti ca sa dau eu exemple. E suficient sa cititi mai frecvent rubrica ‘Acasa’ a site-ului. Nu toti calugarii se duc in rai si nici toti postitorii. Daca ati citi cu mai mare atentie – de pilda – Patericul egiptean, ati avea ceva surprize.
Postul este un instrument, nu un scop. E esential, dar daca este tinut cu mandrie si fara milostivire fata de aproape nu duce in Rai. Si asta nu, nu o zic eu, o femeie ;). Au zis-o altii mult mai mari ca mine sau ca dumneavoastra. Va las placerea sa-i descoperiti singur.
Stimate domn, ‘ereticii’ (cum in maniera foarte inchizitorial catolica va place sa ii denumiti) nu sunt diavoli, si nici slugile declarate ale lui. Ei sunt OAMENI, ca si noi, prin urmare FII ai lui DUMNEZEU, prin urmare FRATI de-ai nostri. Ei sunt APROAPELE. Aproapele nu este doar cel de o credinta cu mine, iar daca nu ati inteles bine asta sunteti pe cai gresite. Si sunt sigura ca nu sunt eu prima care v-a atras atentia in sensul asta. Aveti o barna in ochi pe care multi o vad, dar, asa cum se intampla de regula in astfel de cazuri, exact posesorul o ignora.
Cei rataciti de la dreapta credinta nu sunt niste bolnavi molipsitori, decat daca sistemul nostru imunitar e scazut – si vai, n-ar trebui sa fie scazut cu marele dar care ne-a fost dat, si anume Ortodoxia. Ei sunt OILE RATACITE pe care TATAL lor le vrea inapoi si in fata carora lumina noastra, a Ortodoxiei, este chemata sa lumineze si sa nu stea sub obroc. Ei sunt bolnavi, inselati, rataciti si prin lumina noastra – nu prin predicile noastre – ni se cere sa ii ajutam sa se vindece.Dar cum putem oare s-o facem cand noi fugim de ei de parca ar fi draci??
Cata vreme ii veti vedea altfel decat ca pe niste frati, ii veti judeca si veti crede ca TOT ce vine de la ei este spurcat, va spun cu tot gandul cel bun ca va aflati intr-o mare ratacire si va indreptati in cu totul alta directie decat cea pe care aveti impresia ca va aflati. Despatimirea nu se refera doar la poftele noastre stricate, ci se refera si la mandrie, duritate si judecarea altora. Postul, din pacate, el de unul singur, nu aduce smerenia. Smerenia vine si ca urmare a unor alegeri rationale. Cititi mai profund Patericul, Filocalia, rubrica ‘Acasa’ a acestui site minunat si, mai ales, ascultati pe preoti si pe duhovnic. Poate gresesc, dar ceva imi spune ca vi s-a atras atentia asupra unor lucruri – si nu de catre o femeie nenorocita ca mine (am inteles aluzia), ci de catre unii pe care, in spiritul dogmei ortodoxe, s-ar fi cuvenit sa-i ascultati.
recomand Pilda nr. 5 (si nu, nu e singurul exemplu)
http://www.pateric.ro/pentru-dragoste/
Tâlcuirea parbolei judecații de apoi, după cum o auzim mereu astazi cu acel insistent şi distructiv (nu ne va întreba cât am postit, ci cât a filantropit), nu este ortodox. O spun cu toată responsabilitatea. Astfel tâlcuită parabola aceasta, Domnul pare a da împarația, celor care şi-au “filantropit” semenii strict social, (hrană de pântec, haie şi bunăvoire).
Doamne, dar ce-i asta?
Unde sunt cele esențiale prpoveduite de Tine, botezul, cina cea de taină…
Atenție însă! Domnul (în această parabolă), se referă strict la persoana sa.
Flămând am fost….
Nu zice de cei mici, că flămânzi au fost. Zice, de El. Deci ce trebuia să-i dam Lui… să fi dat celor mici.
Corect. Dar ce hrană să-i dam Domnului ?
Că în psalm, întreabă, oare carne de țap voi mânca sau sânge voi bea… ?
Evanghelia ne lămureşte.
Domnul însaşi ne spune, în evanghelia sf.Ioan.
cap.4 verset 32, “…Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiți”
Iar la versetul 34, ne spune. “…Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui”.
Nu zice pentru că flămânzi au fost… (refugiații…) ci fămând am fost. Deci iată cu ce hrană îi potolim foamea… Domnului…
Abia acum lucrurile sunt limpezi.
Că nu a venit Domnul să se răstignească, doar pentru a determina, la un banal lucul omenesc şi la o bună convețuire socială.
Stimată doamnă, nu aveți de unde să ştiți cum ma comport eu cu cei de care vorbiți!
Aici (în discuțiile noastre), a fost şi este vorba de credințe nu de persoane, de susținere sau de desconsiderare a unor chestiuni esențiale într-o parte sau alta, chestiuni care expuse şi citite de ceilați se vor răspândi şi vor produce efecte (bune sau rele).
Nu am nomic cu d-voastră, nici macar cu dragostea d-voastră pentru vestici şi faptele lor (mai iubitori decât noi chisații şi înghuştii). Am spus doar ce cred, ce nu cred şi cu ce nu sunt de acord.
Lucrurile sunt cu mult mai adânci şi mai serioase decât ne sunt înfățişate şi cred că nu este bine să ne grăbim să le impunem altora.
Nu ştiu dacă cele ce am arătat despre parabola cu care vă justificați atitudinea…
Dacă mă acuzați de misoginism, pentru trimiterea aceea, o faceți mai întâi pentru cel ce a scris-o.
Explicabi până la urmă… A fost scrisă în antichitate. Aceea a fost vremea Mântuitorului, a apostolilor, acum traim în apogeul civilizației,
(regret că trebuie s-o spun), în timpurile anticristice.
Recunosc şi î-mi asum totate cele ce le-ați enumerat. Toate acestea nu ar fi fost dacă nu aş fi iubit şi luptat (macar aici), ca ortodoxia românilor şi românii ortodoxiei sã nu ia şi în credință, relele ce le-am luat (cu şi fară voie) de la cei pe care-i laudați.
Bine, draga frate, abia acum inteleg. Lucrurile au devenit limpezi.
Cand o veni omul la mine (crestin ortodoxa), infometat, insetat, prigonit si fara adapost, nu o sa ma apuc, asa cum fac catolicii aia rataciti si cum credeam eu ca e bine, sa ii dau o paine, un pahar cu apa si un adapost, dupa puteri, ci o sa ii tin o frumoasa predica despre crestinism. Pt ca in el, asa cum sta scris intr-adevar, se ascunde Hristos.Ori Hristos, din cate inteleg, a lamurit limpede ca hrana Lui nu e hrana trupeasca! Si eu care credeam ca flamandului trebuie sa-i dau hrana trupeasca, uitand ca am de-a face cu Dumnezeu care numai de asta nu are nevoie!
Ca doar nu s-a rastignit Hristos pentru ca sa ne invete banala milostenie prin banalele mijloace materiale si trupesti!
O interpretare mai hazlie (sau mai intristatoare, e greu de spus) a Scripturii intr-adevar demult n-am mai intalnit! Dar ce stiu eu, femeie fara minte si iubitoare de eretici…
In rest, simt nevoia sa revin asupra celor afirmate.
Nu, intr-adevar, nu cred ca este bine ca noi romanii sa primim refugiati. Este o sarcina pe care nu o putem duce. In primul rand duhovniceste. Pe noi o astfel de provocare cu adevarat ar risca sa ne prabuseasca. Suntem un edificiu mult prea fragil, care abia izbuteste sa se sustina pe sine.