BASESCU SI ȚARA. 10 ani de desfigurare a României

22-12-2014 6 minute Sublinieri

basescu_25_82e1c07f02_7d3fdb2994

Exact la 25 de ani de la martiriul unor tineri care au vrut sa aibă șansa unei lumi libere, iese din serviciu cel mai toxic personaj al politicii românești din ultimele decenii, cel care a transformat țara într-un hinterland obscur dintr-o margine de lume.

O țară cât toate tarile vecine la un loc (cu exceptia Ucrainei), este la ora actuala locul lăsat la discreția tuturor forțelor centripete, Băsescu lăsând în urma un pustiu economic, o țară rupta, în care parți ale corpului social se detesta, în care neoliberalismul a fost gardat de niște pseudo-elite lipsite de adâncime, de economiști care nu pot ieși din paradigma bancar-corporatista ce nu poate duce decât la o polarizare economica totala.

Nu pentru asta au murit tinerii in 21 dec. 1989! Nu pentru ca sa devenim permeabili la marxismul sexualizat care este exportat cu forța din Occident și care pune în pericol Familia si sănătatea sufleteasca a copiilor si tinerilor! Nu pentru ca sa devenim o simpla piață de desfacere pentru produse cumpărate pe banii romanilorplecați din afara tarii, care trimit bani pentru consum acasă și fac, mai ales cei din mediul rural, cele mai înjositoare munci ca sa supraviețuiască ei si familiile lor. De altfel, deși suntem o țară agrara prin excelență, exact acesta a fost domeniul cel mai batjocorit de „elitele” politico-economice și chiar culturale. Nu mai vorbim ca un partid care avea in componenta sintagma de „țărănesc” a fost, dintru început, adeptul valorilor neoliberale si, pana la urma, redus politic la o simpla caricatura, unde cuplul toxic (si penal) Udrea si Basescu, sunt asteptati ca salvatori.

Nu a existat perioada de atac asupra Tradiției, a Bisericii in special, ca în acești ultimi 10 ani. Este asemănătoare poate doar cu perioada bolșevică, iar presa s-a specializat in manipularea publicului deja fezandat de emisiuni create pentru mediocrizarea sa.

Tot ce a atins acest impostor politic a reusit sa transforme in gunoi. In mod normal, asemenea abject ar trebui scos in șuturi dintr-un post in care si-a necinstit țara, care a redus totul la clivajele sociale, politice si culturale, susținut fiind de politruci de esență totalitara ca Tismaneanu, de grupari antinationale ca GDS, de o presa infestata de ofițeri acoperiți sau grupări de interese oculte. Toate acestea având ca scop atacarea fibrei ontologice a acestui neam. Iată însă ca sunt voci care ne cheamă la Cotroceni sa-i aplaudăm finalul de mandat…

Ce a fost extrem de afectat la noi este discernământul și raportarea la realitate. Or, acest personaj, care a instrumentalizat la noi inclusiv anticomunismul, nu poate fi niciodată considerat un reper. Sper ca acest personaj indecent, preocupat numai de propria sa supraviețuire, să dispară din peisajul romanesc cât mai grabnic posibil.

Ar fi un prim pas de însănătoșire socială elementară.

”De la intrarea în UE, și asta este poza de astăzi, România a făcut progrese formidabile pe care nu le recunoaștem, dar ele sunt și sunt consemnate, spre exemplu rata inflației este de 1,4% , rata la dobânzile pe termen lung este de 4,8%, cursul de schimb euro-RON este într-o marjă mică de 15%, deficitul bugetar este sub 3%, datoria publică este 37,9% . Astăzi România îndeplinește criteriile de convergență, deci îi voi preda domnului Iohannis o țară care îndeplinește toate criteriile de convergență în vederea intrării în zona euro”, a spus domnul Traian Băsescu la ultima sa conferință de presă de la Palatul Cotroceni.

Sunt de acord că România a făcut progrese formidabile dar mi-e greu să le consider efecte ale mandatelor de președinte ale domnului Băsescu. România și-a urmat drumul său, când tărîș când grăpiș, condusă mai mult de instinctul ei secular de descurcare și supraviețuire decât de viziunea și expertiza prezidențială.

Trecând peste tenta de marketing publicitar pe care domnul Băsescu a imprimat-o prezentării sale, ar fi interesant să analizăm mai realistic starea și situația țării pe care domnia sa ” o predă ” domnului Iohannis.

O astfel de analiză, obiectivă și apolitică, o găsim într-un articol devenit ”best seller”, publicat în ” Globalinequlity” pe data de 3/XI/ 2014 de către Branko Milanovic, intitulat ”For Whom the Wall Fell ? A balance-sheet of transition to capitalism”. Autorul propune o clasificare a parcursului spre capitalism a fostelor țări comuniste în patru categorii în funcție de evoluția PIB pe cap de locuitor. În prima categorie denumită de ” eșec net” sunt incluse țări ca Republica Moldova, Bosnia și Serbia care înregistează stagnări ale creșterii.In a doua categorie de ”eșec relativ” este Federația Rusă care a avut o rată de creștere inferioară OCDE (1,7%/an), în a treia categorie sunt incluse și România, Slovenia și Cehia care au avut rate de creștere egale sau puțin superioare OCDE, iar în a patra categorie sunt țările de ” succes” care au avut o creștere superioară de 2%/an datorită exploatării unor resurse naturale excepționale, adică Azerbaidjan, Kazakhstan și Uzbekistan.

La această clasificare, articolul adaugă însă un element esențial, acela că adevărtaul succes al trecerii de la comunism la capitalism, indiferent de creșterea economică, nu l-a înregistrat decât Polonia care este singura țara care a reușit să construiască o adevărată democrație de tip occidental și să implementeze principiile și valorile economiei capitaliste.

Evident, clasificarea mai sus citată nu ne este defavorabilă dar ar trebui să ne dea de gândit deoarece simpla rată de creștere a PIB pe cap de locuitor nu este îndeajuns de relevantă pentru caracterizarea unei stări de fapt și mai ales pentru situația structurală și tipul de economie existent la un moment dat.

Mergând în direcția descifrării stării de fapt existentă în România predată de către domnul Băsescu domnului Iohannis adaug analizei următoarele considerente strict personale. Astfel, consider că:

Societatea și economia românească nu au identificat și asimilat corect și eficient principiile și valorile economiei de piață. S-a creat doar forma dar conținutul, atunci când nu a fost complet ignorat, a fost deturnat spre interese politice generale sau economice de grup. Economia de piață românească nu a asimilat cultura relației contractuale ci pe cea a relației clientelare, sursa principală a acumulării de capital nu o reprezintă profitul afacerii ci banul public preluat prin relații clientelare cu bugetul statului. Deși se declară, de formă, adversar al economiei subterane, statul român practică o poziție de tolerare a acesteia favorizând, și pe această cale, acumulări imense de capital la nivelul clientelei politice. Într-o perioadă istorică extrem de scurtă, clientela politică a acumulat averi personale pe care o economie de piață adevărată nu le-ar fi putut realiza decât în decenii. Ca o consecință, economia de piață românească a condus la o stratificare rapidă a societății în contradicție cu tendințele europene actuale de reducere a diferențelor prin politici de solidaritate și coeziune socială.

Structura economiei a devenit periculos de dependentă doar de un grup mic de țări occidentale, manifestată în planul relațiilor economice externe prin unidirecționare (cca. 70% spre UE), prin exces de export de forță de muncă ieftină, materii prime slab prelucrate și produse industriale manufacturate pe bază de licențe fără contribuții de cercetarea-inovare.

Economia se află sub ”ocupaţie străină”, ponderea capitalului străin în total capital investit fiind de peste 80%, iar la nivelul sectorului bancar depăşind şi acest nivel. Capitalul autohton este slab şi în majoritatea cazurilor este fie dependent, fie doar în parteneriat cu capitalul străin. Delocalizările din vestul Europei au transformat România într-o zonă de valorificare a capitalurilor occidentale prin menținerea costului muncii la niveluri inferioare față de alte țări membre UE.

Valoarea adăugată produsă de economia românească se află doar la 38-40% față de media europeană (calculată prin raport de productivitate) și este capitalizată în interiorul țării doar în proporție de 15-20%.

Sunt elemente care arată că ”progresele formidabile” au o mare doză de fragilitate și nu reprezintă o garanție a unor succese ulterioare. Ele arată și că cifrele frumoase care îmbracă rapoartele prezidențiale, ca și pe cele guvernamentale, nu sunt întotdeauna rezultatul unei economii sănătoase ci mai mult al unor factori conjuncturali sau a unor sacrificii impuse populației și sectorului privat.

O astfel de țară preia domnul Iohannis. O țară ”prezentată și predată” pe baza unui raport contabil și nu printr-un raport de analiză a modului cum viziunea prezidențială asupra strategiei și proiectului de țară a fost materializată într-un deceniu. In realitate, nici nu se putea altfel deoarece n-a existat nicio strategie și nici un proiect de țară.

Domnului președinte Klaus Werner Iohannis i s-a predat o țară, noi , cetățenii așteptăm de la domnia sa să ne predea o viziune și un proiect de țară.

Fiecare concurent are 5 minute, ca să rostească cea mai gogonată minciună. Marele premiu: 25 de lire sterline şi o ladă cu bere. Nu întâmplător, la festivalul celor mai mari mincinoşi din lume – care se desfăşoară anual, de două secole, în Marea Britanie, la Santon Bridge – nu sunt admişi politicienii şi avocaţii.

Profesor la Universitatea din Chicago, John J. Mearsheimer a scris o carte pasionantă – ”De ce mint liderii: adevărul despre minciunile din politica internationala” (Oxford University Press, 2011).

În politica internaţională, minciunile se numesc ”disimulări strategice” (am mai vorbit despre asta). Mearsheimer propune definiţia lui Frank Henry Taylor, impecabil de britanică: ”Un neadevăr încetează să mai fie neadevăr, atunci când toate părţile înţeleg că nu este de acceptat ca adevărul să fie rostit”. Dar e la fel de valabilă şi butada lui Churchill: ”Pe timp de război, adevărul este atât de preţios, încât trebuie flancat totdeauna de o gardă de minciuni”.

Totuşi, statistic – observă John J. Mearsheimer – ”statele nu se mint prea mult unele pe altele”, iar cele mai multe minciuni liderii politici le debitează acasă.

Cine e cel mai mare mincinos din politica românească? Victor Ponta îţi vine primul în minte. Nu vă pripiţi. Aveţi tot timpul să răspundeţi, după discursul de bilanţ al preşedintelui Băsescu.


Categorii

1. DIVERSE, Articolele saptamanii, Iulian Capsali, Razboiul impotriva Romaniei, Tradatori si lichele

Etichete (taguri)

, , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

3 Commentarii la “BASESCU SI ȚARA. 10 ani de desfigurare a României

  1. Nu este de folos să judecăm pe nimeni. Nu ni s-a interzis (evanghelic) să judecăm. O putem face, dar cu precizarea că după cum judecăm aşa vom fi judecați şi cu măsura cu care măsurăm ni se va măsura.
    Cu cetățeanul Băsescu, nu am a mă judeca. Cu fostul preşedinte al României… Măcar să spu ce consider că mai are rost.
    Nu ştiu dacă la încheierea mandatului şi-a aminti că a jurat ceva (pe sfânta scriptură) şi că (spre binele lui), se cuvenea să-şi ceară iertare de la Dumnezeu şi de la poporul pe care susține că l-a slujit. Nu ştiu dacă a făcut-o.
    Ce să mai spun?.
    România acum 10 ani, mai era (cât mai era), totuşi independentă, mai era stăpânâ pe ceva resurse, mai păstra ceva din demnitatea, cinstea şi credincioşia străbună, şi acestea se bucurau încă de prețuirea multora.
    După 10 ani (de domnie), educația… ? sănătatea?… nivelul de trai… ? salarizarea?… libertatea… dreptul la intimitate… ? Pestigiul bisericii şi ortodoxiei… ?
    Să mai continui ?
    Ce s-a realizat ? Ambițiile prezidentului. Care ?
    În primul rând, reglarea de conturi. Cum ? Păi nu se putea decât fluturănd luzinca independenței justiției. O justiție controlată de PSD nu îi dădea nici o şansă. Justiția “independentă”, creația domniei sale, i-a fost părtinitoare. (Referendumul, avalanşa de arestări la momentul declanşării campaniei, prezidențiale, deciziile jusițiabililor privind constituționalitatea…, imunitatea dumisale, absolută…etc.)
    Un prezident de care a bucurat administrația amerocană şi UE, şi întristat şi dezamăgit populația.
    A fost prezidentul care a forțat legea şi constituția la maximum posibil (după cum a şi recunoscut), dictator (la maximum posibil în situația şi legislația actuală).
    Pentru ce toate ? Pentru români ?
    Păi situația României după 10 ani arată contrariul.
    Nu avem justiție independentă. Nu. Ci o justiție favorabilă lui.
    Băsescu a codus România prin serviciile secrete şi cu ele a facut justiția cu care se laudă.
    Şi-a construit un sistem, prin care şi cu care, va face mult rău României.
    Este jucătorul care devine antrenor.

  2. Mi-e asa de greata de acest gunoi uman, de o duplicitate ,marlanie ,ticalosie si grotesc fara seaman, care intotdeauna a avut doua masuri. Un exemplu in acest caz:
    pe de o parte, ataca Rusia si pe Putin(evident la nivel verbal ,ca doar atata poate), iar pe de alta parte ( prin interpusii sai, Trump si Trumpita) lua banii rusilor de la ARLO Slatina, iar fiica-sa cea mare lua taxe notariale cu dedicatie de la benzinariile rusesti GAZPROM.
    Pt o asemenea mizerie de om , o sentinta corecta ar fi puscaria pe viata, ca sa nu spun mai mult!

  3. unele guri spun ca Base si-ar fi asigurat un post de raportor NATO si astfel se rezolva problema lui si ne va bucura si pe noi , fiind cumva mai discret …Ori mie tocmai asta nu-mi vine a crede , ca ne va face pe plac , stand “in spate” . Nu cred in ruptul capului ca va inceta sa fie vioara intai , ii plave prea mult sa sfideze , sa se maimutareasca , sa faca misto , sa fie cinic . Oglinda-oglinjoara lui l-a ridicat de prea multe ori in slavi , incat acum si fara ea , tot frumos-destept-modest se vede . Si daca ar fi singurul care crede asta …
    Doamne , ajuta !

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare