CALE LIBERA PENTRU REFERENDUMUL PENTRU CASATORIE/ SPLC amendat pentru ETICHETARE CALOMNIOASA/ Antinatalistii – inca o secta progresista/ VASILE BANESCU: ne aflam in fata unui adversar comun – NEOMARXISMUL (Video)/ Curtea Suprema a SUA decide in favoarea crestinilor

Ana-Corina Sacrieru/ Juridice.ro:

Referendumul pentru căsătorie și respectarea Constituției

Cea mai mare inițiativă civică a poporului român, aceea care a implicat milioane de semnatari, aproape o sută de mii de voluntari și o amplă analiză din partea Curții Constituționale atunci când a avizat-o, a fost, în același timp, în mod nefericit și cea mai contestată inițiativă democratică și constituțională a poporului român, în mod paradoxal, chiar de către factori politici și instituționali.

Spunem aceasta pentru că, la trei ani de la strângerea milioanelor de semnături și la doi ani de la avizarea constituțională a inițiativei, poporul român încă nu a avut Referendumul solicitat legal prin parcurgerea tuturor etapelor procedurii de inițiativă cetățenească.

Aceasta în sine și ar fi fost de ajuns pentru semnalarea gravității încălcării democrației constituționale în România. Dar se pare că nu e de ajuns.

Pentru că unul dintre motivele ne-organizării referendumului a fost acela că se impune modificarea legii de organizare a referendumului – această bruscă revelare juridică apărând după ce Camera Deputaților a adoptat cu majoritate covârșitoare legea de aprobare a inițiativei cetățenești – a început un lung șir de amânări generate de acest nou proiect legislativ, respectiv modificarea legii cadru de organizare a referendumului.

În această nouă buclă politico-legislativă creată în calea referendumului, împotriva legii de organizare a referendumului, USR, PNL și președintele Klaus Iohannis au sesizat de mai multe ori Curtea Constituțională. Pe data de 19 iunie anul curent, Curtea Constituțională a României a respins cea de a cincea sesizare, constatând că este inadmisibilă calea de atac promovată de președintele țării atunci când, în loc să promulge legea, acesta a înțeles să formuleze o nouă cerere de sesizare a Curții Constituționale.

Astfel, în ziua de 19 iunie 2018, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art. 146 lit. a teza întâi din Constituție și al art. 11 alin. 1 lit. a și art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere, în cadrul controlului anterior promulgării, obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, obiecție formulată de Președintele României. În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, obiecția de neconstituționalitate, Decizia fiind definitivă, general obligatorie și dispus a fi comunicată  Președintelui României.

În aceste condiții, devin incidente, dispozitiile art. 77 alin. 3 din Constituția României potrivit cu care dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituționalității ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curții Constituționale, prin care i s-a confirmat constituționalitatea.

Așadar, odată reconfirmată constituționalitatea legii de organizare a referendumului, a devenit o evidență faptul că – indiferent câți ani au trecut, câte tergiversări, blocări, sesizări neîntemeiate sau inadmisibile au făcut USR, PNL sau președintele – inițiativa cetățenească a milioane de români a ajuns acum la momentul promulgării legii de organizare a referendumului.

Pentru că nici desconsiderarea, nici tergiversarea, nici furtuna Strategiei privind educația parentală pro diversitate de gen, apărută ca din senin exact în aceeasi perioadă la Ministerul Educației Naționale, nici măcar calitatea de președinte al unei țări ieșite de un sfert de veac din totalitarism, nimic nu ne poate distrage atenția de la Referendum ca exercițiu de suveranitate a poporului român și nimeni nu poate încălca termenul imperativ prevăzut de art. 77 alin. 3 din Constituția României. De aceea, pentru că nu mai suntem în “epoca de aur” a comunismului – când Constituția țării era exemplară, dar totalitarismul se măsura în numărul de victime – zilele următoare, vom fi martorii respectării Constituției, respectiv vom fi martorii promulgării legii de organizare a referendumului.

Catalin Sturza/ Adevarul:

3,4 milioane de dolari amendă pentru SPLC; Facebook, Amazon, Google și Twitter îi folosesc în continuare etichetele

Vă mai amintiți de SPLC, ONG-ul american care a pus „Merry Christmas” pe listele de ură? Și care a etichetat călugărițe catolice, jurnaliști care militează împotriva ISIS, veterani de război și organizații creștine de advocacy drept „grupuri de ură”? Săptămâna trecută SPLC a fost amendat cu 3,4 milioane de dolari pentru că l-a inclus pe reformatorul musulman Maajid Nawaz pe aceste „liste de ură”.

Săptămâna aceasta Washington Post a publicat un articol intitulat „SPLC și-a pierdut toată credibilitatea”. „După ani de zile în care au mânjit oameni de valoare cu acuzații false de bigotism, the Southern Poverty Law Center (SPLC) a fost, în sfârșit, trasă la răspundere”, scrie Marc A. Thiessen în The Washington Post. Reformatorul musulman Maajid Nawas, de la Quilliam Foundation, a dat în judecată SPLC și a câștigat. ONG-ul american a fost de acord să plătească daune morale în valoare de 3.4 milioane de dolari și și-a cerut public scuze către Maajid Nawas și Quilliam Foundation.

„Grup de ură” este oricine care nu se aliniază cu ideologia de stânga a SPLC

„SPLC este o organizație care a desfășurat, în anii ’70, o activitate importantă declanșând procese pentru drepturi civile împotriva Ku Klux Klan-ului. Dar s-a transformat între timp într-o caricatură, etichetând practic pe oricine care nu se aliniază cu ideologia sa de stânga drept «extremist» sau «grup de ură»”, arată Marc A. Thiessen.

„Să sperăm că este doar prima amendă dintr-o serie lungă, deoarece nu este prima dată când SPLC a făcut așa ceva. În 2010, a etichetat organizația Family Research Council (FRC) – o organizație creștină de advocacy care se opune avorturilor și căsătoriilor între persoanele de același sex – pe «harta sa de ură». Doi ani mai târziu, un bărbat înarmat a intrat în sediul FRC cu intenția de «a ucide cât mai mulți oameni și de a mânji cu hamburgeri fețele victimelor». A spus FBI-lui că a folosit site-ul SPLC pentru a-și alege ținta,” mai scrie Thiessen.

„Din păcate, multe publicații încă iau etichetele puse de SPLC în serios”, arată jurnalistul de la The Washington Post. „Anul trecut, ABC News a publicat un articol cu titlul: «Jeff Sessions s-a adresat unui grup de ură anti-LGBT», în care scria că «Sessions s-a adresat unor membri ai Alliance Defending Freedom, care a fost etichetată drept un «grup de ură anti-LGBT de SPLC în 2016.» Alliance Defending Freedom este o organizație respectabilă formată din avocați creștini care apără libertatea religioasă, și tocmai a susținut un caz în fața Curții Supreme a Statelor Unite, Masterpiece Cakeshop v. Colorado Civil Rights Comission. A câștigat, cu un vot de 7 la 2. Nu este un «grup de ură». Dacă putem spune ceva despre ADF, este că se luptă cu ura împotriva creștinilor.”

Facebook, Amazon, Google și Twitter folosesc în continuare etichetele SPLC

Și nu doar publicații precum ABC News iau etichetele SPLC în serios. Un articol publicat la începutul lunii iunie de dailycaller.com ne arată că Facebook, Amazon, Google și Twitter folosesc etichetele puse de SPLC pentru a decide ce organizații sunt „grupuri de ură”. În timp ce Facebook a arătat că se consultă cu SPLC, dar că definiția „grupurilor de ură” pe care o aplică platforma este diferită față de cea a SPLC, Amazon acordă SPLC puteri sporite asupra programului caritabil Amazon Smile, în timp ce compania susține că rămâne imparțială. Nu este deloc clar cum crede Amazon că rămâne, în acest fel, imparțială – arată The Daily Caller; sau dacă Amazon consideră SPLC drept o organizație imparțială. În orice caz, grupuri de advocacy creștin precum ADF sunt excluse din programul Amazon Smile; în timp ce grupuri antisemite declarate, precum Nation of Islam, sunt prezente în program.

SPLC a fost criticat de un spectru larg de publicații mainstream. A fost numit „o escrocherie bazată pe comerțul cu ură” de The Federalist, iar lipsa de credibilitate a SPLC a fost subliniată de întreaga presă americană, de la New York Times la The Wall Street Journal, de la Politico la The Washington Post, da la Tablet Magazine la The Montgomery Advertiser, de la Philantropy la Harper’s Magazine, de la Bloomberg la The Weekly Standard, de la National Review la The Washington Free Beacon.

Obiectivele SPLC: distrugerea adversarilor ideologici și închiderea dezbaterii publice democratice

„Din nefericire, sunt mici șanse ca înțelegerea la care SPLC a ajuns în cazul Nawaz să împiedice SPLC să-i mânjească pe alții – 3.4 milioane de dolari este o picătură într-un ocean pentru această organizație, care a adunat 132 de milioane de dolari între noiembrie 2016 și octombrie 2017 și are fonduri care se ridică la 477 de milioane de dolari, printre care 92 de milioane de dolari în conturi în afara țării. Să mânjești grupuri conservatoare este o afacere foarte profitabilă”, arată Marc A. Thiessen din articolul din această săptămână din The Washington Post.

Am arătat, deja, că activitatea SPLC nu se rezumă la etichetarea adversarilor politici și ideologici. Conform lui Mark Potok, Senior Fellow al SPLC, scopul SPLC este să „distrugă grupările pe care le etichetează”, să le „distrugă cu desăvârșire” (link aici către o înregistrare care surprinde declarația lui Potok). El a mai recunoscut că definiția de „grup de ură” folosită de SPLC „nu are nimic de-a face cu criminalitatea, sau cu violența, sau cu orice fel de presupunere pe care am face-o că «un grup ar putea să fie periculos.» Este strict ideologică.”

Dincolo de faptul că este foarte profitabilă, această practică a lipirii „etichetelor de ură” pe fruntea adversarilor de idei are, în fapt, ca obiectiv scoaterea oricărui discurs creștin și conservator legitim în afara spațiului public. Este un procedeu care încalcă regulile de bază ale dezbaterii democratice și care închide, în fapt, orice dezbatere democratică.

SPLC își cere public scuze, în timp ce presa românească tace asurzitor

„SPLC a greșit când l-a inclus pe Maajid Nawaz în Ghidul nostru de teren despre extremiștii anti-musulmani”, citim pe site-ul SPLC. „Deși avem diferențe de opinie în ceea ce privește anumite poziții ale dlui Nawaz și ale fundației Quilliam, ei nu sunt, dincolo de orice dubiu, extremiști anti-musulmani. Ne cerem scuze în mod sincer de la dl Nawaz, de la fundația Quilliam, și de la cititorii noștri pentru această greșeală”, citim pe site-ul SPLC.

Între timp, aflăm că ADF a câștigat cel de-al nouălea caz pe care l-a susținut în fața Curții Supreme a Statelor Unite – cazul National Institute of Family and Life Advocates v. Becerra; prin decizia din această săptămână a Curții Supreme, a fost abolită o lege din California care obliga centrele de consiliere pentru criză de sarcină să facă reclamă gratuită pentru industria avortului.

Nu am văzut nicăieri vreo formă de retractare și nu am auzit vreo scuză din partea acelor publicații românești care au preluat fără nici o verificare etichete puse de SPLC unor asociații de advocacy creștine precum Alliance Defending Freedom; și care, pe baza acestor etichete, au stigmatizat un eveniment la care a participat și ADF International (partener global al ADF) și au etichetat o mare parte a grupurilor religioase din România, de la ortodocși la catolici, protestanți, evanghelici și mozaici, drept „grupuri de ură”.

Update: 60 de organizații intenționează să dea în judecată SPLC, în lumina despăgubirilor de 3,4 milioane de dolari plătite de SPLC către Maajid Nawaz și Quilliam Foundation. „Presupunerile neîntemeiate care s-au discutat în cazul Quilliam sunt foarte similare cu o serie de presupuneri neîntemeiate făcute în cazul altor grupuri”, a declarat Matt Staver, fondatorul și președintele organizației pro-familie Liberty Councel. „SPLC promovează propagandă falsă, demonizează și etichetează grupuri cu care nu este de acord, și aceste etichete au atât consecințe economice, cât și fizice”.

Antinataliștii: noii pionieri sau vechii nihiliști?

“Ați renunța să faceți copii ca să salvați planeta?”, se întreabă The Guardian. Și ne arată câteva modele pozitive, „așa da”: „Iată, vi-i prezentăm pe noii pionieri care se sacrifică și nu mai fac copii ca să salveze planeta”.

Noii pionieri își spun „antinataliși”, iar argumentele lor sunt acestea: (1) e crud să aduci ființe umane pe lume, ființe care vor suferi și care îi vor face pe alții să sufere; (2) să faci copii biologici este unul dintre cele mai egoiste lucruri pe care le poți face – înseamnă să furi (?) resurse de la alții pentru a-ți perpetua propriile gene (!); (3) copiii, în special în Occident, produc gunoi, iar gunoiul distruge planeta; (4) cel mai bun mod de a reduce suferința umană este să crești presiunea socială pentru a nu face copii și să mărești accesul la mijloace contraceptive (incluzând avortul, bineînțeles); (5) planeta s-ar descurca mai bine fără oameni pe ea; (6) iar a crește copii reprezintă o rutină „mizerabilă, ingrată, scumpă, al cărei rost nu-l văd și la care nu vreau să particip.”

Tema, cum altfel, este asociată cu cartea unui filosof  – cartea are un titlu cu un iz puternic nihilisto-cioranian, „Ar fi fost mai bine să nu fi existat niciodată: Răul de a te naște” (link aici); și este scrisă de un star academic sud-african, David Benetar.

În fapt, acest curent autodistructiv este foarte bine descris în cartea unui om de știință, Konrad Lorenz, intitulată „Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate” (link aici). Unul dintre cele mai mari păcate capitale este acesta: omenirea, privită ca specie biologică, pare să-și fi pierdut firescul instinct de conservare.

Iau cele șase argumente pe rând, în ordine inversă:

(6) Să crești copii reprezintă o rutină „mizerabilă”. E cel mai ușor de demontat argument și reprezintă, după mine, argumentul de fond. Argumentul se numește, simplu, EGOISM. Este adevărat că e greu să crești copii, iar vechile religii ne spun că a crește copii reprezintă, fără îndoială, un act de sacrificiu. Însă este un sacrificiu altruist – te sacrifici pentru ca altcineva să trăiască; sensul ultim, profund al iubirii dintre un bărbat și o femeie este reprezentat, în fapt, de aducerea pe lume a unei noi vieți.

(5) Planeta s-ar descurca mai bine fără oameni pe ea. Dar dacă planeta a fost făcută, în fapt, tocmai pentru ca oamenii să trăiască pe ea? Dacă ghiveciul a fost construit ca să trăiască și să înflorească în el trandafirul japonez, și nu e cazul să distrugem trandafirul japonez ca să-i fie mai bine ghiveciului? E greu să te lupți cu ceața groasă a acestei filosofii evoluționiste, care apucă, mereu, bățul de capătul greșit, și așază mereu carul înaintea boilor.

(4) Cel mai bun mod de a reduce suferința umană este să crești presiunea socială pentru a nu face copii și să mărești accesul la mijloace contraceptive. În fapt, acesta este vechiul argument al EUGENIEI. Doar că acum nu mai este orientat împotriva persoanelor de culoare, a catolicilor, a slavilor sau a evreilor (cum era orientat în anii 20 și 30 ai secolului trecut) – acum este orientat împotriva întregii rase umane. Și de ce, cum și în ce fel un copil avortat ar fi un copil (mai) fericit? E ușor să spui că „aș fi fost mai fericit dacă nu m-aș fi născut în această lume” când tu unul te-ai născut și de bucuri de toate bucuriile vieții, inclusiv de faima obținută prin perorarea unor nonsensuri cât lumea de mari?

(3) Copiii, în special în Occident, produc gunoi. Bun, dar există o întreagă industrie de prelucrare a deșeurilor umane, industrie care este foarte profitabilă. Zilele trecute am văzut un filmuleț în care suedezii testau o tehnologie de a produce energie electrică din deșeuri menajere. Trendul eco ne spune că, departe de a fi un obstacol în dezvoltarea speciei, deșeurile menajere pot fi o oportunitate.

(2) Să faci copii biologici înseamnă să furi resurse de la alții pentru a-ți perpetua propriile gene. Nu văd de ce ai „fura” resurse de la alții; de la cine furi resurse – de la africani sau de la oamenii din lumea a treia, care fac în continuare mulți copii? E dreptul lor să-i facă, nu zic; dar de ce ar trebui noi să ne autocastrăm, în special în condițiile în care punctele de mai sus ne arată că nu există motive alarmante care să ne conducă spre autocastrare?

(1) E crud să aduci ființe umane pe lume – ființe care vor suferi și îi vor face pe alții să sufere. Aceasta este, în fapt, poziția clasică a relativismului moral, care disociază suferința de orice sens al suferinței, așază confortul mai presus de căutarea sau acceptarea unui sens ultim al vieții, evitarea durerii mai presus de sacrificiul de sine pentru aproapele, și în final așază moartea mai presus de viață. Nu este o soteriologie alternativă – este negarea explicită a soteriologiei creștine.

Mai există un argument de fond, și anume malthusianismul. E teoria că, dacă omenirea va continua să se înmulțească, ne vom confrunta cu o catastrofă, deoarece resursele de mâncare se vor termina, și toți vom muri de foame. Predicția lui Malthus a fost făcută la 1798, când populația Angliei era de 8 milioane de oameni, iar populația lumii de 700 de milioane. Între timp, populația Angliei este de 65 de milioane de oameni, iar a lumii de 7,6 miliarde de oameni. Mulți merg înainte cu viziunea apocaliptică a lui Malthus, deși, iată, în ultimii 220 de ani populația Angliei a crescut de 8 ori, a lumii de 11 ori, iar predicțiile lui Malthus tot nu s-au adeverit. Unii vor spune că nu s-au adeverit deoarece între timp au avut loc revoluția industrială și revoluția agrară; eu voi spune – și da, și nu. Malthus a greșit nu pentru că nu a anticipat revoluția agrară și industrială, ci pentru că l-a exclus complet din ecuație pe Dumnezeu; chiar și așa, Dumnezeu are (încă) grijă de noi.

Undeva în text există și un argument sănătos – dacă nu poți avea copii, îi poți ajuta pe alții să-și crească copiii. Patristica ne învață că oamenii înțelepți pot fi părinți spirituali multora – dar să perpetuezi filosofii nihiliste și idei eugenice nu reprezintă vreo formă de înțelepciune.

Stiripentruviata:

Vasile Bănescu, despre Strategia de educație parentală: „Când vorbim de familie naturală în termeni negativi, ceva nu e în ordine”

Redăm în format video și cu transcriere text (sublinierile din transcript aparțin redacției) intervenția domnului Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, la emisiunea „Acasă la Oamenii Realității” moderată de Alexandra Păcuraru și George Grigoriu și difuzată la Realitatea TV în data de 24 iunie 2018, la ora 18:30. La emisiune au mai fost invitați avocatul Marina Alexandru și pastorul Virgil Achihai, Președintele Uniunii Bisericilor Creștine după Evanghelie din România, și Dorin Coman, Vicepreședintele Asociației „Casa România” Italia.

---

Vasile Bănescu: Ați rostit cuvântul „uitare”. Se încercă astăzi împingerea, bascularea în uitare a unor lucruri care au ținut vertical un sistem de educație întemeiat de Spiru Haret, unul dintre cei mai mari români pe care i-a avut această țară. Și datorăm învățământul acestei personalități, Spiru Haret, care nu era obtuz, nu era analfabet, care vorbea corect românește și care a  înțeles că un învățământ, dacă e autentic, e fondat pe niște valori inclusiv valabile în spiritualitatea poporului pentru care acest învățământ este conceput.

Uitare, în limba greacă are legătură cu adevărul. Cuvântul pentru adevăr în limba greacă, Aletheia, înseamnă neuitare. Deci lucrurile cu adevărat importante, adevărul însuși nu poate fi uitat.

Nu putem uita de unde venim, ce istorie avem, ce valori ne-au vertebrat pe noi ca popor. Mai ales în anul acesta nu am avea voie să uităm, în anul Centenar, deși văd că amnezia lovește crunt în jurul nostru.

Nu putem uita nici încotro vrem să mergem. dar ideologii de serviciu, ideologii care se ascund în spatele acestei strategii de reeducare a părinților – când am auzit sau am citit – cam aceeași reacție am avut pe scaunul meu de la birou când am citit cuvântul reeducare. În mod reflex, fiecare om care a citit Fenomenul Pitești de Virgil Ierunca, se gândește la infernul prin care au trecut străbunicii și bunicii noștri la Pitești, unde comuniștii încercau sa schimbe natural umană. în primul rând să șteargă de pe creier tot ce a fost memorie culturală și religioasă și să-l reeduce pe omul respectiv prin bătaie atroce, prin smulgerea dinților, prin smulgerea unghiilor, prin bătaie cu drugul de fier, prin punerea în situația cumplită de a oficia liturghii negre și de a se împărtăși cu fecale – pot să spun lucrul acesta, pentru că asta s-a întâmplat la Pitești pe vremea comuniștilor.

Acum asistăm din nou la readucerea în scenă a unui termen care ne dă fiori. Ce înseamnă reeducarea părinților? Înseamnă în primul rând, cum spunea și doamna avocat ceva mai devreme, prezumția de lipsă de discernământ a unei populații întregi. Cu alte cuvinte, părinții noștri, ai acestor copii, peste două milioane cinci sute de părinți, sunt susceptibili de reeducare, pentru că, în ochii acestor ideologi nu știu cum ajunși în Ministerul Educației Naționale, care riscă să se transforme în Ministerul Reeducării Naționale dacă persistă într-o asemenea aberație, sunt oameni care ignoră structura realității românești și ne propun o strategie menită să arunce în aer ideea de familie, să o transforme într-un fel de praf stelar, că e o „constelație de idei”, propunând ideea că familia naturală este un construct care poate fi deconstruit și reconstruit după mofturile ideologice ale zilei…

Moderatorul George Grigoriu: …De vreme ce este vorba de o nouă cultură familială și respectul pentru diversitate…

Vasile Bănescu: „Respectul pentru diversitate”… În mod normal, respectul este o valoare morală. când spunem respect, ne atrage atenția ceva valoros în sine. Nu pot să am respect pentru ceva ce tolerez: diversitatea, care există, și nu o contestă nimeni, este o opțiune a unor oameni pe care nimeni nu-i dorește în alt parte decât în societate – și nu în afara ei sau la periferia ei, cum se lamentează mulți dintre ei – sunt oameni care au drepturi (inclusiv să se căsătorească, pentru că, dacă un homosexual vrea să intre în onorabila și onoranta instituție a căsătoriei, o poate face, dar nu pe fereastra din spate, ci pe ușa din față; oricine se poate căsători dacă își dorește, dar nu schimbând instituția aceasta onorabilă și validată de o istorie milenară în întreaga umanitate).

Nimeni nu este lezat în drepturile lui prin prezența noțiunii de familie naturală. Părinții din România nu au nevoie de reeducare și de spălare pe creier din punct de vedere ideologic și urgența maximă a acestui minister este resuscitarea Educației cu majusculă.

Avem nevoie de mai multe ore de istorie, de limbă română, de limbă latină și greacă, care au fost scoase din România, avem nevoie de o educație menită să formeze un caracter și o personalitate morală, pentru că doar personalitățile morale creează istorie.

Vasile Bănescu: Este firesc ca toți creștinii din România să conștientizeze, dacă au ochi de văzut și urechi de auzit, cum spune Mântuitorul, că ne aflăm în fața unui adversar comun. acest adversar comun nici măcar nu este foarte bătrân. Se numește neomarxism, este o ideologie pur culturală transferată din redutele prăbușite ale comunismului economic pe catedrele universitare din America. celebra Școala de la Frankfurt, corifeii săi, Antonio Gramsci, Georg Lukacs, Teodor Adorno, Herbert Marcuse, care au înțeles un lucru: dacă comunismul economic a eșuat, cum era și firesc, trebuie să persiste o formă de comunism cultural, numită „neocomunism”, numită „neomarxism”. Ideile centrale ale acestui curent, care – din păcate – a destrămat suflete, a destrămat societăți (a dezintegrat moral societatea americană, de exemplu), sunt câteva. Nu au idei multe, dar fixe acești ideologi: în primul rând, detestă noțiunea de familie. Marx spunea undeva că, dacă vrei să ștergi Sfânta Treime din mintea oamenilor, deci pe Dumnezeul creștin, trebuie să ștergi de pe Pământ familia naturală. Pentru că există o legătură, și din perspectivă teologică creștină: familia în care ne naștem noi toți este o micro-treime: avem mamă, tată, copil. Marx a intuit lucrul acesta. Următoarea idee, care a fost aplicată de Georg Lukacs, care a fost ministrul culturii în Ungaria în 1918 (n. ed. – de fapt, începând de la 21 martie 1919), în Ungaria bolșevică, a fost sexualizarea copiilor – introducerea educației sexuale intensive în școlile din Ungaria, familiarizarea copiilor cu promiscuitatea, cu scene de o obscenitatea care nu poate fi reprodusă într-o emisiune de televiziune și așa mai departe.

Când a scris Eros și civilizație, Marcuse a avut în minte exact lucrul acesta: erotizând gândirea maselor, „freudizându-le”, le poți manipula foarte ușor. Când vorbim de familie naturală în termeni negativi, ceva nu e în ordine, pentru că această instituție e validată ab initio, de când Dumnezeu a creat pe oameni. Cine nu crede în Dumnezeu, crede măcar în biologie și aici avem argumente destule. Nu te poți atinge de familia naturală. Pe cine deranjează viziunea conservatoarea asupra lumii? E cea mai înaltă viziune pe care o poate avea un om asupra lumii. Această viziune înalt conservatoare (este) sprijinită pe niște stâlpi pe care, dacă încerci să-i demolezi, surpi societatea în care trăiești. E vorba de o ordine morală naturală care e perfect complementară cu natura omenească creată de Dumnezeu și care nu poate fi schimbată, în ciuda a ceea ce-și doresc acești ideologi.

Nu putem ordinea naturală. Și, o ultimă întrebare retorică a acestor ideologi care și-au permis să scrie un document atât de nociv ca cel de spre care vorbim este: Ce au creat progresismul și neomarxismul concret bun undeva, în această lume? Ce a creat? Eu pot să spun ce a creat conservatorismul creștin și gândire conservatoare bun, concret, în această lume: a edificat continente din punct de vedere spiritual, moral, asta a făcut conservatorismul creștin.

Progresismul acesta ideologic este pur și simplu un nimic absolut îmbrăcat cu o poleială care îi poate induce în eroare pe mulți. Dar despre asta evident că poate vorbi și colegul meu, distinsul domn Achihai.

Vasile Bănescu: Noi toți trebuie să luăm atitudine, pentru că spiritul civic trebuie să fie cât mai omogen la nivel de națiune. Ne lipsește cultura civică… Trebuie să reconstruim spiritul civic, trebuie să reconstruim educația națională în România. Avem enorm de reconstruit, pentru că, în ultimii 28 de ani, s-a reconstruit ori greșit, ori deloc, din păcate. Sigur că s-au întâmplat și multe lucruri bune, nu trebuie să cădem în pesimism, așa cum trebuie să fim obiectivi și onești și să spunem că subiectul despre care vorbim noi, această strategie de reeducare parentală, a fost situată pe site-ul Ministerului Educației Naționale și retrasă. În timpul în care noi vorbim, ea nu mai există pe site, dar pe toți ne-a alarmat până la amuțire faptul că a fost posibilă o asemenea intruziune ideologică în spațiul public. A apărut capul unui monstruprin această strategie. S-a retras capul acestui monstru. Sperăm să nu mai apară, inclusiv datorită unor emisiuni obiective, îngrijorate în mod firesc, precum cea pe care o faceți dumneavoastră.

Vasile Bănescu: Ar mai fi de adăugat ceva: că se dau exemple în această strategie țări care ar trebui să ne fie nouă model. E vorba de țări invariabil în care disoluția familiei a atins cote aproape maxime: Spania, Franța, Portugalia, Țările Nordice. Acestea sunt țările care ni se dau ca model, exemplu de țări în care a triumfat o asemenea strategie de familiarizare a tinerilor cu o „cultură a diversității” – îmi pare rău că folosesc „cultură” în acest context, firește că nu are nicio legătură cu „Cultură” cu majusculă, dar aceste țări sunt țările în care exact asta s-a întâmplat: a fost prăbușită familia, neomarxismul cultural face ravagii în instituții pe care le-a instrumentalizate pentru un anumit tip de minoritate, se întâmplă lucrurile acestea sub ochii noștri și mai ales sub tăcerea complice a presei din toate aceste țări.

Vasile Bănescu: Mie mi-a sărit în ochi, eu nefiind jurist, trei lucruri. În primul rând, se dă de pământ cu dreptul părintelui, stipulat în Constituție și în Codul Civil, de a avea întâietate asupra educației propriilor lui copii în funcție de valorile morale, religioase, spirituale și filosofice în care crede. Acesta este dat la o parte ca principiu. Apoi mi se pare că se încalcă neutralitatea statului față de exact aceste viziuni filosofice, religioase și morale. Statul trebuie să fie neutru.

Pastorul Virgil Achihai: Așa cum este definită și în legea cultelor.

Vasile Bănescu: Și, un al treilea lucru care m-a frapat, a fost faptul că această strategie vine în coliziune chiar cu concepția juridică a statului despre familie, care este edificată conform Constituției (n. ed. – de fapt, conform noului Cod Civil, cu care referendumul pentru căsătorie cere armonizarea Constituției), pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie. Și care contează ca nucleu al viziunii noastre tradiționale, naturale, asupra familiei. Or, acum, se vine și ni se spune, prin această strategie, că aceste lucruri nu mai sunt valabile și că avem nevoie de o schimbare totală a viziunii doar pentru a da câștig de cauză unor oameni care fac parte din niște minorități – cu care nimeni nu are nimic, ca să fim bine înțeleși, pentru că Biserica nu luptă cu persoane, luptă cu atitudini, luptă cu idei, luptă cu principii malefice care pot să facă rău societății – niciodată cu o persoană, care poate fi îndreptată. Noi toți suntem susceptibili de vindecare morală.

Vasile Bănescu: Ce ne dorim? Ne dorim o Educație cu majusculă – am o obsesie cu asta, s-a văzut deja –, ne dorim o educație complementară cu spiritul și cu tradiția românească, care vine de la Spiru Haret, ne dorim o educație românească modernizată, într-adevăr, dar modernizată în spiritul unor valori care nu se învechesc, care nu sunt desuete și care sunt valorile culturii creștine europene. Vorbim de Uniunea Europeană în calitate de creștini, gândindu-ne la valorile creștine pe care s-a edificat această Uniune Europeană. Conservatorismul creștin, Evanghelia lui Hristos, a rodit cultură și civilizație pe care actualii reprezentanți, lideri ai Uniunii Europene, le ignoră totalmente. Pentru că, din păcate, vorbim de neomarxism, dar să nu uităm că, acum o lună de zile aproximativ, a fost comemorat la nivelul cel mai înalt al Uniunii Europene cine altul decât Karl Marx? Pe mine asta m-a îngrijorat foarte mult. Pentru că, dacă nu s-a înțeles nici în 2018 cine a fost Karl Marx, ce idei și ce manifest a aruncat el în lume, înseamnă că își ignoră istoria și se ignoră pe el însuși. Nu putem trăi în spirit marxist în 2018.

Curtea Supremă SUA a anulat condamnarea florăresei care a refuzat să facă aranjamentele florale pentru „căsătoria” unor homosexuali

Curtea Supremă a SUA a invalidat un verdict al Curții Supreme a statului american Washington în cazul  proprietarei unei florării care refuzase să facă aranjamentele florale pentru „căsătoria” a doi homosexuali.

Amenzile și penalitățile pe care le avea de plătit femeia amenințau să o lase fără economiile de o viață, menite să-i asigure o pensie liniștită.

Curtea Supremă a SUA a trimis cazul înapoi la Curtea Supremă a statului american Washington cu recomandarea de a-l judeca în lumina recentei decizii a Curții Supreme SUA în cazul cofetarului Jack Philips din statul Colorado, care refuzase să facă un tort pentru o „căsătorie” între doi homosexuali. În acest caz, Curtea Supremă SUA a constatat că acuzatul nu beneficiase de un proces corect, în care statul să fie neutru față de convingerile lui religioase sincere.

Cultura Vietii:

SUA: Centrele pro-viață nu pot fi obligate să promoveze avortul, decide Curtea Supremă. O nouă victorie importantă, după cea în cauza cofetarului creștin Philips

Curtea Supremă a SUA (tribunalul constituțional) a decis ieri că legea din California care obligă centrele de asistență pentru criza de sarcină să îndrume clientele spre locurile unde pot face un avort, este neconstituțională.

Astfel, cu 5 voturi contra 4, instanța a găsit că legea intitulată „California Reproductive Freedom, Accountability, Comprehensive Care, and Transparency Act (FACT Act)” violează Primul Amendament al Constituției SUA, care garantează libertatea de expresie și conștiință.

Avocații afirmă că decizia confirmă faptul că guvernul nu poate obliga cetățenii să promoveze idei cu care nu sunt de acord, în special pe subiecte atât de sensibile precum avortul.

Cauza centrelor pro-viață a fost apărată de organizația juridică Alliance Defending Freedom (Alianța pentru Apărarea Libertății) – „ruda americană” a ADF International, implicată în pregătirea referendumului pentru căsătorie din România (vezi nota de final*).

„În acest caz, guvernul s-a folosit de puterea sa pentru a forța centrele pro-viață să facă publicitate gratuită pentru avort”, arată Michael Farris, președintele ADF și unul dintre avocații care au reprezentat cauza în fața Curții Supreme.

În redactarea opiniei majorității, judecătorul Clarence Thomas notează că statul (California) a pus o povară nejustificată pe libertatea de expresie, iar în opinia concurentă, judecătorul Anthony Kennedy a arătat că „guvernului nu trebuie să i se permită să forțeze persoanele să exprime mesaje care contravin celor mai profunde convingeri ale lor” (…) „Libertatea de expresie asigură libertatea de gândire și de credință. Această lege pune în pericol aceste libertăți”.

Împreună cu Thomas și Kennedy au votat John Roberts (Judecătorul-șef), Samuel Alito și Neil Gorsuch, numit în funcție de președintele Trump. Minoritatea a fost alcătuită din judecătorii „liberali” Stephen Breyer, Ruth Bader Ginsburg, Sonia Sotomayor și Elena Kagan.

Cauza, intitulată National Institute of Family and Life Advocates (NIFLA) v. Becerra, a contestat o lege adoptată în statul California în 2015 care cere „centrelor medicale licențiate care oferă ajutor gratuit, pro-viață pentru ajutorarea femeilor însărcinate să afișeze faptul că [statul] California oferă servicii de avort și contracepție gratuite sau ieftine,” conform notelor de caz furnizate de Alliance Defending Freedom.

NIFLA, Institutul Național de Advocacy pentru Familie și Viață, oferă consiliere juridică pentru mai mult de 1.400 de centre pro-viață din toată țara.

Într-un interviu anterior pentru The Daily Signal, Christine Vatuone, președintele centrului Informed Choices (Alegeri Informate), clinică medicală din Gilroy, California, afirma că centrul va trebui să-și închidă porțile dacă Curtea Supremă va menține legea californiană.

Ulterior, d-na Vatuone a salutat decizia Curții Supreme:

În numele centrului pe care îl conduc și al tuturor centrelor pro-viață dedicate femeilor însărcinate din California și din toată națiunea noastră, doresc să mulțumesc Curții Supreme pentru protejarea libertății noastre.”

Tony Perkins, președintele Family Research Council (Consiliul pentru Cercetări Familiale), declară că decizia Curții este „de bun simț”.

„Curtea Supremă a SUA a decis că statul California a greșit în mod clar în acest caz și toți americanii, fie că sunt pro-viață sau nu, ar trebui să se simtă ușurați de decizia Curții. Ce-ar fi dacă guvernul ar obliga măcelariile să afișeze postere de reclamă pentru [stilul de viață] vegetarian? Toată lumea ar fi de acord că nu este corect. Acest caz nu e diferit și din fericire Curtea a recunoscut-o.”

* Nu întâmplător organizația juridică creștină Alliance Defending Freedom este atacată constant de extrema stângă, vezi articolul „Monetizarea urii” – o afacere extrem de profitabilă. Cazul Southern Poverty Law Center (SPLC). ADF dispune de avocați și consilieri redutabili, așa cum s-a arătat în această cauză dar și în recentul dosar al cofetarului creștin Jack Philips, care și-a susținut cu succes, cu sprijinul ADF, în fața Curții Supreme refuzul de a servi produse pentru o „nuntă” de homosexuali. Vezi articolul La desert: De ce decizia în cazul cofetarului american este importantă pentru noi toți.

Mai notăm și că aceste 2 decizii par a marca un viraj spre normalitate al instanței supreme federale, odată cu numirea de către președintele Trump a lui Neil Gorsuch. În cazul în care „The Donald” va obține al doilea mandat, este aproape sigur că fie Bader Ginsburg (85 de ani), fie Breyer (80 de ani) sau ezitantul Kennedy (83 de ani), omul care a dat votul decisiv pentru legalizarea „căsătoriilor” unisex, își vor depune mandatul și vor lăsa loc unui alt magistrat conservator la Curtea Supremă, instanță ale cărei puteri le depășesc chiar și pe cele ale Congresului. Este un alt aspect, mai puțin cunoscut dar extrem de important, al războiului declanșat de Stânga americană contra președinției Trump.