(update) CARE-I SENSUL CRIZEI ITALIENE? Soros iese iarasi la rampa pentru a sustine ca unica solutie este “uniunea fiscala europeana”. CE SE DORESTE?

12-07-2011 15 minute Sublinieri

SE CONSIDERA CA NU SE MAI POATE EVITA FALIMENTUL GRECIEI.

CATRE O NOUA ORDINE FINANCIAR-BANCARA?

  • Gandul:

PANICA provocată de situaţia economică a Italiei A PRĂBUŞIT MONEDELE naţionale şi bursele. CUM AR PUTEA FI AFECTAŢI MILIOANE DE ROMÂNI

(…)

Efectele unei eventuale crize a Italiei asupra României vor fi directe

La începutul acestui an numărul oficial al românilor care lucrează în Italia a fost estimat la 1,2 milioane de persoane. În condiţiile în care ei au trimis în România, în 2010, circa 1,22 miliarde de euro, o criză a datoriei suverane în Italia, care va determina, inevitabil, o serie de măsuri de austeritate ar putea afecta milioane de români.

România este legată de Italia şi din punct de vedere bancar, respectiv prin băncile cu capital italian de pe plan local. Gigantul bancar italian UniCredit este prezent în România prin UniCredit Ţiriac Bank, care deţinea la începutul acestui an active de circa 4,8 miliarde de euro, ceea ce corespunde unei cote de piaţă de circa 6%. O altă bancă italiană importantă prezentă în România este IntesaSanpaolo. O altă legătură importantă este cea comercială. Italia este pe locul doi în topul partenerilor comerciali ai României, după Germania, cu o pondere de 13,5% din exporturile efectuate în primele două luni ale acestui an.

Panică pe cele mai importante burse din UE, cu excepţia celei de la Milano

Efectele temerilor investitorilor privind datoria publică a Italiei s-au resimţit şi pe bursele europene. Cei mai importanţi indici bursieri europeni au închis şedinţele “pe roşu”. FTSE 100 (bursa din Londra) a picat cu 1,02%, DAX (bursa din Germania) cu 0,78% şi CAC 40 (bursa din Franţa) cu 0,84%. În Italia însă, principalul indice bursier, MIB, a crescut marţi cu 1,18%.

În România principalul indice bursier, BET, care reflectă evoluţia celor mai lichide titluri de pe piaţă, a scăzut cu 0,89% marţi, în timp ce BET-C, indicele care reflectă evoluţia tuturor acţiunilor listate a pierdut 1,5%. Bursa de la Bucureşti a pierdut marţi peste jumătate de miliard de euro din capitalizare (valoarea tuturor acţiunilor listate), ajungând la 26,54 miliarde de euro.

Povestea italiană. Cum a explodat totul

“Reţeta” incertitudinii actuale privind Italia are drept principale “ingrediente” rapoartele negative emise recent de către agenţiile de rating Moody’s şi Standard & Poor’s, expunerea băncilor italiene pe titlurile de stat locale, faptul că Italia este pe locul doi în topul celor mai îndatorate state (după ponderea datoriei publice în PIB – 120%) după Grecia dar şi faptul că premierul Silvio Berlusconi şi ministrul italian al Economiei, Giulio Tremonti, nu au căzut încă de acord asupra unui plan de austeritate.

În momentul în care investitorii, deja speriaţi de faptul că cele două agenţii de rating au anunţat scăderea ratingului de ţară a Italiei au văzut că statul italian începe să se împrumute din ce în ce mai scump au vândut masiv acţiunile băncilor italiene, cu expuneri mari pe datoria publică. Prăbuşirea bursei la sfârşitul săptămânii trecute a alimentat şi mai mult temerile şi a dus la o nouă creştere, considerabilă, a costului de împrumut al Italiei. (…)

  • ZF:

Criza datoriilor din zona euro ia o întorsătură periculoasă, prin extinderea în Italia, ţară considerată “prea mare pentru a fi salvată”

Criza datoriilor din zona euro a luat o întorsătură periculoasă, ameninţând Italia, a treia economie din regiune, care este prea mare pentru a fi salvată cu instrumentele financiare de care dispune în prezent Uniunea Europeană, comentează Reuters. Cu cât este amânată o decizie privind Grecia, cu atât este mai mare riscul ca evenimentele să scape de sub control în această ţară, sau pe pieţele de capital, ceea ce va impune măsuri radicale şi dificile din punct de vedere politic, pentru a păstra unitatea zonei euro.

Alternativele ar fi o uniune fiscală mai strânsă sau o posibilă destrămare a zonei euro. Soluţiile propuse de Germania, cum ar fi emiterea unor obligaţiuni comune ale zonei euro şi un posibil schimb de obligaţiuni ale Greciei, Portugaliei şi Irlandei cu aceste noi instrumente vor reveni în discuţie, cu un nou sentiment al urgenţei. “Continuăm să credem că statele mai puternice din Europa le vor susţine financiar pe cele periferice, pentru că în caz contrar costurile ar fi duble”, se arată într-o notă a analiştilor băncii Credit Susse.

Miniştrii de Finanţe din zona euro, divizaţi în privinţa implicării investitorilor privaţi în al doilea plan de salvare a Greciei, nu au reuşit luni noaptea să ia o decizie. Oficialii au acceptat în schimb, pentru prima oară, posibilitatea unei anumite forme de default (faliment) al Greciei, în pofida avertismentelor Băncii Centrale Europene privind riscurile implicate. (…)

Pieţele financiare folosesc Grecia drept scuză pentru atacarea euro-oficial elen

Pieţele financiare folosesc Grecia drept scuză pentru a ataca euro şi orice ar face autorităţile de la Atena pieţele nu vor fi niciodată mulţumite, a declarat marţi ministrul de Finanţe elen Evangelos Venizelos, care a spus că ţara sa va avea nevoie de o nouă tranşă de ajutor până pe 15 septembrie. Venizelos a promis că Grecia va respecta cu stricteţe planul de reformă şi ţintele de venituri, pentru a asigura continuarea finanţării de la Uniunea Europeană şi FMI, transmite Reuters. “Toată lumea ştie că nu Grecia este problema. Grecia este scuza pentru un atac asupra euro”, a afirmat Venizelos într-o conferinţă de presă susţinută la întoarcerea de la reuniunea Eurogroup de la Bruxelles. Ministrul a spus că este esenţial ca băncile elene nu aibă probleme de finanţare. “În mod evident, nu trebuie şi nu va fi o problemă. Este fundamental, un parametru de bază al discuţiilor“, a arătat Venizelos. Grecia are nevoie de un al doilea program internaţional de susţinere financiară, până la jumătatea lui 2014, întrucât nu poate reveni pe piaţa financiară în 2012, aşa cum era prevăzut în planul de 110 miliarde de euro convenit anul trecut.

Default-ul Greciei nu mai poate fi exclus – oficial olandez

Intrarea Greciei în incapacitate de plată selectivă nu mai poate fi exclusă ca posibilitate, a declarat ministrul olandez al finanţelor, Jan Kees de Jager, citat de Reuters. “Se vrea implicarea substanţială a învestitorilor privaţi (în ajutarea Greciei – n. r.), dar şi evitarea unui default selectiv. Vorbim însă de o contradicţie. Un default selectiv al Greciei nu mai poate fi exclus”, a afirmat de Jager.

El a adăugat că BCE se menţine pe poziţii şi respinge ca ajutarea Greciei să implice orice măsură care ar putea fi considerată intrare în incapacitate de plată.Miniştrii de finanţe din zona euro nu mai exclud default-ul, aşa că grupul de lucru al Eurogroup-ului are mai multe opţiuni şi o mai mare libertate de a acţiona”, a adăugat ministrul.

Încercările oficialilor europeni de a găsi modalităţi de a împărţi cu investitorii privaţi costurile pe care le implică povara datoriilor uriaşe ale Greciei nu au ajuns până în prezent la niciun rezultat, deoarece rostogolirea datoriilor va fi considerată, probabil, ca fiind intrare în incapacitate de plată de către agenţiile de evaluare financiară.

Fostul ministru german de finanţe Peer Steinbrueck a declarat recent că Grecia nu va putea reveni pe pieţele de capital internaţionale în următorii şase ani, iar în aceste condiţii “coafarea” creditorilor ţării este inevitabilă, scrie agenţia Dow Jones. Steinbrueck este un posibil candidat la funcţie de cancelar al Germaniei.

Contrar speranţelor mele, planul occidental pentru Grecia se dovedeşte a fi mai mai egoist decât ne-am fi imaginat. O serie de rapoarte sugerează ieşiri masive de bani din Grecia. În paralel se forţează privatizarea pe nimic a unor active valoroase ale statului elen în favoarea unor investitori strategici aleşi pe sprânceană. Ceea ce urmează seamănă din ce în ce mai mult cu scenariul argentinian. Practic, gura de oxigen oferită Greciei se dovedeşte a fi otravă amestecată cu sedative pentru a putea permite retragerea ultimilor abulici captivi acolo şi, în acelaşi timp, asigurarea că ceea ce mai e de luat ajunge în mâinile cui trebuie. Marile interese întotdeauna au făcut legea, iar ceea ce se întâmplă acum în Grecia este, nici mai mult nici mai puţin, un nou episod al aceluiaşi scenariu vechi de când lumea. (…)

Ceea ce vine este însă mai rău decât toate acestea adunate. Intrarea Italiei în corzi (pe care am prevăzut-o încă de acum un an) reprezintă apogeul unui scenariu dezastruos pentru Europa. Aceasta pentru că Italia nu poate fi salvată. Efectiv nu cred că este posibilă găsirea banilor pentru a putea face injecţii financiare aici. Mai mult, ceea ce se vede acum în Italia este numai şi numai vârful iceberg-ului. Marile probleme ale ţării sunt în sistemul bancar care, cu siguranţă, riscă să dinamiteze întreg continentul. (…)

În cazul(foarte probabil după mine) colapsului italian se va intra într-o nouă etapă a crizei actuale. Băncile neputând fi ajutate de către stat vor trebui să se descurce singure, ceea ce probabil va conduce la o prăbuşire forţată a acestora. Ceea ce vreau să spun este că a sosit momentul în care criza se reîntoarce acolo de unde a venit, anume la bănci. De data aceasta însă statele sunt mult prea slăbite pentru a putea să preia jugul gunoiului strâns în instituţiile financiare. Poate că cei care s-au lăsat purtaţi de dulcele drog al impenetrabilităţii băncilor ar trebui să-şi revizuiască opiniile.

Plastic aş putea spune că în acest moment ne aflăm pe un butoi cu pulbere. Ceea ce este însă de-a dreptul îngrijorător este că de-abia acum am descoperit că, la rândul său, butoiul cu pulbere se află pe o bombă atomică, iar sub aceasta nimeni nu ştie ce se află. Şi, probabil, nici nu mai contează ce e acolo!

  • FT.com/alphaville:

Cat de repede se schimba lucrurile, editia italiana

Va mai amintiti cand investitorii credeau ca datoria Germaniei era mai riscanta decat a Italiei?

Banca Americii Merill Lynch o face:

De fapt, Merill Lynch crede ca Italia se indreapta catre acelasi loc ca Grecia. (…)

De la mai sigura ca Germania catre o zona periferica eurozonei, numai in trei ani, si de la periferia eurozonei cu o dinamica decenta a datoriei la statutul de tara total damnata, in doar trei zile. Timpurile se schimba rapid.

Este uniunea fiscala singurul raspuns?

Panica stationeaza din nou in eurozona.

Dar, de aceasta data, o noua tema apare cand vine vorba despre solutie.

Este vorba despre uniunea fiscala.

George Soros a spus cam la fel in Financial Times de luni, sugerand, in acelasi timp, ca arhitectii eurozonei stiau perfect ca sistemul va fi condamnat daca nu va fi implementata o astfel de solutie in cele din urma.

Dupa cum a notat:

Dar euro a fost o moneda incompleta: avea o banca centrala dar nu avea trezorerie. Arhitectii sai erau complet constienti de aceasta deficienta, insa credeau ca atunci cand nevoia se va impune, vointa politica va reusi sa faca pasul urmator.

Si, referitor la criza actuala, acest gen de vointa politica ar putea sa se produca. Este ceea ce Soros numeste un ultim “Plan B”. Dupa cum a sintetizat:

Generarea vointei politice ar reclama un plan B pentru UE. Elita europeana are nevoie sa revina la principiile care au ghidat crearea uniunii, recunoscand ca intelegerea noastra a realitatii este in mod inerent imperfecta, si ca percpetiile sunt in mod necesar partinitoare iar institutiile defectuoase. O societate deschisa nu trateaza aranjamentele existente drept sacrosante: permite alternativele cand acele aranjamente se prabusesc. Ar trebui sa fie posibila mobilizarea majoritatii tacute pro-europene pentru a sustine ideea ca atunci cand status-quo-ul devine nesustenabil, ar trebui sa cautam catre o solutie europeana mai degraba decat una nationala. “Adevaratii europeni” ar trebui sa depaseasca numeric “adevaratii irlandezi” si alti anti-europeni din Germania sau din alte parti.

Analistii BNP Parisbas au preluat aceeasi tema marti (…) aratand ca se prevede o schimbare catre o uniune fiscala, ceea ce ar fi pozitiv pentru euro. (…)

Economistii Bancii Americane Merill Lynch au fost chiar mai clari, punand problema daca nu cumva pasul urmator va fi crearea uniunii fiscale. Explicatia ar fi ca orice alta solutie ar fi ineficienta. (…)

Este doar acea complicata problema a suveranitatii care mai sta in calea (acestei solutii – n.n.).

Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi partenerii săi europeni nu sunt încă pregătiţi să discute termenii celui de-al doilea pachet de bailout al Greciei, a declarat directorul general al FMI, Christine Lagarde, care a cerut Atenei eforturi mai mari pentru soluţionarea crizei, transmite Reuters. Guvernul elen a luat măsuri importante de reducere a deficitului bugetar, care sunt însă insuficiente, a afirmat Lagarde în prima întâlnire oficială cu presa din Washington de la preluarea mandatului de director general cu o săptămână în urmă.

“După părerea mea, nu suntem la etapa discutării termenilor şi condiţiilor, duratei şi volumului, şi nimic nu ar trebui luat ca atare. Grecia a muncit mult pentru reducerea deficitelor şi pentru consolidarea fiscală, în cuantum de circa 5 puncte procentuale din PIB, ceea ce este un succes semnificativ. Ştim cu toţii însă că nu este suficient, că mai trebuie lucrat”, a arătat ea.

Noul şef al FMI a afirmat că o soluţie la problemele Greciei “este în lucru” şi trebuie discutată în interiorul ţării, dar şi între Fond, Uniunea Europeană şi Banca Centrală Europeană. Moneda euro s-a depreciat pe pieţele asiatice în urma comentariilor lui Lagarde, coborând la un nou minim al ultimelor patru luni faţă de dolarul SUA şi la un nou minim istoric în raport cu francul elveţian.

Pieţele de capital au suferit corecţii în întreaga lume pentru cea de-a doua şedinţă consecutiv, din cauza temerilor că efectele de contagiune ale crizei din Grecia ar putea forţa alte ţări din zona euro să apeleze la sprijin financiar extern. Miniştrii Finanţelor din zona euro, reuniţi luni la Bruxelles, au discutat despre moduri de a ajuta Grecia, promiţând credite mai ieftine, maturităţi mai lungi şi un fond de bailout mai flexibil, care să susţină atât Atena, cât şi Italia şi Spania, ameninţate tot mai serios de criză. Oficialii au arătat că măsurile vor fi anunţate “în scurt timp”, dar nu au oferit un termen exact.

Lagarde a mai afirmat că John Lipsky, primul adjunct al directorului general al FMI, reprezintă Fondul la negocierile de la Bruxelles. Cu privire la Italia, Lagarde a afirmat că, pe lângă măsurile fiscale, guvernul de la Roma trebuie să consolideze creşterea economică pentru a întări încrederea investitorilor, însă a precizat că FMI a derulat recent o evaluare a economiei italiene şi că “unele cifre au fost excelente”.

Uniunea Europeană s-a angajat, azi, să susţină băncile care nu vor trece testele de stres, ale căror rezultate sunt aşteptate vineri într-o atmosferă tensionată de pericolul extinderii crizei datoriilor suverane, transmite AFP. “Consiliul de miniştri a confirmat că vor fi luate măsurile corespunzătoare pentru remedierea situaţiei, după publicarea rezultatelor testelor de stres”, se arată într-un text adoptat de miniştrii de Finanţe europeni reuniţi la Bruxelles.

Măsurile includ atât participarea sectorului bancar cât şi susţinere din partea guvernelor europene, dacă va fi nevoie, în conformitate cu reglementările UE în domeniul concurenţei. Testele coordonate de autorităţile de reglementare a sectorului financiar vor fi publicate vineri seara, fiind aşteptate cu mare interes de pieţele financiare. Aceste evaluări vor scoate în evidenţă expunerile diferitelor instituţii financiare la riscurile legate de datoriile suverane.

Acţiunile din sectorul bancar european au scăzut puternic în ultimele câteva şedinţe de tranzacţionare, din cauza temerilor legate de extinderea crizei datoriilor în ţări precum Italia şi Spania. Băncile europene au o expunere mare în Italia. Sectorul financiar german este angajat cu 116 miliarde de euro în această ţară, potrivit datelor băncii centrale germane, Bundesbank.

Instituţiile financiare franceze ar avea, potrivit unui analist francez, o expunere de 290 de miliarde de euro. Testele de stres din acest an au fost prezentate drept mai stricte decât cele de anul trecut şi au fost aplicate unor 91 de bănci europene, reprezentând 65% din activele băncilor europene. Evaluările nu au luat în calcul intrarea în incapacitate de plată a Greciei, dar fiecare bancă va dezvălui expunerea portofoliilor la riscuri. Testele de anul trecut au pierdut din credibilitate după ce bănci irlandeze care le-au promovat au fost ulterior nevoite să ceară sprijin din partea guvernului pentru a evita falimentul. Ţările cu cele mai multe bănci participante la testare sunt Spania, cu 25 de instituţii financiare, Germania cu 13 şi Grecia cu 6.

Zona euro şi FMI trebuie să demonstreze, în următoarele zile, că pot redacta un plan de salvare a Greciei, inclusiv un program de răscumpărare de obligaţiuni, pentru a evita ca pieţele financiare să scape de sub control, potrivit Institutului pentru Finanţe Internaţionale (IIF), citat de Reuters. Institutul, care reprezintă în negocieri marile bănci cu expuneri importante în Grecia, a făcut avertismentul într-un document adresat miniştrilor de Finanţe europeni, din data de 10 iulie.

“Este esenţial ca statele din zona euro şi FMI să acţioneze în următoarele zile pentru a evita ca evoluţiile din piaţa financiară să scape de sub control şi să accelereze accelerarea extinderii crizei datoriilor”, se arată în document. Investitorii şi-au redus marţi plasamentele în euro şi acţiuni pentru a treia şedinţă consecutiv, din cauza temerilor tot mai mari că criza se extinde în Italia şi Spania.

Indicele pan-european FTSEurofirst 300 era la jumătatea tranzacţiilor în scădere cu 0,8%, indicele japonez Nikkei a închis cu pierderi pentru a treia şedinţă, iar bursele de pe Wall Street au deschis cu o evoluţie negativă. Euro este în scădere cu 0,2%, la 1,4013 dolari pe unitate, după ce în timpul tranzacţiilor a atins 1,3837 dolari pe unitate, minimul ultimelor patru luni.

Spui grec şi ai spus ‘leneş’ de cel puţin vreun an încoace, de când asemenea descrieri se tot aud despre această naţiune, fie în termeni mai corecţi politic, fie în acuzaţii făţişe. Au trăit pe datorie de vreo 350 miliarde euro, ţara lor este veriga slabă de unde poate începe să se deşire Uniunea Monetară Europeană (EMU), iar ei, puturoşii, protestează, în loc să muncească!

Nu le place munca, nu-şi plătesc taxele, vor să iasă la pensie la 50 de ani… Sunt de-a dreptul irecuperabili… Oare cum s-o fi născut însăşi preamărita cultură europeană pe tărâmurile strămoşilor grecilor de azi? O astfel de etichetă este deja lipită cu fierul înroşit pe fruntea grecoteilor – sunt convins că şi alte naţii au vorbe incorecte politic gen bozgor, rusnac, bulgăroi etc –, astfel încât nu prea lasă loc de nuanţări şi compasiune. “Şi-o merită cu vârf şi îndesat, şi-au făcut-o cu mâna lor!” – aşa sună verdictul dat grecilor zilelor noastre, după ce anticii ne-au lăsat o altă descriere deloc măgulitoare: “Teme-te de greci chiar şi când vin cu daruri!(pe care eu am dezminţit-o pe acest blog 🙂 Câtă neruşinare, dom’le, să trăieşti pe datorie şi să ai pretenţia ca noi să te scoatem din datorii!,” pufăie de iritare oneştii contribuabili germani.

Ţara lor îşi menţine măcar aparenţa de mare putere economică prosperă graţie căluşului pus în gura sindicatelor, care au acceptat îngheţări de salarii. Care au fost, în orice caz, un sacrificiu asumat cu un rost.

Nu ca nonsensul austerităţii care îngroapă Grecia sau România. Ceea ce nu face cumva ca din sora de credinţă ortodoxă de la nord de Dunăre să răzbată ceva mai multă indulgenţă pentru greci. Şi aici, precum în restul UE, sunt priviţi ca nişte răsfăţaţi. “Cum adică, ei să se lejească pentru că au rămas fără al 13-lea şi al 14-lea salariu, pe când la noi s-a tăiat chiar şi cu mai mult de 25%?”, or zice destui români. Cam aşa sună judecata unui popor blegoşit, dintr-o ţară de unde nu au ieşit nicicând pe străzi câţi au ieşit în Grecia în timpul duzinei de greve generale din 2010-2011. Iar aceasta, în condiţiile în care locuitorii Greciei sunt cu 50% în statisticile oficiale (poate doar cu 30% de facto) mai puţini decât ai României.

Că lucrurile sunt infinit mai nuanţabile decât tuşele aspre în care este zugrăvită imaginea Greciei de azi nu mai contează pentru multă lume.

Nu toţi grecii sunt privilegiaţi cu pensii de 2,000 euro începând de la 48-50 de ani şi cu piscine nedeclarate la fisc. Nu toţi grecii ar prefera să nu muncească, dacă ar exista alternativă viabilă. Cum nimeni nu contestă încălzirea globală, mitul suprapopulării planetei sau alte născociri ideologice, nimeni nu mai contestă luat-drept-adevărul (?!) că grecii ar fi mai leneşti decât germanii. Sau decât toţi ceilalţi europeni. Pe acest fundal ideologic, nici nu e de mirare că mass media dintr-o ţară tot atât de prietenă cu Grecia cât şi cu România găseşte date UE, ca să decreteze că “grecii sunt mai leneşi decât bulgarii”. Mânaţi de tendinţa să arătam că alţii sunt mai păcătoşi decât noi, ignorăm faptul că destule preţuri din Grecia sunt ca în Germania, fără ca salariile să fie la fel, şi că dezechilibre pe inflexibila piaţă a muncii – care nu ţin de grecul de rând – sunt responsabile pentru ceea ce se etichetează acum drept ‘lenea’ grecilor. (…)

 

Fără îndoială, este imorală această lege existenţială după care trăiesc mulţi, dar nu este o crimă tipic românească ori tipic grecească. Ce să mai zicem de cele 6-7 milioane de britanici (+ aici) care trăiesc pe spinarea concetăţenilor contribuabili? Nu este nici crima grecilor, nici a românilor, nici a respectivilor britanici puturoşi, ci rezultatul a două secole de experimente ale democraţiei, care au dus la înlocuirea dictaturii aristocraţiei (care sugea sângele bieţilor ţărani şi mic burghezi) cu dictatura (prin buletinul de vot) celor care trăiesc din ajutoare sociale şi a ‘tătucilor’ lor, liderii politici. Aceasta fiind una dintre cauzele profunde ale celor ce se petrec în Grecia, România şi în restul UE, nu este de mirare că revoltele greceşti au aşa o pregnantă componentă anti-sistem, o dorinţă de răsturnare a ordinii social-politice, de schimbare din temelii.

 

Să dăm cu ei (politicieni + creditori) de pământ!”, urlă anarhiştii greci, dintr-o ţară în care destui locuitori (dar nu majoritatea, cum se poate crede de la televizor!) sunt concubini ai ideologiilor comuniste de peste jumătate de veac. O ţară în foarte mulţi au a luptat să devină comunistă şi care nu avea să fie, poate nu atât din meritele anticomuniştilor greci, ci a pixului lui Winston Churchill. Acelaşi pix care a făcut din România o ţară comunistă, deşi naţiunea nu a vrut şi, unde mulţi s-au jertfit ulterior în puşcăriile comuniste. Ar fi o altă tristă (dar nu imposibilă!) ironie a istoriei omenirii răvrătite împotriva Creatorului său să vedem cum Grecia, aceeaşi ţară care este considerată ‘leagănul democraţiei’, ar deveni prima ţară de unde să înceapă preschimbarea democraţiei europene în altceva. Perspectiva primului faliment statal în UE sau a părăsirii Eurozonei (de voie sau cu forţa) de către un stat nici măcar nu sună atât de înfiorător precum aceea că Grecia să devină prima dictatură din Uniune. (…)

 

Ambele naţiunii au ajuns unde au ajuns pe mâna lor, iar starea lor duhovnicească este mai jalnică decât în vremea celor patru secole de jug otoman. Iată cum, după nici 200 de ani întregi de autodeterminare (desăvârşită sau mai limitată), ni se pune din nou un jug – acela al creditorilor. Plătim nişte datorii de care nici nu ştim cum au fost făcute şi nici cu ce ne-am ales de acei bani. Dar ne-am pus singuri capul în jug. Că o fi sau nu o ‘conspiraţie mondială’ împotriva noastră (cea mai comodă ipoteză, de la baciul din Mioriţa încoace) este complet irelevant. Şi de o fi, aceasta nu este cauza, ci doar un instrument prin care suntem chemaţi la judecata lui Dumnezeu.
Să nu ne amăgim că ar exista ‘europeni corecţi’, care să nu fie chemaţi la judecată, căci vedem cum, rând pe rând, toate popoarele sunt aduse în faţa unei ‘clipe a adevărului’. Însă n-avem noi treabă cu starea în care se găseşte fiecare şi cu răspunderile altora. Mai bine să luăm seama că grecii şi românii vor da socoteală nu doar de păcatele obişnuite, ci şi de cele împotriva credinţei adevărate. Pe de o parte, prea iubind-o, îşi închipuie ei, mulţi greci au ajuns să creadă că Ortodoxia nu poate fi decât grecească. Dar, necinstind-o în fapt – şi majoritatea fiind la fel de seculari ca majoritatea românilor! – iubirea lor este pătimaşă, ca aceea pentru o tradiţie asemănătoare ‘onoarei’ pentru care japonezii ar fi gata să moară.
Grecii atei, cu simpatii comuniste, anarhişti şi gata de o revoluţie mondială care să înceapă din Grecia sunt o minoritate. Tot o minoritate, la fel ca în România, sunt cei care ţin dreapta credinţă aşa cum trebuie ea ţinută, fără derapaje filetiste.

Pe lângă aceste minorităţi, probabil că majoritatea iubesc mai mult ethosul grecesc decât pe Dumnezeu şi cred că aceasta este dragostea adevărată. Poate că, la fel cum musulmanii îşi închipuie un rai cu mâncare şi fecioare, raiul multor greci este… neapărat grecesc. (…)

 

Cu aceste rele şi bune, şi grecii şi românii suntem chemaţi la judecată – care este de fapt sensul cuvântului grecesc criză, după cum explică Sf. Nicolae Velimirovici. Să dea Dumnezeu să ieşim din capcana perspectivelor ideologice asupra evenimentelor abătute asupra noastră şi să înţelegem că nu pierderea ‘prosperităţii’ este de jelit, ci că mai mare este riscul căderii din credinţa adevărată!

Nota noastra:

In realitate, tema uniunii fiscale nu este nicidecum noua. Mai corect ar fi sa se spuna ca acum s-a ales momentul in care lideri de opinie si analisti financiar ai bancilor au inceput sa o ridice la rang de solutie favorabila, ridicand-o din zona speculatiilor jurnalistice. Iar unul din ei este insusi George Soros, care este foarte activ pe temele crizei datoriilor suverane, evident intr-un mod cu totul semnificativ.

Intr-adevar, asa cum am spus-o si noi deseori, arhitectii euro stiau de la bun inceput ca uniunea monetara nu va putea fi sustinuta fara sa genereze un adevarat guvern economic european. Iar tendinta este clara catre un asemenea guvern. Soros recurge iarasi la trucul sau cu societatea deschisa, mizand pe lipsa de logica a multora, de vreme ce nu se rusineaza sa scrie, in aceeasi propozitie, ca avem o cunoastere imperfecta a lucrurilor, dar ca e nevoie de un ditamai aranjament institutional supra-national care sa gestioneze treburile economice ale unui continent intreg! Asadar, contradictie completa: pentru ca nu stim nimic, e cazul sa controlam totul. Nu poti controla insa decat ceea ce cunosti, si inca o cunoastere in detaliu.

Este de remarcat faptul ca dusmanul inveterat al lui Soros si, prin implicatie, al tuturor Tricheurilor eurocrati sau globalocrati este STATU-QUO-ul. Intr-adevar, asa cum am afirmat deseori, nu teoriile nastrusnice ale unor “alternativi” de dreapta sau de stanga, nu ideea guvernului minimal, nu ideea distributismului sau, cu atat mai putin, ale unei miscari gen new age ii deranjeaza (ba ii avantajeaza!) pe acesti arhitecti ai lui Mamona, ci pur si simplu ceva mult, mult mai simplu si elementar: statu-quo-ul. Adica lucrurile sa ramana macar asa cum sunt acum. Asta este, pentru ei, esec. Pentru noi, o amanare. Iar cine crede ca daca criza se accelereaza va disparea UE, sau se va reveni la forme mai “etice” de guvernamant, sau mai “progresiste”, se inseala amarnic si este, ideologic vorbind, in aceeasi tabara a mileniaristilor care asteapta regatul de o mie de ani.

Crizele din Grecia, Italia si Spania sunt, asadar, provocate, de pe o zi pe alta (cum este cazul Italiei) doar cu acest scop – al edificarii Molohului European. Depinde de amploarea crizelor (si aici depinde de cat de serioasa este amenintarea adresata Italiei si Spaniei) de care au nevoie pentru a intelege ce vor eurocratii – doar o uniune fiscala sau un aranajament institutional european mult mai amplu si masiv, care va “rezolva” dintr-un foc doua probleme, atat problema datoriilor statelor nationale, cat si problema datoriilor sistemului bancar. Pentru ca noutatea crizei “italiene”, fata de cea greceasca, ar consta in faptul ca unii analisti (a se vedea articolul de mai sus de pe Trenduri, dar si opinia lui Ilie Serbanescu) considera ca de aceasta data sistemul bancar ar fi si mai grav afectat, ceea ce ar putea duce la schimbarea regulilor sistemului financiar-bancar, probabil in acel sens al macrokontrolului in stilul de care facea pomenire, recent, Mugur Isarescu. Si cine ar putea schimba aceste reguli, ne intrebam noi, daca nu tot Uniunea Europeana? De altfel, un astfel de scenariu il luam in considerare si cand se vorbea despre “armaghedonul grecesc. Pana una alta, insa, asa cum am vazut, UE se angajeaza sa sprijine sistemul bancar in fata crizei provocate de datoriile statelor, chiar si atunci cand vor avea ratingul scazut.

Este putin probabil insa ca toate acestea sa se precipite chiar acum. Mai degraba este tot un fel de teasing, tot un fel de agitare a apelor, de pregatire a terenului si de mentinere a unei tensiuni inalte pe pietele financiare si pe “piata” falimentelor de stat. Pana la o vreme, cand chiar va veni momentul trecerii catre aceste mult-vanturate noi ordini… financiare si nu numai…


Categorii

Criza datoriilor suverane, Criza mondiala, Noua ordine mondiala, guvern mondial (Pasi catre Antihrist?), Opinii, analize, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

20 Commentarii la “(update) CARE-I SENSUL CRIZEI ITALIENE? Soros iese iarasi la rampa pentru a sustine ca unica solutie este “uniunea fiscala europeana”. CE SE DORESTE?

  1. am gasit un mare adevar in articolul din FT :

    ” Timpurile se schimba rapid ” .

    Graba , mare graba , pentru ca graba este opusul rabdarii , graba este de la diavol si nu implica cercetarea voii lui Dumnezeu .

  2. De fapt toata aceasta tevatura cu salvarea Greciei este praf in ochii. Cum bine spune articolul din Trenduri economice intr-o fraza – Practic, gura de oxigen oferită Greciei se dovedeşte a fi otravă amestecată cu sedative pentru a putea permite retragerea ultimilor abulici captivi acolo … Acuma ca abulici au plecat cu plasele pline, deloc in pierdere ca asa este moda marilor interese, Grecia poate sa dea chix. Dar cum mai marii de la conducerea Europei sau batut cu caramida in piept ca fac tot posibilul sa o salveze, in fapt doar o chestie de imagine, ei ajungand la finalul solutiei Grecesti, cu dezvoltarea ulterioara a situatiei. Si aceasta dezvoltare ulterioara care nu mai permite salvarea greciei are un nume. Si acest nume este Italia, chiar un nume greu. Ce convenabil pentru ei, la momentul adevarului sa gaseasca o scuza asa de pertinenta. Pai cum domnule sa mai salvezi mica Grecia cand marea Italie care are forta de a dinamita continentul se scufunda.

    Acuma este clar si pentru noi cea ce a fost stiut de “ei” de la inceput. Ca moneda Euro asa cum a fost lansata nu are nici o viabilitate. Daca “ei” au stiut asta de la inceput dar au continuat cu implementarea, inseamna ca au avut in minte alta forma, adica planul B era viabil si nu planu A. Dar culmea ironiei planul A le servea de minune in a crea pretextul de a impune fortat planul B, al carei implementare de la inceput nu ar fi fost posibila. Frumoasa fentare a realitati de catre stimabili nostri eurocrati.

  3. Cea mai eficientă armă utilizată de milenii de către “elite” este manipularea sau altfel spus managementul percepţiei.
    Astfel, pentru ca voinţa celor puţini să fie impusă asupra maselor, trebuie rezolvată o chestiune în trei puncte:
    1.Crearea unei probleme mari ca de exemplu actuala aşa-zisă criză economico-financiară. Încă de la începutul anilor 2000 dar mai intens din 2007, aşa-zişi economişti de top evidenţiau unele riscuri generate de “investiţiile toxice” precum creditele de consum, ipotecare, plasamentele speculative, bla, bla bla…..
    În anul 2008, la una din întrunirile Bilderbergilor, cunoscutul David Rockeffeler denunţa necesitatea cauzării unei crize economice majore aspect documentat de ziariştii de investigatie consacrati precum Daniel Estulin, John Tucker, Alex Jones, Gerard Celente etc. etc. etc., materializată la scurt timp prin colapsul băncilor mari din SUA (MORGAN, CHASE MANHATAN etc.). Efectele au fost devastatoare în SUA, milioane de oameni ajungând în stradă fiind obligaţi să trăiască într-o ţară cu o cifră a şomajului de 25-30%, pierzându-şi casele, averile, visele şi modul de viaţă.
    2.Generarea, cultivarea şi manipularea reacţiei. Enterteinmant-ul talk-show-urilor pe teme economice, în care toată drojdia din presa prost scrisă şi aservită se prostituează, inoculând maselor neinstruite necesitatea “stringentă” a austerităţii, a măsurilor economice inumane pentru “salvarea” actualului sistem monetar, salvarea băncilor, corporaţiilor, investiţiilor eahîîîî…. bla, bla, bla, în detrimentul sistemelor publice de sănătate, educaţie, asistenţă socială etc.
    Aceşti ziarişti sunt de fapt nişte amărâţi de AGENTI DE INFLUENTĂ, care toată ziua latră după cum cântă stăpânul lor care e, aţi ghicit, un mare coorporatist din media. Comportamentul lor se manifestă perioade de timp destul de lungi pentru a crea şi intreţine sentimente de teamă şi nesiguranţă în rândul cetăţenilor neinstruiţi, pentru a+i determina, într-un viitor proxim, să accepte punctul următor al chestiunii:
    3.SOLUTIA, care în cazul de faţă constă în NECESITATEA REALIZĂRII UNIUNII FISCALE ÎN EUROPA, realizabilă, în opinia mea, prin sporirea atributelor financiare ale atotputernicei BĂNCI CENTRALE EUROPENE, care va decide, într-un termen scurt, cine mananca sau cine moare de foame.
    La fel se întampla şi în SUA unde acordul NAFTA produce efecte similare pentru realiyarea uniunii NORD AMERiCANE sau în alte părti precum AFRICA – UNIUNEA STATELOR AFRICANE sau uniunea ASIA PACIFIC etc. Peste tot este o degringoladă produsă după acelaşi scenariu.
    Pe de altă parte, chiar şi acceptarea adevărului este o chestiune care se realizează în mai multe etape.
    1.Ridiculizarea celor care cunosc ce se petrece.
    2.Negarea, combaterea şi defăimarea celor care sunt contra părerilor “oficiale”.
    3.Acceptarea realităţii oripilante.
    Noi oare, în care punct ne aflăm astăzi.
    În Biblie, El ne transmite un mesaj. “Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera!”
    PS
    Dacă la conducerea FMI a fost numită o femeie, Christine Lagarde, sunt unele variante comentate cum că la BM (Banca Mondială) ar veni HC (HILARY CLINTON). Oricum, ambele au pupilele înguste şi poziţionate vertical, priviri de gheaţă, inumane.

  4. ”purtatori de mesaj” sunt destui si pe la noi , admin ( unii constient , altii inconstient ) . Unii au o blana de oaie atat de alba incat cu greu le zaresti coltii de lupi si reusesc sa pacaleasca destule mioare tinere si avantate . Altii se vad imbracati in haina de razboinic a Sfantului Gheorghe luptand cu balaurul-sistem si visand la o Romania careia i s-a prezis un viitor luminos si sfant . Altii scormonesc printre preziceri si vedenii , doar-doar se vor plasa cu interpretarea lor cat mai aproape de moment . Dar , vorba lui Tanase : ” si cu asta ce-am facut ? ” Nimic nu-mi foloseste daca voi fi numarat in randul fecioarelor neintelepte , degeaba am citit , degeaba am strans , degeaba m-am ingrijorat , degeaba m-am iluzionat daca uleiul candelei mele s-a sfarsit inainte de timp . ” in cele ce vei fi gasit , in acelea vei fi judecat ” .

    Doamne , ajuta-ne !

  5. Pingback: ”SALVAREA” GRECIEI ESTE, DE FAPT, SALVAREA BANCILOR SI A UNIUNII EUROPENE. Care este sensul noului acord european pentru Grecia, Irlanda si Portugalia. FALIMENTELE CONTROLATE DUC LA O INTEGRARE EUROPEANA MAI PUTERNICA
  6. Pingback: (video) Jose Manuel Barroso, seful Comisiei Europene: NE INDREPTAM CATRE UN SISTEM FEDERAL EUROPEAN. Ministrul german Wolfgang Schäuble pledeaza pentru PIERDEREA PARTIALA A SUVERANITATII DE CATRE TARILE ”PROBLEMA” ALE UE
  7. Pingback: Astazi este Lunea Neagra a burselor? MINISTRII FINANTELOR DIN G7 AU TINUT O SEDINTA... SECRETA
  8. Pingback: INCEPE "FURTUNA FINANCIARA PERFECTA" ANUNTATA: bursele scad peste tot/ EUROPA PROMITE INTERVENTII MASIVE SI SEMNIFICATIVE/ Italia isi pierde si ea suveranitatea?/ AVEM IN ROMANIA TOATE INGREDIENTELE UNEI CRIZE MAJORE: interviu de exceptie despre halul in
  9. Pingback: Presedintele Traian Basescu, zelos slujitor al agendei eurocratilor: ESTE NECESARA CREAREA STATELOR UNITE ALE EUROPEI
  10. Pingback: "LUMEA VA TREBUI SA TREACA PRIN CRIZE MAJORE, CHIAR CATACLISME!" O 'analista' Princeton face apologia catastrofelor necesare pentru ... reforma ONU, multiplicarea UE si organizarea unui nou model economic!
  11. Pingback: NOUA ORDINE SI DISCIPLINA EUROPEANA: ”Merkozy” (Merkel + Sarkozy) a dispus, Spania a executat MODIFICAREA CONSTITUTIEI
  12. Pingback: Analiza saptamanii: DE CE TOATE CRIZELE DUC LA... STATELE UNITE ALE EUROPEI?
  13. Pingback: "Profeticul" George Soros confirma: ESTE NEVOIE DE O CRIZA PUTERNICA PENTRU O AUTORITATE PAN-EUROPEANA. De ce este agenda eurocratilor una... marxist-leninista?
  14. Pingback: Nouriel Roubini: FMI pregateste fonduri speciale pentru ITALIA SI SPANIA. Grecia este printre cotizanti!
  15. Pingback: BANCA CENTRALA MONDIALA: un posibil scenariu pentru criza zonei euro
  16. Pingback: “Lupta pentru pace”, in sfarsit premiata! UNIUNEA EUROPEANA, PREMIUL NOBEL PENTRU PACE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  17. Pingback: ILIE SERBANESCU despre comparatiile intre Romania si Grecia in privinta datoriilor suverane si despre CE NE ASTEAPTA DIN PARTEA CREDITORILOR MONDIALI - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  18. Pingback: ARHITECTII ZONEI EURO AU PREMEDITAT CRIZA, pentru formarea STATELOR UNITE ALE EUROPEI! – articol in Wall Street Journal - Recomandari
  19. Pingback: SOROS lauda GAZELE DE SIST - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare