CATRE FASCISMUL MEDICAL. DESPRE PROPAGANDA VACCINARILOR FORTATE

Cum iti dai seama daca o tema este fabricata de forte contrare interesului public si propulsata de agenti de influenta? Sunt cateva mecanisme comune pentru o astfel de agenda mediatica ce e impinsa inainte pentru a pregati terenul pentru schimbari legislative:

– selectarea/focalizarea asupra unei probleme care este fie reala, desi minora, fie total inventata, dar prezentata ca una existenta si acuta;

– amplificarea acestei probleme pana la prezentarea ei ca o primejdie iminenta;

– prezentarea solutiei care, singura, poate inlatura primejdia. Cum primejdia e mare, solutia trebuie impusa cu forta, prin lege si politie;

– identificarea dusmanului, a celor care se opun solutiei “salvatoare”. Alegerea dusmanului e importanta: nu trebuie targetate categorii sociale sensibile, cum ar fi parintii, mamele etc., caci risti sa-ti ostilizezi opinia publica. Dusmanul e selectat intotdeauna din categorii facil de demonizat – sunt grupuri sociale minoritare, aflate in raspar cu conceptiile dominante. Cu cat mai exagerate sunt opiniile acestui dusman social, cu atat mai bine.

Daca nu prea sunt, atunci li se atribuie pareri exagerate si bizare, iar daca nici asa nu merge, atunci se inflitreaza agenti provocatori. 

Modelul e, practic, universal valabil, insa aici il aplicam in cazul recentei campanii de impunere a vaccinarilor cu forta. Caci asta inseamna proiectul de lege anuntat de ministrul Sanatatii N. Banicioiu: nu imunizare obligatorie, ci vaccinare cu forta. Caci cuvintele pe care le folosim conteaza…

Sa o luam pe etape:

1. Campania a inceput cu definirea manipulatorie a problemei prin care un fapt a fost amestecat cu o opinie: in Romania rata vaccinarilor scade din cauza propagandei anti-vaccin.

In realitate, scaderea ratei vaccinarilor (pentru unele tipuri de vaccin) este singurul FAPT relativ incontestabil.

Agentii de influenta si propaganda ai vaccinarilor fortate au amestecat, insa, acest fapt relativ obiectiv din punct de vedere statistic cu OPINII nedemonstrate: cauza scaderii vaccinurilor, a fost teza propagandistica, este campania anti-vaccin dusa, in special, de organizatii “ortodoxiste”.

Nimeni, nicaieri, nu a DEMONSTRAT ca aceasta este o cauza factuala si nu o OPINIE avansata de propagandisti. Nimeni nu si-a pus problema sa verifice aceasta teza. Nimeni nu a masurat impactul si influenta REALA a opiniilor anti-vaccin.

Toti au luat-o de buna, desi confuzia intre fapt si opinie este una din cele mai elementare si banale trucuri de manipulare a discursului.

Poate ca rata vaccinarilor a scazut, de fapt, de la calitatea proasta a acestora; poate de la proasta organizare sau de la scandalurile prin care industria farmaceutica s-a compromis: gripa aviara, gripa porcina, vaccinul anti-HPV. Esential, pentru agentii de influenta, era tocmai ocultarea adevaratelor cauze ale neincrederii in vaccin. Iar aceste cauze, in opinia noastra, nu sunt de gasit in campaniile anti-vaccin, ci in scandalurile create chiar de Big Pharma si in maniera absolut scandaloasa in care s-a manipulat frica oamenilor. 

2. Totusi, chiar si asa, scaderea ratei vaccinarilor este relativ moderata. Din nou, cifrele, faptele, nu justificau in niciun caz prezentarea situatiei drept dramatica, de natura a mobiliza autoritatile, presa, organizatiile internationale (OMS). La fel ca in prima etapa, s-a mers pe baza inferentelor, nu a realitatilor, pe baza supozitiilor, nu pe a faptelor: teza a fost ca scaderea ratei de vaccinari ne pune in pericol epidemic. O presupozitie, practic, nedemonstrata. S-a invocat o epidemie din SUA – insa neconvingator, cu putine date, fara a se urmari cazul pana la capat pentru a se vedea daca e vorb de ceva real sau doar o inflamare artificiala a temei si acolo. Important e ca opinia publica sa fie “sensibilizata”, adica speriata, infricosata. Ne adresam afectelor, nu ratiunii.

3. “Solutia” in fata unei astfel de “primejdii” a fost, previzibil, sustinerea unei legi care sa introduca, in Romania, vaccinarea fortata. La noi, legislatia nu prevede sanctionarea parintilor pentru evitarea vaccinarilor. Insa si aici incep problemele: ce fel de sanctiuni? si cui se vor aplica? In varianta hard, sustinuta de unele minti cufundate in adanci bezne staliniste, se cere urmarirea penala si inchisoarea pentru cei care promoveaza viziuni anti-vaccin (de pilda, Olivia Steer sa fie data in judecata pentru omor in culpa in cazul in care mor copiii de pojar) si sanctionarea moderata a parintilor; in variantele soft, se renunta la ideea inchisorii pentru unele vaccinuri, insa se invoca amenzi grele si blocarea accesului la educatie, precum si cenzurarea punctelor de vedere anti-vaccin. 

4. Dupa cum am mentionat anterior, identificarea dusmanului, in acest caz, a insemnat targetarea gruparilor ortodoxe, in special a organizatiilor care au promovat cartea dr. Christa Todea Gross, precum si a unor vedete usor de atacat, ca Olivia Steer. Disproportia e covarsitoare: pe de o parte ai autoritati, presa si grupuri de interese, pe de alta ai cateva organizatii si niste vedete numai bune de facut terci prin campanii pe Facebook. 

Ca si in alte cazuri, tot acest mecanism este pus in functiune pentru a se evita o dezbatere reala in care sa fie incluse toate punctele de vedere rezonabile. Scopul este obtinerea vaccinarilor fortate si penalizarea celor care misca in front, mai ales a celor care au argumente. Aici nu intereseaza Olivia Steer, ci posibilitatea de a pune problema in termenii sai reali, obiectivi, posibilitatea ca publicul sa revendice nu doar un cuvant de spus pe tema, ci si CONTROLUL asupra procedurilor si campaniilor de vaccinare.  

In opinia noastra, asistam la un joc facut in favoarea marilor companii farmaceutice si nu am fi prea surprinsi daca peste cativa ani, intr-un scandal de tip pharmaleaks, sa vedem niste contracte si conflicte de interese …interesante. Vaccinurile sunt produse farmaceutice care se achitioneaza pe multi bani; sa ai asigurate, anual, de comenzi de milioane de produse nu este de colo. Un alt argumentul in acest sens este dat de disproportia grotesca intre mobilizarea pro-vaccin si starea de ansamblu a sistemului sanitar romanesc. Numai in ultimele zile s-au putut gasi urmatoarele stiri din domeniu:

• Statul își umilește propriii cetățeni. Drama prin care trec bolnavii de cancer din România (Digi24)
• Tot mai puțini medici și asistente care să trateze copiii bolnavi de cancer (Digi24)
• Spitale nepregătite pentru utilizarea cardului de sănătate (Digi24) – cardul fiind un alt exemplu de alta tichie cu margaritar…
• Medicii specialişti sunt GONITI din ţară prin lege (Jurnalul.ro)

Facem cu totii, cotidian, experienta spitalelor romanesti. Criza de doctori, de asistente, de medicamente, de locuire este, deja cronicizata si agrava(n)ta. Exista un exod al medicilor, indeosebi al celor specialisti. Ce ne arata noua acest lucru? Faptul ca sistemul PUBLIC de sanatate se afla intr-o criza destructuranta. Facem legi care alunga medicii specialisti si care ne forteaza la vaccinare. Nu e ceva schizoid aici? 

Dar si vaccinarile intra, cumva, in acelasi tablou. Dupa cum stiti, singurul producator de vaccinuri romanesc, Institutul Cantacuzino, e pe butuci. Impunerea fortata a vaccinarilor este o usa deschisa profiturilor uriase ale Big Pharma. Nu conteaza ca, initial, se va incepe cu cateva vaccinuri – presiunile vor fi constante spre largirea schemei de “imunizare”. 

Criza sistemului sanitar si presiunile spre vaccinare fortata au ceva in comun: aceeasi presiune spre privatizarea sanatatii romanesti, spre externalizarea acestor servicii, spre sporirea profiturilor marilor companii.

Cum putem reactiona noi, cei care nu avem incredere in aceste heirupisme interesate?

In opinia noastra, sunt cateva revendicari si teme pe care ar trebui sa se concentreze scepticii vaccinarilor in masa:

– pastrarea libertatii de decizie a parintilor. A accepta fortarea vaccinarilor si sanctionarea parintilor ar insemna si promovarea unui principiu prin care statul dobandeste un drept in plus asupra copiiilor in raport cu parintii. Nu exista argumente serioase pentru obligativitatea vaccinarilor, altele decat supozitii nedemonstrate despre pericolul revenirii epidemiilor si al efectului de turma al imunizarilor.

– democratizarea sistemului sanitar*. Exista un proces de medicalizare a sanatatii publice. Publicul e total exclus din deciziile si din controlul exercitat asupra deciziilor majore din sistemul sanitar, asupra prioritatilor stabilite. Se tinde catre un exclusivism al dezbaterilor si deciziilor care sa fie conduse de catre cercuri restranse de “experti” ce isi atribuie pozitii infailibile. 

– transparenta in dezbateri si decizii. In prezent nu avem o dezbatere, ci o manipulare grosiera a temei si agendei publice. O dezbatere reala nu poate ocoli problemel reale care au dus la neincrederea in vaccinuri: incalcarea grava a increderii prin malversatiuni ce constau in proceduri nesigure de producere si comercializare a vaccinurilor; conflicte grave de interese ce constau in legaturi corupte intre marile companii si experti ce vorbesc din pozitii oficiale, pretins neutre; excluderea oricaror opinii neconforme cu dogma imunizarilor copiiilor exclusiv prin vaccinari in masa si obligatorii (de pilda, excluderea posibilitatii practicii vaccinarilor “personalizate”, excluderea din discutie a factorilor complecsi care duc imbunatatirea sistemului imunitar etc.).

Cantonarea discutiei pe temele autismului indus de vaccinuri si de alte efecte secundare poate fi o capcana. Este ceea ce doresc agentii de influenta ai Big Pharma. Astfel de teme nu trebuie excluse, evident, dar asumate de cei care au capacitatea si dreptul de a se pronunta in cunostinta de cauza. Trebuie sa fie aratate efectele secundare ale vaccinurilor, insa daca discutia se duce doar in zona autismului, atunci se pierde din obiectiv problema de ansamblu, pe care am incercat sa o schitam aici: transformarea unor servicii medicale in obligatii politienesco-sanitare.**

Sistemul sanitar exista pentru om si nu omul pentru sistemul sanitar. La fel si vaccinurile. Ele sunt un mijloc, nu un scop in sine, iar daca este asa, si, in plus, achizitionarea lor depinde de bugetul public, adica de contributia noastra, atunci noi, adica publicul, trebuie sa avem cuvantul hotarator de spus in ceea ce priveste modalitatea si conditiile de organizare a acestui serviciu.

Cuvantul Ortodox

Nota:

*Prin democratizare a sistemului sanitar intelegem forme de participare a celor care sustin sistemul public la decizie, organizare si implementare, precum si forme de raspundere pentru oficialitati, companii si medici. Nu inseamna ca orice “laic” si-ar putea da cu parerea pe teme medicale. Ce trebuie prevenit aici, insa, este restrangerea dreptului de decizie la un grup exclusivist de oficiali si experti pasibili sa se afle in conflicte de interese, precum si cenzura opiniilor.

**La prima vedere, ar parea ca exista o contradictie intre destructurarea sistemului public de sanatate, tendinta spre privatizare si ideea de fascism medical – transformarea unor servicii medicale in obligatii politienesco-sanitare. Doar aparent, pentru ca statul devine un intermediar intre marile companii farmaceutice si alte grupuri de interese din sfera industrial-farmaceutica si “beneficiarii” cu forta (si pe bani) ai acestor servicii. In acest sens, criza e simptomatica: sistemul sanitar nu mai este in stare sa asigure serviciile medicale de care oamenii au nevoie in mod real, dar e coercitiv si politienesc in serviciile pe care sistemul le declara drept necesare si obligatorii.