CE FEL DE CRESTINI SUNTEM, DE FAPT?

25-03-2010 1 minut Sublinieri

Un articol exceptional, la care ar merita sa meditam indelung:

Tiganelea Iulian: Ne merge numele ca traim (crestinortodox.ro)

Vrem sa ne mantuim. Insa, de multe ori, nu intelegem ce presupune, iar ceea ce intelegem ca ar trebui sa facem, de multe ori amanam din lipsa de dispozitie, sau rareori indeplinim cu jumatati de masura.

Ne-am nascut intr-o lume care ne sopteste de mici ca fericirea e aici, ca depinde numai de noi, ca trebuie sa ne asiguram, pentru a fi fericiti. Adesea si parintii nostri ne-au spus-o, la randul lor, fiind tributari aceluiasi duh. Nu e de mirare ca, fara sa vedem, lucram inconstient si tenace la a ne cladi propriul paradis.

Mergand la biserica vrem sa simtim raiul acum, cantam plini de sentimentalism, cu placere poate, fragmente din randuiala slujbelor la care participam, impreuna cu putinii altii care mai  fac la fel. Acest fapt il numim comuniune, plecam multumiti sufleteste acasa. Pana ajungem acolo invatam cu solicitudine pe altii ce sa faca sau ce este mantuirea, abia retinandu-ne, cu gandul la  smerenie, sa nu ne inaltam sufleteste si cu acestea. Cand  dam sfaturi citam adesea corect, rotunjim cuvintele, dam de inteles ca am trecut prin multe, cu greu am ajuns unde suntem, dar stam bine. Traim un succes.

Nu observam ca noi nu am plans, ca n-am fost disperati dupa mila lui Dumnezeu, ca nu ne-am sfasiat hainele, ca n-am strigat niciodata din tot sufletul la El, ba chiar ne planuim viata tocmai ca sa le evitam.

Cateodata insa, acest mic univers, paradisul acesta la care urzim in taina si in care ne place sa credem ca suntem, se clatina. Deodata suntem dezorientati. Nu mai stim nimic, nu mai credem nimic, iar sfaturile celuilalt care ne vorbeste  dupa cum ieri o faceam si noi lui, ne deprima. Orbecaim asadar singuri intr-un intuneric din care nu mai putem iesi usor, si numai atunci cand singur s-a ridicat.

(…)

Dumnezeu ne intinde paharul sa-l bem, dar noi Ii dam mereu peste mana. E vorba de paharul suferintelor pe care trebuie sa-l bem pana la drojdie, dar pe care noi il speram doar o figura de stil. E iadul in care Dumnezeu cel putin odata in viata inevitabil ne aduce, e chinul pe care trebuie sa-l purtam, caci ne-am botezat in numele mortii lui Hristos, care s-a petrecut pe Cruce. In loc de paradis, avem suferinta, caci trebuie sa ajungem macar odata la disperare si de acolo sa strigam la El. Macar odata sa ne simtim parasiti, si dupa ce am pierdut chiar si ultima putere, atunci sa strigam. Dupa ce ne-am rugat, iarasi fara raspuns, atunci sa suspinam din inima “faca-se voia Ta”. Altfel suntem morti, dar ne merge numele ca traim“.

Legaturi:


Categorii

Opinii, analize, Pagini Ortodoxe

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

33 Commentarii la “CE FEL DE CRESTINI SUNTEM, DE FAPT?

  1. capital! Nu stiu cine e omul care a scris asta dar a surpins esenta esentei a ceea ce este cel mai greu pe lumea asta: sa-ti accepti suferinta, situatia grea, sa nu incerci s-o eviti. Si mai surpinde si altceva: gradul de ipocrizie de care nici macar nu sintem constienti. De-asta am spus si o cred ca a fi crestin este cel maidificil lucru din lumea. cea mai dificila religie!

    In alta ordine de idei… ce s-a intimplat la Toplita? a avut vre-un ecou, vre-un rezultat vre-o hotarire mai demna de luat in seama? S-a miscat ceva cu alte cuvinte?

  2. si o spun din suflet pentru ca trec printr-o situatie foarte dificila in care nu reusesc sa-mi depasesc revolta dorinta dar de fapt disperarea de a iesi si de a scapa din ea.

  3. In sfarsit, dupa ce multi dintre noi am trecut prin indelungate si chinuitoare lupte, si prin diversificate amagiri diavolesti, ajungem sa intelegem care este calea cea dreapta, si ca trebuie sa lucram din greu la mantuirea noastra, cadem totusi in plasa inselatoare a acestei lumi, ne imprastiem si ne irosim zilele vietii noastre, ademeniti de intamplarile fara noima ale acestui veac, si ne petrecem timpul intr-o totala delasare, in dezordine interioara, in superficialitate, in inconstanta, in amanarea rugaciunii, a faptelor bune, a pocaintei, … ca doar si maine e o zi …
    Stim ca trebuie sa ne mantuim, ca trebuie sa ajungem in Rai, ca Mantuitotul ne-a pus la indemana TOTUL pentru ca sa reusim. Trebuie doar sa VREM. Dar suntem atat de legati de materie, ne iau ochii tot felul de nimicuri pe care le consideram indispensabile vietii. Prezentul e atat de important, … tinde a se eterniza. Si ne trezim ca acest timp atat de pretios in economia mantuirii noastre, trece foarte de repede si in mod inutil in dorinta noastra de a cladi lucruri palpabile pe care moliile si cariile le distrug in timp real in fata noastra. Ne cheltuim vremea pentru a avea si nu pentru a fi, ne “distram” (cuvant care nu exista in Sfintele Evanghelii)si ne „omoram” timpul facand nimic.
    In bisericile din marile orase, comuniunea reala intre credinciosi a ajuns sa fie doar un deziderat si nicidecum o realitate. Oamenii nu se mai cunosc intre ei, nu le mai pasa in mod adevarat unii de altii, nu se mai ajuta reciproc, nu se mai inteleg intre ei, nu mai formeaza o comuniune organica, precum in satul traditional romanesc de exemplu. Iubirea de aproapele e o notiune vaga si fara consistenta. Singura REALITATE care ne „obliga” la o comuniune duhovniceasa, este Sfantul Potir, dar si acesta doar pe moment.
    Razboiul nevazut care ne lupta, ne face sa ne batem aproape „corp la corp” cu AKEDIA care ne sufoca. Avem atatea tentatii, … fara numar.
    Traim un succes??? Cred ca suntem departe de asa ceva. E cineva dintre cei care „s-au trezit”, cat de cat multumit???
    „Dumnezeu ne intinde paharul sa-l bem, dar noi Ii dam mereu peste mana. E vorba de paharul suferintelor pe care trebuie sa-l bem pana la drojdie, dar pe care noi il speram doar o figura de stil”. Cine vrea sa sufere cu adevarat? STIU insa ca, indiferent daca inteleg sau nu, Dumnezeu vrea ceea ce este cel mai BUN pentru mine, si asta chiar daca nu-mi place, chiar daca sufar, chiar daca ma revolt, chiar daca trebuie sa trec prin cruce. Tocmai de aceea … Cui ii place suferinta??? Da, intr-adevar este atat greu sa fii crestin, desi Iisus ne-a asigurat ca povara Lui este usoara. Ceea ce ne impiedica e poate mandria, sau egoismul, sau lenea, sau nesimtirea, sau multe altele … Ce fel de crestini suntem de fapt? Suntem cred unii care neam trezit, dar nu de tot, si care din frica sau din considerente ce tin de fiecare in parte, ezitam sa devenim ceea ce Dumnezeu ne-a cerut de fapt sa fim.

  4. As vrea doar sa adaug cat de mare e durerea pe care o simti dupa ce ai dat la o parte o sansa pe care Dumnezeu ti-a oferit-o.
    Cui ii place suferinta?, este o intrebare esentiala. Mai ales cand suferinta este la cineva apropiat deci nu direct peste noi. Atunci este amplificata. Si la fel cum noi suferim cand cineva apropiat noua sufera, cred ca infinit mai mult sufera si Dumnezeu cu noi. Dar El ca Atotputernic de ce ingaduie? Pentru noi, pentru ca este medicamentul cel amar care ne vindeca inima iubitoare de placeri.

    Ce ramane de facut totusi cand ai dat peste mana intinsa a lui Dumnezeu? Sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne mai trimita paharul inca o data si sa ne rugam sa ne intareasca si sa il acceptam (cu bucurie chiar).

  5. Pingback: Război întru Cuvânt » Lazare, suflete, vino afara!
  6. Pingback: Război întru Cuvânt » DUMINICA MIRONOSITELOR, ZIUA FEMEII CRESTINE: “Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului?”
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » Dr. Ioan Gandu: SA LUPTAM LUPTA CEA BUNA (II). “Stiti voi, fratilor, care este arma cea mai puternica a omului pe pamant?…”. De ce o lepadam tocmai pe ea?
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » INVIEREA LUI LAZAR. Dialog cu IPS Teofan: Strapungerea inimii – unicul drum catre propria noastra Inviere
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » De ce crestinii nu mai cauta Duhul Sfant? Ce inseamna inchinarea in duh si in adevar? CULTURA DUHULUI, A TAINEI VERSUS CULTURA IMAGINII, A EXTERIORULUI
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » Pe cine mai intereseaza… VIATA LAUNTRICA? Sfantul Teofan Zavoratul pune degetul pe o inselare ultra-generalizata astazi: viata crestina “de suprafata”
  11. Pingback: Război întru Cuvânt » Predica Sfantului Teofan Zavoratul la SFINTII APOSTOLI PETRU SI PAVEL. De la numele Apostolilor la numele nostru cel nou
  12. Pingback: Război întru Cuvânt » Predica “grea” a Sfantului Ignatie Briancianinov: CUM DEVENIM AI LUI HRISTOS? CAT VALOREAZA “DREPTATEA” NOASTRA? » Război întru Cuvânt
  13. Pingback: "Duhovnicul si ucenicul": CRIZA VIETII DUHOVNICESTI A CREDINCIOSILOR "PRACTICANTI" si PERICOLUL BANALIZARII CELOR SFINTE. Urgenta iesirii din inertie, a retrezirii la pocainta adevarata, la nevointa si lucrarea launtrica
  14. Pingback: DUMINICA VAMESULUI SI FARISEULUI. “Incepe Triodul, incepe sa adie a post”. Predici puternice si zdrobitoare de inima ale SFANTULUI TEOFAN ZAVORATUL -
  15. Pingback: Arhim. Simeon Kraiopoulos: CUM SE POATE PIERDE CHIAR SI UN CRESTIN PRACTICANT? CE FACEM CU OMUL CEL VECHI? -
  16. Pingback: OMULE, UNDE ESTI? De ce ne ascundem de Dumnezeu, de Adevar, de ce ne deranjeaza atat de mult smerenia? SA NE DESCHIDEM TOTAL LUI DUMNEZEU! -
  17. Pingback: Arhimandritul Lazar: “LUMEA INCLINA CATRE UN CRESTINISM FALS, ISTERIC”. Cand inselarea si fanatismul devin normalitate in viata bisericeasca… -
  18. Pingback: DUMINICA ORTODOXIEI. Predici ale Sfantului Ioan de Kronstadt in prima duminica din Postul Mare. NOI SUNTEM ORTODOCSI IN CARE NU ESTE VICLESUG? -
  19. Pingback: Pr. Ioan Istrati denunta RELIGIOZITATEA DE FATADA A ROMÂNILOR SI ANEMIA DE HAR A LUMII: "Suntem cei mai religiosi dintre europeni, insa cei mai putin morali" - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  20. Pingback: EGOISMUL CRESTINULUI - "MORTUL" CARE REFUZA SA MOARA SI IA MASCA VIETII "NOI"/ Neomenia "ortodoxa” sau Cum fentam "BANALA" MORALA in Biserica?/ De ce nu facem auzit oamenilor GLASUL VIU AL LUI HRISTOS? (Recomandari duh
  21. Pingback: Pr. Ioan Istrati denunta RELIGIOZITATEA DE FATADA A ROMÂNILOR SI ANEMIA DE HAR A LUMII: “Suntem cei mai religiosi dintre europeni, insa cei mai putin morali” - Recomandari
  22. Pingback: Sfantul Teofan Zavoratul: CUM INCEPE IN NOI VIATA CRESTINA AUTENTICA? “Un crestin fara ravna este un rau crestin – molesit, slabit, fara viata, nici cald, nici rece – si o asemenea viata nu este viata” -
  23. Pingback: DE CE DUMNEZEU NE LASA SA SUFERIM SI SA NE CHINUIM MULT? Arhim. Simeon Kraiopoulos despre LECTIA FEMEII CANANEENCE: “A venit ceasul sa devenim cres­tini… Poate ca nimic altceva nu foloseste cat foloseste suferinta” -
  24. Pingback: Meditatie trezitoare la Paremia Vecerniei Intampinarii Domnului despre OAMENII RELIGIOSI CARE NU ASCULTA(M) ADEVARUL LUI DUMNEZEU -
  25. Pingback: “CRESTINUL DUPA INCHIPUIRE” si VIATA DUHOVNICEASCA FARISEICA (I): “Majoritatea oamenilor se tem sa patrunda mai in adanc in sufletul lor, ca nu cumva vreun monstru sa iasa din ei… Prefera sa faureasca o imagine inchipuita” -
  26. Pingback: PREDICI AUDIO la Vindecarea lunaticului despre FELURILE DE NECREDINTA ASCUNSE SUB CHIPUL CREDINTEI si despre lucrarea ascunsa a vrajmasului prin superstitii, horoscoape, prin increderea noastra in semne exterioare facile -
  27. Pingback: Mitropolitul cipriot Atanasie despre BOALA… SLUGII VICLENE: “Cum este cu putinta sa te rogi si sa fii plin de fiere fata de semenul tau? Se poate sa nu mananc mancare cu untdelemn, dar sa-l mananc pe fratele de dimineata pana noaptea. TU, CARE
  28. Pingback: CUM SE APROPIE DUMNEZEU DE INIMILE NOASTRE SI CUM II RASPUNDEM NOI? “Credem mai mult cuvantului lui Hristos sau cuvantului lumii acesteia, care pe toate le rastalmaceste? SA NU PLECAM DIN BISERICA SI SA AVEM O ALTA VIATA, PARALELA”. Predica au
  29. Pingback: DE CE O IUBIM ATAT DE MULT PE MAICA DOMNULUI?/ Care este cel mai mare dar al Preasfintei Fecioare? Parintele Cleopa despre FLAGELUL AMBITIEI NEBUNE DE “A FI IN RAND CU LUMEA”: “Cine se mai osteneste astazi sa alunge ciuma mandriei din in
  30. Pingback: Sfantul Teofan Zavoratul: CUM INCEPE IN NOI VIATA CRESTINA AUTENTICA? “Un crestin fara ravna este un rau crestin – molesit, slabit, fara viata, nici cald, nici rece – si o asemenea viata nu este viata” | Cuvântul Ortodox
  31. Pingback: SUTASUL si SIMTAMANTUL PROFUND AL NEINSEMNATATII PROPRII: “Nu ne mântuim numai pentru că suntem creştini ortodocşi şi susţinem aceasta în mod intelectual. Luaţi aminte, voi credincioşii, care CREDEȚI CĂ SUNTEȚI DEJA MÂNTUIȚI… Ca
  32. Pingback: Chemarea la Cina IMPARATIEI CERURILOR, chemarea la A NE HRANI DIN DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU si a incorpora toate aspectele vietii noastre in TRUPUL LUI HRISTOS. “Cum sa spargem hotarele individualismului nostru”? DE CE MERGEM LA BISERICA, de ce n
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare