Cum a prezentat pr. Constantin Necula ortodoxia penticostalilor din Beius (VIDEO)
Am primit pe mail o mare parte din conferinta tinuta de pr. Constantin Necula la Beius, la invitatia penticostalilor condusi de Vladimir Pustan, lipsind, din cate ni s-a explicat, ultimul minut si partea cu intrebarile. O redam, dand astfel prilej tuturor cititorilor sa isi faca propria lor parere privind modul in care a predicat despre ortodoxie parintele Necula la Beius.
Exprimandu-ne ingrijorarile fata de ce se organiza la Beius, intr-o postare publicata inainte de eveniment, provocata de mesajul cu tenta manipulator-ecumenista de pe afisului organizatorilor, consideram ca este onest sa prezentam acum si ceea ce a predicat parintele, adaugand scurtele noastre observatii.
In primul rand, credem ca cel mai problematic ramane insusi cadrul in care s-a organizat conferinta. Vladimir Pustan nu a pierdut prilejul sa mai faca putina reclama cultului sau inaintea cuvantului invitatului, de pilda. Este foarte greu sa mergi pe terenul altuia, cand oamenii de acolo sunt dominati in mod clar de liderul lor, si sa faci misiune ortodoxa fiind introdus si girat de Pustan.
Dincolo de acest lucru, credem insa ca, fara a fi neaparat un exemplu de apologie ortodoxa, cum au exagerat unii encomiastic, conferinta in sine a parintelui Constantin Necula nici nu poate fi considerata drept concesie ecumenista sau relativista. Totusi, in ciuda asteptarilor celor mai multi dintre noi si, probabil, tocmai ca urmare a presiunii create pe Internet inainte de conferinta, pr. Necula chiar a vorbit despre succesiunea apostolica, despre Liturghie, despre Maica Domnului (povestind o minune), despre icoane, despre cum a participat la o minune a sfintilor martiri din vechile orase ale Turciei, a strecurat, pentru cine ar fi avut urechi de auzit in sala, ca a fi in Hristos nu inseamna a te aduna laolalta, a canta ceva si a te simti bine, ci a te impartasi de Insusi Trupul si Sangele Sau… si altele. Ba chiar a terminat conferinta citand dintr-o poezie a sfintilor inchisorilor, anume din cartea Poeti dupa gratii, mentionand cu glas tare inclusiv faptul ca e editata de Man. Petru Voda. Este remarcabil si ca a militat, mai pe la inceputul conferintei, pentru ora de religie “confesionala”, respingand (chiar cu indemnuri cam… contondente) ideea unei ore a istoriei religiilor.
Sigur, se poate observa faptul ca, totusi, nu e indeajuns sa spui despre ortodoxie ca e un mod de viata (chiar daca il citezi, prin asta, pe pr. Nicolae Steinhardt). Ortodoxia e chiar viata in sine, sau firea [adevarata] a omului, cum spunea Parintele Rafail Noica. In acest sens, s-ar mai putea adauga faptul ca nu a insistat sau nu a vorbit despre pericolul inselarii reprezentate de curentele “harismatice”, chiar daca le-a aratat, intr-un fel, ridiculozitatea sau gaunosenia, facand insa trimitere la curentele catolice de acest gen (episod probematic, de altfel. Ce cauta parintele ortodox Necula intr-un eveniment in care participa si o “episcopesa”?). Insa, in general, parintele a mers pe o abordare de tip pozitiv, adica nu pe una in care sa pui accentul pe inselarea in care se afla celalalt, sau pe pericolele reprezentate de astfel de devieri, ci mai mult pe ce ar insemna ortodoxia ca un “mai mult”, “mai frumos”, ca o plinatate a unei experiente pe care o cauta si ceilalti, desi a precizat, la un moment dat, ca vrea sa ii “deranjeze” pe ascultatori si sa ii puna pe ganduri.
Cu toata ironia aruncata, la inceput, din coltul gurii catre “bloggeri”, poate ca e bine ca mai exista cineva care sa-i mai traga de maneca pe conferentiarii nostri apologeti, foarte abili de felul lor, chiar daca vor sa apara uneori ca niste baieti de cartier veniti de pe maidan, care merg pe la adunari ale eterodocsilor sau fac “promo” vedetelor “harismatice”.
Ceea ce ramane insa, dincolo de toate, este, asa cum mentionam si in articolul initial, legitimarea, ca grupare crestina valabila, a inselarii promovate cu sarg de mare manipulator de Vladimir Pustan. Sigur ca nu e cazul sa se fi mers in mijlocul penticostalilor si sa li se spuna “ratacilor care sunteti voi rataciti, ori la ortodoxie ori la iad”, nimeni zdravan la cap nu ar pretinde asta, sigur ca poti cauta sa pleci de la ceea ce i-ar mana pe acei oameni de la spate catre Dumnezeu, dar nici nu trebuie subestimate astfel de prilejuri de sminteala in care cel mult poti fi considerat un reprezentant onorabil, chiar foarte talentat, al “confesiunii” ortodoxe. Si, atunci cand scopul este sa prezinti seducator ortodoxia, cand strategia este nu atat sa convingi, cat sa farmeci auditoriul, atunci iti poti pune problema daca astfel de ocazii chiar vor folosi pe cineva inspre mantuire. Stai si te intrebi daca nu ar fi mai cinstita o dezbatere polemica asumata, in care scopul nu e “sa ne cunoastem mai bine” si sa vedem care seduce mai frumos, ci una in care se confrunta, deschis (de o maniera similara misiunilor facute de pr. Daniil Sasoev in mediile neoprotestante), invataturile de credinta pentru a iesi la iveala, biruitoare, Adevarul si lumina ortodoxiei, nu priceperea omeneasca.
Legaturi:
- Marturia unei FOSTE PENTICOSTALE convertita la ortodoxie: CEL CE ACCEPTA “DIALOGUL” CU SECTARUL CARE ISPITESTE SE IMPARTASESTE DE VICLENIA ACESTUIA
- PREOTUL CONSTANTIN NECULA conferentiaza la SECTARII PENTICOSTALI DIN BEIUS in Duminica Ortodoxiei, sub semnul ”depasirii barierelor confesionale”
- ORTODOXIA CA UN SHOW sau despre primejdia falsei renasteri harismatice
- Cum manipuleaza si cum ne… monitorizeaza “vedetele” ecleziale: PARINTELE CONSTANTIN NECULA
Categorii
1. DIVERSE, Erezii, secte, rataciri, sminteli, inselari, scandaluri..., Opinii, analize, Preot Constantin Necula, VideoEtichete (taguri)
Beius, ortodoxie, parintele Constantin Necula, penticostali, Vladimir PustanArticolul urmator/anterior
Comentarii
108 Commentarii la “Cum a prezentat pr. Constantin Necula ortodoxia penticostalilor din Beius (VIDEO)”
<< Pagina 1 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI
Comentariile sunt inchise.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Din punctul meu de vedere, ceea ce a facut pr.Necula este un lucru remarcabil. Noi de multe ori ii judecam pe preoti ca nu fac nimic pentru cei inselati,ca nici un preot nu merge sa vorbeasca despre adevarata credinta sectarilor. Iata ca cineva a mers, nu a facut compromisuri dogmatice, iar noi tot carcotasi am ramas. Mantuitorul i-a trimis pe apostoli ca pe niste miei in mijlocul lupilor. Asa si parintele, a mers chiar el in mijlocul lor. Nu va inteleg, pe de o parte apreciati misiunile ortodoxe din tarile africane,unde si acolo preotii sunt trimisi sa se faca tuturor toate, doar pentru a pescui suflete din marea ratacirilor, iar pe de alta parte ii acuzati pe cei de pe plan local.Nu ma astept sa imi dati dreptate, am observat ca de cate ori v-a contrazis cineva, ati fost foarte hotarati in a va impune punctul de vedere.
mi-a placut ft mult cuvantul parintelui. ft ft mult.
Doamne ajuta!
Chiar am urmarit conferinta pe site-ul ciresarii si am vrut sa comentez pe seama ei. Am fost impresionata de Printele Constantin Necula care a predicat ortodoxia desi multi erau sceptici inainte de conferinta. Ma bucur ca ati publicat mesajul dupa sustinerea conferintei. Poate in acea sala a penticostalilor va fi lucrat Duhul Sfant sa mai intoarca pe cativa dintre rataciti.
Cred ca parintele Necula e mai potrivit sa vorbeasca sectarilor decat ortodocsilor. E mult mai atent in cuvant, mai delicat si-L marturiseste pe Hristos Mantuitorul din Biserica Ortodoxa.
Cei care au fost in acea sala sunt romani de-ai nostri care au ajuns in acea secta din inselare. Cred ca cuvantul unui preot ortodox poate ajunge in sufletul unui astfel de om si sa lucreze. Am totusi o retinere si o neincredere legata de astfel de discursuri. O data de doua ori si gata.
“Ortodoxia este un mod de viata” a spus parintele. Dumnezeu sa-l ajute si sa-l tina totusi departe de prea mare prietenie cu sectele.
Rog sa nu sariti cu atacuri.
“Si, atunci cand scopul este sa prezinti seducator ortodoxia, cand strategia este nu atat sa convingi, cat sa farmeci auditoriul”
Cred cu tarie ca ne-am transformat in niste babe clevetitoare fara fond. In primul rand acest lucru, aceasta denigrare si clevetire penibila am facut-o chiar de la inceput, inainte de conferinta parintelui Necula, aici pe acest site. Si eu am participat la felul asta josnic de aflare in treaba manat de frenezia cu care se dezbatea obiectivitatea prezentei parintelui Necula la aceasta conferinta. Dupa vizionarea conferintei tin neaparat sa-mi cer iertare pentru cele spuse anterior conferintei, aici. Predica ( a fost o predica, nu o conferinta), a fost una pe masura evenimentului, si mai ales pe masura si pregatirea auditoriului. In final Ortodoxia a iesit biruitoare in ochii multor eretici nevinovati din acea sala, sau cel putin asa cum spunea parintele, a iscat intrebari care sa rodeasca in timp in inimile acelor oameni. Am invatat insa un lucru din cele intamplate pe acest site, si anume sa nu mai judec faptele cuiva inainte ca acestea sa se intample. Dar se pare ca ADMINUL nu considera ca a gresit, cu toate ca recunoaste ca in aceasta conferinta nu s-a intamplat asa gresit cum s-a crezut la inceput, si ca in final a fost un lucru bun faptul ca parintele a fost prezent printre sectari, nu la o rugaciune cu ereticii, nu la o conferinta ecumenica desantata, ci la o marturisire a ortodoxiei, care se poate face oricand si oriunde. Cu toate astea ADMINUL mai vine o data sa judece partinic si orgolios, cu o tusa ce-i vine cu importanta ultimului cuvant, dupa aceasta conferinta, spunand ca scopul parintelui a fost de fapt nu sa propovaduiasca ortodoxia printre eretici prin aceasta misiune si in aceasta sarbatoare, ci sa farmece auditoriul.
O astfel de gandire de berarie,exercitata in postul mare, pune la indoiala credibilitatea acestui site, si mai ales buna credinta a celor care-l conduc. Am intrat si eu in acest joc la inceput, fapt pentru care imi cer scuze parintelui, si lui Dumnezeu iertare. Haideti sa nu mai clevetim, sa nu mai judecam anterior faptelor, ci sa punem umarul sa ne sustinem credinta, ortodoxia, sarbatorile, crucea, icoanele, dar mai cu seama sa-i sustinem pe ai nostri, cei care o fac intr-un mod demn de pomenire. M-am saturat de felul nostru “autohton” clevetitor si barfitor de a fi. Cred ca e momentul sa ne unim fortele si nu sa ne risipim inutil in judecati si orgolii penibile. Cu stima si cu speranta ca acest post va fi publicat ca o critica constructiva. Doamne miluieste.
@ Ionut:
Probabil o fi pacat sa fii demn si clar in fata minciunii si obrazniciei. O fi pacat… dupa ideologia iubirista, mincinoasa. Nu in ortodoxie. Apropo, va recomandam si o alta marturisire: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/03/11/parintele-amfilohie-la-sophia-audio-si-text-tara-are-nevoie-de-oameni-care-sa-se-pocaiasca-cu-adevarat-pocainta-este-de-temut-demonilor/
Mda, si apoi… de ce sa observati ca am recunoscut cinstit si public ceea ce era de recunoscut de aceasta data, in ciuda asteptarilor exprimate si in ciuda… rautatii si ostilitatii pe care pr. Necula le-a manifestat nu o data fata de noi. Dar deh, carcotasii vad “carcoteala” altora mai bine, nu? 🙂 (Sau doar si-o proiecteaza pe a lor?)
Ce legatura sa aiba… misiunea ortodoxa la popoarele PAGANE si primitive din Africa, cu prietenia si afisarea gratuita in propria tara cu pastorii penticostali. Daca nu dorim sa vedem, atunci nu vedem imensa deosebire si faptul ca acolo misionarii ortodocsi nu se duc la evenimente unde niste organizatori pun prezenta lor pe seama ecumenismului si incearca sa ambaleze totul intr-o haina a confuziei… babilonice (ca sa nu zicem antihristice). Miisiune ortodoa autentica se face nu la conferinte, ci ducandu-te in “teritoriile” romanesti cucerite deja de sectari pentru a-i readuce in staulul Bisericii. Dar… in fine, slava lui Dumnezeu ca nu a fost atat de rau pe cat se putea si pe cat erau intentiile initiale. Uneori e buna si presa, uneori e bun si internetul la ceva. Ca si in cazul altor institutii, reflectoarele puse pe ele nu le mai lasa sa fure sau sa faca abuzuri o vreme. (Niste exemple recente: jandarmii se poarta civilizat, nu mai baga in duba aiurea si nu mai bat manifestantii pasnici atunci cand sunt filmati in direct, iar autoritatile trimit indata utilajele de deszapezire acolo unde vin televiziunile sa filmeze. E de fatada, e de frica, dar tot e ceva…)
@ Cornelius:
Daca asta e ‘critica constructiva”, inseamna ca si scuipatul in fata este o dojana frateasca. Sa fie binecuvantat!
Bine, acceptam sa intoarceti “armele” judecatii si osandirii catre noi, partinicii (pe cine partinim?!) si orgoliosi, care indraznim sa nu bagam capul in nisip si sa ne exprimam opinia nuantat, EXACT ASA CUM CREDEM. Poate gresim, dar suntem sinceri. “Crezut-am, pentru aceea am grait”.
Intr-adevar, faptul ca am avut obiectivitatea sa dam pe propriul site filmul conferintei, indata ce am facut rost de el si sa admitem ca ne-am inselat in partea unde ne-am inselat… este, nu-i asa?, un semn clar de… rea-credinta din partea noastra si de lipsa de credibilitate. Nu-i nimic, ne pare rau doar pt dvs, ca inlocuiti o nedreptate (daca asa va pare) cu o alta nedreptate si o osandire anticipata cu o alta osandire si cu o galeata de noroi al suspiciunii (sub numele de “critica constructiva”) aruncata celor care v-au gazduit si primele opinii, si care au reflectat corect (dupa puterea si dupa constiinta lor) un eveniment.
Suntem curiosi cum v-ati dezlantui si impotriva unor alti duhovnici (si ei de rea credinta, orgoliosi, penibili, clevetitori, cu gandire de berarie sau mai rau?), unii prezenti si pe acest site, daca i-ati auzi ce spun despre pr. Necula, inclusiv dupa aceasta mare izbanda de “marturisire a ortodoxiei”… Chiar asteptam, ca sa fiti consecvent pana la capat, sa loviti la fel de “evlavios” si de “smerit” (ca tot e Postul Mare) si in parintii Amfilohie, Mihail, Eftimie si in multi altii.
Asteptam si sa va uniti de-acum fortele cu pr. Necula si cand mai ameninta si blestema pe pr. Mihail Stanciu, pe antiecumenisti si cand face apologia lui KK). Iar cand va veni Antihrist, marturisind in urechile ortodocsilor ortodoxia si pozand in cel mai milostiv om, tot asa, sa va amintiti sa-i injurati pe profetii care v-au “manipulat”, iar pe el sa-l aclamati si sa va uniti fortele cu el.
Ce sa mai zicem… Scuipati-ne in continuare cu multa ravna, la noi acasa,… in acelasi Post mare, pe care asa il cinstiti. Va multumim si… mult spor sa aveti! Doamne, ajuta!
@Cornelius, la fel m-am simtit dupa ce am ascultat cuvantul parintelui Necula. Insa sa nu exageram in aprecieri.
Ati observat la tineri acel mod de a spune un cuvant frumos incepand de la un cuvant urat? (…) Un mod de a ispiti, de a parea interesant insa numai incepand sa spui acel cuvant, deja i-ai indreptat gandul celui de langa tine spre ceva urat. La fel a fost pentru noi toti anumite actiuni ecumeniste in Duminica Ortodoxiei.
De ce este nevoie de o astfel de ispitire mai ales in post? Suntem noi slabi? Suntem desigur, insa si pastorii nostrii (påstori?) sa nu ne duca pe noi in ispita.
Cei care au vorbit impotriva parintelui au facut-o stiidu-i parintele extremismele. Cu toate ca i-am auzit cuvantul, nu pot spune ca acum ma atrage marturisirea lui de credinta ortodoxa si ma apuc sa-l ascult si sa iau invataminte de la parintele Necula. Ortodoxia propovaduita de el este una spusa in gluma, nu ma ajuta sa indrept ceva in mine.
Ce am inteles eu cascand gura pe acest sait de cativa ani este ca marturisirea este la indemana oricui,chiar si a unui talhar care pe cruce spune:” Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă?/Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău”.(Evanghelia dupa Luca 23/40,41}.A critica insa pe semenul nostru,fie el preot sau cersetor,nu este la indemana oricui,ci trebuie sa fii o autoritate duhovniceasca ca Sfantul Ambrozie:„Privindu-ti hainele – i se adreseaza sfantul Ambrozie – si felul in care arati, oricine ar crede ca te grabesti la joc ori la teatru. […] Pleaca si plange-ti pacatele si desfraul tau, nu mai veni aici sa-ti bati joc de Dumnezeu, de Sfanta Biserica, si prin nerusinatul tau suflet sa duci in pieire si in iad si alte suflete nevinovate…”.(Valabil si pentru alt fel de desfranari!)
Am mai inteles ca adminii se jertfesc pur si simplu pentru sufletele noastre si multi comentatori pot da marturie.A incerca sa arunnci cu noroi intr-o asemenea lucrare ca primul talhar de pe cruce,spunand ca pe aici se barfeste in timp ce Parintele Necula incalca canoane facandu-se frate cu…sectarii,e cel putin lipsa de bun simt.
Dragilor, cu totii suntem datori sa intoarcem si celalalt obraz. De avem sau nu dreptate tot trebuie sa il intoarcem fara sa zicem nimic in schimb.
Sa rabdam pentru noi si pentru fratii nostri romani cazuti sau nu, inselati sau nu, caci rabdarea noastra de este curata le va da si lor gand de indreptare.
Si sa nu deznadajduim.
Nu-i solutie lumeasca. Oricat am vorbi spre indreptatire nu-i convingem pe ceilalti. Insa in rabdare si rugaciune pentru ceilalti vom fi auziti.
Cu lacrimi pentru noi toti se roaga sfintii inchisorilor in imparatia Sa cea vie. Ei au rabdat necinstea peste obraz si pentru noi.
Iubire
@frate admin ,
ai uitat ca orice osanda si orice nedreptate trebuie primita cu bucurie daca ea se intampla pe nedrept ? Asa se inmultesc cununile .
” … si ne iarta noua , greselile noastre ,
precum si noi iertam gresitilor nostri …” , ar trebui sa fie valabil pentru noi , toti , precum si
” pune , Doamne , paza gurii mele si usa de ingradire , imprejurul buzelor mele ” ,
pentru ca
” din prisosul inimii vorbeste gura ”
dar mai ales pentru ca
” oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Caci din cuvintele tale vei indreptatit, si din cuvintele tale vei fi condamnat ”
Multe ispite in post , fratilor . Duminica seara am vazut la stiri , cum o femeie in varsta care se impartasise , a ajuns apoi la urgente dupa ce nu se mai putuse opri din baut . Nu s-a intampla intr-o alta zi , din post sau din afara postului ci chiar in ziua in care a luat Sfanta Impartasanie . Iata , cat de viclean este vrajmasul , cat de bine ne cunoaste slabiciunile si speculeaza fiecare moment de amortire a trezviei noastre . Confruntarile de idei se incadreaza tot in lista ispitelor si nu cred ca avem vreun folos din impunsaturile pe care le aruncam , cu generozitate uneori , inspre fratii nostri .
Si pentru ca si eu am fost de multe ori in aceeasi situatie , profit de ocazie sa-mi cer iertare tuturor celor pe care i-am suparat .
Mie mi se pare corecta ultima afirmatie din comentariul adminilor:
“Stai si te intrebi daca nu ar fi mai cinstita o dezbatere polemica asumata, in care scopul nu e “sa ne cunoastem mai bine” si sa vedem care seduce mai frumos, ci una in care se confrunta, deschis (de o maniera similara misiunilor facute de pr. Daniil Sasoev in mediile neoprotestante), invataturile de credinta pentru a iesi la iveala, biruitoare, Adevarul si lumina ortodoxiei, nu priceperea omeneasca.”
La urma urmei propovaduirea Ortodoxiei trebuie sa aiba ca tel marturisirea Adevarului si nimic altceva.
Nu trebuie sa uitam de avertismentele Domnului si ale Sfintilor Sai: in vremurile din urma lucrarile vrajmsului vor fi atat de subtile ” ca sa insele, de va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi”. De aceea nu strica sa fim alerti si in stare de veghe, pe cat ne este cu putinta, fara sa cadem desigur in extrema zelotismului sau a paranoiei; se cuvine sa avem o extra doza de atentie mai ales in cazul unor situatii ambigue de tipul celei de la Beius, in care organizatorii sunt penticostali. Sa nu uitam ca stam pe ape tulburi si trebuie sa fim cu multa luare aminte!
Recunosc,am fost surprins(placut)de cuvintul,de curajul si de atitudinea Pr. Necula.Extraordinar!Dar pina sa se transforme exceptia in regula e cale luuunga si nesigura…Cine stie caile Domnului…Sa dea Dumnezeu si ne rugam sa continue sa ne infirme pe viitor!
Cit despre acesti frati,administratori ai acestui site,daca din orbirea sau micimea noastra,incercam sa speculam firul de praf si sa le scoatem ochii la prima cotitura,din `amnezia` selectiva autoindusa,inseamna ca sintem cu adevarat mai jalnici si mai de plins,decit ne-am fi putut-o imagina imagina vreodata.
Daca cineva are sa vadeasca vreun adevar,ocultat de admini cu rea vointa,inclusiv Pr. Necula(ar fi frumos un astfel de dialog,aici,daca-desigur-agenda nu-i arhiincarcata cu…maidanul),sa o faca in mod decent aici.
Doamne,ajuta!
@ Fane, Aurel:
Vi se pare o dovada de smerenie autentica sa taci cand se contesta buna-credinta si sinceritatea lucrarii de pe site, si inca de cine, inclusiv de cei care pana acum nu stiai cum sa-i temeperezi din elanurile lor zelotiste si cum sa le moderezi comentariile patimase impotriva ierarhilor?! Cred ca intelegem foarte gresit ce inseamna sa intorci obrazul in anumite situatii (am raspuns intr-un mod necuviincios sau indecent la acele grave calomnii?) si ca, pe de alta parte, e mult mai usor sa fii in afara si sa mustri pe altii ca nu au cele mai inalte, sublime si duhovnicesti reactii, ca nu suporta minciuna si batjocura “cu bucurie” si ca “se indreptatesc”. Poate ca uneori e mai crestinesc si mai duhovnicesc sa vii in sprijinul celui lovit decat sa-i faci morala ca… nu rabda magariile cele mai revoltatoare cu nepatimire si sfintenie. Iertati-ne! 🙁
@ all:
Iarasi e interesant si revelator pentru noi ca putini dintre cei care au comentat/comenteaza ostil fata de noi aici (unii mergand pana la atitudini diversioniste grosiere) nu se inghesuie niciodata sa-si arate interesul pentru articolele duhovnicesti. In schmb se grabesc ca de la o singura postare care i-a dezamagit sa arunce oprobriul si indoiala asupra intregii noastre munci de aici. Si, in plus, nu e prima data cand luam contact cu ipocrizia incredibila de a te plange, subit, cand nu-ti mai convine ceva, ca “te tulbura” prea tare pagina de stiri – desi pagina principala, cea cu tematica pur duhovniceasca, nu te intereseaza, nici macar in Postul de care faci atata caz 🙁
Si iata cum sunt unii care se indrepteaza spre a “salva” si “mustra” pe altii in timp ce nu se lucreaza si nu se invinovatesc (si se pierd) pe dansii.
Si tot asa, sunt unii pastori care alearga sa-i indrepteze pe cei rataciti de turma in timp ce in propriul staul oile lor se risipesc care incotro, ca si cum nu ar avea un pastor. Ca acesta este prea ocupat cu cei (oameni) si cu cele (lucrari) din afara ca sa mai dea atentie la cei (oameni) si la cele (lucrari) dinlauntru.
Aceasta-i problema si cheia este lucrarea dinlauntru si nu risipirea in cele din afara, oricat de bune si indreptatite ne-ar parea aceastea.
Se discuta prea mult despre ce si cum a “marturisit” parintele Necula in “casa de rugaciune” a celor rataciti. Si se pierde din vedere singurul aspect esential al acestei intamplari: faptul ca nu avea ce cauta acolo.
@cornelius:
frate, tare ma tem ca modul in care sari dintr-o extrema in alta, pierzand din vedere esentialul, nu are in sine nimic ortodox. Sa avem totusi mai multa luare aminte la modul in care reactionam la stimuli externi. Daca va pare rau cu adevarat atunci mai mult de “sunt vinovat, am gresit” nu incape. Dumneata folosesti prilejul ca mai mult ii acuzi pe altii decat te invinovatesti pe matale. Undeva, ceva, nu-i in regula.
@Ina:
da, sigur, parintele e potrivit sa vorbeasca si are acest talant (oratoric). Numai ca e preot ortodox prin urmare cum sa putem spune ca e mai potrivit sa vorbeasca ratacitilor din afara decat “ratacitilor” si pacatosilor de noi, cei din Biserica??
E preot ortodox si are, in primul rand, responsabilitatea turmei sale. Pentru aceasta raspunde cu capul nu pentru ratacirile altora. Daca pierde din vedere acest lucru atunci, ma tem, pierde tot, cu toata cunoasterea sa teologica si cu tot talentul oratoric (care ii devin astfel piatra de poticnire).
admin
Am spus-o de multe ori si repet: nu stiu ce m-as face fara voi!
Efortul pe care-l faceti cu atata daruire nu merita ” binecuvantarile” noastre, dar chiar daca cartim, o facem din neputinta noastra de oameni pe care zgura patimilor ne impiedica sa fim recunoscatori.
Insa o mangaiere pentru voi ar trebui sa fie faptul ca in ciuda cartelilor noastre, intram iar si iar pe site-ul vostru. Oare de ce??
Ionuț, a face misionarism într-o țară păgână, cu riscul vieții, și ”misionarism” într-o țară creștină de două mii de ani, pe unde a călcat unul dintre ucenicii Domnului, sunt de fapt acțiuni total contrare ca scop. Un sectant care-mi bate la ușă să-mi vorbească de Iisus este doar lup răpitor căci eu nu doar că sunt creștin (așa păcătos cum sunt) dar încă și părinții mei și strămoșii mei sunt creștini. De vor să ducă vestea cea bună, liberi sunt, să meargă la propovăduire la păgâni căci cine vrea să facă apostolat să fie pregătit și de mucenicie.
Și pentru ce se țin ei departe de ortodoxie decât numai din mândrie. Pe ei înșiși se văd drepți și mântuiți iar pe ceilalți îi judecă cu nepăsare. Valabil pentru toate sectele și curentele centrifuge din ortodoxie inclusiv stiliști.
Au luat partea ușoară și pe cea grea au dat-o la o parte defăimând-o. De aceea vor fi judecați cu fariseii și plata lor o vor lua că s-au făcut învățători de Lege cu de la ei voie.
Merg pe aceeași idee că un preot ortodox nu are nevoie de introducerea unui lider rătăcit și nici nu are voie să legitimeze prin prezența sa astfel de adunări. Nu neg că ar putea câștiga câteva suflete dar să nu cădem în capcana catolicilor. Personal am îndoieli că e o cale binecuvântată.
Interesanta si blogosfera asta ortodoxa…
Daca aici se sapa transee pentru fratii marturisitori,pe Saccsiv se strang detasamente de pioneri pentru o miscare ortodoxa.
@Alin-7
Foarte bine punctat!
Stiu ca nu va impiedicati in elogiul meu dar …indraznesc totusi
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/03/11/parintele-amfilohie-la-sophia-audio-si-text-tara-are-nevoie-de-oameni-care-sa-se-pocaiasca-cu-adevarat-pocainta-este-de-temut-demonilor/
Deocamdata semnalez cateva lucruri:
-nu stiu, din cate am urmarit eu, sa fi denigrat gratuit adminii pe P. Necula, ci doar ce era evident, anume actiunile trecute in legatura cu KK si prezenta nefondata intr-o adunare sectara, chiar daca este “marturisitoare” si cu binecuvantare;
-la Ortodoxie nu se vine cu toata confesiunea. Pur si simplu nu se petrece lucrul acesta, ci se leapada acea erezie pt a trece la adevarata credinta. Eventual o intreaga comunitate, cum a fost cazul descris in viata p. Serafim Rose;
-chiar daca ar fi vorba la mijloc de o marturisire autentica, dublata de o colaborare constructiva prealabila, cel putin cei in necunostinta de cauza (adminii si nu numai) nu gresesc cu nimic daca dezaproba o astfel de intrunire;
-e drept ca prelegerea are nuante sectare (cat am urmarit eu), de efect emotionant, care nu caracterizeaza ortodoxia, dar tine o linie curata;
-premizele (printre care si venirea P. Pomohaci + intalnirea lui cu Pustan) nu anuntau decat dezastru si doar acest aspect a fost semnalat, nu au fost condamnari si injurii gratuite, ci doar aratarea unor temeri.
Sper sa revin mai tarziu cu alte comentarii.
@Alin
“faptul ca nu avea ce cauta acolo”.
-Cred ca premisa asta,desi adevarata in acest caz,e combatuta puternic de felul exceptional in care s-a comportat acolo,cel putin din ce am vazut pe filmul de mai sus.Cred ca Parintele,din anumite motive,a dorit sa dea o lectie de echilibristica,deasupra unei prapastii.Cumintenia,necesitatea,scopul si implicatiile gestului in context sint discutabile,asta-i clar si mai ramine de vazut si daca adevarata cadere nu va veni dupa coborirea de pe `sirma`/scena…
Si pentru ca e deja prea mult zgomot pentru nimic si prea multa agitatie starnita din ispitele (mari, ce-i drept) la care sunt supusi preotii nostri, ma gandesc ca potrivit ar fi sa ne linistim oleaca. Si pentru aceasta, am sa va spun o poveste.
Mai an ma purtau picerele pe drumul prafuit al Gherlei, spre Nicula, la praznic. Un bun crestin n’a stiut ca mersul pe jos imi era si canon, si bun tovaras, asa ca a oprit masina si m’a saltat din drum. M’am insotit dara cu dansul si am trecut praznicul impreuna, pana dimineata. Si a fost bine.
Intre altele, la ceas de dimineata, pe cand ne pregateam sa ne urnim la drum, mi-a povestit despre tatanele sau, fost preot intr-o comuna de pe fosta zona de granitza instituita de austro-ungari sau cum le-o zice ca nu ma pricep la istorie pentru ca mi-a placut matematicile.
Zic fost preot pentru ca Domnul l-a chemat la Dansul acum multi ani; zic, de asemenea, de loc, pentru a sublinia “zona de foc” in care si-a desfasurat misiunea de-o viata.
Ei bine, omul nostru imi povestea cum ca in acea comuna erau destul de multi rataciti de la credinta; sectari, cum li se mai spune in popor. Si, parca spunea si de cativa greco-catolici, daca nu ma inseala memoria. Preotul a fost trimis de Dumnezeu acolo si nu si-a parasit niciodata turma si misia, desi ar fi putut. Dara, desigur, nu asta e important in contextul nostru ci altceva: faptul ca in acel sat nu a mai ramas nici un ratacit, nici un om de alta confesiune. Nici macar unul!
Si poate va intrebati cum a fost posibila aceasta minune? Ei, bine, preotul nostru nu tinea conferinte prin alte sate, d’aia. 🙂 Glumesc un pic ca nu ma poci abtine. Asa is eu, altul mai bun, n-am. Poate mai rau da’ pe ala nu vretz sa-l cunoasteti.
Oricum, preotul acesta nici macar nu ar fi avut timp de asa ceva si stiti de ce?
Pentru ca, dupa ce slujea, isi punea Evanghelia sub brat si pornea pe ulita prafuita a satului, din casa in casa, la toata lumea, zi de zi, an de an!
Si uite asa, cu smerenie si rabdare, cu perseverenta si discernamant, cu har si cu intelepciune, nu numai ca i-a pastrat pe toti cei din Biserica in hotarele Acesteia dar i-a si adus pe toti cei rataciti, inapoi Acasa. Pe toti, ca n-a mai ramas unul, ratacit pan’ vreo curte sau cazut prin vreun sant. A mers fara odihna, pana la capat.
Si cred eu, asa, in sinea mea, ca numai cine a trait intr-o asemenea zona si numai cine a incercat o asemenea lucrare stie cu adevarat in ce “foc” si in ce ispite si-a desfasurat acest preot misiunea.
Imi mai spunea domnul cu pricina, fiul, cum ca la slujba de parastas si la inmormantarea parintelui sau au venit credinciosi din tot tinutul si zeci de preoti si chiar ierarhi. Dumnezeu i-a daruit plecare cu cinste pentru o viata petrecuta spre slava Lui.
Poate nu multi isi aduc aminte de el si, poate, inca si mai putini ii cunosc numele, activitatea si marturisirile lui. Poate ca el sunt mii de preoti, nestiuti si nebagati in seama, luptandu-se in Duh si Adevar, spre slava lui Dumnezeu.
Intru memoria si intru amintirea lor, a tuturor, fie ca sunt sau nu mai sunt printre noi, spui: acesta este Preotul.
Domnul sa ii binecuvinteze si sa ii pomeneasca mereu si la fel sa facem si noi, netrebnicii, cautand sa fim in cugetul Domnului. Si, odata cu ei, sa ii binecuvinteze si sa ii miluiasca pe toti aceia scuipati si ocarati, mici si nebagati in sama, care se trudesc a purta, zi de zi, dincolo de pacatele si neputintele lor, razboiul cel intru cuvant.
Iertati.
Fratilor admin,
Desi va citesc in fiecare zi si va multumesc de fiecare data in inima mea pentru lucrarea minunata pe care o faceti, fac parte dintre cei care s-au grabit sa carteasca la o singura postare /era vorba de una cu Mircea Badea/, care, dupa mintea mea, nu avea ce cauta pe site-ul d-voastra. Ma simt vinovata si va cer iertare. Va multumesc din suflet pentru ceea ce faceti si va sunt profund recunoscatoare. Sa va ajute bunul Dumnezeu sa continuati aceasta munca extraordinara, de mare daruire si mult, mult folositoare pentru noi. Doamne ajuta!
@AnaR:
Dar indrazniti, indrazniti. 🙂 Nu-i vina dumneavoastra ca sarpele slavei desarte asa di bine se simte la peptu-mi, intr-o inlantuire simbiotica desprinsa parca din manualul de biologie sau din petrecerile de valentines dei.
Numa’ stiti ce va rog: atunci cand ma vetzi prinde tinand fro “co’ferintza” din asta, dand lectii “danionice” altora, din putinul far’ de fund al mandriei mele, ei bine, sa indrasniti si atunci.
Cu doo perechi de palme, spre trezire. Si daca observati ca nu intorc obrazul atunci indrazniti si o privire din aceea mustratoare pan’ la ceriu cum numa femeile e ‘n stare ca are in ele inima de mama. Sau de bunica. Astfel veti mere la sigur, ca amintirea bunicii imi va taia inima’n doua.
@ Alin-7
Frate Alin, subscriu si eu la cele zise de tine.
De mentionat insa, cu parere de rau, ca Parintele Necula a plecat acolo cu binecuvantarea mai marilor sai. Pacatul cade astfel mai sus.
Predicile parintelui imi pare mie personal mai aproape de scopul de a fi bineplacut auditoriului, crezand poate ca astfel ajunge mai repede mesajul lui la inima lor. Mesajul insa din conferinta de fata este totusi mult prea evaziz pentru marturia la care a fost trimis si intr-o Duminica a Ortodoxiei.
Iar bucuria si “onoarea” cu care a fost invitat si primit de catre pastorul penticostal naste niste intrebari. Caci ce pastor de oi (chiar si ratacite) cheama la el in staul pe un altul care e posibil sa i le scoata din ratacire, sa i le ia din staulul propriu, scazandu-i astfel “colectivul de capete”? Sau poate ca e sigur ca nu e pericolul acesta?
@ Admin si celorlalti
Frati admini, ne rugam pentru voi sa va intareasca Domnul in lucrarea voastra. Sa nu va lasati amarati de neputintele noastre, mai mari si mai mici. Suntem cu sufletul alaturi de voi si impreuna intru Hristos, cel mult milostiv si bland! Lucrarea voastra, atat de la vedere, si totusi atat de discreta, va fi tot timpul atacata.
Iar noi, sa fim sinceri cu noi insine si sa realizam ca in neputintele noastre si cu lipsa noastra de reactie, de discernamant, de experienta duhovniceasca si de povatuitori buni, nu am putea lua o asemenea pozitie ferma, clara si concisa, asa cum iau fratii admini de fiecare data in atatea subiecte delicate.
Am putea totusi si noi, sa mai luam in piept din loviturile destinate lor, asa cum fac si ei, in numele ortodoxiei noastre. Ca postarile care vor genera dispute, deja se cunosc de la prima citire. O luare de pozitie mai rapida a acelora dintre cititori cu un discernamant mai fin, ar fi binevenita.
Ispite si caderi avem cu totii! Sa fim mai aproape unii de altii, sa ne privim cu dragoste, cu intelegere, sa aratam duhul ortodox, chiar de nu putem, sa ne straduim din toata neputinta noastra! Sa nu lasam orice subiect delicat sa ne dezbine, ci sa il facem prilej de apropiere intre noi! Si daca unul dintre noi cade (ca i s-a parut, ca a judecat, etc), sa-l ridicam cu dragoste frateasca, nu cu osanda si cu delimitare de el. Caci fratele Cornelius vad ca s-a delimitat de fratii admin si s-a pus la adapostul parintelui Necula, pe motiv ca aici se osandeste aproapele. Insa sa privim la fapte, frate! Uita-te cine dezbina prin faptele sale in toata vremea si apoi judeca la care adapost sa te pui! Caci cu cine te insotesti (sau simpatizezi) cu acela te si asemeni.
Caci sa fim sinceri: noi stim, citim, am aflat (datorita acestui site in mare parte, nu?) CUM ar trebui sa fim (smeriti cu gandul si cu fapta, rugatori, cunoscatori, pocaiti, in DUH si in ADEVAR), insa, vai de noi, nu suntem. Asa ca sa nu cerem de la altii, ceea ce noi insine nu avem! Si sa nu osandim tocmai pe aceia care ne tin la adapostul Sfintilor Parinti in aceste vremuri grele!
Doamne, iarta si ne miluieste pe noi, pacatosii, robii Tai! Ca Tu bun si milostiv esti si pe toate le vezi si pe toate le implinesti!
Doamne, da-ne puterea, ca inainte de a scrie un comentariu, sa facem o rugaciune, pentru a indeparta ispita vrajmasului, care ne pune sa ne osandim pe noi insine, cu mana noastra, crezand ca suntem in adevar!
Nu are nimeni nevoie de cuvantul meu(nici chiar admin, despre care vb in mare mai jos), dar indraznesc sa imi spun parerea: lucrarea pe care o fac admin. ac site e o jertfa pentru TOT sufletul ortodox ce vrea sa vada adevarul(nu realitatea),sa se indrepte pe sine, sa se raporteze doar la adevarata credinta nu la ce vede si aude in jur, nu la cunoscuti sau necunoscuti, nu la jumatati de masura sau adaptari moderne. Desi sunt o mare pacatoasa, si nu ma folosesc cum as putea de ce se posteaza pe site, pot spune ca ma simt aici ca printre prietenii care iti vor doar binele, care se obosesc si pt. mine. Toate imi suna si mie. Nu voi putea zice ca multe lucruri ce tin de credinta nu le-am “auzit” …..pt ca aici le-am citit.
in timp (ani) am obs. ca admin. chiar dau dovada de discernamant, nu se avanta neintelept in afirmatii “la cald”, doar ca sa fie.. Ii simt ca sunt responsabili de orice cuvant pe care il dau pe site.
ca sa nu ma mai gandesc la vol. mare de munca /timp dedicat ajutorarii fratelui/sorei mai mici.
Dumnezeu sa le rasplateasca toata osteneala! si sa ma ierte .
Din comentariile de mai sus se vede treaba ca nu putini sunt cei care afirma ca “Parintele Necula a marturisit ortodoxia” la sectari. Dar, haideti sa intram un pic in profunzimea lucrurilor si sa nu ne oprim doar la niste impresii. De ce? Pentru ca pana si diavolul crede in Dumnezeu, stie de Maica Domnului, si cata si mai cata teologie, si poate sa o “marturiseasca”, dar ceva, ceva, nu merge. Sa nu aveti impresia ca aici as vrea sa fac o comparatie cu P. Necula, ci sa intelegem ca nu este de ajuns doar sa “marturisesti ortodoxia”, spunand cum stau lucrurile in interiorul ei, ci mai trebuiesc indeplinite si alte conditii.
Discursul parintelui are caracteristica de a captiva, si te trezesti ca-l urmaresti ca pe un film bun ce te tine legat in fata micul ecran pierzand notiunea timpului. Oare sa fie aceasta suficient pentru a produce o schimbare la nivel interior? Oare, de acum o sa vedem ca o parte din oamenii aceea care l-au ascultat in sala or sa-i intoarca spatele lui Pustan si or sa vina la ortodoxie? Sau acum ne ducem la Pustan, acuma la Necula, poate mai vine si un preot catolic, si sigur ca si el o sa vorbeasca ceva frumos despre Maica Domnului. Dar pana la urma “sunt atatea lucruri frumoase si la unii si la altii“… Ei bine nu merge asa!
A marturisi ortodoxia e ca si cum ai vrea sa dai “bautura noua” celor insetati de Dumnezeu, dar ca sa nu o scapi printre degete trebuie sa o pui intr-o forma, in ceva. Ei, aici apare problema la Parintele Necula, pentru ca “forma” pe care o are nu este cea care corespunde celei pe care Dumnezeu ne indeamna sa o utilizam. Asadar n-o s-o punem in strecuratoare, n-o s-o punem in farfurie, sau in mai stiu eu ce. Si in plus, chiar daca “bautura cea noua” o punem in cupa, nu o dam oricui si in orice mod. Iar omului trebuie sa-i fie sete, ca sa si vrea sa bea. Ori daca lui ii este sete si ramane la suculet, degeaba vin eu si ii propun sa bea vin. Si ca sa-l conving nici nu amestec sucul cu vinul ca doar-doar s-o hotari cumva. Asadar mare atentie!
Mergand mai departe, ma voi opri asupra uneia dintre afirmatiile lui Cornelius, care spune Haideti sa nu mai clevetim, sa nu mai judecam anterior faptelor, ci sa punem umarul sa ne sustinem credinta, ortodoxia, sarbatorile, crucea, icoanele, dar mai cu seama sa-i sustinem pe ai nostri, cei care o fac intr-un mod demn de pomenire.. Intr-adevar, daca vrem sa sustinem icoanele si credinta ortodoxa, inseamna ca intelegem ceea ce ne transmit. Si cum in Duminica Ortodoxiei am sarbatorit biruinta asupra iconoclasmului, vom incerca, il lumina acestui lucru, sa privim discursul Parintelui Necula la penticostali. Asadar care este icoana “pictata” de P. Necula in Duminica Ortodoxiei?
Dupa cum vedem la ora actuala, sunt destui de multi care profita de popularitatea icoanelor si le apropiaza pentru interesele lor, impunanand un mesaj strain celui pe care ele le anunta in mod autentic. Acest fenomen ne obliga sa accentuam legatura stransa intre icoana si comunitatea ecleziala din sanul careia reiese. Cu cat icoana se indeparteaza de aceasta sursa, Biserica, si de mesajul sau autentic, Evanghelia lui Hristos, cu atat ea pierde din sacralitate. Mergand pe firul acesta, putem constata ca acelasi lucru se petrece si cu discursul teologic al Parintelui Necula, care este scos din sanul comunitatii ecleziale din care face parte. De altfel, dupa cate stim, in toata Evanghelia nu gasim vre-o predica a Mantuitorului tinuta in fata samarinenilor, de exemplu. Oare de ce Dumnezeu n-a facut acest lucru? Nu putea El sa arunce mreaja cuvantului si sa pescuiasca atatia dintr-o data?
Mai departe putem spune ca iconografia este o arta ascetica. Aceasta presupune ca este in afara oricarei senzualitati si calicaturi. Prin urmare si discursul teologic, icoana prin cuvant, trebuie sa fie de asa natura, fara cuvinte imbracate in tinuta de cartier. Cuvantul Domnului, care a chemat pe oameni la creditna a fost un cuvant cu putere, sobru, un cuvant care a vorbit in taina launtrului omului.
Iar daca inima omului nu este dispusa sa primeasca mesajul icoanei, nimic nu poate forta o persoana sa o primeasca. Pot vorbii zeci de mii de teologi care mai de care, dar daca harul nu se atinge de inimile acestor oameni veniti sa asculte o predica fie ea si ortodoxa, in zadar este.
In final se vede treaba ca nu putini sunt cei care au tendinta de a spune “sa nu judecam pe altii” neintelegand prin aceasta ce anume se cere, si dand dovada ca tocmai lucrul aceste chiar ei o fac. A “nu judeca pe altii” nu ne opreste de la a avea discernamant, si a avea un cuvant care sa fie “da, sau nu”. A “nu judeca pe altii”, nu inseamna a tacea malc cand sunt amestecate lumina cu inteunericul.
Nu stiu ce efect o fi avut cuvantul Parintelui in randul penticostalilor, dar in randul ortodoxiei pot sa spun ca e de plans. Pentru ca ajunge omul sa spuna “da’ nu-nteleg de ce nu e bine sa se duca la ei si sa marturiseasca ortodoxia”, si mai da si cu biciul in ceilalti frati de credinta pe care ii caracterizeaza “clevetitori precum babele” si avand “gandire de berarie”. Daca acesta ne este nivelul baremi sa stam in banca noastra si doar pentru faptul ca nu putem sa ne ridicam mai sus, sa nu aruncam cu pietre in cei care mai pot sa vada dincolo de nori.
@ovidiu:
Daca premisa e adevarata (“n-ar fi trebuit sa fie acolo“) atunci orice indreptatire a negarii (“dar“, “totusi sa vedeti ca“, “stati ca e si ceva bun acolo“, etc etc) ei, intr-un fel sau altul, cat de exceptionala ar fi, nu mai poate fi, la randul sau, adevarata.
E o logica de o simplitate izbitor de dezarmant de simpla. 🙂
In ceea ce ma priveste, eu unul, nici nu am mai considerat de folos a ma uita la acel filmulet. Si, sa ma iertati, inteleg motivatia pentru care @admin(s) l-au prezentat (mai ales daca le citim cu atentie si nota) insa nu ar avea nici un sens sa il si vizionez. Nu era pentru mine.
Ca pentru ce ar mai fi de folos mie, daca, in primul rand, nu ar fi trebuit sa existe?
@Sim:
da, la parintele Necula este ceva ce recunosc. Are deja si un intreg istoric in spate, acesta a fost amintit si aici, pe site, de mai multe ori. Nu vreau sa intru in prea multe detalii in ceea ce il priveste pe parintele.
As mentiona insa ca cei daruiti cu sabia cuvantului sunt supusi mereu pericolului de a incepe sa o manuiasca coplesiti de dexteritatea lor, de iscusinta pe care au dobandit-o, de indemanarea cu care gasesc drumul catre inima “oponentilor“. Sa se infiga, eroic sau pentru ca li se pare ca aceea este solutia sau ca nu-i nimeni care s-o faca, drept in mijlocul “inamicului“, precum D’Artagnan-ul lui Alecsandru Dumas. Intra intr-un vartej si intr-un vertij al luptei in care nu mai sesizeaza cu cine se lupta de fapt, cu omul din fata lor sau cu duhul care il anima pe acesta. In care nu ii mai intereseaza ca au ajuns sa lupte pentru ei insisi si nu pentru Cel care i-a pregatit. Si asta este foarte important.
Uita repede ca acest dar este un dar si inca unul mare, un dar care daca e folosit fara responsabilitate deplina si far’ de smerenie…se transforma intr-o, de temut, “arma de distrugere in masa“. Unde dragoste nu e, nimic nu e, chiar de ar avea totul. Cel mai bun spadasin din lume de-ar fi.
Cine nu si-a faurit platosa smereniei sa nu iasa la duel in mijloc de armii streine fie si de s-ar fi antrenat ani de-a randul la cele mai bune academii, fie si de ar avea la indemana o spada din cel mai bun otel de Toledo, mesterita de cel mai bun artizan.
Imi pare foarte rau sa vad atata tulburare si dezbinare. Cred ca prea ne grabim sa aruncam cu vorbele, fara un minim de ratiune si doar din dorinta de a gasi un tap ispasitor pt ca nu-i asa, e mai simplu sa arunci toata vina in carca cuiva care si-a asumat pana la urma prezentarea publica a unui fapt smintitor pt. cine stie cati frati de-ai nostri. Desigur, e mai usor sa arunci cu noroi decat sa-ti bati putin capul si sa vezi de ce totusi s-a abordat un astfel de subiect. Pt. orice om de buna credinta(ca tot veni vorba) cred ca este evident faptul ca motivul nu are nimic de-a face cu clevetirea, judecarea sau orgoliul, ci mai degraba cu marturisirea si tragerea unui semnal de alarma.
Si sa mergi chiar mai departe incercand sa denigrezi intreaga munca a unor oameni care-si sacrifica poate familiile si timpul pentru ca noi sa avem acces la atat de multe materiale cu adevarat folositoare pentru suflet este ……cel putin rusinos. Poate ar trebui sa ne gandim putin si la munca si efortul depus de cei ce administreaza acest blog si sa mai aruncam un ochi si la buruienile din gradina noastra inainte de a le smulge pe cele din gradina altora. Iertati!
Post cu folos tuturor!
Doamne, iarta-ma, dar ceea ce mai lipsea suetei de mai-sus, este un ceai sau o cafea!
Cu binecuvantare sau fara, parintele Necula nu avea ce cauta acolo decat cu un singur scop clar definit: sa arate celor prezenti ca se afla pe un drum gresit, sa arate ce este gresit, de ce ortodoxia este insasi viata omului, asa cum dealtfel a si amintit, dar pe un ton destul de lejer.
(@admin,
aveti un titlu sugestiv: ortodoxia ca un show – din care ati editat un capitol cu ceva vreme in urma, acum trebuie sa actualizati, se poate vorbi despre un nou capitol.)
@frate admin ,
ceea ce am scris , am scris pentru linistea sufleteasca a fratiei tale . Pentru ca tulburarea nu este buna , stim asta cu totii , dar , din pacate , cu greu ne putem abtine sa nu ne tulburam , chiar daca , in cazul de fata , faptele pentru care esti acuzat nu sunt corect masurate .
Am observat aprinderea fratelui Cornelius si cu alte prilejuri , asa cum spui si chiar am incercat sa o combat , fara efect , ce-i drept . De acord , fratia ta , ca si vizat direct de acele acuze , trebuia sa dai un raspuns , este clar , dar observ ca pui prea mult la suflet orice cuvant . Daca Cornelius are o asa parere despre fratia ta si despre cele ce le scrii , crezi ca influenteaza opinia celorlalti cititori ? Poate al vreunui nou vizitator dar al celor vechi , ma indoiesc . Iar daca noul vizitator trage o concluzie atat de rapid si dupa ce a citit un comentariu neadecvat si paraseste site-ul definitiv , pierderea este doar a lui pentru o prea mare superficialitate .
@Sim ,
“… Parintele Necula a plecat acolo cu binecuvantarea mai marilor sai. ” -Oare s-a intamplat asa ? Aveti informatii in acest sens sau presupuneri ?
@ Fane
Vezi minutul 2.20 din filmulet.
Dupa toate discutiile de aici imi dau seama ce pericol prezinta pentru noi acest duh de dulcegarie crestina. Poate din aceasta cauza multi s-au afundat pe drumul lui kk, i-au luat apararea si au atacat parinti cu adevarat buni ai Ortodoxiei. Poate tot din aceasta cauza ajungem sa ne atacam intre noi crezand ca marturisim dreapta credinta.
Dumnezeu sa ne lumineze.
@Liviu Nănău si Fratii Admini:
Nu imi plac conferintele Parintelui Necula, mi se pare un duh desprins de cel al Sfintilor Parinti. Acesta este un mod de conferentiere gen show, care nu poate lucra in adancul sufletului omului, ci doar la suprafata, ajuta la destinderea omului. Nu imi plac Klaus Keneth, Dan Puric si alti conferentiari one-man-show. Asta ca sa nu credeti ca ii iau apararea Pr. Necula. As vrea insa sa va intreb, ati vazut in acea sala vreun chip al lui Dumnezeu sau ati vazut doar eretici, sectari, oameni cu care nu ai ce discuta, anatemizati. V-a parut rau de vreunul din ei pentru ca o sa fie osandit? V-ati pune sufletul vostru pentru vreunul dintre ei, ca sa fie salvat? Din raspunsul pe care ni-l dam noua insine, vom afla si daca “cei cazuti intre talhari” mai au vreo sansa de mantuire din partea noastra. Suntem datori sa ii iubim si pe ei, desigur, fara a ciunti cu nimic Adevarul, fara a fi “iubiristi”, cum spuneti voi. Dar ce s-a intamplat acolo asa grav? S-au rugat impreuna? Au spus ceva impotriva ortodoxiei, a Adevarului? A pus parintele Ortodoxia pe acelasi plan cu ratacirea lor? Nu. A stat de vorba cu ei. Si pe Mantuitorul l-au judecat ca sta de vorba cu pacatosii si le vorbeste despre Apa Vie. Poate ca printre ei sunt multi care s-au nascut sectari si aud astfel de lucruri pentru prima data. Un singur om de acolo daca se converteste, va dati seama ce ravna va avea? Cati sfinti convertiti nu cunoastem…
Au venit ei la noi sa ne predice? Nu. Le-a vorbit pr.Necula despre penticostali ortodocsilor? Nu. De ce atata tam-tam atunci? Nu vi se pare ca e un razboi personal al vostru cu Sfintia Sa, si ca in spatele acestei masti de aparatori si marturisitori ai ortodoxiei, voi vreti decat sa dovediti dreptatea voastra impotriva lui?
Sa ma iertati ca v-am judecat si v-am contrazis, nu stiu de ce am facut-o, dar recunosc ca si eu am fost f sceptic inainte de conferinta, iar dupa, am incercat sa iau ce a fost bun de acolo. Asta e problema, chiar si cu sectiunea de stiria siteului: aproape totul e negativ.
Iertati!
@ Corina, a.maria, Maria I., Ina si Alin-7
Subscriu la cele zise de voi.
Am tinut sa mentionez aceasta, ca sa inteleaga si cititorii care nu au comentat ca reactiile majoritare converg in acelasi sens si in acelasi duh. Nu este vorba de dezbinare, ci de o punere pe pozitie, atunci cand adminii, de a caror lucrare se folosesc atatia, sunt denigrati.
Doamne, ajuta!
Reactia lui Ionut e dezarmanta…Capii ecumenisti de la noi au de ce sa fie mandrii.Au indoctrinat poporul.In numele iubirii se inalca canoanele Sfintilor Parinti.Infricosator!
@Ionut:
Frate, realitatea este una, Adevarul este alta, zicea un duhovnic de curand. Dar noi deseori avem o ditamai barna in ochi care ne acopera adevarul si atunci ne repezim sa scoatem scamele din ochii altora.
In loc sa ne intrebi pe noi daca am vazut in sala penticostalilor un chip al lui Dumnezeu, intreaba-ti mai bine constiinta cum ne vezi tu pe noi. Caci noi nu stim sa fi privit altfel oamenii, TOTI oamenii, nu doar acei penticostali, drept faptura a lui Dumnezeu. Si nu am spus ca nu avem ce discuta cu sectarii, ci ca nu in orice conditii se poate face acest lucru. Deci, ca sa repetam, caci se pare ca nu s-a inteles: nu dialogul in sine era problema, ci cadrul si forma. Si, daca totusi chiar se citeste ce am scris, cu bunavointa si nu cu reavointa, se vede ca nu am criticat de-a valma discursul pr. Necula, ci ne-am exprimat unele observatii, remarcand si ce a facut bun, in opinia noastra, parintele.
Asa ca, pana la urma, tam-tamul nu ne apartine. E absolut normal sa ne fi exprimat, cu precautia de rigoare, temerile privind ce se organizeaza la Beius. E absolut normal, apoi, sa revenim, sa dam ce s-a intamplat acolo, si relatam neutru si sa ne exprimam propria opinie. Sa avem iertare, insa nu noi am facut tam-tam aici! Si nu, nu e niciun razboi personal. Crezi ca ne-a obligat cineva sa revenim si sa punctam lucrurile pozitive ale prezentei pr Necula la penticostali? Daca duceam vreun razboi personal, am fi avut noi cel mai mic interes sa aratam laturi pozitive ale parintelui? Nu era mai bine sa lasam doar prima postare?
In ceea ce priveste sectiunea de stiri, ea este cum e realitatea, dar o realitate pe care ne straduim sa o prezentam intru Adevar. Daca ti se pare ceva negativ, dincolo de faptul ca nu ne tine nimeni aici cu forta, si ca ai putea sa te rezumi la pagina principala, ne intoarcem de unde am plecat: poate vedem doar ce e negativ din ce e pe pagina de stiri pentru ca nu stam in Adevar! Asa ca mai bine sa ne cercetam, cu frica, si sa vedem unde ne aflam si unde stam, de fapt…
Imi pare rau ca am starnit asemenea reactii pe care le primesc bucuros si sub nicio forma indignat sau pretins batjocorit. In postul de mai sus nu am batjocorit pe nimeni, si cu atat mai putin am scuipat pe cineva. Am vrut doar sa atrag atentia, (in stilul meu propriu mai dur,pe care-l aplic asupra mea cu si mai multa sarguinta), ca in demersurile noastre private sau oficiale se strecoara uneori stramba judecata care vine la randul ei cu mai multe elemente straine si ele de ortodoxie, precum critica si acuzele (chiar daca aplicate uneori pe drept, alteori nu), si ipocrizia. Mai intai de toate trebuie spus ca acea remarca finala din articol pe care am citat-o mai sus si care spune ca parintele nu ar fi avut strategia de a convinge, cat sa farmece auditoriul, este si ramane una straina de duhul ortodoxiei, chiar daca se invoca o “atotcunoastere” a persoanei si comportamentului parintelui. Aceasta este si va ramane ipocrizie si o judecata fara temei a unui om si a constiintei lui si nu a unor fapte. De unde stiti ce a gandit parintele, si de unde-i cunoasteti a priori strategiile si intentiile personale ??? Iar cu privire la rezultatul lui legat de aceasta conferinta, de unde stiti ca in urma discursului sau, nu au fost oameni care isi pun problema intoarcerii la ortodoxie. De unde atata incredere in judecata proprie, de unde atata siguranta a verdictelor emanate? De unde siguranta de-al defini infailibil atat pe parintele (cum o fi el)si pe mine in acelasi timp, fara a cunoaste mai nimic din ce e in capul si constiinta oamenilor. Dovada inselarii domniilor voastre consta tocmai in articolul dumneavoastra scris mai sus, in care pana la urma recunoasteti daca nu bunele intentii, (asa cum spuneti) atunci macar valoarea misionara a conferintei, care (dupa cum mai trageti o concluzie pripita) “nu trebuia sa aibe loc”.
Situatia devine la fel de apasata si atunci cand incepeti sa ma atacati pe mine in discutiile cu altii, justificandu-va pornirea.
Incepeti asa :noi …”care indraznim sa nu bagam capul in nisip si sa ne exprimam opinia nuantat, EXACT ASA CUM CREDEM. Poate gresim, dar suntem sinceri. “Crezut-am, pentru aceea am grait”. Pai si eu cam la fel fac cu ceea ce spun. Imi exprim parerea, chiar daca nu place….ASA CUM CRED.
Pe de-alta parte insa eu v-am acuzat strict de un singur lucru punctual, si anume acela final din care am dat si eu citat. Nimic mai mult. Ce faceti Dvs.??? Generalizati totul, spunandu-mi ca nu as avea scrupule in a critica si alti duhovnici, pe care fara mila i-as acuza de clevetire, barfa si gandire de berarie. Ce e asta ??? Ce inseamna aceste extrapolari daca nu o gratuita inscenare a unui atac lipsit de temei.
Mai spuneti asa …”Chiar asteptam, ca sa fiti consecvent pana la capat, sa loviti la fel de “evlavios” si de “smerit” (ca tot e Postul Mare) si in parintii Amfilohie, Mihail, Eftimie si in multi altii.” De ce as lovi in acestia ??? Ce legatura au acestia cu ceea ce am scris eu punctual despre conferinta parintelui si legatura cu parerea Dvs. Nimic. Eu nu am spus niciodata ca Parintele Necula ar fi demn de lauda pentru pornirile lui ecumeniste, din contra, va sustin parerea, dar nu pot sa improsc cu noroi o fapta buna pe care acesta a facut-o cu lucrul, cu fapta sau cu gandul, intru stiinta sau chiar nestiinta. Asa cum majoritatea cititorilor Dvs. (si chiar si Dvs.) recunoasteti si valorificati pozitiv demersul parintelui, si eu spun la fel, fara a ma lega de fiecare data de altceva din trecutul acestuia.
Si astfel din “acuzator” devin eu “acuzat”, prin bunavointa celor care se victimizeaza si se vad improscati cu noroi, fara a cracni atunci cand vine momentul razbunarii. Intr-un dialog cu alt cititor de mai sus spuneati despre mine: cine vorbeste ? cel care se repede sa atace ierarhii nostri, si care nu este interesat de programul nostru duhovnicesc, tocmai pentru ca acolo nu prea scriu postari. Acolo nu postez pt. ca sunt intru totul de acord cu sfintii pe care-i citati sau prezentati. Postez acolo unde cred ca lucrurile necesita dezbatere care sa duca spre un adevar, iar sfintii de regula spun doar adevarul. Ca atare nu am ce sa mai postez.Sunt interesat de tot ce postati si scrieti pe acest site si va stimez sincer, chiar daca uneori fac anumite aprecieri cu caracter critic. Insa eu nu m-am simtit nici jignit si nici improscat de Dvs., ci ma consider intr-o polemica in care cei implicati isi spun lucruri si argumenteaza idei si situatii.
Sincer va spun ca nu ma preocupa nici cazul parintelui Necula, nici cazul ierarhilor nostri, nici cazul Dvs. In schimb ma preocupa rostirea adevarului. Iar daca adevarul este unul sau altul il voi spune cu glas tare. Daca avem printre noi ierarhi care au dosar penal, o voi spune si nu voi tacea. Daca consider ca aceasta conferinta a avut gradul ei de Lucrare misionara, o voi spune indiferent ce “inculpat”, “nevrednic”, “nedemn” a facut-o. Si de asemenea daca consider ca atitudinea Dvs. vizavi de acest articol a fost una gresita, la fel voi proceda.
In consecinta, daca v-am gresit, va rog sa ma iertati si sa considerati ca exista oameni si caractere care actioneaza asa cum am facut-o eu. Unii sunt critici, altii sunt mai “toleranti”, iar altii nu suporta critica. Cu totii trebuie sa traim in comunitate si chiar in comuniune cu aproapele nostru, pentru ca si Hristos a fost cate putin din toate acestea cat a fost printre noi. Cu iertare si sincere aprecieri. Doamne ajuta.
Va felicit adminilor pentru taria si verticalitatea voastra, in ciuda palmelor pe care le luati si de la dusmani, dar si de la frati ! 🙂
Din pacate, ca si voi, nu pot fi prea entuziasmata de conferintele cu sectantii, stiind sigur ca acestea sunt organizate nu ca sa revina sectantii la ortodoxie, ci ca sa-si legitimeze intr-un fel existenta prin relatia cu diferiti parinti ortodocsi inselati de duhul ecumenist, care desigur pot fi de buna credinta, insa tocmai aici este pericolul…
Cred ca tulburare nu este in sufletul adminilor, ci mai degraba in sufletul celor care isi schimba parerile la cea mai mica adiere, ceea ce denota multa slabiciune si nestatornicie.
Dar din fericire acest site exista spre intarirea noastra, si spre a ne invata adevarata iubire crestina, spre a ne ghida pe Cale, sprijiniti unul de celalalt.
Domnul sa ne miluiasca pe toti !