RETELELE SOCIALE SI FAMILIA/ Hipersexualizarea copiilor/ Cosmopolitan, o revista pornografica/ ADEVARUL DESPRE CELULELE STEM EMBRIONARE/ Promovarea educatiei sexuale in scoli (stiri familie)

13-03-2012 17 minute Sublinieri

network-of-faces1

Articolul de astăzi porneşte de la cartea „Regret Free Parenting: Raise Good Kids and Know You’re Doing It Right“, scrisă de Catherine Hickem, psihoterapeut autorizat, cu trei decenii de experienţă, şi se referă la o provocare a zilelor noastre. Este greu de crezut că ar putea exista probleme cu adevărat noi, dar reţelele sociale sunt o creaţie pe care lumea nu a văzut-o până la sfârşitul secolului trecut. Ca în cele mai multe schimbări culturale, există binecuvântări şi blesteme, asociate cu acest fenomen.

Din păcate, vedem de multe ori cum relaţiile în familii se deteriorează din cauza neputinţei de a gestiona folosirea cu măsură a internetului şi computerului. Din fericire, există numeroase moduri prin care părinţii pot recâştiga terenul pierdut în această nouă eră a comunicării. Catherine Hickem subliniază câteva oportunităţi, precum şi responsabilităţile de care părinţii pot să profite, în scopul de a stabili obiceiuri sănătoase în casa lor, la diferite grupe de vârste.

Copiii de vârste mici

Copiii de azi sunt expuşi la calculator de la vârste foarte timpurii. Există tot felul de programe care îi familiarizează cu computerul, iar unele dintre aceste produse chiar pot fi de ajutor în procesul de învăţare a numerelor, a alfabetului ori a unei limbi străine, dar acestea nu ar trebui să ia locul cărţilor, fişelor şi jocurilor educative. Ar trebui să fie o metodă suplimentară, dar nu la elevii din ciclul primar. Din nefericire, tot mai mulţi copii îşi petrec cea mai mare parte a zilei în faţa computerului, cu jocuri mai mult sau mai puţin potrivite. Şi totuşi, în acest interval de vârstă, timpul de calculator ar trebui să se limiteze la nu mai mult de 30 de minute pe zi şi numai în cazul în care copilul este interesat de computer. Jocurile pot fi o scuză pentru copii să-l utilizeze pentru perioade mai lungi de timp, dar nu-i lăsaţi să vă convingă, pentru a permite o perioadă îndelungată pe calculator.

Copiii sub vârsta de zece ani nu au de de ce să deţină un telefon mobil sau cont Facebook. Ei nu au maturitatea de a gestiona responsabil provocările care vin odată cu intrarea în reţelele sociale. Cineva poate spune că şcolarul lui are nevoie de telefon mobil pentru a-şi anunţa părintele cu privire la diferite situaţii care ar putea apărea la şcoală sau în alte locuri în care merge. Şi totuşi, cel mai potrivit este ca la această vârstă să se păstreze comunicarea cu învăţătorul sau adultul responsabil cu activităţile în care este implicat copilul. Facilităţile tehnologiei actuale au permis punerea unor responsabilităţi prea mari pe umerii unor copii care, prin natura vârstei, nu sunt tocmai responsabili, iar a aştepta asta de la ei este nedrept şi nesănătos, totodată. Autoarea cărţii atrage atenţia că ei au nevoie să fie crescuţi de nişte părinţi care îşi fac treaba lor, astfel încât ei să nu fie obligaţi să se maturizeze prea devreme.

Preadolescenţii

Reţelele sociale pentru copiii de zece-doisprezece ani au devenit o obişnuinţă. Părinţii vor auzi de cele mai multe ori argumentul că toată lumea are un cont de Facebook, dar cel mai potrivit ar fi să nu lăsaţi asta să vă oprească de la a fi fermi în această privinţă. Totuşi, odată ce copilul are un cont, părinţii vor trebui să se implice destul de frecvent, în scopul de a ghida, proteja şi învăţa copilul cum să folosească internetul şi pericolele care ar putea apărea prin expunerea unor date personale, spre exemplu, şi, de asemenea, vor avea şi responsabilitatea monitorizării siturilor accesate. De asemenea, şi telefoanele mobile trebuie monitorizate, deoarece la această vârstă copiii încă nu pot fi total responsabili  atunci când vine vorba de managementul timpului, al relaţiilor ori referitor la propria securitate. De cele mai multe ori, copiii aflaţi la această grupă de vârstă pur şi simplu nu pot realiza modul în care acţiunile lor pot avea implicaţii pe termen lung.

La această vârstă, accesul la calculator va avea ca limită de timp o oră pe zi şi, de asemenea, foarte important, computerul să fie într-o zonă comună a casei. Nu vă lăsaţi copiii de gimnaziu cu calculatoare în camerele lor, deoarece asta vă reduce capacitatea de a monitoriza activitatea lor în ceea ce priveşte timpul alocat. Cu siguranţă, ei nu vor dori acest lucru, dar vă puteţi asuma asta. Treaba părinţilor nu e să-i facă fericiţi pe copii cu orice preţ, ci de a-i proteja chiar şi de ei înşişi, dacă este cazul, precum şi să-i înveţe un obicei pierdut în zilele noastre: acela al moderaţiei.

Anii de liceu

Acest sezon este dificil mai ales pentru părinţi, deoarece ei nu doresc să aibă o luptă în plus cu tinerii lor. La această vârstă, copiii nu ar trebui să aibă conturi la care să nu vă ofere acces complet. De asemenea, este foarte indicat să aveţi instalat un soft care să vă permită să urmăriţi istoricul accesărilor. Un alt obicei sănătos ar fi ca părinţii să stabilească nişte „întâlniri“ lunare cu adolescentul lor, la care să urmărească împreună activitatea pe Facebook ori pe alte conturi. Acest lucru vă ajută să vă familiarizaţi cu felul în care copiii îşi petrec timpul, care le sunt interesele, ce anume-i preocupă. Veţi învăţa o mulţime de lucruri despre copilul vostru, atunci când veţi vedea pozele, veţi citi postările şi veţi avea ocazia să puneţi întrebări. De asemenea, aţi putea fi şocaţi de lucrurile pe care copiii voştri le învaţă de la „prieteni“.

Tehnologia este o contribuţie minunată în viaţa noastră, dacă părinţii vor permite ca aceasta să fie un instrument, în loc de un substitut pentru relaţii reale. Părinţii au nevoie să se asigure de crearea unui echilibru, să-i înveţe responsabilitatea şi să folosească aceste instrumente ale zilelor noastre ca pe o oportunitate în evoluţia copilului lor. Fiind intenţionali în acest domeniu mereu în schimbare al vieţii, autoarea ne asigură că în felul acesta vom reduce considerabil probabilitatea de a avea mai târziu regrete.

Un cuplu sud-corean a fost arestat după ce şi-a lăsat fetiţa de doar 3 luni să moară de foame. Copilul era lăsat să moară de foame singur acasă, în timp ce cuplul petrecea ore le internet- cafe crescând un copil virtual, pe nume Amina.

Părinţii fetei şi-au pierdut cheful de a mai trăi o viaţă normală, deoarece nu aveau de muncă şi pe lângă asta li s-a născut şi un copil prematur. Aşa că s-au afundat în jocurile pe calculator, crescând caractere virtuale, încercând să scape de realitate. Dar aceasta a dus la moartea fiicei lor reale. Cazul a şocat întreaga populaţie a Coreei de Sud.

Hipersexualizarea” copiilor este un fenomen încă marginal în Franţa. El începe să-i îngrijoreze însă pe părinţi, se poate citi într-un raport facut public astăzi de o senatoare conservatoare din Paris. Pentru a evita extinderea fenomenului, Chantal Juanno, fost ministru al sportului propune o serie de măsuri.

Să reamintim pentru început originea acestui raport, cum a luat naştere ideea de a face o misiune pe tema “hipersexualizari” copiilor. Totul a fost declanşat de apariţia în versiunea franceză a revistei Vogue în decembrie 2010 a unei serii de fotografii cu o fetiţă în diverse ţinute şi posturi sugestive deranjante. Scandalul a fost însă cel mai mare în Statele Unite unde fenomenul este mult mai dezvoltat decât aici în Franţa.

Şi în Hexagon îns părinţii se declară îngrijoraţi iar mărturii ale unor fetiţe te pun pe gânduri. Una dintre ele, de doar 13 ani, povestea cum ea nu mai poate să meargă la şcoală nefardată şi nerujată. Numai machiată ca o femeie matură i se pare că este băgată în seamă de restul colegilor, spunea ea.

Potrivit raportului întocmit de senatoarea Chantal Juanno, “hipersexualizarea duce la dezvoltarea unor conduite riscante” cum ar fi de exemplu anorexia pre-puberă. Din păcate, consensul în Franţa este destul de fragil întrucât toată societatea este hipersexualizată. Încă de mici copiii sunt confruntaţi cu stereotipuri foarte clare băieţi-fete iar puterea marketingului sparge barierele vârstelor pentru a-i incita pe cei mai mici să adopte comportamente de adolescenţi.

Şi ce-i atunci de făcut? Raportoarea Juanno propune de exemplu ca un copil de sub 16 ani să nu poată fie ales drept emblemă, model pentru o marcă. La fel, se sugerează interzicerea concursurilor de mini-miss. Sunt de copiat, spune raportul francez, si ceea ce fac alţii, precum norvegienii şi britanicii care preconizează ca hainele de copii să fie adaptate. Pe scurt, nu se pot propune unor fetiţe prepubere sutiene cu forme avantajoase.

A incita marile mărci să adopte un cod de bună purtare, să adopte caracteristici pecise pentru produsele destinate copiilor, a interzice publicităţile destinate celor sub 12 ani şi în sfârşit, redactarea unei “carte” a copilului care să ia în seamă interesul superior al copilului – iată doar o parte din recomandările făcute în raportul privind “hipersexualizarea” copiilor din Franţa.

  • Doxologia: 

Fost top model luptă împotriva pornografiei media

Nicole Weider a fost în topul celor mai faimoase modele din lume, având contracte cu Victoria’s Secret şi având apariţii pe coperţile revistelor Maxim şi Esquire, când a descoperit că industria modei îi folosea trupul pentru profit.

„Oamenii nu ştiu de ce sunt în stare aceste fete pentru a fi faimoase” a spus Weider pentru portalul LifeSiteNews. „Am văzut celebrităţi de primă mână care şi-au ruinat viaţa şi şi-au compromis valorile pentru a sta în atenţa media. Aceasta înseamnă fă orice, poartă haine provocatoare, vinde-ţi trupul în sexualitate, pozează pentru reviste compromiţătoare sau în filme erotice”.

Weider şi-a amintit durerea şi degradarea prin care trecea în şedinţele de fotografie, într-un interviu la CBN. În mijlocul întunericului, o prietenă creştină a încurajat-o să se întoarcă la Hristos pentru a găsi răspuns. După ce a primit credinţa în Hristos, Weider a început să deconspire întunericul şi imoralitatea de pe platourile de modă, exploatarea de orice fel a fetelor, şantajul şi degradarea la care ajungeau acestea, din raţiuni de faimă şi profit. Prima ei ţintă a fost revista Cosmopolitan, care transformă fetele în obiecte ale plăcerii.

„Inima acestui magazin este de a împinge la sexualitate de la vârste ameţitor de mici şi într-o manieră foarte grafică”. Acest ziar, printre altele, este responsabil de milioanele de avorturi la fete minore din lumea occidentală. Weider a cercetat cu deamănuntul multe numere din această revistă şi a arătat clar nivelul de degradare la care îndeamnă aceasta, inclusiv perversiuni şi anomalii.

Este înfiorător cât de mult rău poate provoca, mai ales că multe fete de 13 sau 14 ani cumpără în mod frecvent revista. Aceste copile urmează toate „sfaturile” din acest magazin.

„Deoarece Cosmo este magazinul de femei nr.1 în lume, este accesibil pentru băieţi şi fete de orice vârstă” a spus Weider pe web-situl ei, unde are şi o petiţie care poate fi semnată de cei ce înţeleg pericolele acestei reviste. De la începutul acestei cruciade, a primit sute de întâmplări de la fete de 11-14 ani, care au urmat întocmai sfaturile revistei şi acum sunt însărcinate, au avortat, au o boală cu transmitere sexuală sau chiar SIDA.

În America, majoritatea părinţilor nu ştiu ce poartă în ghiozdan fetele lor. Revista a devenit deja pornografică şi este foarte periculoasă pentru adolescenţi.

„Vreau să le spun fetelor că sunt frumoase şi perfecte aşa cum le-a creat Dumnezeu şi că sunt nişte capodopere. Nu au nevoie de presiunile media pentru a deveni degradate” a spus Weider pe site-ul său. Petiţia sa a fost deja semnată de 26,700 de oameni.

Comisia Federală de Comerţ a început o anchetă pentru a vedea dacă acuzaţiile de pornografie şi degradare sunt adevărate şi dacă într-adevăr revista este periculoasă pentru minori.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: http://www.lifesite.net

Adevărul despre celulele stem embrionare

Numărul de pacienţi umani care au fost vindecaţi de vreo boală prin folosirea celulelor stem este exact zero.

„Cred că cei mai mulţi dintre oamenii de pe stradă au impresia că celulele stem embrionare, care sunt prezente atât de mult în presă, vindecă pe cineva undeva. Acest lucru este fals. Numărul de pacienţi umani care au fost vindecaţi de vreo boală prin folosirea celulelor stem este exact zero. Nimeni nu a fost niciodată vindecat de vreo boală. Între timp mii, zeci de mii de oameni au fost trataţi în clinici medicale folosind celule stem din cordonul ombilical”.

Aceste cuvinte aparţin unui bioetician catolic faimos, Pr. Tad Pacholcyzk, care este şi gazdă de emisiuni de bioetică la canalul EWTN din Statele Unite. El dezvăluie adevărul din spatele unui nou mit videcător.

Tad este Director al Centrului Naţional Catolic de Bioetică din Statele Unite, este Doctor în neuroştiinţe la Universitatea Yale şi deţine zeci de celule stemtitluri şi distincţii care atestă expertiza sa în ştiinţele medicale. Emisiunea sa este o emisiune în care dezbate probleme ale familiei contemporane într-o perspectivă creştină. El explică pe înţelesul tuturor noţiunile fundamentale de etică, cercetare a celulelor stem şi de clonare.

„Afirmaţia de mai sus vă şochează? E mai mult decât atât. Ştiţi de unde vin aceste celule embrionare?” Preotul Tad explică faptul că “embrionul are un strat exterior de celule pe care le putem vedea. Inelul exterior va deveni placenta, structura de ajutor pentru creşterea unui copil. În acelaşi timp, există un grup de cellule care stau în mijlocul embrionului. Aceasta este partea din embrion care va deveni copilul, omul. Ceea ce fac medicii este să extragă în mod violent dintr-un embrion uman viu, în creştere, celulele din interior, pentru a stabili o line celulară embrionică stem”.

De asemenea, cei mai mulţi dintre oameni cred că nu este nicio diferenţă fundamentală între clonarea terapeutică şi colnarea reproductivă. Nimic nu este mai departe de realitate.
Dumnezeu să binecuvinteze familia!
Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: http://catholic.net

Parintii romani se tem ca educatia sexuala la varste fragede ar putea duce la inceperea timpurie a vietii sexuale si la un numar mai ridicat de parteneri. In realitate, cercetarile demonstreaza exact contrariul. Tocmai de aceea, in multe tari din Europa educatia sexuala este disciplina obligatorie in scoala. In Romania, copiii si adolescentii invata in cadrul disciplinei optionale Educatie pentru sanatate despre sanatatea reproducerii si a familie. Citeste in articol programa scolara pentru sanatatea reproducerii si a familiei pentru clasele  I/ a XII-a.

Educatia sexuala acopera o gama larga de subiecte privind atat aspectele fizice si biologice ale sexualitatii, cat si aspectele emotionale si sociale. Aceasta recunoaste si accepta toti oamenii ca fiinte sexuale si inseamna mai mult decat prevenirea bolilor cu transmitere sexuala sau a sarcinii.

Educatia sexuala trebuie sa ajute tinerii :

  • sa obtina informatii exacte cu privire la drepturile lor sexuale si reproductive; informatii pentru a spulbera miturile; trimiteri la resurse si servicii;
  • sa-si dezvolte anumite deprinderi cum ar fi abilitatile de gandire critica, de comunicare si negociere, de luare a deciziilor; sentimentul de incredere in sine, capacitatea de a-si asuma responsabilitatea, capacitatea de a pune intrebari si de a cauta ajutor; empatie;
  • sa aiba atitudini si valori pozitive: deschidere, respect pentru sine si pentru altii, atitudine pozitiva fata de sanatatea sexuala si reproductiva.

In Romania, incepand cu anul scolar 2004-2005 s-a aprobat printr-un  Ordin al Ministrului Nr.4496 / 11.08.2004 introducerea in programele scolare a disciplinei optionale Educatie pentru sanatate. Curriculum-ul  a fost elaborat în varianta modulara si cuprinde urmatoarele module:

  • Educatia pentru sanatate, clasele I/a II-a;
  • Educatie pentru sanatate, clasele a III-a/a IV-a;
  • Educatie pentru sanatate, clasele a V-a/a VI-a;
  • Educatie pentru sanatate, clasele a VII-a/a VIII-a;
  • Educatie pentru sanatate, clasele a IX-a/a X-a;
  • Educatie pentru sanatate, clasele a XI-a/ a XII-a.

educatie sexualaIn cadrul disciplinei optionale Educatie pentru sanatate exista un capitol dedicat sanatatii reproducerii si a familiei pentru fiecare modul. Alte capitole, adaptate in functie de modul sunt: notiuni elementare de anatomie si fiziologie, igiena personala, activitate si odihna, sanatatea mediului, sanatate mintala, sanatatea alimentatiei, consumul si abuzul de substante toxice, accidente, violente, abuz, valori umanitare.

Sanatatea reproducerii si a familiei pentru clasele I/a II-a

Se recomanda cadrelor didactice ca pentru clasa I accentul sa fie pus, în special, pe domeniile Igiena personala si Sanatatea alimentatiei, iar la clasa a II-a pe Crestere si dezvoltare în perioada copilariei, Boli cauzate de lipsa de igiena, Sanatate mintala.

  • Eu si familia mea
  • Roluri in familie
  • Diferentele între fata / baiat (relatii sociale)

Pentru clasa a III-a prioritare sunt domeniile Igiena personala, Sanatatea alimentatiei, Sanatate mintala, iar pentru clasa a IV-a Activitate si odihna, Sanatatea mediului. Abordarea temei “Diferente fizice dintre perioada copilariei si pubertate” se poate realiza la nivelul clasei a IV-a. Se recomanda învatatorilor ca aceasta tema sa se discute în grupuri mixte

Sanatatea reproducerii si a familiei pentru clasa a III-a

  • Perceptii reciproce ale baietilor si fetelor
  • Modificari corporale la pubertate
  • Cum am aparut eu pe lume?

Sanatatea reproducerii si a familiei pentru clasele a V-a – a VI-a

  • Sentimentului de iubire fata de cei apropiati si a atasamentului fata de familie
  • Prietenia si iubirea: factorii care influenteaza deciziile de implicare/neimplicare în relatii interpersonale

Sanatatea reproducerii si a familiei pentru  clasele a VII-a – a VIII-a

  • Ceasul organismului feminin, ceasul organismului masculin
  • Comportament sexual responsabil: atitudini fata de debutul vietii sexuale
  • Mituri legate de sexualizare/comportament sexual (reactii comportamentale fata manifestarile anatomo-fiziologice ale pubertatii)
  • Infectii cu transmitere sexuala – comportamente cu risc în transmiterea HIV/SIDA
  • Planuri de viata: familie, relatii sociale, impactul vietii sexuale asupra viitorului
  • Conceptia si sarcina-riscurile sarcinii în pubertate si adolescenta pentru mama si copil
  • Sarcina nedorita si avortul – servicii sociale: planificare familiala, consiliere
  • Violenta în sexualitate, abuzul sexual

Sanatatea reproducerii si a familiei pentru clasele a IX-a – a XII-a

  • Comportament sexual-valori, toleranta, normalitate si devianta
  • Planificarea familiala. Conceptie, contraceptie
  • Comunicare si responsabilitate in relatia de cuplu.
  • Parentalitate-avort, abandon, pruncucidere.
  • Consilierea pre si post-testare HIV/SIDA

Sanatatea reproducerii si a familiei pentru clasele a XI-a – a XII-a

  • Disfunctii sexuale la femeie si barbat
  • Diagnoza prenatala
  • Identitate si orientare sexuala
  • Legislatia privitoare la sexualitate
  • Pornografia si prostitutia

De la ce varsta incepe oficial educatia sexuala in tarile din Europa:

  • 5 ani in Portugalia si Anglia;
  • 6 ani in Belgia, Franta, Grecia, Irlanda, Luxemburg si Suedia;
  • 7 ani in Cehia si Finlanda;
  • 9 ani in Germania;
  • 10 ani in Austria si Estonia;
  • 11 ani in Bulgaria si Islanda;
  • 12 ani in Danemarca, Norvegia Polonnia, Slovacia;
  • 13 ani in Olanda;
  • 14 ani in Spania si Italia;

Austria
Educatia sexuala este obligatorie in Austria din 1970. In scoala primara subiectele abordate in educatia sexuala includ diferentele fiziologice dintre sexe, procreere, sarcina, dezvoltarea fatului, si menstruatie. In clasele cinci-opt sunt discutate functiile organelor genitale punandu-se accentul pe procreere, menstruatie, masturbare. Din clasa a 8-a se discuta contraceptia, avortul, bolile cu transmitere sexuala si ingrijirea nou-nascutilor.

Bulgaria
Educatia sexuala nu este obligatorie in Bulgaria, si nu exista standarde minime pentru furnizarea acesteia. In multe scoli, parintii si elevii pot alege educatia sexuala ca disciplina optionala. Subiectele predate sunt in functie de varsta. La 11,12 ani informatii generale cu privire la sistemele de reproducere masculine si feminine. Iar intre 14-19 ani contraceptie si boli cu transmitere sexuala.

Danemarca
Educatia sexuala este obligatorie in Danemarca din 1970, dar le este lasata profesorilor libertatea de alegere cand, cat timp sa dedice si cum anume sa faca lectiile. Nu exista clauze sau conditii pentru a permite parintilor sa isi retraga copiii de la lectiile de educatie sexuala.

Finlanda

Educatia sexuala a devenit obligatorie in 2001 pentru clasele 7-9 (13 -15 ani). La aceasta categorie de varsta temele abordate sunt: maturizarea sexuala, sarcina, prima experienta sexuala, contraceptia, boli cu transmitere sexuala, asigurarea unui echilibru intre aspectele biologice si emotionale. In clasa a noua subiectele pe care se pune accentul sunt: organele sexuale, ejaculare, masturbare, avort, emotii, etica sexuala si minoritati sexuale.

Franta
In Franta educatia sexuala a devenit obligatorie in scoli in 2001. Parintii nu isi pot retrage copiii de la lectii. Lectiile sunt oferite atat in scolile primare cat si la cele secundare, incepand in jurul varstei de sase ani, iar parintii sunt uneori implicati. Regulamentul din 2003 a declarat ca educatia sexuala trebuie sa integreze cunostinte biologice si psihologice, dimensiuni emotionale, sociale, culturale si etice ale sexualitatii. Prevenirea si reducerea riscurilor sexuale, lupta impotriva violentei si a exploatarii sexuale a tinerilor, precum si lupta impotriva rasismului si a homofobiei sunt alte teme puse in discutie.

Germania
Educatia sexuala in scoli este obligatorie in Germania, si nu exista clauze care sa permita parintilor sa isi retraga copiii de la lectii. Scolile sunt obligate sa informeze parintii despre continutul si metoda de predare a educatiei sexuale in scoli. Aceasta este integrata in curriculum alaturi de subiecte, cum ar fi cetatenia, religia, etica si biologia.

Italia
Nu exista legi oficiale in ceea ce priveste educatia sexuala in Italia. Multe propuneri au fost prezentate in ultimii 30 de ani, dar fara succes. Este de asteptat ca un proiect de lege sa fie prezentat in legislatura urmatoare pentru a introduce o lege nationala in ceea ce priveste educatia sexuala in scoli. Prin proiectul de lege “Informare si Educatie Sexuala in scoala” se afirma ca este necesar sa se ofere informatii corecte despre sex si sa se educe tinerii pentru o viata sexuala sanatoasa, oferindu-le posibilitatea de a invata cum sa-si respecte propria lor sexualitate, dar si a altora. Educatia sexuala se face in licee, intre 14 si 19 ani. Informatia oferita pune accentul pe aspectul biologic si este predata de profesori de biologie.

Citeste programa completa a disciplinei optionale Educatie pentru sanatate.

Nota noastra:

Dupa cum se poate vedea, un material propagandistic care sustine educatia sexuala pe baza unor “studii”. Care studii nu stim ce reflecta, de vreme ce realitatea arata ca in tarile unde se face educatia sexuala la modul agresiv – de pilda, in Marea Britanie – efectele sunt exact cele la care se poate gandi orice om cu judecata si de bun simt: inceperea vietii sexuale la varste din ce in ce mai mici, promiscuitate, pervertire…

In plus, orele de educatie sexuala devin si ore de indoctrinare referitor la homosexualitate si alte devieri.

După mai multe tentative eșuate, se pare că România va avea o lege privind reproducerea umană asistată medical.

În luna noiembrie, Guvernul României, încă sub conducerea lui Emil Boc, a inițiat un proiect de lege privind reproducerea umană asistată medical (RUAM) cu terț donator. După mai multe consultări în cercurile medicale și de lobby și completări, comisiile de specialitate l-au votat favorabil, chiar azi, cu amendamente. Conform semnalelor transmise în presă de șeful Comisiei pentru Drepturile Omului, G. Frunda, există un consens care probabil va duce la adoptarea, cel puțin în Senat, a proiectului.

Federația Pro-vita, Alianța Familiilor din România și Asociația Provita Media au formulat un punct de vedere care a fost remis comisiilor. Puteți citi acest document mai jos sau îl puteți descărca de aici.

Spre deosebire de încercările de legiferare anterioare, care aveau lacune și grave vicii de tehnică legislativă, unele chiar de constituționalitate, proiectul curent nu pare să prezinte astfel de impedimente. În schimb, așa cum era de așteptat, caracterul anti-viață și utilitarist s-a păstrat și chiar s-a accentuat, ceea ce face o astfel de lege inacceptabilă pentru orice creștin conștient. Legitimarea și legiferarea nefirescului nu îl transformă pe acesta în firesc, ci deschid o nouă capcană pentru trestia șovăitoare care este omul modern.

Criticile și opoziția organizațiilor provita se bazează pe câteva argumente, anume că legea:

  • desconsideră interesul superior al copilului, punând accent pe nevoile adulților;
  • duce la pierderea unui mare număr de vieți omenești în stadiu incipient, întrucât majoritatea embrionilor creați prin fertilizare in vitro sunt distruşi;
  • subminează instituția familiei, prin asigurarea accesului la RUAM al cuplurilor necăsătorite și femeilor singure și prin încurajarea adulterului biologic (în cazul terțului donor);
  • echivalează trupul femeii cu o marfă;
  • este, în general, contrară demnităţii umane inerente fiecărei persoane.

Exprimându-și dezaprobarea clară față de legiferarea, de principiu, a oricăror astfel de tehnici, semnatarii opiniei pro-vita fac totuși câteva sugestii „în vederea limitării, pe cât posibil, a celor mai grave implicații morale, psihologice și sociale ale unei asemenea legiferări.”

Una din cele mai controversate prevederi este legiferarea expresă a gestației pentru altul, prin intermediul mamei purtătoare sau surogat. În acest moment, în lipsa unei legislații dedicate, mica publicitate este invadată de oferte de la mame purtătoare care se oferă, evident pentru bani grei!, să poarte copilul altui cuplu. Probabil unicul punct pozitiv al proiectului este limitarea gestației pentru altul la cazurile strict medicale și interzicerea, sub pedeapsă aspră, a primirii sau dării de foloase materiale. Din păcate, chiar și așa, înlocuirea vidului legislativ cu oficializarea, fie ea și restrictivă, a unei proceduri nefirești nu poate fi mulțumitoare și nici de acceptat. Ea nu este însă o surpriză și reflectă concepția seculară, mecanicistă, asupra persoanei umane, ignorând complet divinul din om și sacralitatea vieții.

Întrucât, după toate aparențele, vom avea o lege – proastă, evident, conform normelor eticii creștine – a reproducerii asistate, nu putem decât spera că cel puțin Biserica Ortodoxă Română și celelalte culte în egală măsură vor comunica credincioșilor, prin intermediul clericilor și pastorilor, mesajul și poziția adecvate față de această nouă sfidare a chipului și asemănării lui Dumnezeu prezente în om din clipa concepției.

Traseul legislativ și textul proiectului pot fi urmărite la www.senat.ro, căutând dupa L643/2011.

Reamintim că de anul trecut în România procedurile FIV și embriotransfer sunt parțial finanțate din bani publici.

Despre mama-surogat am mai scris și aici.

Vezi și eseul dr. Daniel Mazilu despre Legitimarea nefirescului.

 family1

Buletinul informativ al Aliantei Familiilor din Romania/ Nr. 181

Tratament pentru “minoritatile sexuale”. Deputatii rusi au votat tratarea chimica (“castrare chimica) a pedofililor. O propunere de lege similara a fost respinsa de parlamentarii de la Bucuresti (link).

Conferinta pe home-schooling. AFR a mai scris despre conceptual de home schooling (educarea acasa a copiilor, ca o alternative la sistemul public de invatamant). Am spus ca politicienii romani sunt inca tributary mentalitatilor socialiste, potrivit carora Statul trebuie sa controleze totul in viata cetateanului, inclusiv educatia. In alta state, unde scolirea acasa a copiilor este legala, analizele arata ca acei copii au rezultate academice mai bune decat cei din sistemul de stat. In Romania exista Asociatia Home Schooling Romania, care promoveaza acest concept. Greu de crezut, insa exista deja in Romania parinti care aleg sa nu isi trimita copiii la scoala, ci ii scolesc ei acasa de ani de zile, prevalandu-se de anumite portite legislative. Acum, asociatia HSC ii invita pe cei interesati la o conferinta nationala pe care o organizeaza pe 24.03 la Odorheiu Secuiesc, Informatii suplimentare se pot obtine de la adresa de email curcubetg@gmail.com.

Terapia pentru homosexualitate, cenzurata. Inspectoratul scolar din comitatul Montgomery din SUA a decis sa cenzureze orice mesaj legat de posibilitatea eliminarii atractiilor homosexuale. Inspectorul scolar zonal s-a declarat foarte deranjat de niste pliante distribuite in scoli de catre o asociatie care ofera consiliere acelor persoane care vor sa scape de atractiile homosexuale nedorite. Probabil inspectorul are un motiv foarte personal, iar mesajul cu pricina ataca un mit foarte raspandit, acela al homosexualitatii innascute si deci de neschimbat (aici).

China indulceste tonul in privinta politicii „o familie, un copil”. China a schimbat recent tonul sloganelor legate de politica ei de ani de zile, prin care o familie nu poate avea mai mult de un copil. S-a schimbat doar tonul, nu si legea in sine. Din cauza acestei legi, femeile insarcinate cu un al doilea copil sunt fortate sa faca avort si, acum cateva luni, o familie care reusise sa tina ascuns faptul ca are 7 copii (scandalos, pentru autoritatile chineze), a fost data afara din casa si au platit o amenda uriasa pentru „sfidarea” autoritatilor (aici).

Casatorii homosexuale in Maryland? Dupa ce guvernatorul statului american Maryland a promulgat legea care legalizeaza aceste parodii de casatorii in acest stat, cetatenii au decis sa blocheze eventuala intrare in vigoare a acestei legi, care va avea loc in ianuarie 2013. In fruntea campaniei pentru un referendum pe aceasta tema se afla bisericile negrilor, insa romano-catolicii din stat au anuntat ca se vor ralia demersului. Referendumul, conditionat de strangerea a 56.000 de semnaturi, ar urma sa aiba loc in noiembrie, alegatorii fiind cei ce ar deci daca vor sau nu sa aiba asemena „casatorii” in statul lor (aici).

Proiect de lege: inseminare artificiala si pentru femeile singure. Centristii si liberalii suedezi doresc promovarea unei legi care sa le dea dreptul si femeilor singure la inseminare artificiala. In opinia lor, nu este nevoia de doua persoane de sex opus pentru a creste optim un copil, ci este suficienta o singura femeie. Proiectul de lege este combatut insa chiar de colegii lor de coalitie, Crestin Democratii. Suedia este una dintre cele mai bizare state in privinta „minoritatilor” – perechile de homosexuali se pot „casatori”, perechile lesbiene au acces la inseminarea artificiala si, acum, aceasta deriva se doreste a fi dusa mai departe (aici).

Conteaza mamele? Acesta este titlul unui articol de opinie semnat de Elizabeth Marquardt in The Atlantic, despre industria inseminarii artificiale si a donarii de ovule, industrie care a ajuns sa creeaze copii cu tot felul de scheme parentale „alternative” (aici).

Reforma medicala a lui Obama ataca libertatea religioasa. Prin libertate religioasa intelegem dreptul si posibilitatea de a trai conform cu credinta personala. Reforma medicala promovata de presedintele american Obama le cere crestinilor sa nu se comenteze asupra a ceea ce se petrece in patul oamenilor, insa, pe de alta parte, sa plateasca contributii la un sistem medical care le foloseste banii pentru servicii imorale, cum ar fi avortul de pilda. Este greu de explicat de ce un sistem medical poate folosi banii contribuabililor pentru a subventiona avortul care, in realitate, nu este menit nici a vindeca o problema medicala si nici macar a o preveni. Aceeasi anomalie exista in Romania, unde banii nostri se duc inclusiv pe plata avorturilor (aici).

Avort selectiv in Albania. Consiliul Europei a dezbatut dezechilibrul dintre sexe existent in Albania, datorita acelei practicia avortului selectiv. Concret, sarcinile de sex feminin sunt distruse, rezultatul fiind ca, in societate, numarul baietilor a devenit prea mare fata de cel al fetelor. Ca si in India si China, parintii isi avorteaza fetitele, preferand baietii. Albania a legalizat avortul in 1995, dupa caderea comunismului, avortul fiind acum disponibil pana in saptamana 12. In acelasi, timp, guvernul spaniol, care deja intampina mari probleme in gestionarea crizei economice, este dator cu 5 milioane de euro clinicilor de avorturi (aici).

Sinucidere asistata in Elvetia. Conform cifrelor facute publice de doua organizatii, Exit si Dignitas, care faciliteaza sinucerea asistata in Elvetia, numarul celor ce isi sfarsesc astfel viata a crescut in ultimul an, in special in zona de limba germana a Elvetiei. Exit se ocupa cu sinuciderea asistata la domiciliu, iar Dignitas cu turismul suicidal (aici).

Candva Marea Britanie: fara „sot” si „sotie”. Dupa ce premierul Cameron a declarat ca guvernul sau doreste legalizarea „casatoriilor homosexuale”, activistii din aceasta tara au prins curaj si au inceput un lobby agresiv pentru eliminarea termenilor „sot” si „sotie” din intreaga legislatie britanica. Potrivit planului acestor activisti, cei doi termeni ar urma sa fie inlocuit cu „partea” si „partile”. Mentionam ca asemenea planuri, pe termen mai scurt sau mai lung, au activistii homosexuali din toate tarile, inclusiv cei din Romania, care militeaza pentru aberatia „casatoriilor homosexuale”, pentru propaganda in scoli si pentru abolirea diferentelor naturale dintre barbat si femeie, confirmate in legislatie (aici).

Experienta unei mame singure. Va recomandam un articol semnat de o mama singura, nu prin divort, ci prin propria optiune de a avea si a creste un copil fara a avea un sot si un tata pentru acesta. Dupa ani de zile, Bonnie Goldstein scrie astazi din perspectiva unei foste „femei eroine”, „femei moderne”, criticata in anii ’70, si ea afirma astazi ca, dupa ce i-a trecut fiorul revolutionar pe care l-a aruncat in fata societatii de atunci, a ramas tot ea singura cu copilul si cu responsabilitatile implicate (aici).

Propaganda perversiunilor in scolile canadiene. Va ganditi sa emigrati in Canada? Mai ganditi-va. Copilul dvs. ar putea sa vina acasa „scolit” in ale perversiunilor homosexuale. Acesta este planul recent al autoritatilor canadiene din provincia Alberta, evident deghizate sub lozinci nobile cum ar fi „diversitate” si „toleranta” (aici).

Miza „casatoriilor homosexuale”. Va recomandam un articol in limba engleza, intitulat „Care este miza casatoriilor homosexuale?” Autoarea enunta cateva adevaruri foarte simple, unul fiind acela ca legea nu poate fi separata de realitatea naturala a complementaritatii sexelor. Autoarea porneste de la decizia recenta a guvernatorului de Maryland de a promulga „casatoriile homosexuale” si arata ca legea trebuie sa tina cont de implicatii, de realitate si nu de emotiile unui grup de invidizi (aici).

Buletinul informativ al Aliantei Familiilor din Romania/ Nr. 182, 13 mar 2012

Romania imbatraneste. Ziarul Financiar relateaza ca Romania imbatraneste cel mai rapid din intreaga Europa. Nu e bine (link).

Demografie – Aparitii editoriale. Tocmai a fost publicata in SUA cartea expertului in demografie Susan Fink Yoshihara Population Decline and the Remaking of Great Power Politics (Potomac Books, 2012). (“Declinul populatiei si redefinirea politicii marilor puteri”) Cartea se lanseaza pe pista frazei binecunoscute a lui Auguste Comte din Secolul XIX: “Demography is destiny” (“Demografia e destin”) si puncteaza impactul viitorului demografic al umanitatii asupra distributiei la nivel global a puterii economice si politice in viitor.

Si Asia imbatraneste. Si “tigrul” asiatic imbatraneste. Motivul? Avortul si planificarea familiala (link).

Tata virgin. Asta e titlul sugestiv al unui articol publicat recent in New York Magazine despre un tanar din San Francisco care doneaza sperma femeilor care nu au soti sau nu doresc procrearea prin relatii sexuale cu barbati. A donat sperma la sute de femei si se preconizeaza ca deja ar avea cateva sute de copii. Copii pe care nu-i va cunoaste niciodata si care nu-l vor cunoaste nici ei pe el niciodata. Copii care vor fi privati de dreptul cel mai elementar al oricarei fiinte umane – dreptul la un tata biologic. Cool, ar zice unii, nu? Dimpotriva, noi zicem, tragic! (link)

Yankees Go Home! Asta-i cer africanii administratiei Obama. In toamna, diplomatia Obama a lansat un program agresiv de promovare a drepturilor homosexualilor in Africa. Planul are recul, dupa cum informeaza articolul alaturat publicat in The Atlantic Monthly. Africa nu iubeste homosexualitatea, homosexualii si nu vrea sa auda de “drepturi” pentru homosexuali. Imperialismul cultural obamian si britanic insa par sa spuna – nu aveti de ales. Noi avem banii, iar voi aveti nevoie de banii nostri. Faceti cum va cerem (link).

125.000 de semnaturi. Britanicii se ralieaza impotriva casatoriilor homosexuale. Premierul britanic Cameron si-a anuntat intentia de a legifera casatoriile homosexuale in Marea Britanie. Crestinii din toate denominatiile se raliaza. Acum aproape 3 saptamani au lansat o petitie online impotriva casatoriilor homosexaule. Pana acuma au strans peste 125.000 de semnaturi.

70% impotriva. Sondajele de opinie indica ca 70% dintre britanici se opun legalizarii casatoriilor homosexuale. Pare incredibil pentru aceasta tara, care a fost si este inca un varf de lance in promovarea homosexualitatii si a “drepturilor” homosexualilor in restul lumii. Sa se fi saturat oare britanicii de homosexualitate? (link)

25% in New York . In New York sunt 4.000 de adolescenti fara casa, adica copii ai strazii. 25% dintre ei sunt homosexuali. Homosexualii fac presiuni asupra forurilor publice pentru ajutorarea lor, justificand ca sunt adolescenti “abandonati” de familiile proprii cand s-au dat pe fata homosexualitatea. O pepiniera pentru pedofilii si homosexualii new yorkezi (link).

Homosexuali intoleranti. Dam exemple frecvente ca homosexualii sunt cei mai intoleranti indivizi din societate. Inca un exemplu, acela al lui Sarah Crank, o tanara de doar 14 ani, educata la domiciliul (homeschooling), care luna trecuta a avut curajul sa depuna marturie in parlamentul statului Maryland impotriva legalizarii casatoriilor homosexeuale. Homosexualii au lansat o actiune plina de ura impotriva ei, numind-o in cei mai vulgari termeni si amenintand-o cu moartea. Cititi aici si urmariti linkurile unde puteti citi stenograma marturiei tinerei crestine sau puteti audia versiunea audio. Felicitari ei! (link)

71% – Rusia. 71% dintre crestinii rusi merg la biserica in mod regular, afirma ultimele sondaje de opinie. Procentul e intr-o crestere vertiginoasa in comparatie cu 15 ani in urma. Marx si Lenin sunt morti, Hristos e viu! (link)

Drepturile homosexualilor. Consiliul ONU pentru Drepturile Omului s-a intrunit intr-o sesiune speciala recenta ca sa discute incalcarea “drepturilor” homosexualilor. Reprezentantii tarilor arabe si africane au refuzat sa participe si au iesit din sala (link).


Categorii

Cultura desfraului, Educatie, Facebook, Internet, New Media, Noile Tehnologii, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Razboiul impotriva sanatatii

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

16 Commentarii la “RETELELE SOCIALE SI FAMILIA/ Hipersexualizarea copiilor/ Cosmopolitan, o revista pornografica/ ADEVARUL DESPRE CELULELE STEM EMBRIONARE/ Promovarea educatiei sexuale in scoli (stiri familie)

  1. In Franta nu exista ora obligatorie (nici macar facultativa) de educatie sexuala in scolile primare.

  2. E noul o mare problemă
    În viaţa ortodoxă oare
    Şi ea stă pururi împotriva
    Tendinţelor înnoitoare ?

    Nu. Ea nu se’mpotriveşte
    Când noul este de folos,
    În Adevărul şi’n dreptatea
    Ce ni le-a dat Domnul Hristos.

    Din Adevărul scripturistic
    Ştim că nimic nu-i nou sub soare,
    (Ca scop), chiar dacă-i nou ca formă
    Structură, taină şi culoare.

    Nimic nu-i nou pentru zidire,
    Din noul ce l’am conceput.
    E nou prin ce vrem noi să facem,
    Prin ceia ce nu am ştiut.

    E nou prin ce’nţelege mintea,
    Descoperind taina zidirii,
    Dar nu e nou nimic sub soare
    În legile şi rostul firii.

    E nou prin noua folosire
    Dar nu e nou cu’adevărat,
    Nimic, în legile zidirii
    Şi-n felul cum le’am combinat.

    Cu cât descoperim mai multe,
    Cu’atât le folosim mai rău,
    Mai egoist şi mai satanic
    Şi mai străini de Dumnezeu.

    Abia de ştim câteva taine
    Şi’am creat iadul pe pământ,
    (Văpaia focului atomic)
    Că nu’nvăţăm prin Duhul Sfânt.

    Ne’am repezit trufaşi şi lacomi
    Să mutilăm toată natura
    Nu s’ascultăm de Domnul slavei
    Ca s’alungăm dintre noi ura.

    Ne şi vedem “stăpâni” în Cosmos
    (Prin cele ce-am descoperit),
    Deşi simţim, CĂ CECUNOAŞTEM
    E MAI NIMIC, ( din infinit),

    Că-n ce putem şi-n ce cunoaştem
    Nu vom “pleca” pământ,
    Decât prin ce ni s-a dat nouă,
    Şi’n ce ne spune Duhul Sfânt.

    Trufia luciferiană
    Ne-a îmbătat şi ne-a vrăjit
    Să nu vedem c’abia de suntem
    Un fir de praf, în infinit,

    Că nu ştim cine ne conduce,
    Că orice viciu ne răpune
    Şi că minciuna-i pretutindeni
    Şi stăpâneşte’ntreaga lume.

    Că lupta dură’a existenţei
    Se dă’ntre bine şi-ntre rău
    Între lumină şi întuneric
    În care nimic nu e nou,

    Că noul, din cei vechi derivă
    Că are acelaşi scop de dus,
    (Fie pe faţă şi-n lumină
    Fie viclean şi-n chip ascuns),

    Că sabia, lancea sau arcul
    Ori armele sofisticate
    Acelaşi scop îl au pe lume,
    Acela de-a aduce moarte,

    Că noul şi tehnologia,
    A celeaşi scopuri vor sluji
    De a produce, a “cunoaşte”
    A desfăta şi-a cuceri.

    Tot ce se ştie dinainte
    Şi tot ce s-a descoperit
    E tot aceiaşi năzuinţă
    Ce se exprimă diferit.

    Omul va fi mereu acelaşi
    Oricât de mult şi-ar transforma
    Vorbirea, portul, mintea, viaţa,
    Cât pe pământ va exista.

    Aceleaşi legi ce ne dau şansa
    Trăirii noastre pământeşti
    Ne ţin legaţi prin trup de glie
    Şi cele ce îs ei fireşti.

    Oricât de mult am schimba forma
    Culoarea,modul, conţinutul,
    Prin nou şi prin mai nou tot timpul
    Omu-i acelaşi şi pământul.

    Schimbarea cea adevărată
    (În Duhul) prin transfigurare,
    Adusă de Iisus din ceruri
    E noul, (unic) de sub soare.

    Că omul nou spune scriptura
    Este un ‘’nou ‘’ cu’adevărat,
    Desferecat din legătura
    Ce-o face moartea prin păcat.

    O nouă hrană ne dă viaţă
    (Prin Duhul Sfânt), Har şi putere
    Şi ne desprinde de ţărână
    Spre-a merge-n cer, prin înviere.

    Ortodoxia nu se’opune
    Accesului la noutate
    Ci noii forme mai subtile
    De a primi prin “nou”, păcate .

    Căci noutatea omenească
    Adesea-i răul convertit
    În forme noi sofisticate
    Spre a fi mai lesne de primit,

    Cu consecinţe mai profunde
    Mai pervertite, mai şirete
    (Cu paşi mărunţi, vicleni şi siguri)
    Şi cu satanice efcte.

    Aceste forme ticăloase
    Prin noul cel atrăgător
    Pătrund în lumea iubitoare
    De desfătări şi trai uşor.

    Creştinătatea reformată
    Au înnoit nou peste nou
    În care rău-şi face treaba
    Şi vine iarăşi cu alt rău.

    Ortodoxia modernistă
    S-a înnoit puţin mai greu
    Iterpretându-şi înnoirea
    Ca dar trimis de Dumnezeu.

    Ce, n’au primit demult cei laici
    Astăzi găseşti în mânăstire,
    Că…, multe-s vechi şi depăşite
    De noua formă de…, “iubire”.

    Duhul trufiei moderniste
    Impune, cere răspicat,
    Convinge peste tot şi’aduce
    Prin nou, accesul la păcat,

    Păzind cu mare acrivie
    Să nu se piardă, (ce-a adus).
    Că…, timpul, lumea, mintea-i alta,
    Nu-i ca pe vremea Lui Iisus.

    Nu ne întoarcem la trăirea
    Şi la…,metodele de’atuci,
    Timpul modern, inerpretează
    Şi aduce noul şi’n porunci.

    Elita lumii cu pretenţii
    (Prin nou), în viaţa socială
    Face reforme din reforme
    Schimbând (în timp) vechea morală.

    Multe din rele par azi bune
    Şi mult din bine pare rău
    (Medieval, fără valoare),
    Prin răul vechi în veşmânt nou.

    Dar omul cel setos de rele
    De desfătări şi de păcate
    Îşi manifestă acelşi pofte
    În forme noi şi rafinate.

    Aceleşi pofte, vechi şi vicii
    Acum lucrează mai ascuns
    În omul istruit de noul,
    Modern, (“deştept” fără Iisus).

    Ortodoxia nu se’opune
    La cele noi, folositoare
    Ce nu sunt împotriva firii
    Şi căilor mântuitoare .

    Ea pururea susţine omul
    Şi noul care-i de folos
    Care respectă decalogul
    Şi Adevărul lui Hristos .

    Desigur că n’acceptă noul
    Ce se arată a fi bine
    Şi-n mod flagrant încalcă legea
    Şi rânduelie divine.

    Reforme noi , scopuri ascunse
    În formă nouă prezentate
    Aduc şi-n viaţa ortodoxă
    Mutări în rău, prin noutate.

    Căci răul vechi în formă nouă
    Va înşela umanitatea
    Şi-un alt Iisus, “deştept” şi…, falnic
    Ne va aduce…, noutatea.

    Ortodoxia nu respinge
    Nu se opune la ce-i “nou”,
    Ea se opune totdeauna
    La ceia ce aduce rău .

  3. Am mai atras atentia asupra violentei verbale si emotionale la care sunt supusi copiii nostrii cand ies din sinul familiei.Si totul pleaca de la gradinita unde programa este incarcata special de spiridusii de la centru(oare ei nu au copii?),iar doamnele educatoare sunt incarcate de nervi.Toate au aceeasi tinta:niste copii simpatici si fara pacate.
    Nu e o campanie de presa,e o realitate simtita pe propria piele:
    http://youtu.be/ULhtKO9A6Es

  4. Educatie sexuala din plin si educatie religioasa lipsa. Frumos asa. Educatia sexuala din scoli nu previne deloc inceperea vietii sexuale timpuriu sau sarcinile nedorite. Din contra. Am sa postesz cateva date despre acest subiect, poate va fi folositor.

    • La sfârşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70, o reţea alcătuită din grupuri de presiune, finanţate de guvernul britanic, a început să pună în practică o agendă largă, ce includea teme ca: eugenia, controlul populaţiei, reforma legislaţiei familiei şi a moravurilor sexuale, educaţia sexuală şi pentru sănătate şi drepturile copiilor. Ţinta acestei campanii era de fapt separarea activităţii sexuale de naşterea copiilor şi căsătorie. Lansarea pilulei contraceptive, care a avut loc în 1961, a facilitat acest lucru. Pentru separarea activităţii sexuale de căsătorie era necesară o schimbare majoră a normelor sociale.
    • Educaţia sexuală din şcoli a devenit un câmp de bătaie ideologic, în care războiul se ducea pentru câştigarea inimilor şi minţilor copiilor. Organizaţiile finanţate de guvern s-au opus ferm dreptului părinţilor de a-şi retrage copiii de la orele de educaţie sexuală. Încercările parlamentului de a limita activităţile paradoxale ale acestor organizaţii au eşuat, deoarece termeni cum ar fi „consideraţii morale” şi „viaţa de familie” au fost interpretaţi atât de larg încât au fost goliţi de sensurile reale.
    • Cea mai insidioasă „reformă” a fost eliminarea părinţilor de la deciziile ce afectează în mod vital viaţa copiilor lor. Prima şi cea mai importantă dintre schimbările de politici, în acest sens, a fost oferirea de contraceptive copiilor minori, fără cunoştinţa sau consimţământul părinţilor.
    • Părinţii se luptă, în tribunale şi parlament, pentru a-şi recâştiga responsabilitatea spre binele copiilor lor. Interpretarea voit ambiguă, dată de adepţii promovării sexului în rândul tinerilor, atât din tribunale, cât şi din rândul legislatorilor, a făcut ca majoritatea acestor încercări să fie ineficiente. Răspunsul strict medical la sexualitatea adolescenţilor, oferit de şcoli, a dus la reducerea şi mai mult a controlului, şi aşa slab, pe care părinţii ar fi putut să-l exercite asupra copiilor lor.
    • Instituţia Unitatea privind Sarcina la Adolescente a fost înfiinţată de guvernul britanic pentru a reduce rata sarcinilor în rândul adolescentelor. În Marea Britanie această rată este cea mai mare din vestul Europei. Politica guvernului britanic se bazează pe strategii care s-au dovedit a fi ineficiente, şi care, în special, lărgesc accesul la contracepţie al adolescenţilor, oferindu-le o educaţie sexuală mai explicită. Reacţia oficială la criza din educaţia sexuală a tinerilor, recunoscută pe larg, rămâne promovarea prezervativului. Aceasta în pofida faptului că el oferă, în special fetelor, doar protecţie limitată în cazul unor infecţii cu transmitere sexuală.
    • Alternativa de încurajare a abstinenţei în rândul tinerilor a fost întâmpinată cu ostilitate atât în cercurile oficiale, cât şi în cele semi-oficiale.
    • Ostilitatea faţă de educaţia pentru abstinenţă, cuplată cu susţinerea politicilor de eşec, poate fi înţeleasă doar în termenii ideologiei îmbrăţişate de cei ce doresc să schimbe structurile sociale şi să înlocuiască influenţa parentală cu autoritatea statului. Helen Brook scrie în acest sens:
    „În prezent, Statul Parental are privilegiul de a lua decizii majore: în mod obiectiv şi fără pasiune, Statul decide ce este cel mai bine pentru copil.”

  5. Reţeaua

    La sfârşitul anilor ’60, începutul anilor ’70, (în Marea Britanie – nota trad.) au existat numeroase campanii politice intense, generate de un nucleu de organizaţii din domeniul controlului naşterilor (adică contracepţie, sterilizare şi avort). Dintr-o analiză a rapoartelor lor anuale a devenit clar că un număr relativ mic de oameni era implicat, într-un grad surprinzător de mare, într-o serie de organizaţii de presiune. Această reţea de organizaţii nu aveau în comun doar acelaşi personal, ci şi aceleaşi fonduri, aceeaşi ideologie şi, uneori, aceleaşi adrese. Reţeaua era susţinută de grupuri de interese şi alimentată cu granturi din diverse departamente guvernamentale. În centrul reţelei se afla Asociaţia pentru planificare familială (Planned Parenthood Association) cu colecţia sa de filiale. Era o structură puternică cu o influenţă enormă.
    Investigaţii ulterioare au dat la iveală faptul că reţeaua avea o agendă largă, ce includea eugenia, controlul populaţiei, reforma legilor familiei şi moravurilor sexuale, educaţia sexuală şi pentru sănătate şi drepturile copiilor. Tentaculele sale s-au extins către edituri, instituţii medicale, educaţionale şi de cercetare, către organizaţii de femei şi către servicii matrimoniale. S-a dovedit că această reţea are o influenţă majoră asupra mass-media şi asupra oficialilor permanenţi din departamente guvernamentale relevante, ce erau proporţional implicaţi şi la nivel internaţional, cu consecinţe ce nu puteau fi imediat evaluate.
    Pe parcursul anilor ’70, a fost publicată broşura cu un titlu intrigant: Omul din spatele lui Hitler: un neamţ care avertizează lumea. Teza sa era că mişcarea pentru eugenie, care câştigase popularitate la începutul sec. XX, a intrat în ilegalitate după holocaustul din Germania nazistă, dar era încă activă şi funcţiona prin organizaţii ce promovau avortul, eutanasia, sterilizarea şi sănătatea mintală. Autorul cerea cititorilor să privească cu luare aminte la ţările lor şi la cele vecine, asigurându-i că vor vedea cum membrii şi comitetele acestor organizaţii nu vor întârzia să devină din ce în ce mai vizibili.
    Alte cărţi şi lucrări din surse independente au confirmat ulterior că aşa s-a întâmplat în realitate. În Africa, a fost publicată All Kinds of Family Planning; în Columbia, The Structure of Genocide, iar în Franţa, Un Complot Contre La Vie. Ultima, o carte atent documentată, punea în discuţie geopolitica avortului şi controlul populaţiei, ca mijloace de influenţă a puterii la nivel mondial. Această politică aparţinea câtorva oameni, „cei mai bogaţi dintre bogaţi”, care se simţeau ameninţaţi de creşterea puterii naţiunilor sărace, din ce în ce mai numeroase şi al căror progres economic era încet, dar sigur.
    O remarcabilă carte a fost publicată în SUA, carte care analiza activităţile Consiliului de Educaţie şi Informare Sexuală a Statelor Unite (Sex Information and Education Council of the United States (SIECUS)). Se intitula The SIECUS Circle: A Humanist Revolution (Cercul SIECUS: o revoluţie umanistă). SIECUS a fost înfiinţat în 1964 şi nu a pierdut deloc timpul în a se angaja într-un program de inginerie socială prin mijloacele educaţiei sexuale în şcoli. Primul său director executiv a fost Mary Calderone, care avea legături strânse cu organizaţia de planificare familială, Planned Parenthood, echivalentul american al Asociaţiei pentru planificare familială din Marea Britanie. După cum scrie în volumul The SIECUS Circle, Calderone susţinea următoarele sentimente şi teorii avansate de umanistul Rudolph Dreikus:
    • Confuzia sau inversarea sexelor, sau a rolurilor sexelor;
    • Eliberarea copiilor de familii;
    • Abolirea familiei tradiţionale.
    Chiar dacă autorii acestor cărţi începuseră investigaţiile lor, pornind de la diferite puncte de vedere, concluzia la care au ajuns toţi era că există un atac internaţional planificat cu atenţie asupra naturii familiei şi asupra valorii vieţii umane, atac ale cărui rădăcini duc înapoi aproape 200 de ani.

  6. Teama de oameni

    Mişcarea pentru controlul populaţiei îşi are originea în Eseul despre principiul populaţiei, scris de reverendul Thomas Malthus, în 1798, în care autorul susţinea că populaţia va creşte întotdeauna într-un ritm mai mare decât resursele de hrană, iar rezultatul va fi creşterea sărăciei, a mizeriei şi a viciilor. Singura soluţie pe care Malthus a fost capabil să o propună a fost abstinenţa sexuală pentru săraci.

    Charles Darwin a descoperit eseul lui Malthus când scria Originea speciilor şi a început să-şi extindă scopul lucrării sale despre regnul animal, astfel încât să includă şi omul. El considera că societăţile civilizate au slăbit din cauza unei compasiuni inadecvate:

    La sălbatici, cei slabi de minte sau cei slabi fizic sunt rapid eliminaţi… Noi, oameni civilizaţi, din contra … construim aziluri pentru imbecili, schilozi şi bolnavi, instituim legi proaste şi medicii noştri fac tot ce le stă în putinţă să salveze viaţa fiecăruia, până în ultima clipă… Astfel, membrii slabi ai societăţilor civilizate îşi promovează neamul. Nimeni dintre cei care se ocupă de creşterea animalelor domestice nu se va îndoi de faptul că acest lucru trebuie să fie foarte ofensator pentru rasa umană.
    Vărul lui Charles Darwin, Frances Galton, psiholog, a îmbrăţişat ideile lui Darwin şi le-a utilizat pentru a formula „ştiinţa” eugeniei. Ideea de bază a acesteia este că anumiţi oameni sunt de neam superior, iar rasa poate fi îmbunătăţită prin înmulţire selectivă.

    Întrebarea care i-a preocupat imediat pe eugenişti a fost, cum îi opreşti pe cei de rasă inferioară să se înmulţească ca să nu deterioreze rasa? Această întrebare a marcat începutul mişcării pentru controlul populaţiei.
    Doi dintre cei mai influenţi propagandişti ai controlului populaţiei au fost Marie Stopes în Anglia şi Margaret Sanger în America, care erau rasiste şi adepte ale teoriei eugeniei. Interesul lor primordial în controlul naşterilor nu era să le ajute pe femei să-şi spaţieze copiii, ci să împiedice naşterile la grupurile din societate considerate de ele a fi indezirabile. Marie Stopes scria:

    “Societatea permite bolnavilor, celor lipsiţi de valoare din punct de vedere rasial, celor nesocotiţi, neîngrijiţi, slabi de minte, celor mai de jos şi mai proşti membri ai comunităţii să producă zeci de mii de copii, de nenumăraţi copii inferiori deformaţi şi opriţi în creştere… o mare parte din aceştia sunt sortiţi, prin însăşi moştenirea lor fizică, să fie, în cel mai bun caz, parţial întreţinuţi, secând astfel resursele claselor ce stau deasupra lor şi care au simţul responsabilităţii. Clasele superioare, eliberate de cheltuielile instituţiilor, spitalelor, închisorilor şi aşa mai departe, în principal umplute cu oameni de rasă inferioară, vor putea să-şi permită să-şi lărgească propriile lor familii.”
    Ca răspuns la această problemă, ea promova:
    “Sterilizarea celor total neadecvaţi pentru a fi părinţi să devină posibilă imediat şi chiar să devină cu adevărat obligatorie.”

    Margaret Sanger, fondatoarea Federaţiei de planificare familială din America (Planned Parenthood Association), a inventat sloganul „Controlul naşterilor – pentru crearea clasei de oameni rasaţi”. Împărtăşind îngrijorarea dnei Stopes privind obiceiurile de înmulţire a celor pe care-i considera „cel mai puţin potriviţi să continue rasa”, ea a elaborat „Planul pentru pace” (Plan for Peace), care includea următoarele recomandări:
     Aplicarea unei politici aspre şi rigide de sterilizare şi segregare a acelei clase de populaţie ale căror progenituri sunt deja deteriorate sau a căror moştenire este de aşa natură încât urmele lor indezirabile pot fi transmise urmaşilor;
     Repartizarea pe ferme şi gospodării a acestor oameni segregaţi, unde să fie învăţaţi să lucreze de către instructori competenţi pe toată durata vieţii lor.
    Nici Stopes, şi nici Sanger nu au avut şansa să-şi realizeze programele lor de sterilizare în masă în societăţile libere în care trăiau, şi ambele, în consecinţă, detestau democraţia. Totuşi, venirea la putere a Partidului Nazist în Germania, în 1933, care punea accent pe puritatea rasială, în sfârşit, le-a dat adepţilor eugeniei şansa de a-şi pune teoria în practică.
    Programul nazist care prevedea crearea unei rase superioare s-a îndreptat rapid de la programele de sterilizare în masă, de la eutanasia oamenilor handicapaţi mintal şi fizic, la lagărele de concentrare, în care peste 6 milioane de oameni, femei şi copii, consideraţi a fi inferiori din punct de vedere genetic, au fost ucişi în camerele de gazare.
    După război, când adevărul despre aceste programe a fost dat la iveală, mişcarea eugenică a trebuit să intre în ilegalitate, iar termenul „controlul naşterilor”, care avea puternice conotaţii naziste, a fost înlocuit cu „planificarea familială”. Eugeniştii şi adepţii planificării familiale au trebuit să găsească o nouă justificare pentru activităţile lor. Ideea originală că lumea era suprapopulată le oferea o astfel de justificare. Aşa s-a născut mişcarea pentru controlul populaţiei.

  7. Proiectul revoluţiei sexuale

    Timp de aproape două mii de ani, în lumea occidentală a existat un angajament de bază – care chiar dacă nu era pus în practică – la idealul asocierii relaţiei sexuale cu dragostea şi fidelitatea, în contextul mariajului monogam. Totuşi, pe la mijlocul secolului XX, s-au produs schimbări majore, destul de diferite prin natura lor de primele perioade de comportament sexual permisiv. Printre cei mai influenţi şi mai evidenţi factori ai acestei schimbări au fost Rapoartele Kinsey, publicate în 1948 şi 1953 şi finanţate de Fundaţia Rockefeller.

    Alfred C. Kinsey, biolog, a aplicat, în cazul a peste 12.000 de oameni, tehnicile utilizate de el în studierea viespilor. Din datele pe care le-a colectat, a dovedit, spre satisfacţia sa, că nu existau lucruri precum „normalitate” şi „anormalitate”, în comportamentul sexual, şi nici aprecieri precum „bine şi rău”. Valabilitatea tehnicilor selective a fost contestată imediat după apariţia primului raport. Respondenţii nu reprezentau un eşantion aleatoriu de populaţie, ci erau voluntari. Devenea prea evident faptul că rezultatele depindeau total de tipul persoanei care a participat în mod voluntar.

    În ciuda nepotrivirii metodelor utilizate de Kinsey, pretenţiile susţinute în aceste rapoarte au început a fi tratate rapid ca fapte şi au fost utilizate de mass-media, de „minorităţile sexuale” şi de grupurile de interese drept scuză pentru libertăţile sexuale. Sexul a devenit o marfă de exploatat, iar iubirea un subiect de evitat. Golurile din metoda lui Kinsey au fost arătate chiar de atunci: aproape un sfert din eşantionul de bărbaţi proveneau din rândul prizonierilor, inclusiv câteva sute de bărbaţi care se prostituau, iar copiii, în vârstă de numai două luni, erau stimulaţi sexual, pentru a arăta că omul se poate bucura de activitatea sexuală încă din fragedă pruncie. Date colectate din surse îndoielnice erau prezentate ca cercetare ştiinţifică serioasă. Cu toate acestea, este imposibil să subestimezi influenţa mare pe care aceste rapoarte, atât de des citate, au avut-o asupra atitudinilor sexuale, comportamentului sexual şi politicilor de educaţie sexuală. Rapoartele Kinsey au oferit un plan pentru misiunile de educaţie sexuală, iar efectele lor pe termen lung asupra societăţilor vestice sunt evidente.

    Ideologia lui Chisholm

    Nu există un exemplu mai bun de ideologie pe care să se sprijine educaţia sexuală decât ideile conţinute în broşura Pot oamenii să înveţe să înveţe?, scrisă de dr. Brock Chisholm. Umanist de formaţie, acesta a fost director al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi apoi preşedinte al Federaţiei Mondiale pentru Sănătatea Mintală.

    Chisholm susţinea ideea unui guvern mondial şi credea că cei care i se opun erau nevrotici, egoişti sau bolnavi mintal. El era convins că cea mai serioasă barieră ivită în calea dezvoltării unui mod civilizat de viaţă în lume era conceptul de „bine şi rău”, un concept ce trebuia eradicat, după părerea sa. Codurile de credinţă, regulile fixe sau dogmatismul reprezentau o anatemă pentru el. Copiii trebuiau eliberaţi de „prejudecăţile” naţionale, religioase sau alte „prejudecăţi” culturale impuse lor de părinţi şi autorităţile religioase. El îi vedea pe părinţi drept nişte dictatori şi opresori ai naturii superioare a copilului şi credea că educaţia sexuală trebuie introdusă de la vârsta de nouă ani, eliminând „modelul adulţilor” – prin forţă, dacă este necesar. Ideologia lui Chisholm este adânc înrădăcinată în gândirea despre propaganda pentru educaţie sexuală şi se regăseşte în multe materiale şi publicaţii de educaţie sexuală radicale.

    Federaţia Internaţională de Planificare Familială

    În 1952, Margaret Sanger a înfiinţat Federaţia Internaţională a Planificării Familiale (cunoscută după acronimul englezesc IPPF – International Planned Parenthood Federation – nota trad.), organism dedicat promovării şi acceptării planificării familiale în toată lumea, cu sediul la Londra. Cele opt asociaţii membre fondatoare includeau Asociaţia Britanică de Planificare Familială şi Federaţia de Planificare Familială din America. În acelaşi an, a fost înfiinţat şi Consiliul privind Populaţia de la New York, cu scopul de a oferi date ştiinţifice temeinice pentru a orienta guverne şi persoane în abordarea chestiunilor privind populaţia şi pentru „a îmbunătăţi calitatea vieţii oamenilor, a ajuta oamenii de pretutindeni să-şi dezvolte întregul potenţial” . Fondatorul Consiliului, John D.Rockefeller III, a jucat un rol crucial în convingerea Naţiunilor Unite ca să se angajeze în controlul populaţiei.

    Controlul populaţiei prin educaţie sexuală
    Atât Consiliul privind Populaţia, cât şi IPPF au fost şi sunt extrem de activi în elaborarea şi implementarea unor campanii masive pentru acceptarea tehnologiei contraceptive.
    Pilula contraceptivă a fost invenţia Margaretei Sanger. Ea a înfiinţat Biroul Margaret Sanger, care a finanţat crearea pilulei. Introducerea pilulei în 1960 a dus la răspândirea contracepţiei în întreaga lume. Femeile erau asigurate că, de acum încolo, în sfârşit, vor avea libertatea de a-şi controla fertilitatea şi că actul sexual putea fi separat complet de reproducere. Lor li se spunea că pilula era „sigură” şi te puteai baza 100% pe ea.
    Nu este dificil să estimezi profitul pe care-l reprezintă pilula pentru industria farmaceutică. Nu este nici dificil de imaginat cât de importantă era promovarea pilulei pentru revoluţionarii sexului, instructorii de educaţie sexuală şi planurile lor pentru „minunata lume nouă”.
    Totuşi, după un timp de experimente şi reflecţie, a devenit cunoscut – deşi nu şi pentru consumatoare – că noul medicament-minune nu era chiar atât de sigur sau eficace, şi implica riscuri considerabile pentru sănătate. Cei care au îndrăznit să facă publice problemele asociate cu pilula şi riscurile ei potenţiale, când pilula este prescrisă adolescentelor, erau catalogaţi imediat ca fiind mincinoşi, care sperie lumea, sau ca fiind de partea Papei.
    Există de asemenea o campanie în toată lumea de promovare a avortului şi a sterilizării „temporare” sau permanente, ca urmare a „eşecului” ţărilor din lumea a treia de a utiliza eficient contraceptivele. Campania pentru controlul populaţiei mai implică multe alte acţiuni, cum vom vedea mai încolo. Realitatea este că IPPF, în prezent, are legături cu asociaţii de planificare familială din 180 de ţări din toată lumea (în România, IPPF este reprezentată de organizaţia Societatea pentru Educaţie Contraceptivă şi Sexuală (SECS) – nota trad.), având scopul să meargă mai departe de serviciile de planificare familială, oferite în ţările subdezvoltate.
    În 1976, IPPF a elaborat Strategia de reforme legislative şi interpretarea sa de către asociaţiile de planificare familială (Strategy of Legal Reform – and How FPAs Are Interreting It. Din aceasta reieşea clar că IPPF are nevoie de asociaţiile naţionale de planificare familială pentru găsirea unor surse de legi şi argumente pe care sa-şi bazeze reformele – reforme ce nu se limitează la servicii de planificare familială. Sub titlul general de „statut al femeii”, reformele avute în vedere includeau dreptul femeii la avort, vârsta tot mai mică a consimţământului pentru servicii de control al naşterii „pentru a răspunde nevoilor tinerilor” şi, desigur, educaţia sexuală obligatorie.

    Opt ani mai târziu, în raportul Dreptul omului la planificarea familială, IPPF a mers chiar mai departe, afirmând că:
    ” Asociaţiile de Planificare Familială şi alte organizaţii neguvernamentale nu ar trebui să considere absenţa legilor sau existenţa unor legi nefavorabile ca o scuză pentru inactivitatea lor. Acţiunile în afara legii sau chiar încălcarea legii fac parte dintr-un proces ce stimulează schimbarea.”

    Pentru a-şi atinge scopurile IPPF încurajează, de asemenea, un climat al opiniei publice în care guvernele pot fi convinse să accepte responsabilitatea controlului naşterilor, prin servicii de control al naşterilor. Şi, aşa cum guvernele reacţionează cu programe de finanţare, filialele IPPF oferă un nucleu de personal în jurul cărora se pot forma servicii de control al naşterilor. Acest personal de conducere instruieşte alt personal (inclusiv personal din rândul funcţionarilor publici) şi, în acest fel, activităţile IPPF sunt integrate în programele guvernamentale şi este asigurat controlul maximum. Acest lucru explică de ce în Marea Britanie ne lovim de eschivare şi escamotare când abordăm oficialii guvernului în legătură cu activităţile IPPF şi FPA (Asociaţia de Planificare Familială).

    Publicaţiile IPPF subliniază frecvent nevoia de a intra în contact cu tinerii şi de a-şi implementa abordările proprii faţă de problema populaţiei, viaţa de familie şi educaţia sexuală. Manualele şi materialele de educaţie sexuală recomandate tinerilor de către IPPF, totuşi, au puţin în comun cu viaţa de familie. Ideologia lui Chisholm este mai evidentă aici: fără „bine şi rău”, fără bariere ale activităţii sexuale, cu excepţia insistării asupra utilizării contraceptivelor la tineri. Paradoxal, această abordare a relaţiilor sexuale încurajează la tineri o activitate pe care cineva şi-ar imagina-o drept ostilă chiar controlului populaţiei, adică activitate sexuală crescută.

    Adepţii controlului populaţiei, în prezent, recunosc că principala influenţă asupra atitudinilor cuplurilor faţă de fertilitate nu este disponibilitatea contracepţiei şi avortului, ci cultura în care trăiesc. Deoarece majoritatea culturilor sunt centrate pe familie – dacă mărimea familiei în ţările în curs de dezvoltare va fi adusă la un număr foarte mic şi chiar la o familie fără copii, obişnuită în Occident şi în ţările dezvoltate –, oamenii din aceste ţări trebuie modelaţi ca să se conformeze ideii şi valorilor societăţilor consumiste occidentale moderne. Printre conceptele-cheie se află: sexul şi căsătoria şi sexul şi creşterea copiilor nu au nimic în comun; concubinajul este o alternativă viabilă şi chiar dezirabilă la căsătorie, iar copiii au dreptul la propria lor viaţă sexuală, fără intervenţia părinţilor.

    Când sunt adoptate asemenea atitudini, ratele natalităţii scad. De aici şi atacul asupra familiei, care face parte întotdeauna din programele de educaţie sexuală instigată sau influenţată de mişcarea pentru controlul populaţiei. Pentru a înţelege pe deplin implicaţiile tipului de educaţie sexuală pe care promotorii controlului populaţiei o promovează tabelul care urmează mai jos este revelator. Acesta a fost trimis iniţial de către Frederick S. Jaffé, vicepreşedintele organizaţiei de planificare familială Planned Parenthood/World Population spre Bernard Berelson, fost preşedinte al Consiliului pentru Populaţie. Berelson, evident, a luat aceste propuneri în serios, pentru că a inclus multe dintre ele, chiar pe cele mai radicale, într-un discurs care îţi dă fiori, întitulat: „Dincolo de planificarea familială” („Beyond Family Planning”), ţinut la Conferinţa despre populaţie la Dacca, în 1969. Printre ideile sale, au apărut unele teme familiare precum: includerea materialelor despre populaţie în şcolile elementare şi medii; manipularea directă a structurii familiei; promovarea a două tipuri de căsătorii, una fără copii, foarte uşor de dizolvat şi cealaltă cu copii şi stabilă.

  8. Un număr de propuneri stabilite de Jaffé şi Berelson au fost deja aplicate în Marea Britanie, uneori pe uşa din spate:
     Educaţie sexuală obligatorie în şcoli;
     Educaţie sexuală cu tendinţa de a sublinia că activitatea homosexuală este normală şi naturală;
     Finanţarea de la buget a medicilor, care oferă servicii de contracepţie, avort şi sterilizare;
     Legea Avortului din 1967 care permite de fapt avortul la cerere ca drept al femeii, fără consimţământul soţului sau al partenerului.
     Servicii gratuite de contracepţie pentru toţi, indiferent de starea civilă şi de vârstă.
     Dreptul copiilor minori la contracepţie şi avort fără consimţământul părinţilor.
     O serie de reforme ale legii privind divorţul, culminând cu divorţul de comun acord.
     Definirea momentului când începe viaţa umană a fost schimbat de la momentul fertilizării la cel al implantării, astfel permiţându-se disponibilitatea imediată a „contracepţiei” post-coitale (pilula de-a doua zi sau contracepţia de urgenţă).
    Există o propagandă neobosită în mass-media pentru a încuraja femeile să-şi ia o slujbă, să amâne şi să evite căsătoria şi să considere familia ideală cu doi copii (sau mai puţini) pe motiv că copiii sunt costisitori şi te împiedică în carieră.

    Tehnicile campaniilor
    Tehnicile campaniilor care au fost aplicate pentru a realiza aceste reforme au fost metodice şi eficiente. Ele pot fi recunoscute în alte ţări, în care au avut loc campanii similare.

    Exemple de măsuri pentru reducerea fertilităţii în SUA, prin impact universal sau selectiv

    Impact universal
    Constrângeri sociale
    Restructurarea familiei:
    a) Amânarea sau evitarea mariajului
    b) Alterarea imaginii familiei ideale
    Educaţia obligatorie a copiilor
    Un procentaj mărit de homosexualitate
    Educaţie pentru limitarea familiei
    Agenţi de control ai sănătăţii în conductele de apă
    Încurajarea femeilor să muncească

    Impactul selectiv ce depinde de statutul socio-economic
    Încurajarea/aţâţarea sperietorii economice
    Modificarea politicilor de impozite
    a) Impozit substanţial pe căsătorie
    b) Impozit pe copil
    c) Impozit pe căsătorie pentru doi şi mai mulţi membri
    d) Renunţarea la scutirea de impozit a părinţilor
    e) Impozit suplimentar pentru părinţii cu mai mult de un copil sau doi la şcoală
    Reducerea/eliminarea subvenţiilor sau a concediului de maternitate plătit

    Reducerea/eliminarea indemnizaţiilor pentru copii sau familie

    Bonusuri pentru căsătorii întârziate şi spaţierea mai mare a copiilor

    Pensii pentru femei la 45 de ani sau mai mici cu mai puţin de un anumit număr de copii

    Eliminarea alocaţiilor sociale după primii doi copii

    Depresia cronică

    Solicitarea femeilor să muncească şi oferirea de puţine facilităţi pentru îngrijirea copilului

    Limitarea/eliminarea îngrijirii medicale, a burselor, a împrumuturilor şi indemnizaţiilor finanţate de la bugetul public pentru familiile cu mai mult de un anumit număr de copii

    Control social

    Avortul obligatoriu al sarcinilor în afara căsătoriei

    Sterilizare obligatorie a tuturor celor care au doi copii, cu excepţia câtorva care au voie să aibă trei

    Restrângerea conceperii de copii la un număr limitat de adulţi

    Permise care să certifice familia din care provine copilul

    Politici privind spaţiul locativ
    a) Descurajarea deţinerii caselor în proprietate
    b) Încetarea acordării spaţiului locativ în dependenţă de mărimea familiei

    Măsuri ce se bazează pe existenţa motivului de a preveni sarcina nedorită
    Plăţi pentru încurajarea sterilizării
    Plăţi pentru încurajarea contracepţiei
    Plăţi pentru încurajarea avortului
    Avort şi sterilizare la cerere

    Permisiunea ca unele contraceptive să fie distribuite fără reţetă
    Îmbunătăţirea tehnologiei contraceptivelor
    Contracepţia disponibilă cu adevărat şi accesibilă tuturor
    Îmbunătăţirea îngrijirii maternale, cu planificarea familială ca pilon de bază

    [Autorul acestui plan este Frederick Jaffé, vicepreşedinte al Organizaţiei Planned Parenthood/ World Population
    Sursa: Activities relevant to the Study of Population Policy for the U.S.
    Memorandum; autor: Frederick S Jaffé, transmis către Bernard Berelson, 11 martie 1969]

    Creând argumente legale, deşi eronate, pe care să-şi bazeze reformele, filialele IPPF au înfiinţat organizaţii, cu nume interesante, pentru a face presiuni asupra parlamentelor lor.

    „Cazurile dificile” erau folosite pentru a sensibiliza opinia publică. De exemplu, un articol intitulat „O fată de 14 ani a murit, după ce a născut în curtea unei biserici” constituia un material ideal pentru promovarea cauzei. Sunt folosite pe larg sloganuri, ca: „Fiecare copil, un copil dorit”, „Sex protejat pentru adolescenţi”, „Satisfacerea nevoilor pentru tineri” şi „Dreptul la confidenţialitate”, pentru a sugera că, dacă tinerelor fete li se va oferi educaţie sexuală de tipul celei promovate de Asociaţia pentru Planificare Familială, cu acces liber la contracepţie, fără teamă că părinţii vor afla, ele nu vor rămâne însărcinate. Continuând o asemenea propagandă falsă, suntem martori ai unor propuneri, articole, cercetări şi studii bazate pe argumente, din care nici unul nu este suficient de temeinic ca să fie valabil din punct de vedere ştiinţific.

    Cu o regularitate plictisitoare, o serie de reviste pentru femei se alătură campaniilor, publicând sondaje de opinie, ce sunt prezentate drept fapte ştiinţifice. Totuşi, participanţii sunt cititori voluntari ai revistelor şi nu un eşantion reprezentativ al populaţiei.

    Se face multă mediatizare de asemenea şi statisticilor umflate. Aşa cum Malcolm Potts, purtătorul de cuvânt al controlului populaţiei, la nivel internaţional, a declarat: „Cei care vor ca legea [avortului] să fie liberalizată, vor susţine că sute de mii de femei mor anual, când în realitate, numărul acestora este mult mai mic”.

    Două exemple ar fi de ajuns aici: în Franţa, au fost mediatizate cifre false pentru a întări campania pentru liberalizarea legii avortului. Se spunea că între 1,5 şi 2,5 milioane de avorturi clandestine aveau loc în fiecare an. Organizaţia oficială pentru statistici a Franţei, INED, totuşi, a manifestat prudenţă faţă de aceste cifre şi a estimat, într-un raport, că numărul avorturilor ilegale provocate erau de 250.000. Dar chiar şi această cifră includea toate decesele de origine obstetricală la femei pe un an (1963), ca şi cum toate aceste decese s-ar fi datorat avortului. Într-o altă secţiune a raportului francez, cercetătorii au adăugat, în mod eronat, în ecuaţie, cifrele dintr-o coloană cu decesele la bărbaţi, în loc de femei, având cauze „nedeterminate sau necunoscute”, cu vârste cuprinse între 15-49 de ani, presupunându-se că s-ar fi datorat avortului. Efectul acestei erori a fost că cifra a dublat numărul avorturilor ilegale înregistrate. Deci, se pare că, în Franţa, bărbaţii nu numai că puteau deveni însărcinaţi, dar şi puteau muri din cauza avortului!

    În Portugalia, era mediatizată cifra de 2.000 de femei care mureau anual din cauza avortului ilegal. În realitate, Cartea demografică a anului a ONU (UN Demographic Year Book), pe 1975, dădea cifra de doar 2.099 decese din toate cauzele la femeile de vârsta procreării.

    Manifestul tinerilor IPPF

    În 1998, Comisia pentru Tineri a IPPF a elaborat un manifest pentru a răspunde „nevoilor sănătăţii reproducerii şi sexuale a tinerilor”, la începutul unui nou mileniu, şi pentru a promova „parteneriatul tinerilor şi adulţilor în scopul de a asigura că tinerii pot face alegeri informate şi se pot bucura de sexualitatea lor”. Întitulată ippf/youth, valorile de bază ale manifestului includeau: „libertate pentru exprimarea sexualităţii”, „[e]liber[are] de prejudecăţi”, „confidenţialitate”, „respect pentru diversitate”, „împlinire sexuală” şi „acces la servicii contraceptive pentru toţi tinerii”.

    Documentul îndeamnă la promovarea „plăcerii sexuale ca sănătate reproductivă şi sexuală valabilă pentru toţi tinerii, inclusiv pentru cei cu HIV/SIDA şi tinerii cu dizabilităţi”. În el se insista că vor fi cerute „legi ce permit tinerilor să acţioneze liber aşa încât să aleagă să-şi trăiască viaţa”, în scopul de a da tinerilor „plăcerea şi confidenţialitatea unei relaţii şi a tuturor aspectelor de sexualitate”.

    Manifestul a fost prezentat la Parlamentul IPPF al Tinerilor de la Praga, din noiembrie 1998, şi a fost susţinut financiar de IPPF şi Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie. Fiind adoptat de un parlament, compus din 43 de tineri, reprezentanţi ai 38 de ţări, manifestul a fost atribuit Consiliului Central al IPPF, care adopta rezoluţii, devenind astfel atât sprijin ideologic, cât şi practic. Documentul tipărit stabilea că asociaţiile de planificare familială membre ale IPPF să lucreze din greu pentru a asigura ca viziunea manifestului să devină o realitate în toată lumea.

    În acest manifest nu se face referire nicăieri la responsabilităţile părinţilor, la probleme de protecţie a copilului, nici măcar la vârsta la care tinerii pot să-şi dobândească „drepturile lor sexuale”. Conceptul „Nu-i judeca pe alţii!” se pare că nu are limite în ceea ce priveşte manifestul. Acesta se extinde către toţi, indiferent de starea civilă, de modul sexual de viaţă şi chiar indiferent de vârstă, dat fiind faptul că IPPF include în denumirea de „tineri” pe toţi cei cu vârste cuprinse între 10 şi 24 de ani, conform uzanţei acceptate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

    Tipul de programe de sănătate reproductivă şi sexuală prevăzute urmează să fie completate cu „centre şi clinici pentru tineri în care sunt oferite o serie completă de servicii de sănătate reproductivă şi sexuală şi care includ oferirea de contraceptive tuturor tinerilor”.

    Într-un „Apel urgent privind drepturile copiilor”, difuzat în prealabil de către Summitul Mondial al Copiilor, programat pentru septembrie 2001, Reţeaua Europeană a IPPF a chemat filialele sale să organizeze campanii pentru susţinerea unei declaraţii dure din concluzia documentului care „să garanteze acces deplin adolescenţilor la informaţii, educaţie şi servicii privind sănătatea reproducerii şi sexuală”. IPPF şi-a exprimat îngrijorarea că organizaţiile „de dreapta” promovau idealul familiei bazate pe căsătorie, „în ciuda faptului … că multe familii nu sunt nici sigure, în special pentru fetiţe, nici modele de egalitate de gen”. Documentul a continuat să susţină că drepturile copiilor trebuie să aibă prioritate asupra autorităţii parentale şi că ar trebui să ne opunem educaţiei sexuale prin abstinenţă:
    Guvernele şi organizaţiile de dreapta încearcă de asemenea să includă anumiţi termeni în concluzia documentului, care ar întări autoritatea parentală şi controlul în detrimentul drepturilor stabilite ale copiilor. De exemplu, acestea cer ca formularea să cuprindă ideea că consilierea privind HIV/SIDA să le fie oferită „copiilor şi adolescenţilor” doar „dacă acest lucru a fost adus la cunoştinţa părinţilor”, şi în general, aceste organisme se opun oferirii de informaţii, educaţie şi servicii adolescenţilor, în ceea ce priveşte drepturile şi sănătatea lor reproductivă şi sexuală, fără consimţământul părinţilor. În mod clar, adoptarea unei asemenea formulări trebuie respinsă deoarece poate constitui un pericol semnificativ la accesul tinerilor la servicii de sănătate reproductivă.

    De mare îngrijorare este faptul că organizaţiile de dreapta promovează agresiv ideea ca „în loc să-i învăţăm pe copii cum să se protejeze de HIV/SIDA, trebuie să-i învăţăm cultura castităţii şi a autocontrolului”.

  9. Nici o ţară, care crede în democraţie, nu trebuie să ignore puterea şi influenţa IPPF, care lucrează prin organizaţiile sale naţionale de planificare familială pentru a instiga politici şi legi ce dăunează cu adevărat autorităţii părinţilor şi structurii familiei, sănătăţii şi bunăstării tinerilor.

    Asociaţia de Planificare Familială şi educaţia sexuală în şcolile din Marea Britanie

    În 1921, Marie Stopes a înfiinţat o clinică de control al naşterii la Londra, din care a luat naştere Consiliul Naţional de Control al Naşterii. În 1939, Consiliul şi-a schimbat numele în Asociaţia de Planificare Familială, devenind o instituţie respectabilă în societatea britanică. Totuşi, în acea perioadă, se prefigurau schimbări profunde. În 1976, după ce Asociaţia de Planificare Familială a cedat majoritatea clinicilor sale către autorităţile de sănătate, şi-a concentrat eforturile asupra controlului populaţiei, educaţiei sexuale şi asupra furnizării de informaţii pentru guvern privind serviciile de control al naşterii. Printre ţintele sale de viitor erau oferirea de „programe adecvate pentru educaţia sexuală în şcoli în tot Regatul Unit” şi „o mişcare voluntară de tineret în toată Marea Britanie, capabilă să pună tinerii în legătură cu recomandări serioase privind problemele sexuale”.
    Activităţile de educaţie sexuală ale Asociaţiei de Planificare Familială reprezintă un exemplu perfect de chisholmism. Ele seamănă confuzie în mintea copilului despre valabilitatea conceptului de bine şi rău şi prezintă o singură morală absolută: utilizarea contraceptivelor de fiecare dată când faci sex. Propaganda făcută astfel în rândul copiilor se ascunde după paravanul contracepţiei şi reprezintă o atitudine sumbră faţă de naştere. Este accentuată drama copilului nedorit. De exemplu, o broşură difuzată de Grija pentru Populaţie, o filială a Asociaţiei pentru Planificare Familială, avea titlul: „În fiecare sfert de secundă se naşte un copil”, asociat în mod evident cu expresia: „În fiecare minut se naşte un prost”.

    Influenţă cu bătaie lungă

    Asociaţiei de Planificare Familială are o putere de ifluenţare cu bătaie lungă a gândirii, predării şi elaborării de politici la orice nivel în societatea britanică. Ea este realizată direct prin reprezentarea sa în cercurile politice, în comisii ale organizaţiilor naţionale şi, indirect, prin mass-media, asupra cărora Asociaţia de Planificare Familială are o influenţă considerabilă. Asociaţia de Planificare Familială are filialele sale prin care poate fi realizată strategia sa pentru reforme:
     Centrul de Consiliere Brook înfiinţat în 1964 pentru a oferi contraceptive şi, ulterior, să favorizeze avorturi pentru tinere. Prin manifestul său, Sex protejat pentru tineri, şi-a făcut clară politica privind furnizarea de contraceptive, anume „clientul are oricând dreptate” şi niciodată nu a denunţat bărbaţii care încălcau legea când aveau relaţii sexuale cu minore.
     Grija pentru Populaţie a fost înfiinţată în 1962 ca un proiect comun al Asociaţiei pentru Planificarea Familială şi Trustul pentru Populaţie Simon. Iniţial cunoscută sub denumirea de Campania Internaţională pentru Planificarea Familială (Family Planning International Campaign) şi mai târziu redenumită „Numărătoarea inversă”, acesta a slujit ca un organism de finanţare, pentru a canaliza fondurile către IPPF şi Asociaţia de Planificare Familială, promovând activităţile sale de educaţie sexuală.” Din 1991, aceasta a primit statut independent de organizaţie caritabilă şi este cunoscută în prezent sub numele Interact Worldwide.
     Grupul Family Planning Sales (FP Sales – Planificare Familială Vânzări) s-a înfiinţat în 1972 pentru a distribui contraceptive şi alte materiale de planificare familială către medicii generalişti şi clinicile de planificare familială în Marea Britanie şi să ofere servicii de distribuţie prin poştă a contraceptivelor. Până în martie 2002, când acesta a fost cumpărat de Williams Medical Supllies, a aparţinut în totalitate Asociaţiei de Planificare Familială, iar catalogul de contraceptive pe 2003 al FP Sales comunică clienţilor că „Asociaţia pentru Planificare Familială este beneficiarul financiar al fiecărei comenzi pentru FP Sales Ltd.” Raportul contabil al companiei pentru 2002 arăta că Asociaţia de Planificare Familială trebuia să primească 374.537₤.

    Cu ajutorul banilor publici, Asociaţia de Planificare Familială oferă de asemenea cursuri de instruire pentru profesori, lideri din rândul tineretului, asistenţilor sociali, medicilor şi altor categorii de populaţie. În 1974, Asociaţia de Planificare Familială a emis o declaraţie despre educaţia sexuală în care se spunea că unul dintre scopurile sale era de a crea o societate în care „legile învechite privind sexualitatea şi temerile iraţionale privind sexul şi exploatarea sexuală să devină inexistente”.

    De-a lungul anilor ’70, Asociaţia de Planificare Familială a susţinut cu entuziasm toate cărţile radicale care au apărut pe piaţă, inclusiv The Little Red School Book (Cărticica roşie pentru şcoală), despre care tribunalele s-au pronunţat ca fiind obscenă. O altă carte, Sex Education, the Erroneous Zone, (Educaţia sexuală, Zona erogenă), publicată de către Societatea Seculară Naţională, a fost promovată de către APF. În această carte se afirma că libertatea economică va da tinerelor fete abilitatea de a-şi alege oricâţi iubiţi ar dori, de oricare sex. De asemenea în carte se promovau relaţiile sexuale orale şi anale ca metode de contracepţie, o idee care apare tot mai des şi mai des în publicaţiile de educaţie sexuală pentru tineri.

    APF a fost de asemenea implicată în promovarea cărţii Make it Happy (Fă-o fericit), scrisă de secretarul Societăţii pentru Reforma Legilor Sexuale, Jane Cousins. Această carte căuta să submineze legile şi constrângerile sociale, care reglementau comportamentul sexual într-o societate civilizată. Sunt astfel împinse în faţă sexul oral şi anal, sexul în grup, masturbarea în comun, incestul între fraţi şi surori, precum şi contactul sexual cu animale, excluzând actul sexual normal, sugerându-se că cei care se opun unor astfel de activităţi sunt demodaţi, un soi de „strică-chef”.

    Volumul Taught Not Caught: Strategies for Sex Education (Învăţaţi nu prinşi: strategii de educaţie sexuală) a fost iniţial scrisă de către un colectiv de autori australieni feminişti. Ediţia britanică a fost recomandată de către APF şi scrisă în colaborare cu Unitatea pentru educaţie a APF. Secţiunea pentru profesori este întitulată Ce înseamnă un comportament adecvat? Scopul acesteia era să „crească toleranţa la o serie de exprimări a sexualităţii”. Copiilor de 16 ani li se cere să discute următoarele situaţii:
    • Părinţii sunt în pat, având relaţii sexuale, iar în cameră intră copilul lor de 3 ani. Ei îl iau şi pe copil în îmbrăţişarea lor.
    • O mamă schimbă scutecul fiului său. El râde arătând că-i place să i se atingă penisul. Ea continuă să-l atingă peste tot, inclusiv la penis.
    • Un băiat stă pe genunchii bunicului său. Bunicul îi mângâie părul.

    Taught Not Caught a fost publicată într-o perioadă de mare nelinişte publică faţă de creşterea incidenţei cazurilor raportate de abuz sexual asupra copiilor. Atitudinile pe care volumul le încurajează nu aduc nimic nou în rezolvarea problemei.

    Strategia sarcinii la adolescente
    Înfiinţarea Unităţii privind Excluderea Socială (UES) s-a numărat printre primele iniţiative luate de Tony Blair, după venirea sa la putere, în 1997. Scopul unităţii era să ajute la îmbunătăţirea activităţii guvernului în ceea ce priveşte reducerea excluderii sociale în Anglia, creând „soluţii mixte la probleme mixte”. Pe fondul creşterii îngrijorărilor faţă de rata crescută a sarcinilor la adolescente, fapt ce situa Marea Britanie pe o poziţie de vârf în Europa, UES a fost însărcinată să întreprindă un studiu major al motivelor creşterii acestei rate şi să „dezvolte o strategie integratoare pentru a aduce rata mamelor adolescente, în special rata mamelor minore, la media europeană şi să propună soluţii mai bune pentru combaterea riscului excluderii sociale în cazul părinţilor adolescenţi vulnerabili şi al copiii acestora.”

    Raportul privind sarcina la adolescente
    Raportul care a urmat, Sarcina la adolescente, publicat în 1999, a confirmat amploarea problemei şi consecinţele sale sociale. În introducerea sa, primul ministru scria:
    Mamele adolescente au mai puţine şanse de a-şi termina studiile, mai puţine şanse de a-şi găsi o slujbă şi mai multe şanse de a sfărşi ca familii monoparentale, crescându-şi copiii în sărăcie. Copiii lor se confruntă cu un risc şi mai mare al unei sănătăţi precare, iar fetele au o şansă mai mare de a deveni mame adolescente la rândul lor. Eşecul nostru de a aborda această problemă ne-a costat scump pe toţi: pe adolescenţi, pe copiii lor şi pe întreaga ţară.
    Raportul a angajat guvernul în îndeplinirea a două scopuri:
    • Reducerea ratei concepţiilor la adolescente, cu scopul precis de a înjumătăţi rata concepţiilor printre adolescentele sub 18 ani, până în 2010;
    • Includerea mai multor adolescente-părinţi în sistemul educaţional, instruindu-le sau angajându-le, pentru a reduce riscul de excludere socială a lor pe termen lung.
    A fost propus un plan de acţiune, cu accent pe o „educaţie mai bună”, combinată cu disponibilitatea contracepţiei pentru tineri, pentru atingerea primei ţinte, şi „un sprijin mai bun” pentru mamele adolescente, pentru atingerea celui de-al doilea scop.
    Acest raport nu acceptă deloc posibilitatea că cele două scopuri ar putea să se excludă reciproc prin faptul că folosirea unor resurse pentru oferirea de locuinţe îmbunătăţite, posibilităţi de educaţie, instruire în vederea angajării şi acces la îngrijirea copiilor ar putea încuraja maternitatea adolescentină, inclusiv a tinerelor prinse în „cercul disperării”, la care se referea primul ministru.
    Raportul, de asemenea, nu recunoaşte că, în urmă cu exact 7 ani, în 1992, un raport similar, o carte albă a guvernului, întitulată: Sănătatea Naţiunii: O strategie pentru sănătate în Anglia, îşi propunea un scop asemănător:
    reducerea ratei concepţiilor în rândul tinerelor sub 16 ani cu cel puţin 50%, până în anul 2000 (de la 9,5 la 1.000 de fete cu vârsta de 13-15 ani, în 1989, până la 4,8).

    Având în vedere că guvernul a eşuat lamentabil în atingerea acestei ţinte, rata concepţiei la tinerele sub 16 ani fiind de 8,3, în 2000, era de aşteptat ca acea primă strategie să fie cât de cât analizată şi să se discute posibilele cauze ale eşuării ei. De fapt, nu era pentru prima dată când o abordare bazată pe educaţie sexuală şi contracepţie nu a dat rezultate. În 1976, Asociaţia pentru Planificarea Familială din Marea Britanie şi-a propus scopul de a înjumătăţi numărul sarcinilor nedorite până în 1986. Ţinta a fost subliniată în rapoartele anuale ale asociaţiei până în 1981/1982, după care, ea a fost dată uitării în mod convenabil. Niciodată pregătită să se dea bătută, APF arăta în raportul anual pe 1987/1988:
    În ultimii ani, s-a vorbit foarte mult în interiorul şi în afara APF despre atingerea scopurilor organizaţiei şi nevoia pentru altele noi.
    Cu toate acestea, raportul Sarcina la adolescente persistă cu încăpăţânare în susţinerea educaţiei sexuale şi a serviciilor de contraceptive pentru a reduce rata sarcinilor la adolescente.

    Unitatea privind Sarcinile la Adolescente

    Ca parte a strategiei actuale privind sarcina la adolescente, guvernul a înfiinţat Uitatea privind Sarcina la Adolescente, ca o unitate interguvernamentală, iniţial cu sediul la Ministerul Sănătăţii, iar în prezent, aflată la Ministerul Educaţiei şi Aptitudinilor, sub supravegherea ministrului pentru copii. Unitatea privind Sarcina la Adolescente a fost însărcinată cu implementarea strategiei, asistată de Grupul Independent pentru Consiliere în Sarcina la Adolescente, al cărui rol era să consilieze guvernul şi să monitorizeze reuşita strategiei. Alison Hadley, managerul de program de la Unitatea privind Sarcinile la Adolescente a venit să lucreze aici, după ce a fost angajată timp de 13 ani la Centrele Brook, unde era director de politici naţionale. În rolul ei actual, domnia sa este responsabilă de politica privind „serviciile de contracepţie şi consiliere pentru tineri, inclusiv confidenţialitate, contracepţia de urgenţă şi avort” şi este îndrumător de politici pentru „părinţii aflaţi în asistenţă”. Prin urmare, nu este suprinzător să aflăm din pagina de web a Unităţii privind Sarcina la Adolescente că adolescentele, tinerele şi părinţii acestora sunt direcţionaţi către site-ul organizaţiei Brook „pentru consiliere privind problemele de sarcină şi sănătate sexuală.”

    Grupul Independent de Consiliere privind Sarcina la Adolescente este de asemenea format din oameni dedicaţi unei metodologii perdante. De exemplu, Gill Frances (care semnează de asemenea şi cu numele de Gill Lenderyou), director adjunct al Grupului Independent de Consiliere, a scris cartea Primary School Workbook (Manual pentru şcoala primară) (vezi Cap.3), pe când era consilier pe probleme de instruire şi dezvoltare la Asociaţia de Planificare Familială şi preşedinte al Centrelor de Consiliere Brook din Londra. În prezent, este director pentru dezvoltarea copiilor la Biroul Naţional al Copiilor, lucrat anterior ca şef la Forumul de Educaţie Sexuală, adăpostit în aceeaşi clădire. Legătura strânsă dintre oamenii Grupului Independent de Consiliere privind Sarcina la Adolescente, care reprezintă un spectru îngust al opiniei publice ridică întrebări asupra adevăratei „independenţe” a Grupului. Grupul nu include reprezentanţi ai organizaţiilor ce susţin familia tradiţională, bazată pe căsătorie, şi nici din reprezentanţi ai organizaţiilor ce promovează abstinenţa, ca mijloc de reducere a sarcinii la adolescente. Unitatea privind Sarcinile la Adolescente nici nu a solicitat vreodată contribuţia acestor organizaţii. Chiar şi la nivel local există dovezi că erau consultaţi numai oamenii care se arătau deschişi la abordarea adoptată de ei, iar cei care aveau un punct de vedere diferit erau excluşi din procesul de consultare.

    În ciuda performanţelor proaste de a reduce ratele sarcinilor la adolescente cu ajutorul educaţiei sexuale şi a accesului mai uşor la contraceptive, promotorii acestor campanii, merg înainte din inerţie, acum având şi acordul Unităţii privind Sarcinile la Adolescente, pe cel al Grupului Independent de Consiliere şi al instituţiei de planificare familială şi educaţie sexuală, care are în spate corporaţii interesate. În recomandările Ministerului Educaţiei privind educaţia relaţiilor sexuale, publicate în 2000, se subliniază, corespunzător, prioritatea educaţiei contraceptive în şcoli:

    Personalul instruit din şcolile secundare ar trebui să fie capabil să ofere tinerilor elevi informaţii complete despre diverse tipuri de contracepţie, inclusiv contracepţie de urgenţă şi eficacitatea acestora… Profesorii instruiţi ar putea oferi, de asemenea, elevilor – individual, dar şi în clasă – informaţii suplimentare şi îndrumări privind locul unde ar putea obţine recomandări şi consiliere confidenţială şi, acolo unde este necesar, tratament.

    Educaţia sexuală: un câmp de luptă ideologic

    Puţini părinţi sunt conştienţi de măsura în care educaţia sexuală din şcoli a devenit un câmp de bătaie ideologic, războiul ducându-se pentru inimile şi minţile copiilor. În decurs de peste o jumătate de secol, IPPF şi asociaţiile sale membre de planificare familială au muncit din greu pentru a depăşi inocenţa firească a copiilor şi instinctele protectoare ale părinţilor, prin intermediul educaţiei sexuale obligatorii în şcoli, prin oferirea de servicii gratuite de control al naşterii, fără cunoştinţa sau consimţământul părinţilor.

    Dreptul părinţilor de a-şi retrage copilul de la ore

    Pe scena politică, una din problemele-cheie adusă în faţă era: educaţia sexuală din şcoli trebuie oare să fie obligatorie tuturor elevilor? Sau părinţii trebuie să aibă dreptul de a-şi retrage copiii de la orele care contravin convingerilor lor religioase, cum este cazul în educaţia religioasă, sau filozofice.

    Această dezbatere a avut loc în timpul controversei despre natura şi eficacitatea educaţiei sexuale în şcoli din ultimii 40 de ani. Controversa a dus la apariţia unei succesiuni de amendamente la anumite legi aprobate în Parlament şi la unele recomandări emise de Ministerul Educaţiei. Societatea se întreba dacă părinţii ar trebui să controleze educaţia sexuală în şcoli şi în ce măsură putea să facă acest lucru. Însăşi ideea că părinţii ar trebui să se implice în stabilirea curriculei şi a modului de predare a fost boicotată de către Asociaţia de Planificare Familială, Centrele de Consiliere Brook şi Campania pentru Egalitate Homosexuală.

    Legea privind educaţia din 1993 a permis părinţilor pentru prima dată să-şi retragă parţial sau total copiii de la programele de educaţie sexuală (dar nu şi de la orele de biologie sau anatomie, în care se vorbeşte despre creştere şi reproducere), fără a mai fi nevoie să ofere vreo explicaţie sau să obţină vreo permisiune de la şcoală. De asemenea, legea dă dreptul legal părinţilor să obţină o copie după politica şcolii privind educaţia sexuală, sumarul căreia a fost inclus în prospectul de prezentare a şcolii. Părinţii mai au voie să ceară o copie a programei şcolare utilizate de profesori, să vadă textele şi alte resurse utilizate în educaţia sexuală.

    Această lege a fost urmată de recomandarea Ministerului Educaţiei în care se spunea:
    “Oferirea de consiliere individuală (privind contracepţia) unui elev, fără consimţământul sau cunoştinţa părinţilor este o exercitare inadecvată a responsabilităţilor de profesor. ”

    În anul următor, guvernul britanic a fost aspru criticat de către Comisia ONU privind drepturile copilului, care vedea în dreptul părinţilor de a-şi retrage copilul de la orele de educaţie sexuală o încălcare a dreptului copilului de a-şi exprima opinia.

    Reprezentanţii Centrului legal al copiilor, înfiinţat în 1981, după Anul internaţional al copilului din 1981, au considerat că este „iresponsabil” să se dea părinţilor libertatea de a-şi retrage copiii de la orele de educaţie sexuală şi se arătau „consternaţi” că părinţii ar dori să-i priveze pe copiii lor de acest tip de educaţie din motive de imoralitate.

    Unitatea pentru Dezvoltare a Drepturilor Copiilor a fost de asemenea „deranjată” de ideea ca părinţii să poată controla şi interzice educaţia sexuală primită de copii în şcoală. În articolul Agenda pentru copii a Regatului Unit, se afirma că informaţia elementară despre dezvoltarea şi reproducerea umană este insuficientă. Copiii au nevoie de educaţie de planificare familială, „chiar de la cele mai fragede vârste”. Pentru a se conforma Convenţiei ONU privind drepturile copilului, în articol se insista pe ideea că:

    Educaţia sexuală din şcoli, legată de curricula naţională, ar trebui să fie disponibilă tuturor copiilor şi tinerilor şi să fie predată la o vârstă, când le va fi de folos, şi de o manieră sensibilă pentru nevoile lor. Guvernanţii ar trebui să decidă dacă o şcoală trebuie să ofere educaţie sexuală sau nu. Ar trebui să existe instruire specială pentru personalul implicat, iar părinţii nu ar trebui să aibă dreptul de a-şi retrage copiii de la aceste ore. Dacă dreptul părinţilor de retragere a copilului de la orele de educaţie sexuală există, atunci, cel puţin să se realizeze monitorizarea motivelor şi cazurilor pentru care această retragere s-a făcut, cu ideea de a revizui prevederea.

    Cu toate acestea, indiferent de presiunea intensă făcută de activiştii pentru drepturile copiilor şi a organismelor internaţionale de monitorizare, dreptul părinţilor de a-şi retrage copiii de la orele de educaţie sexuală a rămas în vigoare şi a fost reafirmat în Legea educaţiei pe 1996. Legea cere de asemenea organismelor de conducere a şcolilor să elaboreze fiecare o politică a şcolii privind educaţia relaţiilor şi educaţia sexuală, în scris, care să fie pusă la dispoziţia părinţilor. Această politică trebuie să includă informaţii despre modul în care se va preda educaţia sexuală şi a relaţiilor în şcoală, cine va fi cel care va preda această materie, împreună cu detalii despre cum este evaluată şi monitorizată predarea.

    Curricula naţională cere ca:

    Şcolile secundare să ofere educaţie sexuală pentru elevii lor. Ea trebuie să includă informaţii despre HIV/SIDA şi alte infecţii cu transmitere sexuală, informaţii care să fie oferite de o asemenea manieră încât să încurajeze elevii să aibă consideraţii morale şi să preţuiască viaţa de familie. Conţinutul detaliat şi natura educaţiei sexuale ţine de decizia şcolilor. Părinţii pot alege să-şi retragă copiii total sau parţial de la orele de educaţie sexuală.

    Organismele de conducere a şcolilor primare, totuşi, sunt libere să decidă dacă să includă sau nu orele de educaţie sexuală sau de relaţii în curricula şcolii lor (cu excepţia aspectelor reproducerii învăţate la orele de anatomie). Referitor la decizia luată de şcoală, trebuie păstrată în registru o notă scrisă şi dacă optează să ofere educaţie sexuală, şcolile sunt responsabile să stabilească cum să le organizeze.

    În iulie 2000, Ministerul Educaţiei al Marii Britanii a emis noi recomandări privind educaţia de relaţii şi sexuală, înlocuind Circulara 5/94, luând în considerare curicula naţională revizuită. Documentul afişează atitudini ambivalente faţă de căsătorie. În timp ce în recomandare se spune că „elevii trebuie învăţaţi despre natura şi importanţa căsătoriei pentru viaţa de familie şi creşterea copiilor”, noul document accentuează că din moment ce „există relaţii puternice şi reciproce în afara căsătoriei…, elevii ar trebui să înveţe importanţa mariajului şi a relaţiilor stabile ca fiind structuri cheie ale comunităţii şi societăţii”. În continuare, se adaugă: „Trebuie să se aibă grijă să nu se stigmatizeze copiii în legătură cu circumstanţele lor de acasă”. În tot acest document se subliniază necesitatea de a-i implica pe părinţi în dezvoltarea şi revizuirea politicii şcolii şi se recomandă prudenţă privind tipurile de materiale utilizate.
    În timp ce legea a continuat să insiste asupra faptului că şcolile „au responsabilitate faţă de consideraţiile morale şi valoarea vieţii de familie” în predarea educaţiei sexuale, nu sunt definite nici „consideraţiile morale”, nici „viaţa de familie”, iar modul în care acestea sunt interpretate devine tot mai elastic, o dată cu trecerea timpului. Conform unui ghid APF, cadrul moral pentru educaţia sexuală nu ar trebui „constituit dintr-un singur set de valori prescriptive”, care ar „exclude elevii care nu reuşesc să adere la aceste valori sau care aleg să nu se conformeze lor”.

    Mai degrabă profesorii şi guvernanţii sunt încurajaţi să dezvolte „un set de valori fundamentale care să-i includă atât pe tinerii cât şi pe adulţii care lucrează cu aceştia”. E greu să concepi un mod mai eficient de a goli de sens noţiunea de „consideraţii morale”.

    La fel ca în cazul atitudinii Ministerului Educaţiei faţă de căsătorie, ceea ce APF se pare că dă cu o mână, ia cu cealaltă. În timp ce susţine „respectarea identităţilor culturale şi religioase” în educaţia sexuală, promovează cu entuziasm „refuzul de a tolera prejudecăţile”, „învăţarea respectului faţă de diversitate” şi „recunoaşterea, respectarea şi celebrarea diversităţii aşa încât nimeni să nu fie exclus” , ignorând aparent faptul că un angajament anterior unei abordări inclusiviste va submina inevitabil poziţia morală a multor grupuri de credincioşi.

    Deşi legislaţia şi normele presupun o discreţie considerabilă a şcolii în ceea ce priveşte conţinutul educaţiei sexuale, în practică, şcolile sunt bombardate cu materiale de educaţie sexuală din partea unor organizaţii a căror înţelegere faţă de viaţa de familie şi consideraţii morale este mult prea departe de cea a majorităţii părinţilor. Deşi şcolile sunt încurajate să implice părinţii în dezvoltarea de politici de educaţie sexuală, se cere o vigilenţă constantă şi o opoziţie considerabilă faţă de resursele curriculare pregătite sau promovate de organisme finanţate din banii publici.

  10. Pingback: Facebook stimuleaza NARCISISMUL, VANITATEA si AGRESIVITATEA/ Undele GSM (telefonul mobil) dauneaza SARCINII/ Salvati copilaria de iPAD-uri si de OBSESIA DE A FI CEL MAI BUN (stiri si studii internet) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  11. Pingback: INGERI CU ARIPILE TAIATE. Un altfel de genocid: sexualizarea fetitelor prin FARDURI SI IMBRACAMINTE “SEXY” - Recomandari
  12. Pingback: CUM A DEVENIT PORNOGRAFIA OMNIPREZENTA. Industria sexului modeleaza comportamente, afecteaza creierul si distruge vieti - Recomandari
  13. Pingback: Uciderea pruncilor – de la Irod la societatea infanticida de astazi. PRUNCII BETLEEMULUI SI PRUNCII SODOMEI: “Ofensiva celui viclean de la începutul lumii nu s-a axat niciodată mai mult pe copii” -
  14. Pingback: “Valentine`s Day” – ZIUA CELEBRARII MORTII IUBIRII SI INOCENTEI. Presb. Alina Mirica despre ADOLESCENTII IN LUMEA CARE ZDRENTUIESTE SUFLETELE si MOARTEA DRAGOSTEI DEZGOLITE DE TAINA - Recomandari
  15. Pingback: Probleme si dificultati in educarea copiilor: EDUCATIA FETELOR | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare