DECIZIA CCR PRIVIND ORA DE RELIGIE. Cale libera pentru abuzurile impotriva profesorilor si elevilor/ CUM DEVINE ANTICRESTINISMUL NORMALITATE SI CREDINTA EXTREMISM

15-11-2014 7 minute Sublinieri

13_elev_ora_de_religie

În urmă cu câțiva ani eram elevă la un liceu de renume din București și, cu toate că în spațiul public nu exista o dezbatere coerentă despre ora de religie, conducerea liceului nostru a decis să facă o schimbare.

La începutul clasei a XI-a am fost informați că, dacă vrem să continuăm studierea acestei discipline, trebuie să se strângă semnături și să depunem cereri. În timp ce elevii au început imediat să facă acest demers din proprie inițiativă, unii profesorii au încercat să-i convingă să nu semneze și să nu depună cererile respective. La început au făcut acest lucru soft, prin discuții. Când au văzut că nu reușesc, a început etapa hard, amenințări și presiuni. La asta greu rezistă un elev, așa că mulți colegi au renunțat să mai facă cerere, deși nu aveau nimic împotriva orei de religie. Pe baza puținelor cereri, conducerea liceului a spus că elevii nu doresc să studieze religie. S-au împuținat elevii care făceau religie, a trebuit să se împuțineze și profesorii care predau, așa că unii au plecat din liceu.

Următorul pas a fost ca la orele de religie care se mai făceau să fie aduse mereu inspecții și controale. Brusc, conducerea liceului era preocupată de calitatea orei de religiei! Ei, să fim serioși, unde ne credem? Scopul era presiunea asupra profesorilor. Au mai plecat unii.

La cei tari de cerbice comisiile și conducerea liceului au început să le acorde punctaje slabe pentru activitate sau să-i penalizeze, încât să nu mai fie eligibili pentru predarea orei de religie. Au mai plecat o serie.

Sfârșitul a fost cel dorit de conducerea liceului: în scurt timp ora de religie a fost scoasă cu totul din programa celor patru ani de studiu și nu a mai fost reintrodusă. Probabil au avut o premoniție că viitorii boboci nu vor depune cereri să facă religie…

Nu a fost deloc comic.

Îmi amintesc situația unei profesoare foarte bună, ca pregătire, ca atitudine, ca mod de comunicare cu elevii, un model de comportament și în cancelarie – pe cât am aflat ca elev. A fost printre ultimii care a plecat. Dar atât a fost de umilită, încât a părăsit sistemul de învățământ pentru totdeauna. Și câtă nevoie este de profesori cu vocație, indiferent de materia pe care o predau!

Și mai țin minte ceva, ce nu am să uit niciodată. Conducerea liceului era cea care trebuia să supravegheze armonia dintre elevi, să vegheze ca noi să nu plecăm după bac și să trântim ușa cu ură pentru locul unde am stat patru ani. Nu știu dacă unii au plecat cu ură, dar unii elevi au plecat cu o mare dezamăgire. Cei care făceau mișto de aspectele religioase și batjocoreau pe elevii care mergeau la biserică ori făceau gesturi creștine au prins aripi. Negre. Agresive. Sub acoperirea conducerii. Și nu numai ei, ci și unii profesori. Așa că la ore trebuia să-ți ții gura pe probleme de religie; în cazul în care nu o batjocoreai, desigur, că atunci erai bine văzut dacă erai cu gura mare.

CCR a validat azi, din cel mai înalt for al justiției din România, primul pas al conducerii liceului meu. O să urmeze și validarea celorlalți pași?

Eu nu am curajul să semnez cu numele real acest articol. Sper să se găsească alții mai curajoși decât mine care să împiedice ceilalți pași. Mai sunt BĂRBAȚI în România? Mai sunt MAME în România?

Curtea Constituţională a decis de curând că elevii trebuie să spună când vor să participe la orele de Religie, nu când nu vor, aprobând cererea lui Emil Moise, omul care a cerut oprirea difuzării rugăciunii Tatăl Nostru de la Radio România, precum şi scoaterea icoanelor din şcoli.

Ce spunea la vremea respectivă, pe acest subiect, Horia Roman Patapievici.

De curînd [articolul scris în sep. 2007], Asociația “Solidaritatea pentru libertate de conștiință” a cerut Societății Române de Radiodifuziune să dispună oprirea difuzării rugăciunii Tatăl Nostru, care, împreună cu Imnul Național, este transmisă la începutul și sfîrșitul programelor zilnice ale posturilor publice de radio. Motivul invocat a fost încălcarea neutralității confesionale a statului. Cu acest argument, s-ar fi putut foarte bine și interzicerea Imnului Național, deoarece acesta, numindu-se “Deșteaptă-te române”, încalcă fără echivoc neutralitatea etnică a statului român și reprezintă o clară discriminare la adresa tuturor minorităților naționale, inclusiv cea maghiară. Deocamdată, însă, obiectivul pare a fi doar creștinismul.

În trecutul recent (noiembrie 2006), “Solidaritatea pentru libertate de conștiință” și-a legat numele de campania pentru scoaterea icoanelor din școli, inițiată cu câteva luni mai devreme de un profesor de filozofie din Buzău, care reclamă autorităților publice un lucru, pentru mine, straniu: acela că fetița sa (11 ani, elevă la un liceu) suferă traume psihologice care urmare a faptului că e zilnic expusă imaginilor religioase creștin-ortodoxe. Motivul invocat de tată? Creștinismul ortodox “practică inferiorizarea femeii”, “afectează demnitatea personală a copiilor” și întreține o “atmosferă ostilă și degradantă”, care “periclitează dezvoltarea mentală, spirituală, morală și socială” a elevilor. Pe scurt, creștinismul ortodox ar avea asupra elevilor ca abuzul sexual.

Această comparație nu apare în Petiția înaintată autorităților la 12 august 2006 de către profesorul de filozofie din Buzău, dar apare în mai multe rânduri expresia “abuzați”, atunci când petentul se referă la efectul avut de icoane asupra elevilor: or, întrucît petiția ne plimbă cu luxurianță pe toată harta legală a abuzurilor și discriminărilor, suntem forțați să admitem că termenul de “abuz” este, pentru eruditul autor, un terminus technicus: “abuz” și “copil” se asociază, în această literatură, numai sexual (de aceea mi-am permis asocierea). Oricum, în concepția autorului, precum și a tuturor celor care s-au asociat petiției, inclusiv a autorității numite Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (o instituție care a fost înființată de guvernul Năstase “pe șest”, fără a fi vreodată discutată oportunitatea existenței ei în Parlament, necum să se fi inițiat o dezbatere publică privind rațiunea ei de a fi), e limpede că imaginile religioase creștine îi abuzează pe copii. Pe scurt, icoanele reprezintă o instigare la ceva rău. (Semnatarii nu par să creadă că mesajele sexuale explicite ale aproape tuturor reclamelor ar dăuna elevilor, nici că vulgaritatea agresivă a majorității emisiunilor de divertisment ar constitui o problemă; ei se simt agresați de icoane, care au mesaj spiritual, care le displace, nu de vulgaritate, care are un altfel de mesaj, care însă le e pe plac, întrucît e pesemne e în deplin acord cu antropoligia lor reducționistă).

Am dat aceste citate din Petiția care cere eliminarea icoanelor din școli (să reamintim aici că icoanele incriminate se află acolo prin decizia comună a părinților și a profesorilor, fără implicarea ministerului) pentru a sugera cititorilor că acest gen de acțiune spune prin stilistica lui mai mult decît lasă să transpară argumentarea lui. Argumentel sunt din registrul legal și retoric tipic pentru mișcările de drepturile omului din anii ’90 ai secolului trecut. Stilistica, însă, e mai mult decât evident, aparține fanatismului de totdeauna. Suntem încă relativ insensibili la acest tip de fanatism (fanatismul anticreștin, deghizat în militantism de drepturile omului), deoarece mentalul nostru asociază în mod tradițional fanatismul cu religia, iar drepturile omului cu moderația. Or, ceea ce au adus nou anii ’90 ai secolului trecut în configurarea ideologică a modernității a fost legitimarea publică a unor privilegii de atitudine pentru anumite grupuri minoritare, revendicate de activiști în numele drepturilor fundamentale ale omului. De pildă, proferarea de gesturi obscene în public e calificată, potrivit Codului penal, ca atentat la bunele moravuri. Nu și atunci cînd gesturile obscene sunt ostentativ proferate în defilările de tip “Gay Parade”: în aceste cazuri Codul penal se suspendă, pentru că persoanele gay, prin activismul care a asimilat drepturile omului cu dreptul de a fi homosexual, și-au cîștigat dreptul (de fapt, privilegiul) de a fi obscene în public, ceea ce pentru toate celelalte persoane a rămas un fapt pur și simplu penal.

Cum se ajunge aici? Simplu: prin activismul unei minorități care militează în numele drepturilor omului după principii leniniste. Firește, nu este vorba de drepturile fundamentale ale omului, care sunt universale, ci de anumite privilegii de atitudine, discriminatorii în sens invers, care sunt băgate pe gîtul majorităților, spre culpabilizarea colectivă, cu ajutorul unui sofism de tipul următor: acceptați privilegiul pe care îl revendicăm ca drept al omului, facem pace; nu îș acceptați, declarăm război, pentru că violați drepturile omului. Astfel, o atitudine marginală (pentru o stare dată a societății) este promovată ca trebuind obligatoriu să devină centrală; majoritățile cedează șantajului emoțional, eliberează centrul, iar în golul astfel creat se instalează, triumfătoare, atitudinea marginală.

În cazul acestei acțiuni susținute anul trecut de “Solidaritatea pentru libertatea de conștiință” (înlăturarea icoanelor) toate datele stilistice trădează fanatismul. Numai fanaticul reacționează intolerant la simbolurile unei religii care nu este a lui. Numai un fanatic (anticreștin) își poate imagina că imaginea Maicii Domnului întreține o “atmosferă ostilă și degradantă”, și că poate avea drept mesaj subliminal “inferiorizarea femeii”. Numai un anticreștin fanatic poate susține că vederea unei icoane că vederea unei icoane “afectează demnitatea personală a copiilor” și că religia creștină “periclitează dezvoltarea mentală, spirituală, morală și socială” a elevilor. Aceste afirmații nu trebuie combătute, pentru că falsitatea lor istorică, psihologică și socială este totală. Nu poți combate, de pildă, afirmația cuiva care susține că studiul matematicilor prostește ori că logica îngrădește libertatea de gîndire. Neavînd riguros nici un sîmbure de adevăr, aceste afirmații nu pot fi combătute. Singurul lucru care poate fi combătut este pretenția aflată în spatele lor, anume aceea că psihologia din care ele emană ar fi neutră și descriptivă, adică normală. Ei bine, nu e. Psihologia din care emană acest tip de repulsii compulsive este a fanaticului, iar fanatismul, el, trebuie combătut ca periculos pentru pacea socială.

După ce a bifat anul trecut acțiunea “jos icoanele”, anul acesta “Solidaritatea pentru libertate de conștiință” se ocupă de acțiunea “jos rugăciunea Tatăl Nostru”. Scopul, probabil, este eliminarea sistematică a tuturor simbolurilor creștine din spațiul public.Nu le reproșez acțiunea (anticreștinii sunt liberi să fie anticreștini), le contest însă camuflajul, pentru că își maschează anticreștinismul într-o retorică de tip drepturile omului, ceea ce constituie o fraudă. Căci această asociație nu militează pentru libertatea de conștiință (ceea ce ține de drepturile fundamentale ale omului), ci de libertatea de conștiință împotriva creștinismului (ceea ce face din ea o sectă parareligioasă între multe altele).

În vechime, centrul era fixat prin afirmația “Dumnezeu există”, iar opoziția extremistă prin constatarea “Zis-a cel nebun în inima sa: «Nu este Dumnezeu» Stricatu-s-au oamenii și urîți s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este pînă la unul (Psalmul 13,I). Afirmația “Dumnezeu există” era considerată neutră și normală, iar negarea ei, “Nu este Dumnezeu”, era considerată nu doar greșită, nu doar extremistă, ci nenaturală? adică rezultatul unui proces teoretic de falsificare și distorsionare a realității (noi am spune “de natură ideologică”).

ASTĂZI, lucrurile s-au inversat. Poziția “Nu este Dumnezeu” s-a impus deja în societățile secularizate din Occident ca fiind, ea, neutră și, deci, normală ? ceea ce înseamnă că e singura poziție de la sine înțeleasă, care nu are nevoie de o explicație pentru a fi înțeleasă. A devenit un dat, cum înainte un dat fusese afirmația contrară. Perspectiva afirmației “Nu este Dumnezeu” a ajuns să definească azi normalitatea publică și în funcție de ea se stabilește atît conținutul toleranței, cît și limitele ei. Dimpotrivă, afirmația “Dumnezeu există” a ajuns să fie percepută ca partizană, potențial extremistă și rezultatul unei construcții teoretice ideologizate.

La noi, toată strădania unor asociații precum “Solidaritatea pentru libertate de conștiință” este să prezinte intoleranța față de simbolurile creștin-ortodoxe ca fiind neutralitate. Or, cum poți să faci niște oameni normali să priceapă intoleranța ca fiind neutralitate? Într-un singur fel: redefinind poziția centrală. Adică deplasînd sistemul de referință în așa fel încît atitudinea de excludere a creștinismului să ajungă centrală în raport cu valorile spațiului public, iar intoleranța față de creștinism să poată apărea ca fiind o veritabilă neutralitate. Consecința imediată a aceste “deplasări de sistem de referință” va fi ca simpla prezență a simbolurilor creștine în spațiul public să apară ca fiind un abuz. În acest mod, apărătorii păstrării în spațiul public a simbolurilor care în mod normal, potrivit tradiției, se află deja acolo vor putea fi prezenați ca extremiști, fanatici, adversari ai egalității de tratament și dușmani au drepturilor omului. Adică o mistificare de proporții.

Metoda de acțiune publică este deja verificată. Asociațiile de tipul “Solidarității pentru libertate de conștiință” vor șantaja instituțiile noastre oportuniste și corupte cu “drepturile omului” și cu “legislatia europeană”, folosind sofismul care deja a funcționat în Occident, în practica minorităților leniniste: dacă acceptați privilegiul pe care îl revendicăm ca drept al omului, facem pace; dacă nu îl acceptați, vă denunțăm Europei, cu argumentul că încălcați drepturile omului. Vor încerca, altfel spus, să redefinească neutralitatea ca decurgînd din ateism, iar extremismul din credință.

Așa se face legitimarea publică a anticreștinismului: cu ajutorul acestui mecanism de punere a opiniei publice, prin manipularea insituțiilor, în fața faptului împlinit; și cu evitarea totală a dezbaterii publice, pe care, în bătălia substituirii creștinismului cu anticreștinismul, asociațiile anticreștine ar pierde-o cu siguranță. Ideea este să ne prefacem că suntem democrați pentru a ocoli cel mai bine democrația.

Articol publicat în numărul 9 (36), din septembrie 2007, al revistei Idei în Dialog, preluat de AICI.

Nota noastra:

Articolul lui Patapievici, cum s-a precizat, a fost scris in 2007. Astazi, cand la initiativa aceluiasi “fanatic”, CCR a decis intr-un sens care, aparent, atenteaza la un drept fundamental reprezentat de “ora de religie”, HRP nu a mai reiterat nimic din pozitia sa. Desi s-a intamplat exact ceea ce descria cu precizie, pe atunci: institutii “oportuniste” si “corupte” santajate de activisti anticrestini si fortate, cel mai probabil, de “partenerii euro-atlantici”, au luat decizii prin care “pozitia centrala a fost redefinita total”. Acum nu mai trebuie sa depui cerere pentru ca religia sa nu fie materie de invatamant pentru copilul tau, ci trebuie sa se faca, probabil, invers: sa depui cerere ca sa aiba dreptul copilul tau la educatie religioasa. Pe plan simbolic, anticrestinismul, mai precis, anti-ortodoxia fortelor care lucreaza in acest sens, castiga teren, castiga institutii strategice si incepe sa defineasca excluderea BOR din politica, social, educatie, cultura, ca normalitate, iar prezenta ei in toate acestea drept “Ev Mediu”, “obscurantism”, “fundamentalism”.


Categorii

1. DIVERSE, Educatie, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Scoala romaneasca

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

51 Commentarii la “DECIZIA CCR PRIVIND ORA DE RELIGIE. Cale libera pentru abuzurile impotriva profesorilor si elevilor/ CUM DEVINE ANTICRESTINISMUL NORMALITATE SI CREDINTA EXTREMISM

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Am văzut că mulți oameni se simt foarte supărați pentru scoaterea religiei din școli. Pentru mulți e un semn de alarmă dar nu știu dacă toată lumea înțelege ce alarmă e asta. De ce spun asta? Pentru că mulți oameni își arată nemulțumirea față de mai marii Bisericii și ai statului în loc să realizeze că semnul de alarmă nu e atât pentru ei cât pentru noi care nu ne-am trăit credința cum trebuie.

    Chiar acum câteva zile a fost o conferință cu păr. Zaharia Zaharou în care era întrebat despre creșterea copiilor. Părintele spunea că e foarte important să ne rugăm pentru copiii noștri, că nici o educație nu face la fel de mult ca exemplul nostru personal și rugăciunea pentru copii. Îmi aduc aminte că și la păr. Porfirie din Sf. Munte citisem despre copii că sfătuia să nu le vorbim atât de mult de Dumnezeu cât mai ales să vorbim lui Dumnezeu despre ei.

    Am văzut mulți de aici că sunt supărați de această situație și vor să facă ceva. Dar nu toată lumea are chemarea de sus să poată lua atitudine așa cum au intelectualii și cei care au studii sau harul să vorbească în mod public de această problemă (prin tot felul de comunicate sau interviuri). În schimb cu toții avem chemarea spre rugăciune și spre sfințire.

    Acum, mai mult ca oricând, e nevoie să ne sfințim viața, să petrecem mai mult timp în lupta cu patimile noastre. Acum, mai mult ca oricând, e nevoie să încetăm cu bârfele și zavistiile indiferent cât de mult “merită” cei bârfiți. Sfințenia atrage oameni și noi acolo trebuie să ajungem pentru a menține credința în poporul nostru.

    La aceiași conferință era întrebat păr. Zaharia despre conducătorii noștri anti-creștini. Iar păr. Zaharia spunea să ne rugăm pentru conducători să ia decizia bună. Zicea, dacă îmi aduc aminte bine, că indiferent dacă e creștin sau nu conducătorul, Dumnezeu îl poate influența să ia deciziile bune cât timp ne rugăm pentru asta. Oare câți citesc acest site? Oare câți se roagă zilnic pentru țara asta și pentru lumea asta? Mulți spuneți că vă doare inima pentru că e scoasă religia din școli. Folosiți această durere în rugăciune și cereți mila lui Dumnezeu pentru acest popor. Îmi aduc aminte de o piesă a lui Zaz care se numea “Si”. Femeia cânta că dacă ar avea puteri mari ar face doar bine, ar șterge toate lacrimile, ar șterge sărăcia și nefericirea. Și cântecul concluziona:

    Dar nu am nimic decât o inimă îmbrăcată în cârpe
    Şi două mâini încordate precum nişte nuiele,
    O voce pe care vântul o alungă dimineaţa.
    Dar dacă mâinile noastre goale se adună
    Dacă vocile noastre se unesc
    Ce ierni ne-ar putea împiedica?

    O lume puternică, un pământ de suflete pereche*
    Ne vom ridica din această cenuşă.
    Puţin cu puţin, firmitură cu firmitură
    Picătură cu picătură şi inimă cu inimă.
    Puţin cu puţin, firmitură cu firmitură
    Picătură cu picătură şi inimă cu inimă

    Taken from http://lyricstranslate.com/ro/si-dac%C4%83.html#ixzz3J72C6VNS

    Inimă cu inimă, rugăciune cu rugăciune, așa săracă cum e ea, și vom reuși să refacem acest stat în decădere. Dar să luptăm cu patimile noastre, să stăm mai mult la rugăciune. Vă mărturisesc că nu sunt mai bun ca alții. Deseori bârfesc și simt nevoia să arăt câte știu nepăsându-mi uneori dacă calc peste alții. Deseori mă enervez din nimicuri și mă cert. Deseori pierd timpul pe calculator. Și sunt atât de multe patimi. Și eu nu am scuză pentru starea asta. Eu nu sunt ca ceilalți, surzi la mesajul lui Hristos. Eu știu ce vrea Hristos de la mine și totuși nu Îl ascult. Și pentru oameni ca mine lumea asta e așa cum e ea.

  2. La ultimele alegeri europarlamentare, singurul candidat propus de crestini, nu a obtinut ca numar de voturi nici macar numarul celor care au semnat pt el. Avem deci o slaba implicare sociala, stare de veghe si minima responsabilitate din partea ortodoxului de rand.
    Pe vremea lui Ceausescu, partidul le rezolva pe toate; omul de rand trebuia sa fie pasiv, sa nu-si faca griji. Oamenii – din pacate si crestinii – pastreaza in mare parte aceleasi reflexe.

    Ierarhul, preotul poate face ceea ce depinde de al, dar de acum incolo, fiecare va trebui sa-si rezolve ispitele srin asumarea unei parti mari din responsabilitati. Cine nu va avea pravila de rugaciune, binecuvantari, Sfinte Taine,… isi va asuma risul fie coplesit de taina faradelegii…

    O situatie care va trebui avuta in vedere:

    Intr-o situatie extrem de tensionata la Sf Munte, inainte de a izbucni razboiul Crimeiei (1853), staul grec a vrut sa se implioce. Cand flotele anglo-franceze au venit in sprijinul turcilor, politicienii au renuntat, 400 de patrioti inarmati, au venit in Sf Munte pt a lupta cu arma in mana. Turcii au trimis o companie de 4000 de soldati, care dupa infrangerea soldatilor greci avea ca sarcina pustiirea muntelui si macelasirea monahilor, ca la 1821.

    Reprezentanii manastirilor (cu multa experienta duhovniceasca) s-au adunat sa tina sfat, dar dupa indelungi discutii (20 ore pa zi uneori) au constatat ca nu se poate lua o decizie satisfacatoare.

    Un monah batran, cu darul inainte-vederii, i-a pus la post si priveghere, si la un momentdat le-a descoperit ca Maica Domnului va apara Sf Munte. Evident nu toti l-au crezut. Au urmat tot felul de evenimente de toate felurile, inclusiv interventii miraculoase de la Maica Domnului; in momentul cand turcii trebuiau sa inceapa masacrarea cuviosilor,decizia politica de la Constantinopol a fot FERMA: ridicati asediul.

    Beyul (colodenul ce conducea corpul expeditionar turcesc), foarte suparat a exclamat: – Ce noroc au avut grecii sdi de data asta !

    Ieromonah Pantelimon, NOI MINUNI ALE MAICII LUI DUMNEZEU, ed PUBLISTAR, BUCURESTI 2004, PAG 15-35

    Neaparat trebuie pusa pe internet !

    Reflectand mai atent, solutia oricare ar fi ea, nu se mai poate da fara interventia lui Dumnezeu, si e greu de anticipat. La rugaciunile noastre asteptam raspunsul lui Dumnezeu.

  3. Era de asteptat aceasta decizie in conditiile in care vedem de ceva vreme o recrudescenta a reactiilor ASUR si a satelitilor ei. Acum, din punct de vedere personal, am cateva consideratii. Posibil sa nu fie pe placul multora dar evidenta ma sustine.
    Ora de religie, ca orice “ora” de materie predata in scoala, trebuia supusa normelor legislative. Astfel, din lege n lege, din norma in norma, s-a ajuns la o asa secatuire a ei incat a devenit cea mai ticalos de uscata ora de curs, lipsita de orice substanta ortodoxa; lipsita de Evanghelie si de tot ce inseamna asta. Dar, mai ales, lipsita de dragoste.
    Profesorii si profesoarele de religie au fost selectati, intr-o proportie covarsitoare, pe criterii de nepotism, nu pe baza principiului de chemare crestina, apostolica. Am cunoscut „profesori” de religie care bateau, efectiv, copii; profesoare care veneau imbracate cu cele mai elegante toalete si cu telefoane de ultima generatie; profesori de religie care fumau cu liceenii si profesoare care imparteau copiii in „ingeri” si „dracusori”…; am cunoscut profesoara de religie apartinand cultului baptist. Era „botezata” in acest cult dar preda Ortodoxia.
    Pe de alta parte, am cunoscut inspectori avand in jurisdictie ora de religie, inspectori-preoti, care au ramas totalmente indiferenti la orice sesizare privind cele mai sus mentionate.
    Ora de religie, in proportie covarsitoare, a ajuns un mujloc de subzistenta pentru cei ce o predau. De buna seama, ca e si normal asa, profesorii de religie au nevoie de hrana. Doar ca leafa este singurul lor scop.
    Nu am vazut, in urma acestor ore de religie, un aflux al copiilor si adolescentilor, spre Biserica. Dimpotriva, unele idei contrare Bisericii si-au facut loc in mintea tinerilor tocmai avand rampa de lansare, ora de religie.
    Cum poti sa acorzi note de 5, note de 6 sau de 7, unor copii care scriu cateva pagini la teste, care iti raspund cum se pricep ei si care, culme, frecventeaza biserica, duminical? Cu siguranta, Apostolii in lucrarea lor misionara, nu au „amendat” pe cei carora le propovaduiau motivand ca nu sunt la inaltimea asteptarilor lor.
    Ora de religie a ajuns sa fie folosita ca o lance a Bisericii in incercarea de a penetra societatea civila; lipsita de frica de Dumnezeu si de iubirea Lui, nici ca putea avea o alta soarta.
    Cu diretori de scoala atei sau indiferenti religios sau de alta credinta; cu inspectori si minsitri paraleli privind Ortodoxia, profesorii de religie trebuiau a se erija in veritabili apostoli, in reale jertfelnicii. Nu in simpli fuctionari atenti la clopotelul care vesteste sfarsitul orei. Pe de-o parte. Pe de alta, decizia ca preotii sa fie scosi din scoli iar locul lor sa-l ia mirenii a contribuit devastator la mistuirea orei de religie. Din intalnirea cu Hristos, ora de religie a ajuns sa fie o ora de materie banala, buna de un respiro dupa ora de matematica sau fizica.
    Ori Biserica noastra nu constientizeaza vremurile, ori asta trebuie sa se intample, ori nu stiu ce sa spun. Pentru ca, de la ce scrie Pr. Dumitru Calugar in ale sale carti, cum ca, fiind sarbatoare, preotul ce preda religie, era la biserica iar copiii cam faceau galagie, venea directorul si le spunea: „Copii, parintele este la slujba, se roaga pentru noi; hai sa ne rugam si noi cu el..” pana la expresia actuala: „Ce nu-i mai ajunge popii, acum vrea si profesor?”, este cale lunga, sa ne asteptam la mai multe. Si mai grozave.
    Imi cer iertare, sunt crestin ortodox practicant, ce am scris am scris nu din rautate ci din durere.

  4. @ Andrei:

    Exagerarile si generalizarile astea autodemolatoare prezentate ca “evidente” distrug orice credibilitate a mesajului pe care ai incercat sa-l transmiti, oricate realitati PARTIALE (si incredibil de tare “umflate”, la dimensiuni “covarsitor” de disproportionate, cu o suspecta tendentiozitate) ai incerca sa demasti. La greu, la incercare se cunoaste si prietenul, si omul, in general, si credinciosul. Atunci se vede daca prefera sa sufere impreuna, sa ridice si sa unga ranile celui cazut, sa indure prigoana si sa-i apere pe cei loviti de toti sau sa sara “oportun” de partea celor puternici si prigonitori. Doar au si ei o parte de dreptate, nu?; si fara foc nu iese fum... Asa ca pe modelul “sunt scarbit de Romania” (Sabin Gherman et co.), acum se practica, la ceas greu pentru Biserica Ortodoxa, discursul: “mi-e scarba de biserica mea si totul imi pute in ea, asa ca, atunci cand antihristii o ataca, eu ma alatur lor si le dau dreptate”. Oare nu ne este greu, totusi, sa izbim cu piciorul in tepusa si sa intram, fie si cu “durere”, in corul celor care sar la gatul maicii lor, sa o sfasie? Si noua ne e rusine de astfel de “crestini ortodocsi practicanti”. Practicanti poate, dar… a ce?

    PS: Ora de religie nu a fost si nu putea fi “o lance a Bisericii in incercarea de a penetra societatea civila”, ci exact dimpotriva: scoaterea ei este o lance a falsei societati civile anticrestine de a penetra influenta Bisericii in societate si mai ales in educatia copiilor. Ora de religie in scoala, chiar si mai prost facuta, ramanea o sansa a marturisirii prezentei lui Dumnezeu in lume si pentru multi copii singura sansa de a ajunge in contact cu adevarurile credintei si de a iesi pentru putin macar din mrejele nihilismului antihristic al lumii de azi. Acum… in locul lasat gol, stim bine ce li se pregateste.

  5. Doamne ajuta!
    Ca preot si profesor iti dau dreptate admin. Cu toate lipsurile ei, ramane un mijoc de marturisire a prezentei lui Dumnezeu in scoala. Oare cine va mai putea sa contrapuna adevarul credintei in fata celor care invata pe micuti teorii pseudo-stiintifice si distrugatoare de suflet? Ciu vor mai pune intrebari existentiale copiii? Caci in scoala, noi, profesori, si cu atat mai mult preotii, raspundeam multor neclaritati ale copiilor. Oare imbulzeala de sarbatori pentru Euharistie mva fi deajuns incat sa suplineasca nevoile elevilor? NU cred.
    Tocmai de aceea, vad toata mizeria asta ca pe ceva care rupe legatura fiintiala, crestina ortodoxa,DINTRE TANARA GENERATIE SI CEI CARE LE POT DARUI SALVAREA.(preoti profesori, cateheti buni,etc..)
    Ex. La clasa a VII-a s-a predat lectia “crearera lumii” si au putut afla atatea lucruri frumoase, incat au ramas profund impresionati dar si..atentie!!! contrariati, caci domnii profesori de biologie si istorie le spusesera varianta evolutionista. Cu siguranta ca dupa aceasta lectie, copiii au inteles ca adevarul nu se impune cu forta si autoritate profesorala ci cu multa dragoste si explicatii corecte atat teologic cat si stiintific.

    Cred ca scolile(in situatia data) se vor putea regasi doar in 3 ipostasuri:
    1. Pro-Religie, intr-o extremitate frumoasa, unde conducerea, parintii si copiii vor dori ora de religie, cu tot cu acele “cereri”
    2.Neutra- acolo unde indiferentismul conducerii, impartialitatea-in functie de deciziile de la centru, lipsa angajarii parintilor(mai ales unde acestia nu vin la scoala pt. soarta copiilor), pe de o parte plus posibilitatea unei confruntari de nivel mediu intre cadrele didactice pe tema religiei. UN teren de lupta periculos, unde balanta poate inclina vertiginos in functie de liderii de opinie din colectivul scolar, spre bine sau spre rau, polarinzand tot restul colectivului.
    3.Contra-Religie- acolo unde conducerea, parintii indiferenti sau atei militanti+ salbaticia copiilor vor avea cadrul legal necesar scoaterii religiei din scoli.

    Cred ca punctul 2 este miza atat a noastra cat si al acelora care ne lupta cu salbaticie.
    Vom vedea daca vom..trai..

  6. @admin: cred ca ati fost un pic cam duri cu Andrei in ceea ce priveste raspunsul la comentariul sau. Sigur, ma pot insela, dar mie mi-a lasat impresia ca el a trait aceasta realitate pe care o descrie. Nu cred ca pozitia sa a fost una de “fara foc nu iese fum” ci, asa cum a spus singur la final, una de durere; o constatre nu un verdict. Sigur ca o astfel de realitate nu se trateaza prin ingradirea accesului la educatia religioasa caci asa cum a spus Pr. Gabriel ora de religie este un mijloc de a marturisi prezenta lui Dumnezeu in scoala si ar fi presupus poate si o implicare mai atenta a tuturor celor partasi in cazuri ca cele descrise de Andrei, adica si a copiilor prin parintii lor.
    Ceea ce ramane nerezolvat si, chiar daca vor fi potop de cereri ale parintilor pentru ora de religie, va ramane tot nerezolvat este fenomenul descris de Pr.Gabriel si care in psihologie se numeste disonanta cognitiva. Copiii (si nu numai ei, dar mai ales acestia) nu pot distinge corect intre doua realitati diferite care le sunt prezentate pe aceleasi canale ca avand acelasi grad de adevar. Acest fenomen l-a observat Andrei cand a spus ca nu a vazut un aflux de tineri elevi catre Biserica ci dimpotriva au aderat la unele idei contrare invataturii Bisericii. Fiecare va incerca sa isi rezolve acesta problema cognitiva si nu sunt multi cei care vor cauta calea cea grea, ci majoritatea se vor multumi cu raspunsurile facile verificabile imediat, or aici religia si in special Biserica Dreptmaritoare pierde detasat. Ca sa se intample altfel ar trebui ca minunile sa depaseasca in numar vanzarea de tablete si smartphone-uri si sa aiba acelasi impact vizibil imediat si material. Aici trebuie sa isi intre in rol inclusiv familia si preotul duhovnic, iar Biserica sa faca indemnuri insistente pentru instruirea temeinica a fiecarui credincios in ceea ce priveste propria credinta. Copiii vor avea intotdeauna intrebari si trebuie sa primeasca raspunsurile corecte, altfel pot rataci usor. Asadar, dragi parinti, bunici si fiecare dintre frati si surori, cititi, cititi, cititi si indemnati si pe altii sa citeasca.

  7. @TitusL:

    Nu stiu cat de duri am fost, insa cu siguranta rad in hohote anticrestinii daca citesc forumurile ortodocsilor. Ei au reusit o victorie de mare importanta care scoate Biserica din joc in ceea ce priveste una din marile temele ce tin de prezenta sociala a religiei, iar noi dezbatem “framantati” despre continutul orei de religie sau despre calitatea cadrelor didactice (sunteti de acord cu noi ca nu ai cum sa fii insa indulgent cand cineva spune enormitati uluitoare si insultatoare despre cum majoritatea “covarsitoare” a profesorilor de religie ar fi “selectati” pe baza de nepotism – asa ceva nu denota buna-credinta, din start si te descalifica pentru orice discutie decenta, daramite pentru pretentia de “crestin ortodox practicant”). Mai explicit spus, noi dezbatem despre cum ar fi sau nu ora de religie, cand la mijloc se afla problema DACA aceasta va mai exista intr-o forma macar similara in viitor. Si cum se face ca, de nicaieri, apar tot felul de oameni cu pareri “profunde”, in astfel de momente? Pana acum unde se ascundeau? Sau se activeaza doar in astfel de momente cheie, cand e oportun sa distragi atentia de la problema reala spre o problema ce pare de fond, dar, in context, nu mai e? Cu riscul de a parea neintelegatori, dezavuam si dezaprobam puternic astfel de atitudini. Crestinii care vor sa critice desfiinteze/denigreze, in acest moment, Biserica, sa mearga pe siteurile asuristilor. Acolo vor obtine validarea, aplauzele si aprobarile pe care le cauta. Exact de astfel de aliati au nevoie aceia pentru a-si desavarsi lucrarea.

  8. Nu ati fost duri, ci ati fost cel putin neinspirati, asta ca sa folosesc un eufemism. Propune frate un plan de actiune, vino cu o initiativa concreta si vom vedea apoi daca atitudinea lui andrei este sau nu cu adevarat daunatoare. Cata vreme ne rezumam doar la dume, apoi lasa sa fie primit, poate mai deschid ochii si dintre Ierarhii si preotii nostri, ca au inceput sa strige pietrele (la cei ca mine ma refer!).
    Atitudinea asta cu sa nu dam in Biserica cata vreme dau asuristii si punerea pumnului in gura pe motive de oportunitate indoielnica, si cu ^atacat^ si pus cuvinte si pareri in gura interlocutorilor e orice, dar numai crestina nu pare. Lasa-i pe asuristi sa-si rada in barba ca mai mult rau faci dumneata cu atitudinea asta decat face andrei cu opiniile sale.. A spus-o Titus bland si smerit dar vad ca degeaba ca nu pricepeti.
    _____________
    *Atunci se vede daca prefera sa sufere impreuna, sa ridice si sa unga ranile celui cazut, sa indure prigoana si sa-i apere pe cei loviti de toti sau sa sara “oportun” de partea celor puternici si prigonitori.*

    Faina tare abstractizarea asta, mai ales cand ne da justificarea sa lovim in persoane concrete. Ce anume propuneti aici? Ce sa faca andrei? Pe cine sa ridice si cui sa unga ranile? Ce anume stiti voi ca a facut si ce-i lipseste?

    Fix despre Biserica trebuie sa vorbim pentru ca fix probleme din interior ne-au adus aici. Pe fondul interesului american pentru schimbarea normelor culturale, dar chiar si asa, pe barba noastra am fost pusi la colt. Daca vom proceda cum cereti voi vom alerga ca o gaina fara cap, fara sa intelegem ce ni se intampla. Si pentru cele ce vin, e mai necesar sa stim de ce noi ortodocsii o tot incasam si o vom mai incasa de acum incolo decat sa mentinem o pace si solidaritate APARENTE.

    Tocmai ce am primit o lovitura devastatoare, care a modificat definitiv locul ortodoxiei in societatea noastra. Este un prag, o balama intre locul ortodoxiei ante si post hotararii CCR. De aici porneste un fenomen ciclic evident, cu o scadere a elevilor care doresc sa studieze religia, cu un numar crescand de elevi care nu vor vrea, ce se vor agrega (vor fi agregati) sociologic si politic, grup de elevi definit care va legitima si precipita cererile asuristilor in directia secularizarii sporite, care in consecinta, va duce la o si mai mare demobilizare a ortodocsilor si legitimare a secularistilor. Nu numerele brute vor mai conta, nu procentul superior de ortodocsi fata de elevii atei si agnostici ci dinamica sociala si culturala, care va fi net in favoarea asuristilor.

    De pilda, fata de scandalul din primavara, educatoarele care vor dori sa duca pe copii la Biserica vor trebui sa le spuna parintilor sa faca cerere. Dar este dreptul parintelui ateu ca fiul sau sa nu se simta exclus din grup din cauza initiativelor extracurriculare desfasurate prin scoala si gradinita. Legal, educatoarele vor trebui sa obtina acceptul ateului ca grupul de copii crestini sa mearga la biserica, in vreme ce copilul sau ramane in clasa sau la alta activitate. Sper ca acum sa se inteleaga ca dupa aceasta hotarare prezenta ortodoxiei in scoala nu mai este girata din oficiu. Drepturile ortodocsilor se intind pana acolo unde nu incalca drepturile ateilor. Exercitarea dreptului la cerere nu este echivalenta cu exercitarea dreptului din oficiu. Nu mai vorbim de un drept ^natural^ ci unul conditionat birocratic. E gratuit, dar conditionat birocratic.

    In continuare voi face ascultare si voi posta pe blogurile asuristilor, ca deh.. sa nu-si rada in barba de preocuparile noastre. Vedea-vom cate roade va aduce aceasta politica de moderare a comentariilor. Iertati. Doamne, ajuta!

  9. Doamne ajută.

    A fost creată o petiție on line pentru păstrarea Religiei în trunchiul comun, singura garanție a posibilității reale de a studia Religia pentru cei care doresc:

    http://www.petitieonline.com/votati_pentru_mentinerea_religiei_in_scoli

    Petiția de mai jos nu are putere legislativă, dar este un semnal că societatea nu este de acord cu aceaastă decie a CCR și că trebuie găsită o soluție pentur a se reveni la normalitate.

    Vă rugăm să semnați această petiție. Semnarea se face completând formularul de la finalul petiției. Dacă nu doriți să vă apară numele în lista de semnături, trebuie bifat „Nu” la întrebarea „Dorești sa afișezi semnătura ta publicului larg?”.

  10. Asta e, vrem sau nu…vremurile sumbre se cam apropie…Pt pacatele noastre ne ingaduie Domnu toate astea.
    Slujire impreuna cu ereticii (http://www.youtube.com/watch?v=l4ZTbYIy7QM), avorturi, nepasare…si alte pacate grele care ne apasa pe noi. De aici ni se trage si cred ca mai avem de patimit o gramada…Doamne Iarta-ne!

  11. @admin: cu siguranta nu vom putea discuta continutul orei de religie daca aceasta nu va mai fi. Eu cel putin nu am nici o indoiala privind continutul. Am consultat cateva manuale editate la Sf. Mina si in opinia mea sunt foarte bune. Le recomand inclusiv parintilor.

  12. Frati si surori intru Hristos acum este momentul sa nu criticam pe ierarhi, preoti si profesori/profesoare de religie. Sa ne rugam pentru neputintele lor; aceasta totdeauna si mai ales acum. Ora de religie sa ramina obligatorie in Romania cu posibilitatea de a alege altceva pentru atei sau anticrestini.

  13. @admin: …si as adauga ca aveti dreptate. Dar mintea mea avea nevoie de comentariul #7 ca sa va inteleaga… asta e, ma iertati.

  14. Sunt crestin ortodox practicant si tatal a 6 copii, toti crestini ortodosi botezati, si MA SIMT DISCRIMINAT ca multi alti parinti crestini ortodocsi practicanti din tara asta care au copii, ca pentru a-i fi respectate drepturile unei minoritati, intr-o maniera NELEGALA, am fost obligat de catre CCR prin decizia pe care aceasta a dat-o in ziua de 12.11.2014, ca sa CER EXPRES (intr-o tara eminamente si majoritar ORTODOXA) ca copiii mei sa poata avea posibilitatea sa invete in scolile publice din Romania RELIGIA CRESTINA ORTODOXA!
    Consider ca niciodata parintii sau elevii majori care sunt ATEI sau UMANIST-SECULARISTI, nu au fost impiedicati ca sa-si exprime EI, ca si minoritate in scris DOLEANTA de a-si RETRAGE copilul de la ora de religie, sau de nu a participa la ora de religie, in cazul in care elevii sunt majori.
    De asemenea consider ca prin aceasta decizie a CCR, o MAJORITATE de parinti crestini Ortodocsi Practicanti a fost NESOCOTITA, SFIDATA, IGNORATA, DISCRIMINATA si OFENSATA de catre un for judiciar care avea obligatia de a respecta DREPTURILE TUTUROR cetatenilor romani si nu numai ale unora, respectiv ale unei minoritati ideologice, ci si pe ale MAJORITATII ideologice CRESTINE ORTODOXE care EXISTA in tara aceasta si care INCA TRONEAZA ca si filosofie DOMINANTA de viata in mentalul colectiv al populatiei romanesti.
    DAR, asa cum canta secularist-umanistii intr-un cantec al lor in care spun ca ei nu se lasa batuti niciodata si niciodata, TOT ASA…nici noi, Crestinii ORTODOCSII, NU NE VOM DA BATUTI…ci vom arata in viitorul apropiat ca prin VOINTA noastra a celor care suntem MAJORITARI in Romania, nu numai din punct de vedere etnic, ci si IDEOLOGIC, vom putea MODIFICA pe cale de initiativa legislativa inclusiv Constitutia si Legea Educatiei, in asa fel incat SA FIM NU NUMAI AUZITI, ca si majoritate ci si RESPECTATI ca si MAJORITATE Ideologica, caci doar atunci cand (SI) MAJORITATII i se RESPECTA DREPTURILE si LIBERTATILE sale, putem spune ca ne aflam realmente intr-o societate DEMOCRATICA si intr-un STAT DE DREPT autentic, iar daca unei MAJORITATI (indiferent in baza caror, criterii, poate fi considerata ca REPREZINTA si CONSTITUIE o veritabila “MAJORITATE”, respectiv fie pe criterii etnice, sau economice, sau ideologice etc) NU i se respecta aceste DREPTURI, de catre Institutiile statului si mai ales de catre un For De Judecata precum este Curtea Constitutionala a Romaniei, atunci degeaba mai exista aceasta Curte Constitutionala in Romania si degeaba isi mai intemeiaza CCR deciziile sale pe Constitutie, caci in realitate Constitutia este INCALCATA chiar de catre EA, de catre acest For inalt de Judecata, iar valorile democratice ale satatului de drept sunt NESOCOTITE intr-un mod abject si ipocrit…
    Insa pentru a ne FACE AUZITI si RESPECTATI si ASCULTATI, cred ca noi crestinii ortodocsi TREBUIE SA NE ORGANIZAM, intr-un viitor cat mai apropiat, intr-o formatiune POLITICA NOUA, CRESTINA si ORTODOXA, astfel incat SA LUPTAM si ORGANIZAT si EFICIENT inclusiv PE CALE POLITICA, pentru APARAREA DREPTURILOR NOASTRE de cetateni care suntem ADEPTI ai Crestinismului Ortodox si SUSTINATORII PREZENTEI VALORILE CRESTINE si A SIMBOLURILOR CRESTINE in spatiul public al societatii noastre romanesti, contribuind astfel la PERPETUAREA unui VIITOR Crestin pentru copiii nostri si impiedicand ca acest viitor al lor sa devina unul ateist…si chiar nihilist!

    Dumnezeu sa aiba mila de noi toti si de copiii nostri! AMIN!

  15. sint niste incornorati, cei care vor sa scoata religia din scoli si nici nu trebuie numiti romani,…pt ca sint strini de neamul romanesc, cu traditia lui,..(cu tot ce contine el). o lume fara Dumnezeu, i si pierde sensul.

  16. http://adevarul.ro/educatie/scoala/dreptul-studia-nu-religia-1_5465269e0d133766a8d63daf/index.html
    ,,Ceea ce s-a întâmplat în presă, mai departe, mi se pare însă de-a dreptul balcanic. Au apărut nişte “oficiali ai CCR” care susţin că decizia răstoarnă situaţia: nu mai fac cerere cei ce nu vor să participe, dar fac cei ce vor. Asta a făcut senzaţie, mai ales pentru cei ostili religiei, care speră să reducă prezenţa şi influenţa orei de religie, bazându-se pe ignoranţa şi inerţia părinţilor care nu s-ar obosi să facă încă o cerere într-o Românie sufocată de birocraţie. Citind cu atenţie comunicatul oficial al CCR, nu am văzut pomenindu-se de o asemenea cerere. Opinia mea este că nici în motivaţie n-ar trebui să se găsească aşa ceva, deoarece CCR s-ar contrazice pe ea însăşi. Căci o astfel de cerere ar însemna, potrivit chiar raţionamentului CCR, o îngrădire a libertăţii de conştiinţă şi a libertăţii credinţelor religioase. Care funcţionează simetric, atât în sensul dreptului de a face religie, cât şi de a nu face religie. Ar fi trist ca CCR să lase senzaţia că eşti liber să fii ateu, dar trebuie să faci cerere pentru a ţi se permite să studiezi religia. N-ar fi tot un abuz, de data asta asupra dreptului constituţional de a studia religia? PS. Unii se joacă de-a Constituţia. Ia să citim de acolo, dacă se poate cu voce tare: “În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.” Art.32, alin. 7.”

    Citeste mai mult: adev.ro/nf0pil

  17. Pingback: PENTRU O NOUA STRATEGIE MISIONARA A BISERICII - Recomandari
  18. Dupa logica Curtii Constitutionale, si elevii care vor scutire de la ora de sport sunt discriminati.

  19. Parcă totuși nu au lăsat-o moartă cu decizia CCR-ului. O reacție de la Buzău:
    http://basilica.ro/o-decizie-discriminatorie-pentru-majoritatea-elevilor-102084.html
    Așteptăm cu interes urmarea…

  20. Pingback: Praznicul Vovideniei: DE LA INTRAREA MAICII DOMNULUI IN BISERICA LA INTRAREA COPIILOR IN FAMILIARITATE CU DUMNEZEU, SI PRIN ORA DE RELIGIE/ Copilul lui Dumnezeu, Dimitrie cel cu darul înainte vederii/ CUM NE IMBRACAM LA BISERICA? SUNT DE ALUNGAT FEMEILE
  21. da ptr. ora de religie

  22. sunt pentru ora de religie în școală obligatorie pentru că privesc la trecutul istoric al acestei țări care este creștin ortodox câte biserici sunt ridicate de domnitori ai acestei țări numai dacă le numărăm ,și vin acum cernea macovei și cei de la asur și alții cu creierele spălate și indiferenți și hotărăsc ei minoritate bazându-se pe prostia multora care sunt fie indiferenți fie nu judecă până la capăt problema contra majorității contra trecutului țării păi acestora nici dreptul de români nu le dau să se numească auzi în spiritul judecății de conștiință păi ștefan cel mare la libertate de conștiință se gândea când ridica o biserică?la libertate sexuală la homosexualism liber se gândea? dacă ar trăi țepeș l-ar trage în țeapă pe moise filozoful pe macovei pe cernea și pe aplaudacii lor numai dacă ar auzi ce filozofie le debitează mintea, trăim vremuri smintite căci oamenii din prea multă părere despre sine se autodivinizează . nu europa să ne conducă ci istoria noastră trecutul nostru ,nu putem da cu tăvălugul cu buldozerul pe trecutul țării că așa vor cei din europa și macovei și cernea și asurul !!!

  23. Pingback: ORA DE RELIGIE. “Educaţie fără religie în şcoală înseamnă o AMPUTARE pentru copiii acestui neam” - Recomandari
  24. Pingback: PF Daniel a scris Senatului cerand RESPINGEREA initiativei legislative de ELIMINARE a RELIGIEI DIN SCOLI. Proiectul apartine lui REMUS CERNEA si prevede inlocuirea orei de religie cu “ETICA” - Recomandari
  25. Pingback: TINERII ROMÂNI – profil sociologic. (In)formati de internet, lesne protestatari, lenesi politic, dar si ceva surprinzator: MAJORITATEA NU E DE ACORD CU AVORTUL NEINGRADIT - Recomandari
  26. Pingback: CE SE INTAMPLA CAND CRESTINII ABANDONEAZA POLITICA/ Bolsevicii sexului lovesc din nou: UNICEF sprijina “FAMILIILE” HOMOSEXUALE/ Miza razboiului pentru ORA DE RELIGIE - Recomandari
  27. Pingback: O NOUA INTOLERANTA. Militantii care vizeaza scoaterea Religiei din scoala vor instituirea gandirii unice - Recomandari
  28. Pentru publicare…

    Ora de religie din şcolile româneşti – factor al discriminării sau mijloc şi operă culturală a spiritualităţii?!…

    Mă gândeam, în aceste vremuri, la modul în care istoria este ciclică, la felul în care ea se repetă, fiindcă, iată, asistăm la pervertirea unora dintre noi cu maladia secularismului care evidenţiază ora de religie ca fiind un instrument al stressului şi al discriminării şi care, în consecinţă, invocă îndepărtarea şi înlăturarea acesteia din preajma copiilor noştri căci ar putea fi contaminaţi de duhul îndoctrinării, te pomeneşti, şi de cel al bigotismului ori al pietismului!… Şi acest fapt ar fi în opoziţie cu starea modernă a tânărului asaltat de alte discipline, ştiinţe, curente, doctrine şi instrumente ale educaţiei mai puţin creştine, cum ar fi cea a televizorului sau a calculatorului, nu?!…
    Nu ştiu de ce dar de câţiva ani încoace, suntem ameninţaţi şi asaltaţi, în momentul în care se pune în discuţie schimbarea ori modificarea unei legi (dezvoltarea şi perfecţionarea ei) cu tot felul de probleme, idei, curente şi ideologii, promovate de tot de felul de pseudointelectuali – membri a, te miri ce societate civilă – care sunt deranjaţi ba de (ne)deschiderea dosarelor şi deconspirarea celor ce au colaborat cu securitatea comunistă, ba de existenţa icoanelor în şcolile româneşti, ba de problema manualelor de religie, ba de problema existenţei şi aplicării unei legi a cultelor cât se poate de strâmbă, incompletă ori imperfectă, şi mai ales, de problema discriminării şi a nedreptăţirii bieţilor homosexuali… Chiar şi problema orei şi a statutului orei de religie a mai fost desbătută şi în anii trecuţi… Ce să facem, acestea sunt, după unii, adevăratele şi singurele probleme ale României post comuniste ori post-decembriste – care, iată, de douăzeci de ani se zbate şi se străduieşte să-şi caute locul, rostul, sensul şi importanţa în noua configuraţie geopolitică şi geostrategică, în cadrul institituţiilor globalizante şi globalizatoare ale structurilor europene şi euroatlantice… Şi te pomeneşti că, potrivit unora, Biserica cu ale Ei, ar sta în calea acestor demersuri sau ar încurca pe cineva în acest sens, că vedem că unii se tot împiedică de Ea, aşa, în drumul liber… Problema este că cei care se simt ameninţaţi de influenţele orei de religie (altfel, întotdeauna binefăcătoare) sunt foarte puţini şi foarte slab argumentaţi sau fundamentaţi, dar iată, în schimb, care sunt argumentele noastre, ale celor mult mai mulţi şi dreptcredincioşi, pentru menţinerea ei acolo unde îi este locul, adică în şcoala românească:
    – Prezenţa orei de religie în învăţământul de stat este conformă Constituţiei României, care prevede în art. 32. alin. (7): „Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.” De asemenea, este conformă Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, care prevede în art. 32 alin. (1): „În învăţământul de stat şi particular, predarea religiei este asigurată prin lege cultelor recunoscute.”
    – Disciplina religie se predă în şcolile de stat potrivit Legii Învăţământului nr. 84/1995, republicată, art. 9, alin. (1): „Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul părinţilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea.
    – La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără această disciplină. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină”. Prin urmare, prezenţa disciplinei religie în oferta şcolară este obligatorie din punct de vedere legal, cu posibilitatea pentru elevi de a nu frecventa orele de religie, la solicitarea scrisă a părintelui sau a tutorelui legal constituit.
    – Pentru a se asigura, în mod egal, accesul elevilor la educaţia religioasă, potrivit cultului din care fac parte, Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor prevede în art. 32 alin. (4): „La cerere, în situaţia în care conducerea şcolii nu poate asigura profesori de religie aparţinând cultului din care fac parte elevii, aceştia pot face dovada studierii religiei proprii cu atestat din partea cultului căruia îi aparţin.”
    – Prezenţa religiei în sistemul de învăţământ românesc nu este o inovaţie a perioadei post-decembriste. Legea instrucţiunii publice din 1864, care a stat la baza învăţământului românesc peste trei decenii şi care a fost una dintre primele legi din Europa care instituiau obligativitatea şi gratuitatea învăţământului (după Suedia, Norvegia, Prusia şi Italia, dar înaintea Marii Britanii, Elveţiei, Bulgariei, Serbiei, Franţei), aşeza religia la loc de cinste între obiectele de studiu, atât în cadrul învăţământului primar unde se preda catehismul (art. 32), cât şi în cadrul învăţământului secundar, gimnazial şi liceal, unde se preda „religiunea” (art. 116).
    – În majoritatea statelor Uniunii Europene, cu excepţia Franţei, religia este disciplină şcolară, sub diferite denumiri: Educaţie religioasă (Austria, Danemarca, Germania, Grecia şi Irlanda), Educaţie moral-religioasă (Anglia), Morală şi educaţie religioasă (Portugalia), Educaţie religioasă şi morală (Luxemburg), Creştinism, Religie şi Etică (Norvegia), Religie sau etică (Belgia), Mişcări ideologice religioase (Olanda), Religie (Finlanda, Italia şi Spania). Astfel, statele Uniunii Europene promovează un sistem de învăţământ care valorifică potenţialul educativ al religiei pentru modelarea conduitelor sociale si individuale.
    – Pentru menţinerea disciplinei religie în planurile-cadru ale învăţământului liceal, ca parte a trunchiului comun, în cadrul campaniei Patriarhiei Române „Nu vrem liceu fără Dumnezeu!” s-au primit în anul 2008 peste 140.000 de mesaje de susţinere.
    – În ziua de 29.02.2008, la Palatul Patriarhiei din Bucureşti, conducătorii şi reprezentanţii cultelor religioase recunoscute în România şi-au exprimat poziţia comună cu privire la menţinerea disciplinei religie în planurile-cadru ale învăţământului liceal, ca parte a trunchiului comun.
    – Disciplina religie propune, nu impune, valori spirituale şi morale ce stau la baza culturii europene şi naţionale, valori la care elevii trebuie să aibă acces în mod liber şi care au un rol formativ deosebit, demonstrat şi de studiile sociologice în domeniu.
    Prin urmare, am senzaţia tot mai pregnantă că spiritul cel autentic cu toate ale sale, incomodează şi deranjează pe unii deoarece constituie o realitate existenţială, puternică şi cât se poate de compactă, conţinând nişte precepte moral-creştine foarte clare şi corect definite. Acest lucru estompează sau atenuează unora duhul lor foarte zdruncinat şi de-a dreptul exhaustiv, ajungând (sărmanii) nişte victime ce revendică „libertatea de conştiinţă” care, chipurile, ar fi înrobită de orele de religie, de icoanele, slujbele ori simbolurile Creştinismului sau, de ce nu, şi ale altor religii!… Cred că, în primul rând, unii ca aceştia sunt victimele secularizării, sau nostalgicii vremurilor prigonitoare împotriva Bisericii, ori sclavii propriei lor conştiinţe, ce este lipsită de o articulare spirituală autentică!… Se ignoră, însă, următorul aspect, şi anume că: libertatea de conştiinţă înseamnă (şi) respectarea libertăţii conştiinţei semenului, mai cu seamă în cazul în care, această conştiinţă – care agreează, ba chiar apără existenţa acestei ore de religie în trunchiul comun (de bază) şi în aria curriculară (părinţi, profesori şi elevi, deopotrivă) lucrează în majoritatea covârşitoare a membrilor acestei ţări!… Suntem întru totul de acord cu respectarea drepturilor unei minorităţii – fie şi aceea a ateilor şi liberilor cugetători, dar aceştia să nu uite totuşi faptul, că în spiritul reciprocităţii, trebuie aplicată şi vice-versa, în caz contrar, vom vorbi într-adevăr, de discriminare!… Nu asistăm, oare, sau nu suntem chemaţi să participăm, din nou, la o lămurire a doctrinei promovată de ideologii secularişti, secularizanţi şi secularizaţi în raport cu învăţătura dreptcredincioşilor creştini, ori se aplică preceptul biblic „nu te teme turmă mică” – în mod distorsionat!… Iar dacă se ajunge în acest loc, în acest fel, este vai de cei care răstălmăcesc scripturile!…
    O altă problemă este aceea a apariţiei a (încă) unui precedent destul de primejdios, aşa încât ne întrebăm şi chiar aşteptăm cu emoţie şi înfrigurare să vedem ce va mai urma: Cine, de unde (de nicăieri şi de aiurea), cu ce petiţii, idei şi soluţii năstruşnice va mai veni că de, mintea (şi conştiinţa în virtutea libertăţii de expresie) lucrează, mai cu seamă într-un stat democratic ca acesta unde, culmea, este invocată discriminarea în condiţiile în care alţii ne laudă sau poate, chiar ne acuză de prea multă toleranţă!… Aşadar, ni se cere să refuzăm şi să renunţăm la Chipul lui Hristos din icoana sufletului nostru şi din viaţa noastră cotidiană, ce trebuie să fie una preponderent spirituală şi eminamente duhovnicească. Oare se doreşte, cumva, să se ajungă şi la respingerea Chipului Hristic din om, mai cu seamă din copiii şi tinerii noştri?… Păi, astfel de încercări s-au mai făcut în istoria (chiar recentă) a poporului nostru, aşa încât ar trebui să dispunem de o oarecare imunitate!… Şi mai ştiam un lucru, şi anume că: atunci când vrei să faci pe victima sau pe eroul cuiva, se impune existenţa şi enunţarea unor dovezi, a unor probe, ori eu nu am văzut şi nu am cunoscut, la noi în ultimii 20 ani, de pildă, nici o victimă a vreunei ore de religie (care fost reintrodusă după anul 1990, cu multă trudă şi sacrificiu, tot din cauza ideologilor atei şi ateizanţi ori ateizaţi), în schimb copii, tineri şi oameni maturi care au primit daruri şi multe binefaceri de la Iisus Hristos Domnul prin intermediul rugăciunilor învăţate în cadrul acestor ore (şi aşa foarte puţine, insuficiente) şi făcute la icoana Sa din clasa şcolii, am cunoscut şi cunosc foarte mulţi, şi cu toţi aceştia ce facem, acum, îi trecem aşa, cu vederea, fără să-i întrebăm şi pe ei ceva?… De fapt aceşti secularişti contemporani au întrebat ei pe cineva, ceva?!…
    Este invocată, adeseori, filozofia absurdului, dar observ că se vrea impunerea chiar a unei evidenţe şi a unei realităţi a absurdului, până la ajungerea chiar la culmea acestuia!… Oricum, cu teoria imposibilului care poate deveni posibil oriunde şi oricum, ne-am obişnuit deja, astfel încât de ce nu ne-am putea acomoda şi cu absurdul ca fiind o normă şi o componenţă firească şi chiar indispensabilă vieţii noastre, ajungând să zicem „răului bine şi binelui rău”, căci şi această problemă (a eliminării orei de religie) face parte tot din categoria lucrurilor ce au fost răsturnate, din punct de vedere axiologic!…
    Dar noi, pentru toate acestea, trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu, odată pentru faptul că ne trezeşte la realitate şi ne invită la trezvie, scoţându-ne din ispita şi păcatul triumfalismului şi al autosuficienţei, iar în al doilea rând pentru că ne dă atâtea prilejuri de cultivare şi chiar de înmulţire a conştiinţei apologetice în vederea (re)activării laturii mărturisitoare şi misionare, toate cu scopul dobândirii mântuirii noastre în Împărăţia cea veşnică a Cerurilor, dimpreună cu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh!…
    Aşadar, să dea Dumnezeu – Cel în Treime slăvit şi lăudat, să putem să le primim pe toate cu bucurie, cu folos duhovnicesc şi cu smerenie şi să îndrăznim înainte cu Mântuitorul, căci „El a biruit lumea” păcatelor, inclusiv cea a necredincioşilor postmoderni şi contemporani, pentru care suntem datori să ne rugăm, chiar la orele şi slujbele pe care ei le resping, să zicem cu toţii: „Iartă-i, Doamne că nu ştiu ce fac!” sau: „Nu le socoti lor păcatul acesta!”.

    Stelian Gomboş

  29. Buna seara,

    Va rog sa imi spuneti care este scoala unde conducerea a decis sa nu se mai predea Religia in urma cu cativa ani si va promit ca eu, cu asociatia pe care o reprezint, Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta, o sa chem aceasta unitate de invatamant in judecata pentru incalcarea legii invatamantului!
    Emil Moise

  30. Buna Seara, D-le Profesor Emil Moise!

    Fiindca dvs ati pus o intrebare mai inainte (la care eu nu va voi raspunde, pentru ca nu am informatia care va trebuie dvs.) si ati intrat in discutie cu cititorii acestui site, m-am gandit sa profit de ocazie si sa va adresez si eu cateva intrebari, respectiv:

    – Considerati si acum, adica la momentul actual ca dispozitiile art.9 alin.(2) teza intai din Legea invatamantului nr.84/1995 si dispozitiile art.18 alin.(2) teza intai din Legea educatiei nationale nr.1/2011 care au fost declarate ca fiind neconstitutionale de catre CCR prin Decizia sa din 12 Nov.2014 (in urma admiterii de catre CCR a exceptiei de neconstitutionalitate pe care ati invocat-o in fata sa) sunt “suspendate” de drept, fiindca in cele mai bine de 45 de zile scurse de la data de 12 nov.2014 si pana acum, Parlamentul Romaniei nu a “accordat” si modificat Legea Invatamantului si a Educatiei Nationale? asa dupa cum cere Art.147, alin. (1) din Constitutie? In alte cuvinte spus PERSISTATI in opinia conform careia Predarea Religiei Crestine (sau a oricarei alteia) de catre Profesorii de Religie reprezinta la momentul actual INFRACTIUNE, care este pedepsita de Art. 381, ain.(2) si (4) din Noul Cod Penal, asa dupa cum v-ati exprimat PUBLIC intr-un material publicat recent de HOT NEWS? (a carui link il dam mai jos…):

    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-19205804-intampla-ora-religie-scoala-care-este-pozitia-ministerului-educatiei-cum-arata-decizia-curtii-constitutionale-spune-profesorul-care-plecat-plangerea.htm
    – Considerati ca opinia dvs la care am facut referire mai sus, contravine disp. Art.380, alin.(1) teza a II-a, coroborate cu disp.Art.371 (teza I) din Nou Cod Penal? In alte cuvinte spus confirmati sau infirmati faptul si TEZA potrivit careia, conform parerii exprimate public de catre dvs…ca si cadru didactioc si licentiat in drept, profesorii de Religie (care ca si profesori si dascali, va sunt colegi de breasla “lato sensu” si nu “stricto sensu”) prin faptul ca PREDAU la momentul actual inca religie COMIT O infractiune prevazuta de Noul Cod Penal, adica SUNT INFRACTORI?

    – Vreau sa stiu clar pozitia dvs in aceasta chestiune, si vis a vis de problema PREDARII religiei Crestine acum dupa ce CCR a pronunat Decizia sa din 12 Nov.2014, fiindca eu, ca si cetatean roman si tata a 6 copii dintre care 4 fac Religie Crestina Ortodoxa INTENTIONEZ sa FAC PLANGERE PENALA impotriva dvs, (fie ca cetatean, fie ca reprezentant (adica aparator) al unor PROFESORI de Religie care se considera INSULTATI de catre dvs…) in viitorul cel mai apropiat pentru ca dvs, prin AFIRMATIIE pe care le-ati facut (care SUNT GRAVE si impardonabile, pentru ca sunt facute mai ales de catre un licentiat in drept…), nu ati facut altceva decat SA ii intimidati pe unii dascali de Religie ca sa isi faca meseria, si mai mai mult decat atat prin agresivitatea si malitiozitatea (uneori furibunda) cu care va raportati la adresa Relgiei Crestine si datorita careia ati devenit celebru in Romania, nu ati facut altceva decat sa PROVOCATI un VAL DE RESENTIMENTE si de URA la adresa unei categorii de oameni, respectiv a Profesorilor de Religie si a Clerului Crestin Ortodox, fapt care va face foarte pasibil de sanctiunea pe care o prevede Art.369 din Noul Cod Penal…?

    – V-as ruga sa fiti ONEST in raspunsul pe care mi-l veti da si sa imi spuneti daca va asumati pe mai departe opinia pe care v-a publicat-o HOT NEWS?

    Avocat VELA GHEORGHE!

    P.S. Afirmatia pe care am facut-o mai sus si in mod public ca voi formula PLANGERE PENALA impotriva dvs. nu reprezinta o amenintare, ci punerea in practica a unui IMPERATIV interior (al constiintei) care imi dicteaza, (mie care sunt un PRACTICIAN AL DREPTULUI) ca un om, ca dvs., care se joaca cu Codul Penal si face afirmatii prin care INCALCA Legea Penala, si prin care OFENSEAZA, INSULTA si DENIGREAZA numele, imaginea si demnitatea unei CATEGORII de cetateni si INTELECTUALI cum sunt Profesorii De Religie care dupa afirmatiile dvs…ar rezulta si REIESI ca sunt ACUM INFRACTORI de drept penal… nu trebuie tolerat si iertat, cu atat mai mult cu cat flutura amenintatior “marota” raspunderii penale in fata unor cetateni simpli care nu stiu legea si care nu-si cunosc bine nici drepturile lor…!

  31. Domnule Vela Gheorge va felicit pentru interventia dumneavoastra , acest profesor Emil Moise care dupa mine nu se poate considera profesor nu va avea tupeul sa va raspunda,insa cum ati spus aceasta persoana care este profesor a adus jignire profesorilor de religie si nu numai,am si eu un copil care vreau sa studieze la scoala si religie,vreau sa creasca curat si cu frica de Dumnezeu.

  32. @Emil Moise:

    Pe contul dvs de facebook va repeziti sa anticipati negativ moderarea comentariului lasat aici, desi nu e prima oara cand ne-ati scris. Si v-am si raspuns, data trecuta: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/12/07/ora-de-religie-educatie-fara-religie-in-scoala-inseamna-o-amputare-pentru-copiii-acestui-neam/#comment-327719

    Contestati veridicitatea relatarilor de pe siteul “drum european” si promiteti o campanie justitiara pentru corectarea abuzurilor. E interesant cum aveti de gand sa faceti asta, de vreme ce formal nu s-au facut abuzuri si, oricum, totul este deja istorie. In schimb, in prezent, duceti o campanie de intimidare a profesorilor de religie (din nou, formal, probabil, legala, desi unii spun altceva) amenintandu-i cu Codul Penal pentru ca isi fac meseria. Tare ne e teama ca, de fapt, nu ati vrut decat sa mai adaugati ceva sare si piper campaniei anticlericale…

  33. Domnule Vela Gheorghe,
    Imi mentin toate afirmatiile facute. Toate. Insa, o mica observatie: nu am spus nicaieri ca infractiunea se savarseste de la data adoptarii deciziei Curtii Constitutionale, din noiembrie, ci de la data publicarii acesteia in Monitorul Oficial, adica 23.01.2015. Daca veti citi decizia Curtii, veti gasi acolo ca aceasta este si parerea judecatorilor.
    Dumneavoastra, daca tot spuneti ca aveti procese de constiinta si daca, totdata, sustineti ca va intereseaza situatia profesorilor de Religie, ar fi trebuit sa fiti printre primii care sa ma felicite, nu sa imi transmita ca ma va reclama penal. Mai ales — nu/i asa? –, pentru ca sunteti crestin (se deduce asta, din mesajul dvs). Parca era una din directiile principale in crestinism, iubirea apropapelui, care, spunea domnul acela (Isus parca il chema) ca inseamna iubirea dusmanului (desi eu nu sunt dusmanul nimanui, dar spun asta ca sa ma incadrez in contextul creat de dumneavoastra).
    Asadar, cred — e doar o parere — ca cel mai bine si util ar fi fost, daca va pasa de profesorii de religie, sa incercati sa convingeti oamenii sa depuna cereri pentru a studia aceasta materie in mod legal, nu abuziv cum s-a facut pana acum. Si daca aveti studii juridice cum spuneti, sa incercati sa convingeti profesorii de religie sa nu mai intre la ora decat daca au fost depuse cereri in acest sens. Atunci chiar le-ati face un bine. Macar lor, daca la copii nu va ganditi (sau ma rog, poate va ganditi in plan secund, caci v-ati referit in principal la profesori).
    Dumneavoastra, desigur, puteti sa faceti plangere penala impotriva mea si pentru ca dorm prea putin si astfel punandu-mi in pericol sanatatea vaduvesc copiii pentru ale caror drepturi as putea lupta. Dar, vedeti, tocmai aici gresiti, caci se pare ca nu ati inteles nimic din ce fac eu. Pacat, ca sa spun asa, in termeni religiosi (din respect pt aceasta pagina). Caci eu din acest motiv nu dorm, caci sunt nevoit sa lupt cu un sistem care, dupa ce s-a luat o decizie in care se spune clar ca se comite o infractiune impotriva copiilor, continua sa comita acea infractiune.
    Eu zic, in final, sa va consumati timpul cu ceva util. Insa, desigur, e alegerea dumneavoastra.
    Ce pot sa va mai spun — daca imi dati voie, desigur — e ca cel de acum e singurul timp pe care il avem. N-o sa mai fie altul, indiferent cat ne pacalesc unii ca ar mai fi.
    Va doresc, si eu, o zi buna! Numai ca eu va spun sincer asta!
    Emil Moise

  34. Va cer scuze ca revin! Vad ca suntem plimbati in directii diverse… Nu mi s-a raspuns solicitarii. Si in plus, domnule/ doamna Vela Gheorghe, cred ca mai convingator, referitor la aspectele legate de constiinta dumneavoastra, ar fi fost daca ati fi declarat, aici, ca va alaturati si dumneavoastra intentiei mele de a da in judecata liceul unde ni se spune ca s-a intamplat povestea de mai sus. Iat, o fapta pe care vreau sa o fac in sensul respectarii dreptului copiilor de a studia religia in scoala. Si dumneavoastra ce faceti? Imi spuneti ca ma dati in judecata? Eu… nu prea inteleg… sau poate ca ar trebui sa incep sa inteleg.
    Pana una alta, poate ii convingeti dumneavoastra pe cei care administreaza pagina sa ne spuna care este acel liceu si sa incepem saadunam, impreuna, date de acolo si sa luptam.
    Va rog, sa nu ma intrebati acum altceva si sa imi spuneti ca din varii motive (de constiinta etc etc) o sa imi depuneti o (alta) plangere penala.
    Tot la fel, va doresc o zi buna!
    Emil Moise

  35. @Emil Moise, dar valabil pentru toti:

    Daca nu va rezumati la argumente si fapte, daca veti continua cu ironii si/sau mesaje furioase, cu atitudini arogante, nu vom mai aproba comentariile. Cine vrea sa participe la discutie sa o faca asa cum se face, cine vrea scandal, are unde sa se desfasoare, dar nu aici.

  36. pun si eu o intrebare:
    Ce parere aveti despre sutele de elevi discriminati pentru ca nu vor sa particile pa religie? de faptul ca scolile fac tot polibilul ca religie sa fie obligatorie si nu optionala? asta inainte de decizia CCR.
    Acum ce parere aveti de scolile si de preotii care ignora decizia CCR si incearca cu disperare sa fie in continuae obligatorie religia in scoli (amenintari sa semnezi foaia de participare la religie, rugaminti pentru legi la guvern etc)
    Chiar daca acest caz prezentat este adevarat (ceea ce ar fi regretabil si ar trebui sa plateasca pentru nerespectarea legii) sunt infinit mult mai multe cazuri in care se intampla exact invers. Cazuri pe care religia NU le prezinta sau recunoaste… double standards? asta ca sa nu zic ipocrizie

  37. @Emil Moise:

    domnule Moise, eu pornesc de la premisa bunei dv. credinte: inteleg ca va revolta ce s-a intamplat in liceul respectiv. Probabil – daca gresesc, corectati-ma – ca va revolta faptul ca s-au facut presiuni asupra elevilor care au vrut sa urmeze ora de religie, in sensul de a NU depune cereri in acest sens, astfel incat s-a ajuns ca ora sa nu se mai faca. Asa e? Intreb, pt ca altfel, lucrurile au decurs in sensul dorit de dv. – a fost eliminata ora de religie…yeee!! Din modul in care puneti intrebarea si formulati intentia de a da in judecata conducerea liceului, inteleg insa ca nici dv. nu doriti sa ajungeti la rezultatul scontat pe calea unui abuz..nu?

    Bun, daca e asa, asta e lucrul la care ar fi trebuit sa reflectati adanc INAINTE de a incepe toata aceasta campanie patimasa. Pt ca – si acesta e un adevar general, dar cu atat mai valabil in aceasta tara birocratica si abuziva – un DREPT este mult mai greu sa de realizat cnd exercitarea lui depinde de anumite formalitati, decat atunci cand este asigurata si, daca nu ai chef sa il exerciti, pur si simplu NU O FACI.

    Daca sunteti un om realist, care nu traieste (mental) in Taara Minunilor – si presupun ca sunteti un om realist – stiti foarte bine ca traim intr-o tara in care abuzul de putere se practica pe scara larga. De la angajatori la politicieni, trecand prin profesori, functionari, diversi prestatori de servicii – traim intr-o tara in care, de indata ce cineva are un cat de mic ascendent asupra cuiva, rareori rateaza ocazia de a-l face pe acela sa simta asta si, daca e la o adica, de a-si si impune vointa in mod abuziv. Ceea ce s-a intamplat in liceul respectiv (da, si pe mine ma intereseaza numele acelui liceu, din motive cat se poate de pragmatice – vreau sa stie si alti parinti ca acel liceu trebuie evitat) este doar o reflectie, un exemplu cotidian, al acestui tip de mentalitate abuziva.

    Nu vreti religie?? No probl, pana acum nimic nu va impiedica sa intoarceti spatele orei de religie si sa declinati politicos oferta. Ceea ce – o minoritate infima de parinti – a si ales sa faca.

    Din pacate, acum lucrurile nu mai sunt asa. Acum, prin subtila modificare de nuanta, s-a deschis cutia Pandorei (a se citi poarta tuturor abuzurilor la adresa libertatii de constiinta). Si iata cum, o imensa majoritate – poate nu neaparat credincioasa in sesnul profund al cuvantului, dar nerefractara ideii de religie, deschisa acestui subiect – a ajuns sa fie reprimata de o minoritate care abia asteapta sa profite de ritualurile birocratice pt a pune pumnul in gura celor care au alte puncte de vedere. Ori lucrul asta nu stiu daca este crestinesc sau nu (nu este), dar stiu clar ca este NEDEMOCRATIC.

    Asta este motivul pentru care, dupa ce ati creat premisele unui astfel de climat FUNCIAR (FUNDAMENTAL) NEDEMOCRATIC in zona asta, a libertatii de constiinta, aceste ‘pusee’ pro-democratice, chiar daca probabil sincere (imi place sa cred), sunt primite cu ridicari din sprancene, daca nu chiar cu suspiciune totala. O parere…

  38. @Emil Moise!
    Cu parere de rau va spun ca nu ma pot “alatura” demersurilor dvs. de a da in judecata institutii de invatamant care au in societatea romaneasca actuala NOBILA si PRETIOASA menire a a EDUCA copii cetatenilor romani, care reprezinta viitorul de maine al Romaniei!
    Un alt motiv pentru care nu ma pot nici alatura dvs in campania pe care ati demarat-o impotriva Profesorilor de Religie din Romania si a Orei de Religie care se preda in Scolile de stat din Romania si impotriva Institutiilor de Invatamant de Stat in care se preda RELIGIA, si pentru care nici nu va pot sprijini in aceste demersuri ale dvs…este acela ca dvs. INTERPRETATI gresit dispozitiile legale ale Codului Penal si RAPORTUL care exista intre FORTA coercitiva a actelor normative, respectiv intre dispozitiile constitutionale si cele ale legilor organice. In alte cuvinte spus va ERIJATI in a interpreta subiectiv, si GRESIT modalitatea de aplicare a Deciziilor Curtii Constitutionale, chiar daca aveti cunostinte de drept si sunteti posesorul unor diplome uniersitare de drept. Totusi dvs nici nu practicati dreptul, nici nu sunteti toretician al dreptului si nici vreun specialist in drept constitutional, si cu toate aceste va hazardati sa faceti interpretari on line si adhoc, personale, subiective, inedited, fara a avea o jurisprudenta pe care sa o invocati invocati in sprijinul parutei dvs opinii asupra MOMENTULUI cu privire la care trebuie PUSA in aplicare Decizia Nr.669/2014 a Curtii Constitutionale.
    Interpretarea dvs cu privire la acest moment este pur si simplu GRESITA!
    Atata vreme cat PROGRAMA SCOLARA a fost aprobata de Ministerul Invatamantului pe anul scolar 2014/2015, ea NU MAI POATE FI SCHIMBATA!
    In priviinta celei de anul scolar viitor, este alta poveste, pana atunci, dvs, ca si cetatean, ca si cadru didactic si chiar ca si “detinator al unui succes recent in proclamarea de catre CCR ca neconstitutionale a dispozitilor normative de care am amintit in comentariul meu anterior”, SUNTETI obligat SA RESPECTATI activitatea unui Minister De Stat cum este cel al Invatamantului. In nici un stat occidental NU ESTE POSIBIL ca activitatea scolilor publice SA FIE DATA PESTE CAP in timpul anului scolar, ASA CUM VRETI DVS acum in tara asta, si mai si pretindeti ca actionati in acest demers cu o chipurile “responsabilitate” civica!
    Mai mult decat atat, in numele unei interpretari eronate pe care ati facut-o raportului si relatiei care exista intre conceptele de “constitutional/neconstitutional” si respectiv “legal/ilegal” v-ati hazardat si pripit sa proferati acuzatii, insulte si jigniri la adresa unei categorii de cetateni romani, care AU STUDII universitare ca si dvs, care au o profesie Aprobata de Lege si de statul roman, care fac parte din Ministerul Invatamantului, care predau o disciplina RECUNOSCUTA de catre stat, si care contribuie la formarea armonioasa si nobila a copiilor si adolescentilor romani in perioada de scolarizare…
    Pentru faptul ca ati afirmat ca in scolile din Romania SE COMIT INFRACTIUNI prin predarea Religiei Crestine de catre Profesorii De Religie; pentru faptul ca ati afirmat PUBLI, atat pe contul dvs de facebook, cat si in presa ca Profesorii de Religie COMIT infractiunea prevazuta de Art. 381, alin.(2), de asemenea pentru faptul ca ati INDEMNAT aceste cadre didactice ca sa NU MAI PREDEA religia si SA NU-I mai invete pe copii disciplina pentru care au fost MANDATATI si recunoscuti de statul roman ca s-o faca, sugerandu-le si CERANDU-LE astfel SA INCALCE LEGEA (care le cere sa ii invete pe copii cunostintele pentru care sunt calificati si recunoscuti de stat) si CODUL deotologic al profesiei lor, de asemenea pentru VALUL de INJURII, INSULTE, JIGNIRI si DENIGRARI pe care l-ati generat la adresa Profesorilor de Religie si a clericilor si pe care val de INJURII il mentineti si alimentati pe contul dvs de facebook si in presa, dvs INTRUNITI la momentul actual elementele definitorii ale subiectului de drept care este definit de Art.47 din Noul Cod Penal, parte generala, respectiv ale INSTIGATORULUI iar faptele dvs intrunesc elementele unui CONCURS DE INFRACTIUNI respectiv ale Infractiunilor prevazute de:
    – Art. 368, alin.(1) din NCP, (prin faptul ca indemnati pe cititorii paginii de facebook a dvs SA INSULTE, si JIGNEASCA o categorie de cetateni cum sunt Profesorii de Religie sau Clericii BOR)
    – Art.369, NCP,
    – Art.371, NCP,
    – Art.380, alin.(1), NCP,
    – Art. 381, alin.(1)
    Pentru aceste fapte TREBUIE sa RASPUNDETI penal in fata Legii!

    Pentru ca pornind de la o INTERPRETARE proprie ati ajuns sa STIGNMATIZATI un intreg SET de VALORI si de Oameni care PROPAGA aceste Valori catre si celor care vor fi VIITORUL de maine al Romaniei!
    Si atunci CUM OARE sa va mai fiu “colaborator” d-le Moise?!
    Cu un astfel de om ca dvs. care SFIDEAZA si isi DENIGREAZA colegii de breasla cu o nonsalanta plina de obraznicie, nu vreau sa am nici o legatura si nici o “colaborare”…
    Doar celebrul si sinistrul IUDA a colaborat cu cei care ii urau si dusmaneau pe fratii lui Apostoli si pe Invatatorul Sau…
    D-le Emil Moise, o ultima remarca…cu “legea” ati inceput LUPTA impotriva valorilor Crestine, a Bisericii Ortodoxe, a Orei De Religie si a SIMBOLURILOR Ortodoxe in scoli, si in spatiul public, cu “legea” care ati crezut ca este sau va fi mereu de partea dvs… si tot cu legea veti SFARSI “aventura” aceasta prin cvare ATI TULBURAT o tara intreaga, dar cu “legea” care de data asta va fi IMPOTRIVA dvs, asa cum BUMERANGUL se intoarce uneori impotriva celui care il foloseste…
    Si eu va doresc sa aveti o zi…cum o sperati….!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare