Nou sondaj despre REFERENDUMUL PENTRU CASATORIE. 75% intentioneaza sa PARTICIPE LA VOT!/ Conferinta importanta a COALITIEI PENTRU FAMILIE/ Alfie Evans si NOUA CIVILIZATIE A MORTII din Occident. Intr-un caz asemanator, copilul s-a vindecat!/ CONSECINTA LEGALIZARII MARIAJELOR GAY – restrangerea libertatilor si drepturilor civice!/ Continua EXTINCTIA DEMOGRAFICA a României

1-05-2018 25 minute Sublinieri

Mihai Gâdea a prezentat în Sinteza Zilei primul sondaj despre referendumul pentru familie. Sondajul realizat de Avangarde, în perioada 10.04-26.04, volumul eșantionului: 1350 de persoane de 18 ani și peste. Metoda de culegere a datelor este CATI (telefonic). Eroarea maximă tolerată +/-3% pentru un interval de încredere de 95%.

La întrebarea „Din punctul dumneavoastră de vedere organizarea unui referendum privind modificarea Constituției cu privire la definirea familiei (în loc de formula actuală – familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți se dorește ca în Constituție să fie formula – familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie) este o decizie bună sau proastă?”, 67% au declarat că este o decizie bună, 24% o decizie proastă, 8% nu pot aprecia, 1% nu știu/nu răspund.

La întrebarea „Dumneavoastră personal cum considerați că ar trebui definită familia în Constituție?”, 77% au răspuns că formula propusă de inițiativa cetățenească – familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, 17% – formula actuală familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, 5% nu pot aprecia, 1% nu știu/nu răspund.

La întrebarea: „Dumneavoastră personal veți participa la vot la un astfel de referendum, dacă se va organiza?”, 55% au răspuns cu siguranță da, 20%, probabil da, 14% cu siguranță nu, 6% probabil nu, 5% nu știu/nu răspund.

Pe 3 mai 2018, între orele 10:00 și 14:00, în Sala „Avram Iancu” din Parlamentul României va avea loc Conferința internațională „Referendumul pentru căsătorie. Perspective naționale și internaționale”, eveniment ce va fi precedat de o conferinţă de Presă, de la orele 09:30 la 10:00.

După succesul conferinţei din primăvara lui 2017, şi mai multe organizaţii internaţionale şi-au arătat interesul astfel încât, evenimentul din acest an este co-organizat de ADF International, La Manif Pour Tous, U Ime Obitelji (In the Name of the Family) şi European Dignity Watch, pe lângă Comitetul Naţional de Coordonare a Iniţiativei Cetăţeneşti și Platforma ÎMPREUNĂ.

Conferinţa vine într-un moment de răscruce al demersului cetăţenesc – intrat deja în al treilea an. Contextul actual în plan european este unul vizibil nefavorabil vocilor conservatoare iar în plan naţional, în pofida sprijinului asumat şi declarat al unor membri şi şefi de partide politice, lucrurile stagnează în continuare din varii motive şi justificari, iar preşedintele ţării şi al tuturor românilor se declară împotriva referendumului, demersului şi a celor 3 milioane de semnatari, invocând un motiv inexistent: discriminarea.

Lucrările conferinţei vor fi axate pe perspectiva internaţională asupra Referendumului din România, pe înţelegerea cât mai aprofundată a implicaţiilor pe care legalizările uniunilor persoanelor de același sex, precum și a parteneriatelor civile le exercită asupra societăţilor din Europa, precum şi pe modelul de mobilizare a societăţii civile în vederea organizării Referendumului, bazat pe experienţa ţărilor care au trecut deja printr-un astfel de proces.

Pe lângă lideri politici şi reprezentanţi ai cultelor, printre vorbitori se numără şi importanți lideri europeni ai libertății de conștiință, ai mișcării pro-viață și pro-familie:

Mihai Gheorghiu, Președintele Comitetului de Inițiativă Cetăţenească

Sophia Kuby, Director EU Advocacy, ADF International(Bruxelles)

Željka Markic, membră a comitetului care a organizat un referendum similar CÂȘTIGĂTOR în Croațiaşi Preşedinte al organizaţiei U Ime Obitelji

Adina Portaru, Doctor în drept, Legal Counsel ADF International (Bruxelles)

Ludovine de La Rochere, lidera mișcării pro-familie din Franța La Manif Pour Tous; a organizat manifestații cu milioane de participanți pentru susținerea căsătoriei dintre un bărbat și o femeie

Roxana Stanciu, Director Executiv la European Dignity Watch, organizație care monitorizează statutul libertăților cetățenești, al drepturilor familiei și al dreptului la viață în Uniunea Europeană

Ana Corina Săcrieru, avocat, reprezentant ÎMPREUNĂ şi purtător de cuvânt al Comitetului de Inițiativă Cetăţenească

Alfie Evans a fost deconectat de la aparate cu cinci zile înainte de a muri, la o decizie a Curții Britanice de Apel, și lăsat să moară „cu demnitate”. Pentru că moartea lui Alfie ar fi fost „spre binele lui”. Dar Alfie s-a încăpățânat să nu moară, astfel încât agonia copilului a durat cinci zile, după deconectarea de la aparate. În cele din urmă, Alfie a murit, se pare, de sete și de foame. În aceste cinci zile, părinților li s-a interzis să-l ducă într-o altă unitate medicală. În ciuda faptului că guvernul italian i-a acordat lui Aflie cetățenie italiană, iar spitalul Bambino Gesù s-a oferit să aibă grijă de el, pe cheltuiala Vaticanului. În tot acest timp, părinții au susținut că este vorba despre un diagnostic greșit – și că lui Alfie ar trebui să i se mai acorde o șansă.

Două observații despre caz.

1. Înțeleg că sunt situații în care justiția poate interveni în cazul în care niște părinți prea emoționali sau iresponsabili refuză un tratament medical care ar putea să-i prelungească sau să-i salveze viața unui copil – sau refuză să-și ducă la spital copilul. Înțeleg și că acele aparate ar fi putut să fie utile pentru vindecarea altor oameni, și patul din spital trebuia eliberat mai repede – cu toate că aici, încă o dată, italienii se oferiseră să preia îngrijirea copilului pe cheltuiala lor. Dar nu pot înțelege cum e posibil să interzici unor părinți să-și ia copilul dintr-un spital și să-l ducă într-un spital, într-o altă țară. Și să spui că e bine, drept și rațional să lași copilul să agonizeze și să moară „cu demnitate”, spre „binele lui”.

Chiar dacă șansele de supraviețuire ar fi fost minime sau iluzorii – există precedente când copii în astfel de situații s-au vindecat. Și nu oriunde, chiar în Marea Britanie, și chiar foarte de curând. De exemplu, în 2014, doi britanici au trecut printr-un calvar foarte asemănător cu acela pe care-l trăiesc în prezent părinții micuțului Alfie Evans.

La vârsta de cinci ani, micuțul Ashya King a fost diagnosticat cu o tumoare pe creier pe care medicii britanici au considerat-o incurabilă. Părinții lui, Brett și Naghmeh King, nu au fost de acord cu diagnosticul și și-au luat copilul din spitalul în care era internat în Southampton, fără acordul medicilor. Au fost dați în urmărire internațională și, timp de 72 de ore, ei au fost arestați la Madrid, sub acuzația de „cruzime împotriva copiilor”. În acest timp, cum scria Daily Mail, micuțul Ashya „urla de disperare”, internat fiind sub pază într-un spital spaniol. În cere din urmă, Spania a refuzat să-i predea autorităților britanice, iar Ashya a urmat un tratament cu protoni la un centru din Cehia – tratament care, conform medicilor britanici, i-ar fi scăzut șansele de supraviețuire cu 30%. În urma tratamentului, Ashya este acum complet vindecat – merge la școală, joacă fotbal și este un copil normal. Link în comentarii către un articol din Daily Mail.

2. În litigiu, părinții lui Alfie au fost reprezentați de Centrul Drepturilor Creștinului. Judecătorul care a decis ca Alfie trebuie sa moară cu „demnitate”, interzicând inclusiv transferarea copilului într-un spital dintr-o altă țară, este un cunoscut activist LGBT. Link în comentarii către un articol de pe Lifesitenews.

Ce relevanță are asta? În primul rând, nimănui nu-i place dubla măsură. În anul 2014, Berndan Eich, creatorul limbajului de programare JavaScript și cofondator al companiei Mozilla, a fost nevoit să demisioneze din funcția de CEO al Mozilla după un scandal în care a fost acuzat că a donat 1000 de dolari pentru susținerea căsătoriei între un bărbat și o femeie, în California. Tot ce a făcut Berndan Eich a fost să susțină printr-o finanțare minimală, în calitate de persoană privată, căsătoria dintre un bărbat și o femeie – nu a spus nimic care să ofenseze pe nimeni, și-a urmat, doar, propria conștiință, într-o dezbatere în care libertatea de conștiință este adeseori invocată. Și pentru aceasta a fost linșat în mediul online, și a fost nevoit să demisioneze de la conducerea propriei companii. Un scandal care a ridicat întrebări serioase cu privire la libertatea de exprimare și libertatea de conștiință în Statele Unite ale Americii – link în comentarii către un articol din USA Today.

Felul cum vedea lumea Berndan Eich l-a făcut pe acesta incompatibil cu funcția de CEO al unei companii de tehnologie, în ciuda cunoștințelor sale tehnice și în ciuda calităților sale demonstrate de manager și de lider. Așadar, felul cum vede cineva lumea este un criteriu decisiv pe baza căruia un om are sau nu are dreptul să ocupe o anumită poziție de conducere sau publică, dincolo de sau înaintea competenței acelei persoane. Aici intervine dubla măsură despre care vorbeam. Este relevant felul în care judecătorul Anthony Hayden vede lumea și în cazul funcției publice pe care o ocupă Anthony Hayden? Faptul că acesta militează pentru adopțiile de copii pentru cuplurile de același sex și pentru eutanasie reflectă o puternică viziune ateist-umanistă, o viziune quasi-religioasă.

Umanismul creștin, viziune împărtășită de cofondatorul Mozilla, Berndan Eich, pune omul în centrul lucrurilor. Știința este un instrument de cunoaștere, iar legea este o convenție care apără viața, libertatea și demnitatea umană. Omul este reperul absolut, valoarea individului uman este intrinsecă, iar ființele umane sunt agenți autonomi, raționali și morali. Dreptul la viață este un drept fundamental pentru toți oamenii, indiferent de vârstă, sex, și starea socială, iar viața umană este sacră, de la concepție și până la moarte. De la aceste premise pornesc toate definițiile și clasificările, toate judecățile și legile.

Umanismul ateu, viziune împărtășită de judecătorul Anthony Hayden, pune știința și legea în centrul lucrurilor. Știința și legea sunt reperele absolute și, cum scria undeva G.K. Chesterton, una dintre dogmele inerente este aceea că universul reprezintă un sistem, un mecanism orb bazat pe relația cauză-efect, care vine de nicăieri și se îndreaptă spre niciunde. Omul este doar un obiect al definițiilor și al clasificărilor, un accident interesant pentru cercetătorul care îl studiază cu o minte analitică și rece. Miracolele de orice fel, fie ele și medicale, nu se pot întâmpla – „uman” este doar să cauți plăcerea și să eviți durerea, să mărești confortul și să eviți disconfortul, chiar prin eutanasie și crimă.

Acestea sunt cele două viziuni asupra lumii care se confruntă în prezent în spațiul occidental – și în Marea Britanie, și la noi. Tot Chesterton spunea că această nouă religie umanistă în plină ofensivă trăiește, de fapt, din capitalul creștinismului – folosește și reciclează valori și adevăruri din vechiul tezaur creștin, fără a le pune în relația corectă și în echilibrul corect unele cu celelalte.

Așa am ajuns, de exemplu, să avem, așa cum vedem în acest caz, rațiune pură, lipsită de milă și de speranță. Și așa am ajuns de la punctul în care, acum 50 de ani, copiii mureau pentru că nu ajungeau la spital la punctul în care, în prezent, copiii mor pentru că nu sunt lăsați să plece dintr-un spital într-un alt spital – unde ar putea să găsească o minimă speranță. Și, cine știe, un miracol.

S-a înnoptat. Liverpool îşi macină monoton ploile printre case murdare de timp amestecat cu sărăcie. Copiii dorm şi visează că dorm cu capul pe Cupa Angliei. Spre marginea oraşului, aproape de un parc buimac de verde, stă mut o huidumă complicată de beton. Spitalul. Din întuneric, se desprinde o siluetă deşirată. Trece întins prin parcare şi îşi leapădă, din mers, gluga, mantia şi coasa. Rămîne într-o robă judecătorească, perfect aşezată pe schelet. La intrare, aşteaptă un grup în halate albe. Toţi intră, cu treabă, în spital.

Moartea a sosit la Liverpool şi îl caută pe Alfie Evans. Mai toată lumea care a auzit sau nu de Cupa Angliei şi de Alfie Evans ştie că oamenii mor. Întotdeauna după naştere. Mulţi în spitale şi, dacă spitalele sînt româneşti, de mizerie bacteriană sau incompetenţă. Dar în spitalele Nordului, acolo unde protestantismul s-a reîntrupat în fanatism laic al eficienţei, oamenii dispar înhăţaţi de nenorocirea inversă. În Marea Britanie, Belgia, Olanda, Elveţia, cine e prea tînăr sau prea bătrîn, prea obosit sau neputincios, e selectat şi eliminat tocmai pentru că sistemul merge strună. Tocmai pentru că mecanismul prosperă, perfect acoperit legal şi îngăduit medical.

Primul lucru pe care sistemul îl respectă şi îl aplică în spitale nu e jurămîntul senilului Hipocrat. E o filozofie semeaţă şi întunecoasă după care viaţa şi moartea, nefiind de la Dumnezeu, pot fi îngăduite sau oprite de mîna de pe robinet. Atotputernica mînă de pe robinet. Locţiitorul lui Dumnezeu.

Totul merge sau e curmat etanş, politicos şi doct. Medici, judecători şi alţi oameni de seamă ştiu cînd şi ce trebuie făcut pentru ca rebutul să fie scutit de viaţă, în propriul interes. „In his best interest“ – cum spune cea mai nobilă sentinţă capitală vreodată rostită printre oameni. Bine n-aţi mai veni în civilizaţia occidentală a morţii!

Alfie Evans avea 23 de luni şi a fost copilul unor scouse. Pleava vorbitoare de engleză cîntată nazal din şi de pe lîngă Liverpool. Un soi de Galaţi maritim, cu tradiţie muncitorească, bere şi fotbal străvechi. Tatăl, 21 de ani, zugrav şi catolic. Mama, cu copilul, prin casă, de la 18 ani. Dar Alfie a rămas supus britanic şi ostatic în spital. O nouă decizie judecătorească a interzis tratamentul în Italia.

Acum un an, Alfie Evans s-a îmbolnăvit şi a intrat în convulsii. La spital nimeni n-a dat de cap bolii. Ceva la cap. Pacientul Evans a intrat în comă. A fost cuplat la tuburi şi aparate. După un timp, spitalul şi avocaţii lui prestigioşi au decis că n-are rost şi justificare de cost să continue. Tuburile trebuie decuplate. Alfie Evans a dat, de la bun început, greş în viaţă şi trebuie ajutat să moară. În Anglia, întîrziaţii vieţii, copii sau bătrîni, sînt omorîţi legal, după o procedură aprobată de stat şi acceptată de lumea educată. Părinţii lui Alfie Evans nu sînt educaţi. Dar informaţi de legile firii şi de mandatul lui Dumnezeu sînt.

Tom şi Kate s-au împotrivit. Au ajuns la tribunal. Judecătorii i-au trimis acasă cu o hîrtie în care scrie că fiul lor are dreptul să fie omorît în spital. Tom a plecat la Vatican. A sărutat mîna celui mai nou urmaş al Sfîntului Petru, primul Episcop de Roma. A cerut ajutor. Papa Francisc a vorbit în numele vieţii şi a obţinut un avion gata să îl aducă pe Alfie Evans la un spital din Roma. Guvernul italian a făcut hîrtiile şi Mister a devenit Signor Evans Alfie. Cetăţean italian. Dar Alfie a rămas supus britanic şi ostatic în spital. O nouă decizie judecătorească a interzis tratamentul în Italia. De ce? Nici cele mai iscoditoare minţi nu vor găsi alt răspuns decît: pentru că spitalul, judecătorii şi noua civilizaţie a morţii, la putere în Occident, vor să îl omoare. Nu! Insistă să îl omoare.

Aşa cum cere raţiunea odată eliberată de superstiţia religioasă a vieţii sacre. S-a spus că Tom, tatăl lui Alfie, e romano-catolic, aşa cum se spune de cineva că e infirm, analfabet sau satanist. Cu milă, regret şi dramul de înţelegere cuvenit retarzilor. În acest caz, ori sîntem toţi retarzi catolici, ori sîntem barbari la zi. Lucrurile trebuie spuse clar şi apăsat. Consensul morţii e cimentat deasupra Occidentului. Să recapitulăm testamentar:

sinuciderile asistate sînt o banalitate organizată industrial, în centre de excelenţă, cu servicii economy sau premium.

natalitatea, adică voinţa de a fi şi de a aduce în fiinţa pe cei îţi urmează a încetinit pînă la repaus. Ca un dric purtat de o limuzină cu rezervorul gol. În spate, procesiunea e încolonată sub o placardă pe care scrie mare: de ce ne-am naşte? Europa a căzut fatal sub aşa numita rată de înlocuire – pragul care dă vieţii un avantaj minim asupra morţii.

familia e borş, ghiveci şi fundătură. O paradă de combinaţii surpriză între sexe de acelaşi sex, politică şi satisfacţia demolării. Hai să ne căsătorim! Am găsit o variantă nouă! Pe urmă, ne adoptăm copiii din cealaltă căsătorie, în care eram amîndoi două. Curaj! Presa, progresul şi viitorul sînt cu noi!

sexul e opţional. Bărbat şi femeie în acelaşi timp sau deloc sau altcumva, în funcţie de ceva sau de altceva şi de ocazia de a face scandal, pînă obţii drepturi şi legi speciale.

în grădiniţe şi în şcoli, copiii sînt îndemnaţi să nu decidă pripit între fustiţă şi pantalonaşi. Să îşi asculte sinele şi abia apoi să decidă ce sînt: fetiţă sau băieţel, transexiţă sau transexiţel.

culturile şi naţiunile au fost date la repopulat. Stăpînii lumii, Cancelari germani, Miniştri britanici şi francezi, Comisari europeni, cheamă cu braţele deschise migranţii ce ne vor lua locul. Căci noi ne stingem, statistic şi moral. Ne abolim din prea multă plăcere şi plictis de viaţă. Noua deviză şi poruncă: un copil în minus, un iPad şi o vacanţă thailandeză în plus. Dar conştiinţa? A fost decuplată de la tuburi cu mult înaintea lui Alfie Evans.

Tăcerea ostilă şi furia selectivă trec drept ţinută publică. Nici un ONG, star rock, vedetă globală de cinema, nici un sportiv milionar şi nici un filantrop sau ITist miliardar nu au avut timp şi cuvinte pentru Alfie Evans, cetăţean britanic şi italian, dar non-cetăţean al lumii noi. A! Dacă era vorba de copiii altora, de gazaţii din Siria, de Prinţii urmaşi la tronul britanic, de alge, plastic, gîngănii sau pui de urs polar, atunci da! Conştiinţa şi protestul nu mai aveau loc destul în media şi social media, în pieţe şi pe străzi. Dar Cazul Alfie Evans e prea alb, prea vulgar şi de nici un fel minoritar.

Ţine de plebeii scouse, din tribul deplorables – cum plastic şi nepoluant i-a numit dna Clinton. Dar Europa, piscul iluminist al umanismului? Ea ce simte şi ce judecă? Nimic. Tatăl lui Alfie Evans s-a adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului, încredinţat că dreptul la viaţă ţine, totuşi, de drepturile omului. Curtea a refuzat să judece. Aceeaşi Curte care apără exemplar dreptul la umbră, dreptul la experimente pe familie şi toate drepturile omului sosit din Sahel a stabilit că dosarul Alfie Evans e „inadmisibil“. Orwell şi Kafka pozează pentru statui călare pe omul învins, la Strasbourg, în curtea Curţii. Alfie Evans a fost decuplat de la oxigen, luni 23 aprilie. În ciuda pronosticurilor mediale şi a speranţelor judecătoreşti, Alfie a continuat. Prin întunericul primordial în care pluteşte un copil necuvîntător, Cineva nevăzut şi suprem l-a făcut să respire încă cinci zile. Apoi, înconjurat de dragostea funerară a medicilor, Alfie a înţeles ce e „in his best interest“ şi a murit. Civilizaţia funerară a cîştigat încă o bătălie. Cu moartea pre viaţă călcînd…

Ashya King este bine acum, după tratamentul în străinătate. Băiatul vrea să ajungă bucătar şef şi joacă fotabal. Acum 5 ani avea cancer la creier

În 2014, doi britanici treceau prin același calvar pe care îl trăiesc azi părinții micuțului Alfie Evans. Brett și Naghmeh King, erau arestați în Spania, ţară care refuza însă să îi predea autorităților britanice care lansaseră un ordin de arestare internațional pe numele lor. Ei îşi luaseră copilul din spitalul din Southampton, fără acordul medicilor, pentru a-l vindeca de cancer.

Ashya King este bine acum, după tratamentul în străinătate. Băiatul fusese diagnosticat în 2014, în Marea Britanie, cu o tumoare pe creier, pe când avea 5 ani.

Cazul său are o semnificație deosebită în aceste zile, în care părinţii lui Alfie Evans duc o luptă pe viață și pe moarte cu statul. Ei doresc pentru să-şi ducă copilul la Roma, la tratament. Justiţia britanică a permis medicilor să-l deconecteze pe micuţ de la aparate, în ciuda voinţei părinţilor, după cum am mai scris în Evenimentul Zilei.

Bonnie și Clyde britanici

Brett și Naghemeh King deveniseră, în 2014, un fel de Bonnie și Clyde, fiind dați în urmărire internațională. Și nu pentru că ar fi dat spargeri la bănci, ci pentru că și-au scos băiatul din Spitalul General Southampton, fără acordul medicilor și au fugit din țară.

După doar două zile de la fugă, timp în care soţii King au trecut cu feribotul în Franţa şi apoi au ajuns în Spania, au fost descoperiți la Malaga și au fost arestați, la cererea autorităților britanice.

Timp de 72 de ore ei au fosr arestați, la Madrid, sub acuzația de „cruzime împotriva copiilor”. În timp ce părinții erau în spatele gratiilor, micul Ashya a stat internat, sub pază, într-un spital spaniol, unde, cum scria Daily Mail la acea vreme, „urla de disperare”.

Cazul familiei care își luase copilul bolnav din spital a declanșat polemici aprinse și în Spania, unde acuzația adusă de poliția britanică nu părea să aibă un echivalent în legislația spaniolă.

Iar eforturile de extrădare a celor doi soți în Marea Britanie au eșuat atunci când justiția de la Madrid au decis că viața lui Ashya King „nu a fost atât de mult pusă în pericol cum se credea inițial”.

Până și premierul David Cameron trecuse în acel moment de partea părinților lui Ashya în încercarea lor de a găsi orice tratament posibil pentru a-l salva. Cameron se declara mulțumit că procuratura britanică nu a continuat procedurile împotriva familiei King, după respingerea cererii de extrădare venite din partea judecătorului spaniol.

Ulterior, părinții au câștigat dreptul de a-l duce pe Ashya în Republica Cehă, unde a fost supus unui tratament inovativ cu fasciculi de protoni, care nu se face în cadrul Serviciului Național de Sănătate al Regatului Unit. Oficialii din sistemul sanitar al Marii Britanii nu recunosc această terapie țintită a tumorilor, așa că nu le-au permis părinților lui Ashya să îl externeze, deși era dovedit că tratamentul care i se oferea copilului nu îi garanta supraviețuirea.

Medicii britanici suţineau că tratament inovativ cu fasciculi de protoni îi reduc şansele de supravieţuire cu 30%

Și, cu toate că medicii britanici spuneau acum patru ani că dacă își duc copilul la Praga șansele de supraviețuire a copilului se reduc cu 30%, după tot coșmarul prin care au trecut pentru a-l trata în Cehia, cei doi părinți au primit anul acesta, în luna martie, un raport medical de la Southampton General, potrivit căruia fiul lor, acum în vârstă de 8 ani, s-a vindecat de cancer.

Doctorul Hernan Cortes Funes, șeful secției de oncologie de la spitalul internațional HC Marbella din Spania, care l-a tratat pe Ashya timp de trei ani, a declarat pentru Daily Mail: „Nu este o știință exactă, dar trei ani și jumătate este o perioadă bună pentru a se presupune că nu va recidiva. Este în remisie și nu există nici un semn că tumora va reveni, deși va trebui să fie monitorizat anual”.

Tatăl spune că a plâns când a primit scrisoarea. „Soția mea mi-a spus: totul este acum OK, nu mai trebuie să plângi. Dar au fost atât de multe emoții: fericire, ușurare. Nu pot reda în cuvinte”.

Ashya, unul dintre cei șapte copii ai familiei King, are o viață normal acum. Se joacă, merge la școală, jocă fotbal şi vrea să ajungă bucătar şef. În afară de o ușoară slăbiciune pe partea dreaptă, nu dă semne că ar fi fost atins de o maladie necruțătoare.

Cum este asta – să spui că ești apărătorul liberei exprimări și a toleranței, și apoi să dai o lege prin care practic ar putea fi interzise cărțile care prezintă învățătura „tradițională” cu privire la căsătoria dintre un bărbat și o femeie și la moralitatea sexuală? Se întâmplă în însorita și progresista Californie și va deveni, cel mai probabil, realitate săptămâna aceasta.

Conform noului amendament, va fi o „practică ilegală” să te angajezi într-o „tranzacție care are ca scop să rezulte în sau care constă din vânzarea sau închirierea unor servicii către orice consumator” care promovează, oferă să se angajeze în, sau se angajează în „eforturile de schimbare a orientării sexuale a unui individ”.

Amendamentul definește „eforturile de schimbare a orientării sexuale” care „orice practică ce caută să schimbe orientarea sexuală a unui individ. Acest fapt include eforturi de a schimba comportamentele sau expresiile de gen, sau să elimine sau să reducă atracția sexuală sau romantică sau sentimentele față de indivizii de același sex”.

Amendamentul este extrem de radical, comentează David French în „National Review”. „Perspectiva ortodoxă creștină este simplă – indiferent de dorințele unei persoane („orientarea” ei), standardul în ceea ce privește conduita corectă este extrem de clar. Sexul este rezervat căsătoriei între un bărbat și o femeie. Când vine vorba de «exprimarea genului», nu există nici o diferență dintre «sex» și «gen», iar răspunsul creștin în fața conflictului de gen este compasiunea și tratamentul, nu urmarea impulsurilor de moment și mutilarea chirurgicală.” (Clic aici pentru articolul integral și clic aici pentru a citi textul amendamentului)

Dacă legea va trece săptămâna aceasta, sub auspiciul ei ar putea cădea toate marile texte creștine, începând cu Biblia. „Cântarea cântărilor”, superbul poem de dragoste din Vechiul Testament, și Epistolele Apostolului Pavel din Noul Testament, de exemplu, ar putea să intre la indexul cărților interzise, în biblioteci sau în librării; la fel s-ar putea întâmpla cu omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur despre căsătorie; cu operele unor mari teologi precum Toma de Aquino și Sfântul Augustin, și chiar cu elegantele eseuri din „Creștinismul pur și simplu” a lui C.S. Lewis sau cu capodopere precum „Divina Comedie” a lui Dante – de fapt, operele tuturor marilor teologii, filosofi sau scriitori occidentali care abordează problema dragostei și a căsătoriei bazate pe complementaritatea contrariilor bărbat-femeie, cu scopul procreării, ar putea să intre sub interdicția de a mai fi vândute sau închiriate, dacă acest amendament trece.

Să luăm un exemplu din literatură – „Romeo și Julieta” de Shakespeare. Când Julieta spune „Romeo, ah! / De ce ești tu Romeo? / Te leapădă de nume și de tată. / (…) Doar numele ce-l porți îmi e dușman. / Și de n-ai fi Montagne, tu ești tot tu”, vedem un oarecare relativism acolo și o anume discuție despre identitate. Dar discuția nu este în sensul că Romeo ar putea decide să devină, peste noapte, din „he” un „ze” sau un „xe” sau orice gen dorește, sau că identitatea de gen a lui Romeo ar fi fluidă și că definirea ei ar sta la latitudinea lui Romeo. Dimpotrivă, Romeo rămâne Romeo pentru că întruchipează toate calitățile lui Romeo – e frumos, inteligent, curajos, sensibil, e plin de pasiune și de idealism. Romeo e viril într-un fel vulnerabil, care-l face cu atât mai atrăgător pentru Julieta. În fapt, pentru Julieta, Romeo este întruchiparea virilității, a principiului masculin – așa cum pentru Romeo, Julieta este întruchiparea blândeții, a delicateței și a inocenței, pe scurt, este întruchiparea principiului feminin. Dragostea lor nu ar fi exemplară și absolută dacă fiecare dintre ei ar fi, pentru celălalt, orice altceva în afară de întruchiparea principiului contrar – natural, cultural, intelectual și spiritual.

Să luăm și un exemplu din cinema – „Pe aripile vântului”. Când Rhett Buttler îi spune lui Scarlett O’hara „Nu, nu cred că te voi săruta”, nu continuă cu: „Deoarece am o problemă de identitate, cred că orientarea mea de gen e o chestie fluidă, și mă gândesc că l-aș putea săruta pe Ashley Wilkes, rivalul meu în dragoste și în război”. El continuă în felul următor: „Deși ai nevoie să fii sărutată, ai foarte mare nevoie. Asta-i problema ta. Ar trebui să fii sărutată, și foarte des. Și de cineva care știe cum să te sărute.” Din replica lui Rhett se desprind toate calitățile lui Rhett – e plin de încredere în sine până la aroganță, e egoist și oportunist, dar e, în același timp, un tip cu simțul umorului și, în felul său, un om de onoare; Rhett nu e un gentleman, e întruchiparea antieroului, dar tocmai combinația de calități pe care le etalează îl face atât de atrăgător pentru Scarlett. În fapt, pentru Scarlett, Rhett este întruchiparea virilității, a principiului masculin. Iar Scarlett este pentru Rhett întruchiparea principiului feminin – femeia frumoasă și inteligentă, puternică și independentă, care adună laolaltă toate calitățile pe care le admiră Rhett. Dragostea lor nu ar fi atât de aprinsă și romanul și filmul nu ar fi atât de captivante dacă fiecare dintre ei ar fi, pentru celălalt, orice altceva în afară de întruchiparea principiului contrar – natural, cultural, intelectual și spiritual.

Să luăm și un exemplu din muzică – „Have You Ever Really Loved A Woman” de Bryan Adams. „Să iubești cu adevărat o femeie / Să o înțelegi – trebuie să o cunoști până în adâncul ființei / Să auzi fiecare gând – să vezi fiecare vis / Să-i poți da aripi – când vrea să zboare / Și apoi, când te vei regăsi neajutorat în brațele ei / Vei ști că iubești cu adevărat o femeie”, spune cântecul. Iarăși, înțelesul e destul de clar – este vorba despre dragostea adâncă, ființială, totală, dintre un bărbat și o femeie, de dragostea dintre un Romeo și o Julieta, dincolo de orice obstacole politice, dintre un Rhett Butler și o Scarlett, dincolo de orice diferențe de temperament. Iar cântecul continuă: Să iubești cu adevărat o femeie / Las-o să te țină în brațe – până când vei ști că are nevoie să o atingi / Trebuie să o respiri – să o guști cu adevărat / Până când o vei simți în sângele tău / Și apoi, când îți vei vedea copiii nenăscuți în ochii ei / Vei ști că iubești cu adevărat o femeie. Un text foarte puternic, aproape ca o predică – un text care ne amintește de versuri din acea carte ponegrită de mulți, „Sărută-mă cu săruturile gurii tale, că săruturile gurii tale sunt mai bune ca vinul”; „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie”; „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa. Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup.”

La începutul anilor ’50, din noile manuale școlare comuniste au fost eliminate personalități marcante precum Titu Maiorescu, Ion Barbu, Vasile Voiculescu, Octavian Goga, Titu Maiorescu, Vasile Voiculescu și chiar Mihai Eminescu. Motivul era acela că opera lor nu ar fi prezentat în mod adecvat principiul luptei de clasă, dintre proletariat și burghezie, luptă care ar împinge istoria înainte, spre progres. Din Eminescu era recuperat un singur text, „Împărat și proletar”, care ar fi reflectat, în mod corect, lupta de clasă dintre un grup minoritar și o majoritate, dintre proletariat și restul societății „corupte și burgheze”. Ar fi păcat ca, cel puțin pentru o vreme, să ne întoarcem, în numele aceluiași principiu, la aceleași forme de cenzură – și din toată marea cultură occidentală să fie recuperate doar două-trei filme, precum „Brokeback Mountain” și „The Kids Are All Right”.

Cum rămâne, între timp, cu principiul „trebuie să cunoaștem poziția adversă”? Dar cu „trebuie să fim expuși la cât mai multe puncte de vedere, să nu ne limităm la un singur punct de vedere”? Dar cu „trebuie să studiem marile texte, marile filme și marile opere de artă, trebuie să studiem marii gânditori, fie că suntem, fie că nu suntem de acord cu ei”Cum rămâne cu libertatea religioasă? Dar cu libertatea de conștiință? Dar cu libertatea de exprimare, cu aceasta cum rămâne – e ea doar pentru o singură parte, pentru stânga progresistă?

Și dacă asemenea opere literare și realizări poetice devin nedemne sau discriminatorii față de normativizarea propusă prin acest amendament din California, atunci cum va fi considerată o definiție socială sau juridică a căsătoriei ca fiind între un bărbat și o femeie? Sau un act de educație a copiilor în sensul că iubirea dintre un bărbat și o femeie fundamentează o lume, o istorie și o cultură întreagă? Noua religie, a liberalismului sau a libertinajului sexual, înlocuiește vechile religii – și, pentru a sta singură pe tron, se grăbește să le și scoată în afara legii.

Fără îndoială că există o doză de idealism în cuvintele Julietei care speră că principiul masculin, așa cum îl vede ea proiectat în Romeo, poate fi separat de toată istoria politică a familiei din care se trage Romeo și de cultura din care amândoi fac parte – și chiar acest idealism, această credință într-un relativism care ignoră un dat și o evidență va duce la sfârșitul tragic pe care îl știm cu toții.

Și cu cât stânga progresivă se îndreaptă, mai mult, spre extreme care ne amintesc de vechea stângă revoluționară și bolșevică din Rusia lui Lenin și din China lui Mao, cu atât mi-e mai greu să cred în bunele intenții ale „noii toleranțe” – care pare a fi, așa cum spunea un clasic, mai oarbă decât vechea intoleranță. (Cătălin Sturza)

…problema nu se reduce la simpla acceptare a coexistenței în societate a unor persoane de același sex care se consideră și sunt recunoscute a fi căsătorite dacă doresc asta (ceva cu care putem la urma urmei trăi, câtă vreme nu trebuie să-i cununăm noi sau să-i luăm în casă).

Nu, nu e ca și cum gay marriage nu ar însemna altceva decât strict că îi lăsăm pe câțiva inși să-și facă o dambla și asta e, nu e niciun alt bai câtă vreme nu ne implică și pe noi. Problema o constituie implicațiile și complicațiile colaterale ce se ivesc automat imediat după legalizarea sa.

Realitatea este că în societate normele, principiile și instituțiile sunt așezate într-o rețea care presupune interdependență, într-un sistem care implică legătura unora cu altele pe diferite niveluri, interdependență căreia, odată modificată una din regulile unei instituții, nu i se pot sustrage celelalte norme conexe; instituția căsătoriei nu e izolată într-un vid normativ, ci este legată în tot acest angrenaj, e parte a ansamblului și schimbarea conținutului ei atrage schimbări și în alte părți.

Cu alte cuvinte, imediat ce redefinim căsătoria pentru a accepta mariajul homosexual, instantaneu cadrul juridic general capătă noi valențe; e ca și cum am acționa un resort care face să se miște diferitele pârghii normative legate în mecanism iar mutarea uneia din piese antrenează schimbarea poziției celorlalte.

E ca și cum într-o cameră mobilată am vrea să mutăm un dulap de pe un perete pe altul; da, este posibil, chiar dacă nu le place unor locatari, dar asta nu se va putea face fără rearanjarea cel puțin a unei părți din restul mobilierului: patul mai la stânga, noptiera la fel, comoda în locul dulapului iar tabloul pe alt perete; iar locatarii trebuie să suporte nu doar dulapul pe un alt perete, ci și schimbarea locului celorlalte piese de mobilă.

Câteva exemple:

– nu va putea exista, în cadrul juridic actual, o căsătorie homosexuală a cărei existență să fie doar “tolerată”; manualele de Educație Tehnologică ori de Dezvoltare Personală care explică elevilor tipurile de familie vor trebui completate cu exemplul familiei homosexuale și nu va exista niciun temei obiectiv de drept care să justifice legitim diferența de tratament între cele două tipuri de căsătorii pentru a o exclude din manual. Poate că nu ne privește că doi gay s-au căsătorit la Făurei, dar rectificarea manualului îi implică și pe copiii noștri.

– orice diferență între căsătorie și căsătoria homosexuală fiind abolită prin ipoteză, nu ar exista nicio justificare pentru acordarea preferinței la adopție unui cuplu heterosexual în dauna unor parteneri gay; probabil se va ajunge ca în alte state unde se dau copii spre adopție după un algoritm de tipul “o adopție din zece acordată unui cuplu gay”.

– a te referi -de ex. în predicile preoților- la căsătoria homosexuală ca fiind una păcătoasă, în timp ce Cununia este considerată o Taină binecuvântată, ar fi categorisită ca o diferență de tratament ce nu se justifică prin nimic de vreme ce ambele forme de căsătorie sunt tratate în drept/lege ca fiind fix același lucru, ceea ce va duce foarte probabil la intervenția educativă a CNCD (Poliția Discriminării).

Prin urmare, gay marriage nu se reduce doar la a satisface moftul a câțiva inși, ci antrenează automat consecințe care se pot intersecta cu drepturile fiecăruia dintre noi; fără a mai vorbi despre urmările în timp asupra prestigiului căsătoriei ca instituție, a implicațiilor asupra vieții de familie și a urmărilor asupra țesutului social.

De fapt, mai ales consecințele subsecvente sunt adevăratele probleme și tocmai ele sunt trecute sub tăcere de avocații gay marriage, pe principiul “întâi să facem și apoi vedem”.

Ceilalți preferăm mai întâi să vedem.

Legalizarea căsătoriei între persoane de același sex riscăm să fie declanșatorul restrângerii unor libertăți concrete și înrădăcinate -cea de conștiință, cea de exprimare, cea religioasă, cea de îndrumare și educare a copilului în conformitate cu convingerile părintelui- în schimbul instituirii unui privilegiu (mariajul homosexual) care răspunde unor nevoi incerte ale unor prea puțini beneficiari.

Pentru că nu va mai fi vorba despre acceptarea diferenței, ci despre abolirea ei și impunerea obligației de a numi diferitul ca identic; cu toate consecințele ce decurg de aici.

Populaţia României își continuă scăderea, cu un declin accentuat în februarie 2018, când s-a înregistrat un spor negativ de 10.137 de locuitori, față de aceeaşi lună a anului trecut. Principala cauză rămâne reducerea natalităţii, arată datele Institutului Naţional de Statistică.

În februarie 2017, sporul natural negativ a fost de 9.693 de persoane.

În februarie 2018 s-au născut 12.691 de copii, cu 4.437 mai puţini decât în ianuarie 2018 şi cu 325 mai puţini decât în februarie 2017.

Populaţia României s-a redus în 2017 cu 69.279 de persoane, o accelerare a declinului demografic de 27,5% față de anul anterior, când sporul natural negativ a fost de 54.316 de persoane.

Comentariul nostru: Cititorii blogului „Cultura Vieții” sunt probabil obișnuiți cu semnalele de alarmă trase pe această temă, iar cei care au ușurința interpretării iterative a datelor statistice în context înțeleg gravitatea situației.

România este o țară în curs de extincție. Nu se va petrece azi, nici mâine; dar va fi într-un interval cât o clipă la scara istoriei. Întocmai unui om, o națiune este un organism viu replicat la scară mare și, la fel ca acesta, națiunea intră în declin și își pierde interesul pentru existența sa colectivă, odată ce a depășit un anumit prag al vârstei. România se apropie de acest prag, iar impactul, conform legilor nemiloase ale demografiei, este inevitabil.

Acesta este peisajul dezolant cu care întâmpinăm, spre rușinea noastră, un secol de Românie Mare. Netulburată de politicienii inconștienți și de „formatorii de opinie” preocupați cu răfuieli bicisnice, drama demografică a României ia viteză. Vocile avizate, începând cu cea a cercetătorilor de la Academia Română care avertizează de cel puțin 15 ani cu privire la gravitatea situației – și până la vocea mult mai puțin importantă, dar constantă, a PRO VITA București – au rămas doar să strige în pustia rațiunii.

Față cu ridicolul unor lideri care fac și desfac strategii macroeconomice și planuri pe termen lung într-o țară cu una din cele mai ridicate rate de scădere și îmbătrânire a populației din lume, nu ne rămâne decât arma spiritului și a sarcasmului.

O știre publicată azi dimineață de Activenews anunța că pagina de facebook a Asociației Prodocens Media, care susține familia tradițională, a fost închisă de responsabilii din România a rețelei de socializare, fără nici un motiv. Ca urmare a reacțiilor vehemente venite atât din lumea politică cât și din partea societății, reprezentanții Facebook în România au redeschis pagina, la fel de ușor cum au închis-o. “Cu siguranƫă activităƫile noastre prin care apărăm și promovăm valorile creștine și mai ales implicarea noastră în Coaliția pentru Familie a deranjat elita progresistă și mai ales pe activiștii LGBT”, a anunțat președintele asociației Cătălin Vasile.

Facebook a închis pagina Asociației „Prodocens Media”, a anunțat președintele organizației Cătălin Vasile. Acesta a afirmat că măsura a fost luată fără niciun fel de avertisment.

„Stimaƫi prieteni,

Ȋncepând din această dimineaƫă Facebook a decis sa inchidă pagina Prodocens media fără nici un avertisment. Cu siguranƫă activităƫile noastre prin care apărăm și promovăm valorile creștine și mai ales implicarea noastră în Coalitia pentru Familie a deranjat elita progresistă și mai ales pe activiștii LGBT. Ȋn cei 3 ani de existentă a Asociatiei Prodocens Media ne-am străduit să ducem mai departe valorile pe care le-am primit de la părinƫii noștri și mai mult de atât am dorit să ducem mesajul Evangheliei până la marginile pământului și în mare măsura am și reușit. Vă mulțumesc tuturor celor aproximativ 27.000 de fani ai paginii Prodocens Media și de asemenea celor care de-a lungul timpului ne-aƫi apreciat si ne-aƫi încurajat. Vă rog daƫi mai departe mesajul acesta impreuna cu multumirile mele tuturor celor ce sunt alături de noi”, a scris acesta într-un mesaj.

Deputatul PNL, Daniel Gheorghe, a reacționat vehement:„Este profund revoltător să văd cum oamenii lui Zuckerberg, care se strâmba sfidător la congresmenii americani chinuindu-se să lege câte o frază, fiind însoțit de o liota de bodyguarzi, închid pagina Prodocens Media. Îi cunosc foarte bine pe cei de la Prodocens Media și vreau să vă garantez pentru ei, sunt niște oameni extrem de corecți, toleranți și foarte onești, niciodată nu au dat curs disputelor agresive și nu au jignit pe absolut nimeni, au comunicat de-a dreptul impecabil! Dar se pare că pentru progresiști a susține firescul și a lupta pentru familia întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie a devenit un adevărat delict! Dvs, toți care mă citiți aici,realizați că dacă ar ajunge astfel de oameni la putere ar scoate și creștinismul în afara legii și ar impune ideologia lgbt drept un fel de “nouă religie seculară” și ar da legi speciale de tip stalinist prin care ar arunca în afara legii orice formă de gândire liberă?”

În audierile din Congresul american, fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, a refuzat să declare platforma sa drept „neutră politic”. În schimb, a fost nevoit să recunoască faptul că sediul companiei se află într-o zonă cu puternice inclinații de stânga. În Statele Unite, Facebook a închis mai multe pagini ale unor grupuri de dreapta, creștine sau ale susținătorilor Partidului Republican.

În decizia sa de ieri, anunțată în materialul semnat de dr. Gregor Puppinck, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat dreptate Comisiei Europene, hotărând că aceasta poate refuza să dea curs unei inițiative cetățenești europene – ICE. Comisia, conform Curții de la Luxemburg, „și-a explicat adecvat decizia și nu a comis nicio eroare serioasă în judecarea cauzei”.

Fără comentarii prea multe în plus pe un subiect explicat și urmărit în detaliu pe blogul nostru, subliniem că hotărârea nu privește doar „Unul dintre Noi” – cea mai largă și de succces ICE, cu aproape 2 milioane de susținători – ci, prin aceasta, Curtea statuează dreptul instituțiilor europene de a nu lua în considerare voința democratică a cetățenilor, adâncind gravul deficit de democrație manifestat în special în cazul Comisiei Europene, instituție formată din persoane care nu sunt supuse niciunui scrutin democratic dar care este autoare a marii majorități a proiectelor de acte normative europene.

Cele 2 milioane de adeziuni, munca și entuziasmul celor câteva mii de voluntari au fost în zadar, cu toate că, reamintim, Comisia a acceptat înregistrarea inițială a inițiativei, pentru ca ulterior să refuze să îi dea curs.

În plus, pentru a adăuga la nedreptate și la lipsa de transparență, reamintim că de partea Comisiei Europene s-au situat ca intervenienți în această cauză cele mai mari rețele de clinici de avort: Marie Stopes International și Planned Parenthood, ale căror finanțări din banii cetățenilor europeni ar fi fost puse în pericol.

  • Stiripentruviata:

Cum scade vârsta copiilor vizați de educația sexuală

Acum jumatate de an se vorbea doar de educatia sexuala facuta de la clasa a V-a in sus.
Doar Danilet avea curajul sa spuna onest, pe facebook, ca educatia sexuala trebuie sa inceapa de la 4 ani!

Atunci, cand unii spuneam ca educatia sexuala va trebui sa inceapa de la grupa mijlocie de gradinita, conform standardelor OMS, inca netraduse in romana, eram priviti ca niste nebuni, niste conspirationisti etc.
Iata ca au trecut cateva luni, acest standrad OMS este gasit azi si in limba romana, si…surpriza, militantii de ieri deja militeaza pentru o educatie sexuala incepand de la varsta prescolara.

Daca va vom spune ca peste tot in lume exista manifestatii impotriva acestui soi de educatie sexuala promovata de OMS si implementata in tarile „civilizate”, o educatie sexuala comprehensiva, cu poze, desene, jocuri de situatii, transgenderism, o sa spuneti iar ca suntem conspirationisti!

Si vor mai trece inca alte sase luni, douasprezece luni, si veti incepe sa militati pentru genul asta de educatie sexuala, pornografica de-a dreptul, pentru ca, nu e asa, nimeni nu poate sti mai bine ce ii trebuie un copil decat un bolsevic pedofilizant!

Rapperul finlandez Mikael Gabriel, despre sistemul de protecția copilului din Finlanda, în care a stat 4 ani: „O pușcărie este o pușcărie”

Mikael Gabriel este un cunoscut cântăreț din Finlanda. A fost și el răpit de autoritățile de protecția copilului din această țară și a crescut la casa de copii. Despre aceasta afirmă astăzi că este o pușcărie, într-un interviu semnalat pe pagina de Facebook a Cameliei Smicală, românca care se confruntă cu aceeași problemă în Finlanda: preluarea abuzivă acopiilor ei în sistmeul de protecția copilului din acest stat.

Rapperul finlandez spune în interviu că fiecare copil are alocat câte un asistent social, care însă nu face nimic pentru el. Mai estimează că 80% din lucrători sunt absolut dezinteresați de altceva decât de propriul salariu și spune că în centre, copiii sunt ținuți ca la pușcărie, nici măcar nu pot suna la Serviciul de Urgențe pentru a reclama un abuz.

Sub diktatul propagandei LGBT cad victime și grădinițele. La cererea specială a unor părinți homosexuali, care au spus că se simt discriminați, o grădiniță din Roma a decis să nu mai țină nicio serbare dedicată „Zilei Mamei” sau, așa cum se obișnuiește în Italia, „Zilei Tatălui”.

Micuții din cartierul Ardeatino, de la periferia Romei, nu vor mai cânta „E ziua ta, mămico” și nici nu vor mai scrie pe mici ilustrate „Tata, te iubesc”. Decizia conducerii grădiniței de a anula orice serbare dedicată mamei și tatălui a fost luată la solicitarea unui cuplu de homosexuali, care s-au declarat discriminați de astfel de festivități ținute de grădiniță, informează Il Giornale.

Atât conducerea grădiniței cât și municipalitatea orașului au răspuns pozitiv cererii. O decizie similară s-a luat deja, încă din 2015, tot la Roma, în grădinița Contardo Ferrini, din cartierul Trieste.

În locul celor două serbări – anulate din acest an – vor fi organizate, după cum susține conducerea grădiniței, așa numite„petreceri de familie”, adică o zi de activități și ateliere deschise destinate familiilor pentru a promova o mai bună cunoaștere a lor însele”.

Hotărârea grădiniței nu a rămas însă nesancționată de familiile normale care își trimit copiii aici. Prin „discriminarea inversă”, acesta este „un răspuns grotesc, pentru că odată cu această decizie sunt afectate drepturile tuturor celorlalți părinți și copii. În plus, se anulează ideologic în mod clar cele mai mari simboluri ale umanității, care îi includ chiar și pe cei doi părinți homosexuali, născuți și ei dintr-un bărbat și o femeie”, se spune în protestul părinților.

„Abolirea sărbătorilor dedicate mamei și tatălui – subliniază deputatul Roberto Novelli din partidul Forza Italia- pe lângă faptul că este o alegere ideologică este o adevărată idioție”.

Matteo Salvini, liderul Ligii Nordului, care ar putea deveni viitorul premier al Italiei, a scris pe Twitter: Jos mâinile de pe copii! De mama și de tata nu vă atingeți”.

Luna trecută, tribunalul din Pisa, a decis într-un caz extrem de contoversat în peninsulă, că, pentru prima dată, un copil născut în Italia de un cuplu de lesbiene, o italiancă și o americancă, va putea avea două mame și nici un tată înscris pe certificatul de naștere. Asta deși numai una dintre cele două a purtat și a dat naștere copilului.


Categorii

Eutanasie, Homosexualitate, Rapirea copiilor/ cazul Bodnariu s.a., Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Referendum casatorie familie, Revizuirea constitutiei

Etichete (taguri)

, , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

5 Commentarii la “Nou sondaj despre REFERENDUMUL PENTRU CASATORIE. 75% intentioneaza sa PARTICIPE LA VOT!/ Conferinta importanta a COALITIEI PENTRU FAMILIE/ Alfie Evans si NOUA CIVILIZATIE A MORTII din Occident. Intr-un caz asemanator, copilul s-a vindecat!/ CONSECINTA LEGALIZARII MARIAJELOR GAY – restrangerea libertatilor si drepturilor civice!/ Continua EXTINCTIA DEMOGRAFICA a României

  1. Pingback: IOHANNIS, VARFUL DE LANCE AL CORECTITUDINII POLITICE/ VISKI duce o "BATALIE pentru EUROPA DE EST". Impotriva cui si pentru cine?/ De ce este NECESAR referendumul pentru casatorie?/ Florin Iordache, PSD: „Întâi referendumul, apoi putem discut
  2. Pingback: Daniel Gheorghe, DEPUTAT PNL: "Președintele Iohannis are datoria morală de a promulga în regim de urgență legea procedurală de modificare a Constituției. ROMÂNIA ESTE ÎNTR-UN EXERCIȚIU DE SUVERANITATE"/ Senatorul Titus Corlățean dema
  3. Pingback: LA LOC COMANDA! Dragnea mai tradeaza o data? AMANA sine die MITINGUL PENTRU FAMILIE, EVITA ORICE DECIZIE SI ORICE CALENDAR PRIVITOARE LA REFERENDUM, in schimb "lucreaza" cu ONG-urile LGBT la LEGALIZAREA PARTENERIATULUI CIVIL!/ Se ofera in contin
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare