INSCENARILE INCREDIBILE ALE RAZBOIULUI DE “ELIBERARE” DIN LIBIA – o regie mediatica cvasitotala!

2-09-2011 7 minute Sublinieri

Cum s-au impartit halcile de petrol, cum s-a regizat la TV cucerirea capitalei Tripoli si pe cine sprijineau serviciile secrete inainte ca Gaddafi sa ajunga “tiranul” de serviciu

Franta a construit din 2008, împreună cu regimul Gaddafi, o megastructură de spionare a populaţiei: „Am pus întreaga ţară sub ascultare: interceptam toate datele care treceau pe Internet: mailuri, chaturi, adrese accesate”.

  • Adevarul:

VIDEO Libia: cum a fost fabricat în laborator războiul

Conflictul din Libia a început să fie pregătit cu mult înainte de declanşarea operaţiunilor militare. Atât pe teren, cât şi la nivel mediatic. Franţa şi-a asigurat, contra susţinerii cauzei rebelilor, 35 la sută din viitoarele contracte petroliere ale Libiei.

Detalii mai ascunse sau mai evidente au apărut şi în presa occidentală. Altele au fost dezvăluite de jurnalişti independenţi sau chiar de state neimplicate militar precum Rusia. „La Stampa” scria, pe 25 august, că războiul din Libia este în întregime unul extern, dus de forţele NATO. Dar încă din martie, „Sunday Mirror” dezvăluia că, înainte cu trei săptămâni de rezoluţia ONU, sute de soldaţi britanici se aflau în Libia, însoţiţi de un corp al trupelor speciale (SAS). Câteva luni mai târziu, în august, guvernul britanic a şi confirmat prezenţa trupelor, deşi rezoluţia ONU nu dă undă verde intrării trupelor terestre. Apoi, „International Herald Tribune” scria, pe 31 martie, despre prezenţa a mici grupuri ale CIA şi de o „amplă forţă occidentală care acţionează din umbră” încă dinainte de declanşarea ostilităţilor, pe 19 martie.

„Regia tripoli”

Şi mai devreme, în martie, Rusia punea în discuţie derularea operaţiunilor armate. Din supravegherea prin satelit, ruşii au dedus că atacurile prezentate în presa occidentală nu au avut loc de fapt. Trupele occidentale au pregătit tactic şi au asigurat armament pentru rebeli, dar, la fel de important, i-au instruit cum să câştige războiul mediatic. Un exerciţiu de imagine nereuşit însă a fost cel legat de capturarea unuia dintre fiii lui Gaddafi – Saif al-Islam. După ce s-a anunţat cu mare pompă că a fost arestat de rebeli, acesta a ieşit pe străzi pentru a demonstra că e liber.

Iar punctul-cheie – cucerirea capitalei – a fost astfel, cel puţin în primă instanţă, doar un bun scenariu. De altfel, chiar liderul Consiliului Naţional de Tranziţie al libienilor, Mustafa Abdeljalil, a recunoscut, într-o intervenţie televizată, că rebelii au utilizat imagini false (turnate în studiouri din Qatar, unde exista inclusiv o replică a Pieţei verzi) despre „cucerirea” Capitalei pentru a zdruncina moralul trupelor loialiste şi pentru a ralia opinia internaţională şi ambasadele în jurul cauzei rebele. După cele câteva fotografii de bucurie făcute noaptea, marea majoritate a fotografiilor de presă occidentale arată doar rebeli călare pe tancuri sau trăgând focuri de armă în aer. Lipsesc însă imagini cu bucurie populaţiei din Tripoli, proaspăt „eliberate”.

Dacă majoritatea publicaţiilor vestice au relatat cu lux de amănunte crimele odioase comise de forţele loialiste, nu la fel s-a întâmplat cu atrocităţile comise de rebeli. Într-o tabără din centrul capitalei Tripoli, au fost găsite corpurile ciuruite de gloanţe a 30 de combatanţi pro-Gaddafi, găsiţi cu mâinile legate, semn că au fost executaţi. Unul a fost executat chiar în interiorul unui spital improvizat, întins pe o brancardă şi cu o perfuzie ataşată.

Un jurnalist free-lance canadian, Mahdi Nazemroaya, dezvăluie şi că falşi jurnalişti au fost infiltraţi în grupurile de jurnalişti occidentali şi că le dădeau acestora sfaturi despre ce informaţii ar trebui trecute sub tăcere – de pildă, participarea mercenarilor sau a unor membri al-Qaida la atacuri de partea rebelilor. Iar BBC scrie, pe 26 august (deci, după preluarea Capitalei), în finalul unui articol despre un spital din Libia, că rebelii au construit o pistă de aterizare în munţii Nafusa (deja cuceriţi de forţele NATO), şi că acolo stă administraţia rebelilor, care nu vizitează Tripoli decât în timpul zilei.

Pe 20 august, vorbind pentru Russia Today, Franklin Lamb (avocat şi jurnalist dinamericano-libanez) a declarat că nu există lupte grele în jurul Tripoli. (n.r. aşa cum se relatase). Este clar că rebelii nu sunt aici. Acum e multă linişte. Singurele explozii ce pot fi auzite sunt cele ale NATO. NATO foloseşte bombe cu sunet ca să creeze panică”.

Implicarea Franţei

Adevăratul duel în Libia post-conflict este cel dintre Franţa şi Italia, scrie, într-un editorial pentru „La Stampa”, Paolo Paroni. Franţa – prima care a insistat pentru demararea operaţiunilor militare şi liderul de facto al acestora – avea deja o „infrastructură” pe care o putea folosi în vederea unui conflict. Potrivit unor dezvăluiri făcute ieri de „Le Figaro”, din 2008, Parisul îşi trimisese militarii şi firmele IT pentru a construi, împreună cu regimul Gaddafi, o megastructură de spionare a populaţiei. Erau supervizate telefoanele şi mailurile a 8 milioane de libieni, a dezvăluit un militar implicat în proiect pentru publicaţia franceză. Firma IT din Franţa (Bull) a primit pentru proiect 10 milioane de euro. Intermediar a fost un om de afaceri franco-libanez – Ziad Takieddine, iar produsul a fost botezat „Eagle” şi urma să fie vândut şi în alte ţări, după perfecţionare.

„Am pus întreaga ţară sub ascultare: interceptam toate datele care treceau pe Internet: mailuri, chaturi, adrese accesate. În plus, Libia avea avantajul că se putea face asta tehnic uşor, deoarece este o ţară consumatoare de conţinuturi Internet, mai puţin producătoare de conţinut”, povesteşte militarul sub acoperirea anonimatului. Francezii i-au organizat pe agenţii libieni care făceau trierea informaţiilor – atât armata şi poliţia, cât şi guvernarea libaneză. Francezii erau tot timpul în contact direct cu Abdallah Senoussi, şeful serviciilor secrete libiene şi cumnat al lui Gaddafi.

Recompensă petrolieră

Un alt ziar francez – Liberation – dezvăluie, la rândul său, câştigul pentru Franţa din întreaga afacere 35% din contractele petroliere ce le va încheia Libia de acum înainte. Rezervele de petrol libiene sunt estimate la 44 de miliarde de barili. Documentul ajuns la Liberation este semnat pe 3 apilie, la 17 zile după adoptarea rezoluţiei ONU. Cealaltă mare câştigătoare a contractelor libiene va fi Marea Britanie, care a sprijinit şi ea din prima secundă cauza rebelilor. De altfel, chiar numărul unu din CNT, Mustafa Abdeljalil, a promis că statele occidentale vor fi recompensate în funcţie de sprijinul dat rebelilor.

Ajutor francez

„Le Point” relatează şi el că Franţa a avut încă din martie în teren trupe speciale şi că, în martie, paraşutase arme pentru libieni. Iar ofiţeri DGSE (Serviciile de Informaţii Externe) ar fi asigurat protecţie pentru liderii rebelilor şi oaspeţii lor de rang înalt.

35% din contractele petroliere pe care le va încheia de acum Libia vor reveni Franţei.

„Prietenii Libiei” s-au reunit la Paris

La Paris a avut loc, ieri, conferinţa „Prietenii Libiei”, cu participarea a 60 de state. România a fost reprezentată de preşedintele Traian Băsescu. Reuniunea a fost prezidată de şeful statului francez, Nicolas Sarkozy, şi de premierul britanic David Cameron. La ea au participat, printre alţii, premierul canadian Stephen Harper, secretarul de stat american, Hillary Clinton, cancelarul german, Angela Merkel, şeful Executivului italian, Silvio Berlusconi, şeful Ligii Arabe, Nabil al-Arabi, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon. Rusia, China, India au fost prezente la nivel de miniştri.

Obiectivul principal evocat de preşedintele Sarkozy este „succesul tranziţiei în Libia“, după înlăturarea regimului Gaddafi. Parisul doreşte deblocarea unui miliard şi jumătate de euro până la sfârşitul săptămânii. Reprezentanţii Consiliului Naţional de Tranziţie Libian, Mustafa Abdeljalil şi Mahmud Jibril, au spus că „Tripoli este un oraş eliberat, dar ţara duce lipsă de apă, electricitate, medicamente, bani”. O misiune a Uniunii Europene a sosit la Tripoli pentru a evalua ajutorul de care Libia va avea nevoie pentru reconstrucţie. În schimb, reprezentanţii NATO au spus că Alianţa nu va mobiliza trupe la sol pentru operaţiuni de menţinere a păcii, la finalul conflictului, iar rebelii au declarat că nu vor implicarea ONU.

Continuă arestările printre loialişti

Vicepreşedintele Consiliului militar al insurgenţilor, Mehdi Harati, a anunţat că ministrul libian de Externe, Abdelati al-Obeidi, a fost arestat, miercuri, de rebeli. În schimb, unul dintre fiii lui Gaddafi, Seif al-Islam, care susţine că se află la periferia capitalei Tripoli, a făcut apel, tot miercuri, la „rezistenţă” în faţa rebelilor şi a afirmat, într-un mesaj difuzat de televiziunea arabă Arrai, că tatăl său este bine. Un alt fiu al colonelului, Saadi, chiar dacă este considerat mai puţin influent pe scena politică, a afirmat că este pregătit să oprească „vărsarea de sânge” din Libia, sugerând o diviziune în cadrul clanului Gaddafi. El a precizat că vorbeşte în nume propriu.

Comandantul rebelilor din Libia, torturat de agenţii CIA care au colaborat cu Gaddafi

Comandantul rebelilor din Libia, Abdulhakim Belhaj, a mărturisit că a fost torturat de agenţii CIA, după ce a fost arestat în 2004 în Malaezia, fiind ulterior încredinţat forţelor armate ale preşedintelui Muammar Gaddafi. Acestea au continuat procedurile de tortură şi după încarcerarea în Libia.

Şeful Consiliului Militar al insurgenţilor de la Tripoli, Abdulhakim Belhaj, a declarat într-un interviu acordat “The Independent“, că agenţii CIA l-au supus la chinuri severe începând din anul 2004. El a fost arestat în Malaezia şi transferat după câteva zile în Thailanda, unde oficialii agenţiei americane de contrainformaţii i-au aplicat tratamente inumane.

Ulterior, a fost încredinţat trupelor lui Gaddafi, ajungând în spatele gratiilor la cea mai rău famată închisoare din Libia, Abu Salim din Tripoli. “Am fost închis şapte ani, timp în care m-au supus la tortură şi la izolare completă. Mi-au refuzat să mă spăl trei săptămâni”, a povestit Abdulhakim Belhaj. Şi alţi deţinuţi libieni au mărturisit că au fost duşi deseori la Abu Salim pentru a fi interogaţi de oficiali americani.

Belhaj este, în prezent, liderul formaţiunii militare a rebelilor din Libia, având un istoric lung în lupta împotriva regimului lui Gaddafi. Încă din anii ’90 el a condus trupele de gherilă din ţară iar în anii ’80 a luptat în războiul dintre Afganistan şi Rusia. Eliberat de la Abu Salim în 2010, Belhaj a devenit unul dintre cei mai eficienţi comandanţi militari ai rebelilor. Din spusele diplomaţilor libieni, el a avut un rol crucial în preluare capitalei Tripoli, în luna august, şi este foarte apreciat de preşedintele Consiliului Naţional de Tranziţie, condus de Mustafa Abdul Jalil.

Dacă spusele lui Belhaj sunt adevărate, povestea lui este o dovadă clară a cooperării dintre CIA şi serviciile de securitate ale colonelului Gaddafi, după ce liderul libian a condamnat atacurile de la 11 septembrie 2001, din SUA, comentează “The Independent”.

În prezent, Belhaj este unul dintre cei mai importanţi aliaţi ai NATO în conflictul armat ce durează de şase luni în Libia. Cu toate acesea, el a precizat că îi este greu să ignore torturile aplicate de CIA în trecut şi că, atunci când va avea posibilitatea, va chema în justiţie agenţia şi oficialii acesteia.

Serviciile secrete americane, britanice şi libiene au avut o strânsă cooperare în timpul lui Gaddafi. Human Rights Watch a descoperit la Tripoli dosare secrete care dovedesc că CIA şi MI6 au colaborat intens cu serviciile secrete libiene. Principala verigă de legătură a colaborării a fost Musa Kusa, şeful spionajului libian şi fost ministru de Externe al lui Gaddafi, informează Sky News. Kusa a fugit în Marea Britanie la începutul anului, iar documentele au fost descoperite în biroul lui din Tripoli. Unul dintre dosare dă amănunte despre ajutorul acordat de Marea Britanie pentru redactarea unui discurs al lui Gaddafi.

Un altul conţine informaţii despre întâlnirea fostului premier britanic Tony Blair cu fostul dictator de la Tripoli în 2004 şi sugerează că a fost ideea Guvernului britanic ca întrevederea să aibă loc într-un cort. “Nu ştiu ce găsesc englezii aşa de fascinant la corturi. Adevărul e că ziariştii o să fie cuceriţi de idee”, se notează într-o scrisoare de la un ofiţer MI6 către Kusa.

SUA au folosit Libia pentru torturarea deţinuţilor

Dosarele dovedesc de asemenea că Statele Unite au folosit Libia ca bază pentru programul extrădărilor extraordinare, un program ce prevedea transferarea în străinătate a deţinuţilor consideraţi o ameninţare pentru securitatea naţională a SUA.

Organizaţiile pentru drepturile omului consideră că scopul real al acestui program era torturarea acestor deţinuţi în afara jurisdicţiei americane. Nu există indicii că Marea Britanie ar fi fost implicată în acest proces, dar au apărut informaţii din dosarele secrete că serviciile britanice de informaţii le ofereau omologilor din Libia detalii despre disidenţii libieni care locuiau în Marea Britanie la vremea respectivă. Ministerul britanic de Externe a precizat că nu comentează pe tema problemelor de informaţii şi securitate naţională.

Nota noastra:

Ca razboiul din Libia era o facatura a puterilor occidentale nu aveam vreun dubiu. Insa magnitudinea inscenarilor si manipularilor TV depaseste orice imaginatie. Sigur, nu este o premiera, stim ca prima debarcare din Irak a fost si ea filmata in studio si era vizibil, pentru cine a urmarit “eliberarea” capitalei Tripoli, ca s-a lucrat cu inscenari demne de filme premiate cu Oscar.

Recent, Stratfor dezavua interpretarile conspirationiste legate de incitarea razboiului civil din ratiuni petroliere. Argumentul era simplu: Gaddafi oricum dadea petrol marilor puteri. Si argumentul nu este fals neaparat, desi nu se poate exclude ipoteza in intregime, poate ca nu le dadea indeajuns petrol cat ar fi vrut. Nu doar ca dadea petrol, dar “tiranul” avea relatii stranse cu aceste mari puteri, de vreme ce a contribuit financiar la campania prezidentiala a lui Nicolas Sarkozy iar serviciile secrete franceze si americane (CIA) l-au sprijinit in mod cat se poate de concret, in spionarea electronica a populatiei si in torturarea opozantilor! Stratfor avansa insa un argument ipocrit pana la cer si inapoi: motivul interventiei marilor puteri era respectarea drepturilor omului. Ha, ha, ha… vorba ‘ceea. De aia francezii spionau pentru Gaddafi iar CIA ii tortura opozitia?

In acest sens, intrebarea privitoare la motivul pentru care marile puteri au declansat razboiul civil din Libia capata nuante terifiante: ce motiv au avut, de vreme ce Gaddafi era omul lor si petrolul le era la dispozitie?

Sa fie, oare, o repetitie? Dar pentru ce? Sa fie oare testarea unor tehnici de manipulare mediatica, sau o testare a puterii de schimbare a realitatilor militare prin folosirea noilor tehnologii de comunicare?

Sa fie oare inaugurarea unei noi ere a interventiilor internationale, in care vechi paparude ca Osama sau Gaddafi nu isi mai au locul?

Legaturi:


Categorii

Al treilea razboi mondial, Articolele saptamanii, Era Big Brother, Inscenari, facaturi, Opinii, analize, Revolte populare, revolutii

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Actualitate

Comentarii

22 Commentarii la “INSCENARILE INCREDIBILE ALE RAZBOIULUI DE “ELIBERARE” DIN LIBIA – o regie mediatica cvasitotala!

  1. Saptamina trecuta il ascultam pe economistul rus M.Khazin ce comenta asupra acestei inscenari mediatice provocate Libiei. La fel ca si presupunerile voastre, el spunea ca aceasta operatiune ar putea fi una de control, anume de a observa la ce nivel se poate de ajuns cu o regizare media de talie mondiala. Mai spunea ca in situatia critica, din punc de vedere economic, in care se afla SUA acum, ei dispun numai de o singura metoda pur economica de a mai ameliora situatia – si anume de a incepe o noua runda de Quantitative Easing, care ar fi a 3-a. Aceasta pe cit se pare va fi pastrata pentru perioada alegerilor prezidentiale din SUA, insusi Bernanke la ultima conferinta a dat de inteles ca in timpul apropiat nu se prevede un QE3. Astfel le-ar ramine punerea in practica a unor alt fel de metode – si anume de a regiza un scenariu in care marea parte a lichiditatilor ce se afla pe pietile financiare din UE sa se deplaseze inspre bursele americane. Cu un control media acest scenariu este foarte posibil si SUA ar mai intinde un pic aceasta stare cit de cit echilibrata, folosindu-se de UE. Fiindca, conform lui, prabusirea economiei americane, si totodata a celei mondiale este inevitabila, si orcare ar fi metodele interprinse nu va impiedica acest lucru sa se intimple.

  2. Mai spunea ca in situatia critica, din punct de vedere economic, in care se afla SUA acum, ei dispun numai de o singura metoda pur economica de a mai ameliora situatia – si anume de a incepe o noua runda de Quantitative Easing, care ar fi a 3-a. Aceasta pe cit se pare va fi pastrata pentru perioada alegerilor prezidentiale din SUA, insusi Bernanke la ultima conferinta a dat de inteles ca in timpul apropiat nu se prevede un QE3. Astfel le-ar ramine punerea in practica a unor alt fel de metode – si anume de a regiza un scenariu in care marea parte a lichiditatilor ce se afla pe pietile financiare din UE sa se deplaseze inspre bursele americane.

    Vezi:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/09/02/roubini-imparte-cu-generozitate-%e2%80%9dprofetii%e2%80%9d-china-se-prabuseste-si-sua-intra-in-recesiune-in-schimb-in-grecia-se-prefigureaza-o-noua-etapa-a-crizei-probabil-decisiva/

  3. Foarte bine ati surprins aceasta miscare mediatica, dar mai ales scopul ei. Sunt total de acord cu susţinerile dumneavoastra şi cu faptul ca suntem pregatiţi pentru un mare spectacol.. cu completarea ca şi aceste dezvăluiri ce apar cu privire la show-ul TV “Free Libia”, au menirea de a sonda reacţiile la astfel de minciuni, dar şi pe cei ce reacţionează la ele.
    Apropo de suita din ce în ce mai întunecată de ştiri din ultima vreme, dar şi de una dintre postările de pe pagina Acasa, cred că Psaltirea rămâne DE DEPARTE, cea mai pragmatica abordare, pe care o poate avea un creştin. Nu în sensul de panaceu mecanic, ci în cel de înduhovnicire. Doamne, ajută!

  4. Jalnic acest spectacol al “spectacolului media”. S-a ajuns la un grad avansat şi generalizat al spălării pe creier, astfel încât aceste miş-maşuri să prindă atât de bine. Cine deţine controlul mass-mediei face ce vrea şi cum vrea, iar fraierii sunt duşi de nas după cum bate vântul „schimbării”. Cu falimentul statelor, al economiilor sau al băncilor (!?) se joacă de-a alba-neagra la marea derută după cum vor muşchii lor. Iar popoarele vrajite de “reprezentaţia” oferită, nu mai au nici o reacţie care să mai poată duce la vreo schimbare.

  5. Pe mine altceva ma uimeste si ingrijoreaza!

    Faptul ca intr-un timp foarte scurt, din 2008 si pina acum fiind doar 3 ani, asistam la o serie de evenimente de o magnitude care inainte se manifesta odata la 100 de ani sau deloc. Si ma uimeste fantastica capcaitatea de a trage atit de multe sfori, atit de complicate intr-un timp atit de scurt: regizarea crizei in Europa si SUA, revolutii in Orientul Mijlociu, paralel cu intarirea unui sistem electronic de supraveghere nemainintilnit pina acum si terminind cu crearea structurilor politice suprastatale care sa le inlocuiasca pe cele deja existente si totul….intr-un timp atit de scurt si atit de bine armonizat. Matematic vorbind, toate aceste miscari ca sa reuseasca depind de atit de multe variabile incit in mod normal ar fi fost foarte greu ca sa se implineasca oricit de atent ar fi fost pregatite. Pai,la nivel individual, unde numarul variabileleor scade simititor si tot este foarte greu cuiva sa-si programeze chiar si ziua de miine pentru ca intotdeauna apar necunoscute care pot da totul peste cap. Iata ca aici nu mai este cazul.Ori asta arata ceva: indepartarea harului lui Dumnezeu din ce in ce mai mult.

  6. http://www.evz.ro/detalii/stiri/gaddafi-a-fost-omul-americanilor-de-ce-a-cazut-in-dizgratie-944207.html

    Serviciile secrete americane, britanice şi libiene au avut o strânsă cooperare în timpul lui Gaddafi. Human Rights Watch a descoperit la Tripoli dosare secrete care dovedesc că CIA şi MI6 au colaborat intens cu serviciile secrete libiene. Principala verigă de legătură a colaborării a fost Musa Kusa, şeful spionajului libian şi fost ministru de Externe al lui Gaddafi, informează Sky News. Kusa a fugit în Marea Britanie la începutul anului, iar documentele au fost descoperite în biroul lui din Tripoli. Unul dintre dosare dă amănunte despre ajutorul acordat de Marea Britanie pentru redactarea unui discurs al lui Gaddafi.
    Un altul conţine informaţii despre întâlnirea fostului premier britanic Tony Blair cu fostul dictator de la Tripoli în 2004 şi sugerează că a fost ideea Guvernului britanic ca întrevederea să aibă loc într-un cort. “Nu ştiu ce găsesc englezii aşa de fascinant la corturi. Adevărul e că ziariştii o să fie cuceriţi de idee”, se notează într-o scrisoare de la un ofiţer MI6 către Kusa.
    SUA au folosit Libia pentru torturarea deţinuţilor
    Dosarele dovedesc de asemenea că Statele Unite au folosit Libia ca bază pentru programul extrădărilor extraordinare, un program ce prevedea transferarea în străinătate a deţinuţilor consideraţi o ameninţare pentru securitatea naţională a SUA.
    Organizaţiile pentru drepturile omului consideră că scopul real al acestui program era torturarea acestor deţinuţi în afara jurisdicţiei americane. Nu există indicii că Marea Britanie ar fi fost implicată în acest proces, dar au apărut informaţii din dosarele secrete că serviciile britanice de informaţii le ofereau omologilor din Libia detalii despre disidenţii libieni care locuiau în Marea Britanie la vremea respectivă. Ministerul britanic de Externe a precizat că nu comentează pe tema problemelor de informaţii şi securitate naţională.

  7. In legatura cu interesele marilor puteri in Libia – e adevarat ca a existat o stransa cooperare intre autoritatile libiene si SUA si Marea Britanie. Asta s-a intamplat dupa ce Gaddafi a fost prins cu mata-n sac (2003), trasportand cu nava BBC China componentele unei centrale nucleare. Atunci Gaddafi a ales calea cooperarii cu SUA si UK, pentru ca nu vroia ca domnia sa sa fie amenintata de presiuni externe. Nu cred ca cele doua mari puteri s-au bucurat sa declanseze acest razboi, dar probabil ca a trebuit sa le cante in struna francezilor, in schimbul ajutorului acestora pe alte teme (nu stiu care). Intrebarea care se pune este, intr-adevar, care este scopul acestor actiuni de amploare in Orientul Mijlociu – goana dupa resurse si venituri in vremuri de criza (ceea ce ar parea ciudat, caci tot ei – ma refer la marii decidenti: SUA, marile state europene – evita sa ia masuri ferme pentru stoparea crizei); pregatirea terenului pentru o miscare de anvergura globala (asa cum spun fratii admini, Utzu si altii); asigurarea unor avanposturi in perspectiva unui conflict global (atentie, ca nu numai ei detin avanposturi, rusii au unul in Transnistria)…? mi-e foarte greu sa discern dincolo de aceste ipoteze. Cert e ca au demonstrat ca pot merge departe cu interventiile(asa cum si ‘demonstrantii’ din Londra au constatat ca pot si au trecut la treaba). Apreciez efortul fratilor admini si al celor care comenteaza de a vedea dincolo de perdeaua de fum, caci e, intr-adevar, greu. Si eu, ca si antuza si petra, vad cu ingrijorare cum reactia oamenilor e minima in fata unui asemenea tavalug.
    Din ce stiu eu (si vad ca si fratii admini strang dovezi in sensul asta), zarurile sunt cam aruncate si pentru Siria si Iran (poate chiar incepand cu anul acesta, in cazul in care situatia din Libia devine controlabila). Siria s-ar putea sa nu ridice multe probleme geostrategice, dar Iranul va fi un punct de cotitura din multe puncte de vedere. Nu mai spun ca mai nimeni nu stie de ce armament dispun in realitate (ma refer inclusiv la nuclear).
    In contextul acesta destul de sumbru nu pot sa nu apreciez, din nou, accentul pus de fratii admini si de cei comenteaza pe pregatirea duhovniceasca si pe folosirea acestor razboiae si vesti de razboaie pentru o si mai mare concentrare a noastra in lupta cu ispitele. Cred si eu, pacatosul, ca e singura cale si va multumesc pentru ajutor. Doamne, ajuta!

  8. Pingback: DOCTRINA BASESCU sau invataturile orwelliene care ne ghideaza si ne vor ghida vietile
  9. Pingback: 10 ani de la 9/11: DOVEZI IMBATABILE DESPRE FALSITATEA VARIANTEI OFICIALE A "ATACULUI TERORIST"
  10. Pingback: Panetta, seful PENTAGONULUI: inlaturarea regimului din SIRIA e o problema de timp. RUSIA GANDESTE ALTFEL
  11. Pingback: SIRIA, INTRE DEZINFORMAREA OCCIDENTALA SI REALITATILE LOCALE: marturia parintelui Patrick Henry Reardon (Biserica Antiohiana din SUA)
  12. pentru cine este curios de un update libian:

    […]
    It took the Libyans decades to return to normal life after receiving their independence in 1951. Libya was one of the most prosperous countries in North Africa before the rebellion by Gadhafi’s opponents and the NATO bombing began, and Gadhafi, “a Bedouin of the Libyan desert” as he called himself, was not just a charismatic national leader, he also the originated the so-called “Third World Theory, which provides for government by the people, i.e., popular control of politics and economics without traditional government institutions such as a party, parliament, etc.”

    Now, abandoned by virtually all political and military allies, Gadhafi and his supporters are almost single-handedly fighting their Libyan political opponents and a NATO force that has laid waste to almost all of its major cities and infrastructure and made refugees of its surviving inhabitants. NATO aircraft, which had struck more than 30,000 targets by October, and 17 naval vessels, which have blockaded about 2000 km of the Mediterranean coast, produced a wave of criticism but have not changed the situation. Fighting is ongoing in all of Libya’s cities; Berber tribes have formed self-defense units in oases; and no one knows the location of Gadhafi himself, who occasionally issues statements through private television stations. Tripoli, Benghazi and Sabha, the capitals of the country’s three major regions appear to be getting organized; their representatives have joined the central government and are making arrangements with local leaders. However…

    Towns and oases everywhere are without water and electricity. Residents are unable to leave their villages; many are dying; tensions are increasing; and discontent with the actions of NATO and the rebels is growing. As a result, no post-Gadhafi government has yet been established.

    In fact, the war in Libya is at a stalemate , as acknowledged by the heads of state of Libya’s neighbors—Chadian President Idris Déby for one. “The time has come for Africa and the international community to come to the table and bring peace through dialogue,” he said.

    UN Secretary General Ban Ki-moon has expressed concern over the “unacceptably large number of civilian casualties as a result of the conflict in Libya” for which “there can be no military solution.”

    US Congressman Dennis Kucinich stated it even more dramatically in a letter he sent to the UN Secretary-General in August. The lawmaker, who is famous for his antiwar statements, asked, “To whom is NATO accountable? How can they continue to cause the deaths of innocent civilians under the color of international law and not be held accountable?”

    A group of members of the European Parliament who visited Libya in August also condemned NATO’s actions. They were able to meet with members of Libya’s ruling elite, including Bashir Saleh, Gadhafi’s Chief of Staff, and the influential Sheikh Ali, head of the Warfalla tribe. According to Michel Skarbonshi, one of the trip participants, the Western coalition’s operation is obviously a complete failure. “We have to be realists: Gadhafi controls 70% of Libya. It’s a dead end for the West. We need to negotiate an end to the crisis in order to prevent the country from tearing apart.”

    To achieve that, British experts drew up a secret plan of action in the event Libya’s government changes. It was coordinated with members of the Transitional National Council (TNC), and the Times published it in August.

    The plan places great hopes on an internal coup by members of the Jamahiriya’s security forces. It describes three scenarios: the capture of Tripoli by rebel forces (that has happened, but street fighting continues); a leadership change caused by increased international pressure and the death of Gadhafi family members; and Gadhafi’s overthrow as a result of the uprising and the large-scale defection of his supporters to the opposition. The report’s drafters assumed that the only reason people have not yet revolted is that they fear reprisals.

    We believe that the main point has been missed in the Libyan drama—the opposition has no one of Gadhafi’s stature. For example, Abdessalam Jalloud suddenly appeared at the height of the Libyan drama. He was once the second most powerful man in the Jamahiriya, a former prime minister and a member of the revolutionary leadership who defended the interests of Libyan businessmen. He was long considered a successor to the throne, but he fell out of favor in the 1990s because of disagreements with Gadhafi concerning the use of funds (Jalloud was against distributing half of oil revenues to all Libyans). He spent 10 years under house arrest and had no involvement in politics. Jalloud turned up in Tunisia this past spring and then traveled to Italy, but the rebels did not invite him to join them.

    Also out there somewhere are former members of the Revolutionary Leadership Council (Abu Bakr Younes Jaber, who was responsible for the military, al-Huwaildi al-Hmaidi (social affairs) and Mustafa Mohammed Harrubi (intelligence), but they were in Gadhafi’s shadow and did not stand out as politicians. Other nobodies include former Foreign Minister Abdurrahman Shalgham, who later became Libya’s representative to the UN and went over to the rebels, and many others. Gaddafi stands head and shoulders above his other known associates, and that is acknowledged both in Libya and in the West.

    People who have been in Libya or worked there agree that no one ever knew where Gadhafi slept, where he went or where he spent time. And to this day, only Gadhafi knows his travel route and plans; he has excellent intuition. Now, as the satirists say, “Nobody writes the Colonel and nobody hears the Colonel.” To that we might add: “Nobody wants the Colonel, but nobody can bump off the Colonel.”

    The Libyan drama is obviously at its apogee. But everything is just getting started; and if NATO should decide to send troops in, things would not go as they did 100 years ago for the Italians. Perhaps they are not yet getting the gallows ready for Gadhafi, as was done for Omar Mukhtar, but I suppose it is certain that he is on the verge of eternity, of immortality. Life has prepared Muammar Gadhafi to play the role of a second Omar Mukhtar, although against his will. By a combination of circumstances…

    Sursa integrală

  13. Pingback: Gaddafi, capturat si ucis? ULTIMUL EPISOD AL SERIALULUI "REBELIUNEA DIN LIBIA"?
  14. Pingback: SIRIA: exclusa din Liga Araba, "tradata" de Turcia, vizitata de Patriarhul Kirill. SE REPETA SCENARIUL LIBIAN?
  15. Pingback: Sfarsitul "RESETARII" relatiilor dintre RUSIA si SUA sau cum ne indreptam cu PASI MARI CATRE RAZBOIUL MONDIAL
  16. Pingback: PLANUL PENTRU O NOUA ORDINE MONDIALA prin strategia ”HAOSULUI CONSTRUCTIV”. Imperativul energetic si subminarea suveranitatilor nationale. CE CAUTA AMERICANUL IN SIRIA? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  17. Pingback: PARINTELE ELPIDIE despre formele CELUI DE-AL TREILEA RAZBOI MONDIAL, RELIGIA UNICA si PREGATIREA DUHOVNICEASCA (Omilia din 27.03.2013 - video) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  18. Pingback: “MOMENTUL ADEVARULUI PENTRU RUSIA”. SUA si tarile occidentale declara Rusia VINOVATA pentru doborarea AVIONULUI din Ucraina/ Mircea Cosea: “Acest episod tragic face parte dintr-un scenariu de schimbare a raporturilor de forta in lume si
  19. Pingback: 10 ZILE PANA LA RAZBOI [VIDEO]. Docudrama BBC despre MINCIUNILE care au dus la INVADAREA IRAKULUI in 2003 - Recomandari
  20. Pingback: CUM A FOST POSIBIL ATENTATUL CU CAMIONUL DE PE COASTA DE AZUR, la ce au folosit “masurile sporite de securitate”? STAREA DE URGENTA EXISTA DOAR PENTRU A SE PRELUNGI NEDEFINIT? Delirul lui Hollande si cinismul premierului Valls dau intreaga mas
  21. Pingback: RAPORT ISTORIC al comisiei de ancheta CHILCOT privind RAZBOIUL DIN IRAK, care pune in lumina vinovatia fostului premier TONY BLAIR. MAREA DEZINFORMARE americano-britanica care a provocat UN MACEL INUTIL, ARUNCAREA IN HAOS A IRAKULUI si aparitia ISIS | Cuv
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare