RUSSIAGATE. Scandalul contactelor intre TRUMP si RUSIA escaladeaza, dupa ce presedintele american l-a concediat pe seful FBI. Miza: stoparea “fenomenului Trump”?

• Hotnews:

Trump declara ca nu a avut nicio intelegere secreta cu Rusia

Presedintele Donald Trump a declarat joi ca numirea unei comisii speciale pentru a investiga posibila intelegere secreta dintre campania sa prezidentiala si Rusia divizeaza tara si a subliniat faptul ca nu a existat o asemenea intelegere, noteaza Reuters.

“Nu exista nicio intelegere intre mine si campania mea, dar eu pot vorbi doar pentru mine si rusi. Zero”, le-a declarat Trump reporterilor prezenti la Casa Alba.

Donald Trump califica drept “vanatoare de vrajitoare” ancheta privind presupusa ingerinta a Rusiei in alegerile din SUA

Presedintele american Donald Trump a calificat joi drept “vanatoare de vrajitoare” numirea unui procuror special in ancheta privind presupusele legaturi intre membri ai echipei sale de campanie si Rusia, relateaza Agerpres citand AFP.

“Este cea mai mare vanatoare de vrajitoare impotriva unui politician din istoria americana”, a scris Donald Trump pe Twitter.

El a acuzat de asemenea campania lui Hillary Clinton si presedintia lui Barack Obama de “acte ilegale” pentru care “nu a fost numit niciodata un procuror special”.

Adjunctul procurorului general al Statelor Unite l-a numit miercuri pe fostul director al FBI Robert Mueller ca procuror special in ancheta asupra presupusei implicari a Rusiei in alegerile prezidentiale americane, a informat Departamentul de Justitie.

Michael Flynn si alti consilieri din echipa de campanie a lui Donald Trump s-au aflat in contact cu oficiali rusi si alte persoane avand legaturi cu Kremlinul prin cel putin 18 convorbiri telefonice si e-mailuri pe parcursul ultimelor sapte luni ale campaniei din 2016, au indicat pentru Reuters fosti si actuali responsabili americani.

Sase dintre aceste contacte, pana acum nedezvaluite, au constat in convorbiri telefonice intre ambasadorul rus in SUA Serghei Kisliak si consilieri ai lui Trump, inclusiv Michael Flynn, au afirmat trei fosti si actuali oficiali americani. Convorbirile dintre Flynn si Kisliak s-au accelerat dupa votul din 8 noiembrie, cand cei doi au discutat despre crearea unui canal de comunicare de rezerva intre Trump si presedintele rus Vladimir Putin, care sa ocoleasca birocratia impusa de securitatea nationala a SUA, considerata de ambele parti ca ostila imbunatatirii relatiilor, au explicat patru oficiali americani.

Sursele au precizat pentru Reuters ca nu au gasit dovezi privind nereguli sau interferente cu Rusia in materialele analizate pana acum. Noile dezvaluiri cresc insa presiunea asupra lui Trump si a asistentilor sai pentru a pune la dispozitia anchetatorilor din FBI – politia federala americana – si Congres informatii complete privind interactiuni cu oficiali si alti responsabili rusi in timpul si imediat dupa alegerile prezidentiale din 2016.

Fostul director CIA va depune marturie, pe 23 mai, in fata Comisiei pentru Serviciile de Informatii din Camera Reprezentantilor

Fostul director CIA, John Brennan, va depune marturie, pe 23 mai, in fata Comisiei pentru Serviciile de Informatii din Camera Reprezentantilor, in contextul investigatiilor privind amestecul Rusiei in alegerile prezidentiale din SUA, noteaza Reuters.

Brennan va participa la o sedinta deschisa publicului si presei, urmata de o sesiune inchisa.

UPDATE 1: Democratii forteaza formarea unei comisii independente de investigare a amestecului Rusiei in alegerile prezidentiale din SUA.

UPDATE 2: Trump declara ca numirea unei comisii independente in aceasta ancheta “raneste teribil tara noastra”.

 

[…]

Vladimir Putin se ofera sa trimita Congresului american inregistrarea discutiilor dintre Donald Trump si Serghei Lavrov

Vladimir Putin s-a declarat miercuri “pregatit sa ofere inregistrarea” recentei inatalniri de la Washington dintre Serghei Lavrov si presedintele american Donald Trump, care este acuzat ca i-a divulgat informatii confidentiale sefului diplomatiei rusesti, scrie AFP.

“Daca administratia americana autorizeaza, suntem pregatiti sa oferim inregistrarea conversatiei dintre Lavrov si Trump Congresului si Senatului americane”, a declarat Putin, intr-o conferinta de presa sustinuta la Soci alaturi de premierul italian Paolo Gentiloni.

Acesta a glumit afirmand ca il va “mustra” pe ministrul sau de Externe pentru faptul ca “nu a impartasit informatiile sale secrete” cu el sau cu serviciile speciale rusesti, declansand rasul lui Lavrov si al altor oficiali rusi.

In opinia lui Putin, in SUA domneste “schizofrenie politica”. “Ce vor mai inventa aceste persoane care gestioneaza prostiile astea? Daca nu inteleg ca isi prejudiciaza propria tara, sunt pur si simplu prosti. Daca inteleg totul, sunt periculosi si necinstiti”, a continuat el.

Donald Trump a fost acuzat de Washington Post ca a divulgat informatii secrete legate de o operatiune pregatita de gruparea jihadista Stat Islamic, in timpul unei intalniri care a avut loc in 11 mai cu Serghei Lavrov si ambasadorul rus in SUA, Serghei Kisliak, in Biroul Oval.

Aceste informatii au fost comunicate de un partener al SUA care nu a autorizat Washingtonul sa le difuzeze mai departe. Surse americane afirma ca statul partener ar fi fost Israelul.

Aceste dezvaluri au provocat un scandal major in SUA.

Chuck Schumer, liderul opozitiei democrate din Senat, a cerut ca transcriptul intalnirii dintre Trump, Lavrov si Kisliak sa fie transmis comisiilor de informatii ale Congresului.

• Gandul.info: Echipa lui Trump a vorbit cu oamenii Kremlinului de 18 ori, în campania pentru preşedinţia SUA. Ce spera Putin să obţină

Echipa de campanie a lui Donald Trump a avut cel puţin 18 contacte cu oficiali din Rusia sau cu oameni apropiaţi Kremlinului, în ultimele 7 luni ale campaniei electorale pentru preşedinţia SUA, arată surse oficiale citate de Reuters. Aceste legături ar face parte dintr-o nouă parte a investigaţiei pornite atât de FBI, cât şi de Congresul SUA, asupra legăturilor lui Trump cu Rusia. Contactele fostului consilier pe securitate naţională al lui Trump, Michael Flynn, cu Moscova, ar fi vizat crearea unui canal de comunicaţii între Trump şi Putin, care să scoată din schemă sistemul american de securitate naţională, care nu ar fi fost favorabil unor relaţii mai calde cu Moscova.

Michael Flynn şi alţi consilieri ai lui Donald Trump s-au aflat în contact de cel puţin 18 ori, prin telefon sau email, cu oficiali ruşi, în timpul cursei prezidenţiale din 2016, arată Reuters. Aceste contacte nu erau cunoscute până acum şi fac obiectul unei noi părţi a anchetei declanşate atât de FBI, cât şi de Congres, asupra legăturilor lui Trump cu Rusia.

Şase dintre aceste 18 contacte ar fi fost convorbiri telefonice între Serghei Kislyak, ambasadorul Rusiei în SUA, şi consilierii lui Trump, inclusiv Michael Flynn, generalul numit de Trump consilier pe securitate naţională, apoi demis din cauza dezvăluirii legăturilor sale cu Rusia.

Conversaţiile dintre Flynn şi Kislyak s-au intensificat după alegerile din 8 noiembrie, cei doi discutând cum să pună la punct un canal de comunicare informal, între Donald Trump şi preşedintele rus Vladimir Putin, care să sară din schemă birocraţia sistemului de securitate naţională american, despre care ambele părţi considerau că este ostil unor relaţii mai calde cu Rusia, au declarat patru oficiali pentru Reuters.

Deşi Casa Albă a negat iniţial contactele cu oficialii ruşi, în campania din 2016, confirmările au venit ulterior în cel puţin patru cazuri, în ce priveşte întâlniri între consilierii lui Trump şi ambasadorul rus Kislyak.

Pe lângă aceste 6 telefoane, au mai existat alte 12 telefoane, mesaje sau emailuri între oficiali ruşi sau apropiaţi ai Kremlinului şi consilierii de campanie ai lui Trump. Unul dintre aceştia a fost oligarhul şi politicianul ucrainean Viktor Medvedciuk. Putin este naşul fetei acestuia.

În aceste comunicări, ruşii au avut o abordare pragmatică, de business, subliniind echipei lui Trump că ar putea să se concentreze pe obiective economice sau alte interese comune, lăsând deoparte chestiunile pe care Rusia şi SUA nu se înţeleg.

Sursele Reuters au explicat că deocamdată nu există dovezi că în aceste 18 comunicări au existat fapte ilegale sau o coordonare între campania electorală a lui Trump şi Rusia. Comunicările respective au avut loc între aprilie şi noiembrie 2016, în aceeaşi perioadă în care hackeri coordonaţi de Kremlin au desfăşurat campania de spargere a serverelor democraţilor, ceea ce a dus, conform concluziilor serviciilor de informaţii americane, la influenţarea procesului electoral în SUA, favorizându-l pe Trump faţă de Hillary Clinton.

Cele 18 discuţii ar fi privit îmbunătăţirea relaţiilor economice între Rusia şi SUA, aflate sub presiunea sancţiunilor, cooperarea pe lupta împotriva Statului Islamic în Siria şi abordarea comună a Chinei care devine tot mai agresivă pe plan internaţional.

Departamentul de Justiţie a anunţat miercuri că l-a numit pe fostul director FBI Robert Mueller pe un post de consilier al investigaţiei privind relaţia Trump-Rusia în campania electorală, astfel că Mueller va deveni coordonatorul anchetei FBI.

„Este rar să ai atât de multe telefoane cu oficiali străini, mai ales dintr-o ţară pe care o considerăm un adversar sau o putere ostilă”, a declarat pentru Reuters republicanul Richard Armitage, fost adjunct al Secretarului de Stat.

• Cotidianul/ C. Marchevici: 

Criză a statului de drept sau vânătoare de vrăjitoare? Ce ascunde demiterea directorului FBI

Jurnaliștii americani s-au întrebat frecvent în ultimele luni de ce Trump nu-l demite pe directorul FBI, cel care a sugerat în fața Congresului că președintele este un mincinos, dacă nu chiar un trădător. Marţi seară, preşedintele Trump a făcut lumină: l-a demis pe directorul FBI, James Comey. Decizia vine în contextul anchetei privind ingerinţele Rusiei în campania electorală.

Hoţul strigă hoţii?

Tensiunile politice create de această demitere nu au de-a face cu legalitatea deciziei – legea îi permite preşedintelui SUA să-l demită pe directorul FBI, așa a făcut și Bill Clinton, spre exemplu. Însă Trump a acţionat brutal – directorul Comey a aflat că a fost demis de la televizor, în timp ce le vorbea agenţilor din Los Angeles; a râs şi a spus că trebuie să fie o glumă, până ce a fost invitat într-un birou alăturat şi informat oficial despre demitere. În cazul de față avem de-a face cu demiterea unui director FBI care ancheta implicarea Rusiei în campania prezidenţială din SUA şi, mai grav, posibilele legături dintre echipa lui Trump şi Moscova. Trump l-a demis pe Comey în baza unei recomandări în acest sens venite din partea procurorului general Jeff Sessions. Motivul oficial al demiterii este gestionarea inadecvată a investigaţiei în cazul server-ului de e-mail privat utilizat de Hillary Clinton. Însă, pot spune criticii preşedintelui, Sessions însuşi a minţit în Congres, când a declarat că nu s-a întâlnit în timpul campaniei prezidenţiale cu ambasadorul Rusiei în SUA.

Ce ascunde Trump?

„Decizia demiterii directorului FBI ridică semne de întrebare despre ce ascunde această administraţie. Este limpede că, pe oricine ar alege președintele în locul lui Comey, el nu va fi capabil să conducă obiectiv investigaţia privind Rusia. Ne trebuie o comisie independentă pentru investigarea legăturilor dintre Trump și Rusia“, a declarat senatorul Bernie Sanders. Senatorul John McCain, adept al liniei dure faţă de Rusia, are aceeaşi opinie.

Ignoranţa politicienilor

Presa şi uriaşa majoritate a ONG-urilor americane au o certitudine, alimentată până acum de FBI – Rusia a influenţat alegerile prezidenţiale. Cei care nu cred în aceste teze sunt acuzați ca fac parte ei înşişi din complotul rus. Să fie Rusia sursa tuturor acestor scandaluri americane? Un răspuns poate veni din modul în care înţeleg Rusia politicienii americani. Audieri precum cele ce au loc acum în Senat au avut loc şi în Camera Reprezentanţilor, în luna martie. Iată o mostră. Întrebat dacă ştie ceva despre Gazprom, directorul James Comey a spus: „Nu ştiu“. A fost ajutat chiar de reprezentanta democrată care i-a adresat întrebarea, Jackie Spier: „Este o companie petrolieră“. Lucrurile nu s-au oprit aici. Reprezentantul democrat Adam Schiff a spus despre compania petrolieră rusă Rosneft că este „un gigant al gazelor“. Această ignoranţă a atras şi criticile unuia dintre editorialiştii Bloomberg deloc apropiaţi de tabăra Trump, Leonid Bershidsky. „Oricine a citit mai mult de cinci articole despre Rusia a dat de o referire la Gazprom. Îmi imaginez cum ar fi dacă directorul FSB ar fi întrebat în Duma de Stat de la Moscova dacă ştie ceva despre ExxonMobil“, a scris editorialistul. Apoi, îl avem pe Mark Warner, vicepreşedintele Comisiei pentru serviciile secrete din Senat, care s-a declarat „şocat“ de demiterea lui Comey. S-a ajuns până acolo încât, pentru a reuşi să demaşte scopurile perfide al lui Vladimir Putin, senatorul a declarat că şi-a pus consilierii să citească Tolstoi și Nabokov, în timp ce el s-a cufundat în lectura unei cărţi despre dinastia Romanov.

Un scandal-paravan

Sau scandalul „Russiagate“ nu este decât paravanul în spatele căruia are loc reaşezarea plăcilor tectonice ale politicii americane, compromisul dintre Trump şi „sistem“? Directorul Comey este un om al sistemului. Comey pare să fie întruchiparea statului profund: a fost procuror federal în New York și procuror general adjunct în mandatul lui George W. Bush, a lucrat în mediul privat pentru compania militară Lockheed Martin (cel mai mare contractor militar al guvernului SUA), pentru banca britanică HSBC (a șaptea ca mărime din lume), a fost în cărți pentru numirea la Curtea Supremă (mandat pe viață), iar în 2013 revine în sistem, odată cu numirea în fruntea FBI. Mai avea aproape şapte ani de mandat la FBI. El a fost cel care a inclinat decisiv balanţa în favoarea lui Donald Trump, în octombrie 2016 – a spus-o chiar Hillary Clinton. Apoi, tot el a fost cel care îl putea controla pe viitorul preşedinte, prin investigaţiile privind Rusia. Şi credea că poate să o facă uşor: „Nu scăpați de mine încă șase ani și jumătate“, le-a spus Comey jurnaliștilor, la începutul lunii martie. Comey conducea în mod atipic FBI: activităţile unui serviciu secret au ajuns să fie cunoscute pe larg în presă şi să creeze dispute politice interne şi nu numai. Din acest punct de vedere, Comey îşi semnase demisia cu luni în urmă.

Campanie pentru alegerile din 2021

De ce Congresul şi investigaţiile FBI paralizează activitatea Casei Albe, asta în timp ce pe frontul antiterorist din Siria trupele ruse şi americane au ajuns la o distanţă de doar câțiva kilometri? Un posibil răspuns nu are de-a face cu Rusia, ci cu politica americană, sugerează revista The Rolling Stone. „Imaginaţi-vă că suntem peste patru ani (dacă atunci vor avea loc alegerile). Un candidat democrat vine şi anunţă că o echipă de experţi în informaţii a ajuns la concluzia că Putin îl sprijină pe candidatul hipiot/ pacifist/ anticorporaţii al opoziţiei. (…) Îi va întreba pe americani: «Vă amintiţi ce s-a întâmplat ultima dată?» şi le va spune că, dacă sunt americani adevăraţi, vor trebui să voteze cu candidatul anti-Putin“. Cu alte cuvinte, miza actualului scandal din America este obţinerea pârghiilor pentru stoparea din faşă a unui nou „fenomen Trump“.

Deciziile lui Trump nu mai sunt înțelese nici de susținătorii săi. Un Watergate pentru prietenii Rusiei de la Casa Albă?

Pe zi ce trece, scandalul implicării Rusiei în alegerile prezidenţiale din SUA capătă tot mai mult imaginea unei noi afaceri „Watergate“, iar chiar şi susţinătorilor preşedintelui Donald Trump le este greu să înţeleagă strategia sa şi a echipei de la Casa Albă, după demiterea directorului FBI, James Comey.

Oamenii preşedintelui sunt „naivi“

Demiterea directorului FBI a fost comparată cu aşa-numitul „masacru de sâmbătă seara“, din octombrie 1973, când preşedintele Nixon l-a demis pe procurorul special care se ocupa de dosarul „Watergate“, moment urmat imediat de demisia în semn de protest a procurorului general şi a adjunctului său. Pentru moment, Donald Trump nu se află în situaţia dificilă a lui Richard Nixon. Atunci, în octombrie 1973, ancheta strângea laţul în jurul preşedintelui, dar acum nu există nicio probă concretă care să indice vreo legătură între Kremlin şi Donald Trump în timpul campaniei prezidenţiale. În plus, procurorul din dosarul „Watergate“ a fost demis pentru că ceruse acces la înregistrările efectuate în Biroul Oval, aflate în directă legătură cu scandalul „Watergate“, în timp ce Trump l-a demis pe directorul FBI pentru modul defectuos în care a condus o anchetă ce nu are legătură cu Rusia – modul ilegal în care Hillary Clinton a gestionat conturile de e-mail ale Departamentului de Stat în perioada 2009-2013. Este chiar ancheta care a vitregit-o pe Clinton de 8% din voturi şi a dus la înfrângerea sa, la limită, în noiembrie 2016.

Miza pentru tabăra democraţilor din Congresul SUA este de a demonstra că în spatele deciziei lui Trump stă, de fapt, încercarea de a stopa o investigare a contactelor dintre echipa sa de campanie şi Rusia. „Sâmbăta neagră“ din 1973 nu a putut opri ancheta care a dus la demisia lui Richard Nixon. Ce se va întâmpla în cazul lui Donald Trump? „Dacă încearcă să blocheze ancheta privind Rusia prin demiterea lui Comey, atunci sunt naivi. Ştiu din experienţă că nu poţi opri o asemenea anchetă printr-o demitere“, spune, pentru New Yorker, John Dean, consilier la Casa Albă în timpul scandalului „Watergate“.

Scene „suprarealiste“ cu Lavrov şi Kissinger

Preşedintele Trump a încercat să se distanţeze cât mai mult de suspiciunile lansate în presă, cum că demiterea directorului FBI a fost o încercare de a pune capăt investigaţiei privind implicarea Rusiei în alegerea sa şi contactele dintre Kremlin şi echipa sa de campanie. Având în vedere acest context, ce a urmat la o zi după decapitarea FBI, pe 10 mai, a fost pentru jurnaliştii americani o scenă suprarealistă: Donald Trump i-a primit la Casa Albă pe nimeni alţii decât ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, şi ambasadorul Rusiei la Washington, Serghei Kislyak, acesta din urmă fiind direct implicat în scandalul care a dus la demisia consilierului pentru securitate al preşedintelui şi a fost la un pas să ducă şi la demisia procurorului general numit de Trump, Jeff Sessions. „Demiterea lui Comey va umbri discuţiile?“, l-au întrebat ziariştii pe ministrul rus. „A fost demis? Glumiţi, nu?“, a spus Lavrov. A fost doar o coincidenţă demiterea lui Comey cu câteva ore înainte de prima vizită la Washington a celui mai important emisar al lui Vladimir Putin? Este întrebarea pe care şi-o pun deopotrivă criticii şi susţinătorii lui Trump.

Primul pas spre impeachment

Şi mai uluitoare, pe fondul încercării lui Trump de a se delimita de eticheta de „nou Nixon“, a fost invitarea în Biroul Oval a lui Henry Kissinger, nimeni altul decât fostul secretar de Stat din mandatul lui Richard Nixon. În plus, la această întâlnire a fost invitată şi presa, un fapt rarisim, având în vedere disputele dintre Trump şi jurnalişti. Președintele le-a spus ziariştilor că strategul Kissinger este unul dintre bunii sai prieteni şi că s-au întâlnit pentru a discuta cu diplomaţii ruşi despre situaţia din Siria. Presa americană a înţeles însă altceva: vechile personaje din „Watergate“ se întâlnesc cu noii prieteni ai Rusiei, implicaţi în noul scandal „Russiagate“. Iar concluzia la care ajung tot mai mulţi formatori de opinie de peste Ocean este aceeași: dacă se dovedeşte că motivul real al demiterii directorului FBI ţine de legăturile lui Trump cu Rusia, atunci preşedintele SUA trebuie destituit. Ţara se îndreaptă spre o criză constituţională.

Un „Watergate“ la puterea a doua

În cazul în care se vor acumula probe în dosarul implicării Rusiei în campania lui Donald Trump, actuala afacere „Russiagate“ va fi mult mai gravă decât „Watergate“. „«Watergate» nu a fost decât un scandal pornit de la o lovitură internă în viaţa politică americană“, spune, pentru L’Express, fostul procuror federal Edwin H. Stier. „În schimb, influenţarea campaniei prezidenţiale din 2016 prin atacarea bazelor de date ale democraţilor lui Clinton este un atac străin împotriva Americii şi a democraţiei americane.“

Noi informații la dosarul posibilei destituiri a lui Trump. Răzbunarea directorului FBI

La o săptămână după ce preşedintele Donald Trump l-a demis pe directorul FBI, James Comey, The New York Times a publicat un extras dintr-un document redactat de acesta din urmă, care sugerează că preşedintele se poate face vinovat de obstrucţionarea justiţiei.

În luna februarie, lui Comey i s-ar fi cerut să oprească investigaţia în cazul legăturilor cu cercurile ruse ale generalului Michael Flynn, fostul consilier pentru securitate naţionala al preşedintelui. „Sper că puteţi renunţa“ la anchetă, i-a spus Donald Trump lui James Comey, argumentând că Michael Flynn este „un tip bun“ şi că nu făcuse nimic rău. Comey nu a dat niciun răspuns în ce priveşte ancheta, ci a fost de acord doar cu faptul că Flynn este „un om bun“.

Aceste noi informaţii scandaloase care-l vizează pe Trump vin după ce un alt mare cotidian, The Washington Post, scria că preşedintele le-ar fi comunicat ministrului rus de Externe şi ambasadorului rus în SUA informaţii secrete despre organizaţia Stat Islamic, o gafă uriaşă care compromite activitatea serviciilor americane şi aliate, susţine presa americană.

Rămâne însă o întrebare: care sunt sursele acestor informaţii care, în opinia tot mai multor analişti, pot constitui motivul iniţierii procedurii de destituire a lui Trump? În cazul Washington Post, sursele sunt „foşti şi actuali oficiali ai Statelor Unite“. În cazul New York Times, sursa este „unul dintre asociaţii lui Comey, care i-a citit unui reporter fragmente din documentul“ redactat de fostul director FBI. Preşedintele Trump este ţinta unor atacuri concertate, bazate mereu pe scurgeri de informaţii de la vârful administraţiei şi serviciilor secrete. De altfel, acest lucru este menţionat chiar în documentul redactat de fostul director FBI: în întâlnirea amintită, Trump a discutat despre valul de scurgeri de informaţii. Se pare însă că directorul FBI era chiar una dintre sursele acestor scurgeri.

Pe calea spre impeachment?

Preşedintele Trump a declarat că avea tot dreptul de a transmite informaţii clasificate oficialilor ruşi, un lucru confirmat şi de rivalii săi politici. Apoi, Trump a susţinut că nu a solicitat niciodată oprirea unei investigaţii FBI. De ce aceste poziţii ale preşedintelui nu sunt luate în seamă? Opinia istoricului american Allan Lichtman este că Trump are un mare handicap din cauza lipsei de experienţă politică şi a înclinaţiei sale către minciună, deseori un atu în lumea afacerilor, nu însă şi la Casa Albă. „De-a lungul vieţii, Trump a evitat să dea socoteală pentru acţiunile sale în afaceri. Însă ca preşedinte, el nu poate să-şi declare falimentul, nu poate întoarce spatele. El este responsabil. Iar responsabilitatea sa ultimă este destituirea“, spune Lichtman.

• EVZ: Cine îl SABOTEAZĂ pe Donald Trump? Mecanismul INFERNAL care operează pentru SLĂBIREA președintelui SUA

De când Washington Post l-a acuzat pe Trump că a divulgat „informații înalt clasificate”, presa americană nu încetează să publice ea însăși informații „top secret”.

New York Times a continuat demersul Washington Post, afirmând că sursa informațiilor clasificate era israeliană. Apoi postul de televiziune ABC a divulgat informații și mai sensibile: un spion israelian din interiorul ISIS ar fi descoperit un plan de doborâre a unui avion de linie american cu ajutorul unei bombe portabile care poate scăpa de controlul de pe aeroport.

Această informație ar fi fost furnizată de israelieni americanilor cu condiția să nu divulge sursele.

Este de sperat că scurgerile de la Times și ABC reprezintă dezinformări menite să oculteze sursa reală.

Consilierul pentru securitate națională HR McMaster a insistat că Trump nici nu știa de unde veneau informațiile. Atunci, de ce Times și ABC s-au simțit obligate să divulge mai multe detalii?

Mai mult, ABC a făcut dezvăluirile în direct, recunoscând că acestea pun în pericol viața spionului israelian. Acum, ISIS știe de acesta „grație” presei americane.

Dar de unde provin aceste scurgeri?

Iată ce scrie prestigioasa revistă britanică The Spectator sub titlul „Sabotarea președintelui”:

Este momentul ca președintele să ia măsuri împotriva funcționarilor care îl detestă. Astfel, luni seara, Washington Post a provocat un șoc nervos mediatic cu un material fantezist. Articolul, semnat de Jeffrey Lord, fost director în administrația Ronald Reagan, începe după cum urmează:

„Președintele Trump a divulgat informații înalt clasificate ministrului rus al Afacerilor Externe și ambasadorului Rusiei cu ocazia unei întâlniri la Casa Albă săptămâna trecută, potrivit unor înalți responsabili americani, foști și actuali, care au declarat că aceste informații compromit o sursă importantă despre Statul Islamic.”

Informația pe care președintele ar fi împărtășit-o ar fi fost furnizată de un partener al Statelor Unite printr-un acord de comunicare reciprocă a informațiilor, judecate atât de sensibile încât anumite detalii nu au fost împărtășite aliaților și nu au circulat decât într-un cadru foarte restrâns chiar și în guvernul american, potrivit funcționarilor citați.

Partenerul nu a dat Statelor Unite permisiunea de a împărtăși informația cu Rusia, și resposabilii citați au declarat că decizia lui Trump de a vorbi pune în pericol cooperarea cu acel partener care are acces la informații din interiorul ISIS.

După întrevederea lui Trump, înalții funcționari de la Casa Albă ar fi luat măsuri pentru limitarea pagubelor, făcând apel la CIA și NSA.

„Este vorba de informații codificate”, ar fi declarat un funcționar apropiat afacerii, informații care utilizează o terminologie ce face referire la un nivel de clasificare dintre cele mai înalte utilizate de agențiile de spionaj americane. Trump „a dezvăluit mai multe informații ambasadorului Rusiei decât am împărtășit noi cu aliații noștri”.

Să notăm două lucruri:

• Existența însăși a articolului ar fi fost imposibilă fără ca cineva din sală să-i fi făcut această dezvăluire altcuiva  – care la rândul său a divulgat-o altcuiva – în speță Washington Post.
• Să notăm această frază, asupra căreia insist: „... potrivit unor funcționari americani foști și actuali”.

V-ați prins? „…și foști funcționari americani.” Cum „un fost funcționar american ar fi putut avea acces la tot ce s-a petrecut sau nu într-o discuție înalt clasificată din Biroul Oval între președinte și un lider străin?

Alo?

Sunteți pe recepție foștilor funcționari ai lui Obama?

Să trecem la lucruri serioase. În Biroul Oval exista un număr de persoane cu ocazia acestei întâlniri între președintele Statelor Unite, ministrul rus de Externe și ambasadorul Rusiei în Statele Unite. Tot ceea ce președintele a zis sau nu a zis a fost dezvăluit deliberat și cu intenția de a face rău, ziarului Washington Post.

Numai săptămâna trecută, WAPO a publicat câteva articole false, printre care unul despre o presupusă intenție a procurorului adjunct de a demisiona.

Washington Post scria:

„Rod Rosenstein a amenințat că va demisiona după ce Casa Albă l-a prezentat marți seara drept principalul responsabil pentru decizia de a-l demite pe Comey, afirmând că președintele nu a acționat decât la inițiativa sa, a declarat o persoană apropiată Casei Albe, care a vorbit sub protecția anonimatului, din cauza sensibilității chestiunii.”

Povestea a fost respinsă de Rosenstein însuși, iar declarația sa, în fața camerei, titra: „Nu am amenințat că demisionez dacă Comey nu este dat afară”.

Cu alte cuvinte materialul  din Washington Post este fals.

A fost apoi un material în WAPO potrivit căruia directorul FBI ar fi cerut mai multe resurse pentru a continua ancheta asupra Rusiei, iar acesta ar fi fost motivul pentru care Trump l-ar fi demis. Cu titlu de-o șchioapă: „Mânia crește în legătură cu demiterea lui Comey din cauza știri potrivit căreia a încercat să obțină mai multe resurse pentru a efectua ancheta privind Rusia, înainte de demiterea sa.”

Săptămâna trecută, directorul interimar FBI Andrew McCabe declara: „FBI dispune de resurse suficiente pentru ancheta cu Rusia”.

Să fie limpede: sunt un apărător al primului amendament. Post are dreptul constituțional de a publica tot ce dorește. Însă săptămâna trecută a publicat nu una, ci două informații false.

De aceea, se pune problema credibilității sale, el căruia îi place atât de mult să o pună sub semnul întrebării pe cea a Casei Albe și a lui Trump.

Dați-mi voie să fiu și mai clar.

Nimeni, repet, nimeni dintre cei care lucrează pentru președintele Statelor Unite nu are dreptul să divulge informații clasificate nimănui, nici măcar unui ziarist.

Nu poate exista decât un singur motiv pentru această scurgere și acest motiv: sabotajul. Cineva a luat informații clasificate și le-a dezvăluit deliberat Washington Post și cu intenție ostilă.

În timpul carierei mele la guvern, am lucrat pentru un senator de stat, un deputat american, un senator al Statelor Unite, pentru o campanie electorală învingătoare, un președinte al Statelor Unite și un secretar de cabinet al președintelui.

De la bun început am învățat această regulă fundamentală. Dacă cineva pretinde că șeful a comis o greșeală – sau chiar a comis o greșeală – semnalezi greșeala direct șefului sau superiorului imediat.

De ce? Pentru ca șeful să-și poată corecta greșeala, admițâd că a fost vorba de o greșeală.

Ceea ce nu se face niciodată este să mergi la presă cu fudulie, să te mândrești că ești cel ce știe totul.

De ce? Pentru că făcând asta îți sabotezi superiorul. Tu, care nu ești ales, faci asta doar pentru a părea important în fața reporterului preferat.

Acest lucru este dezgustător, lipsit de loialitate și, până la urmă, nimic altceva decât un sabotaj la adresa patronului. Iar când patronul este președintele Statelor Unite, atunci este vorba de un sabotaj la adresa țării tale.

Atunci ce este de făcut?

Evident, Casa Albă trebuie să înțeleagă că există oameni în guvernul Trump care îl sabotează pe Președinte.

Și trebuie să ia în serios declarația lui Michael Morell, directorul adjunct al CIA din timpul lui Obama, care a spus la CBS că scurgerile de la CIA care au ajuns la WikiLeaks provin din interiorul Agenției.

La aceasta se adaugă relația complicată a Agenției cu președintele Trump, care a criticat CIA de-a lungul întregii campanii și a întrebat public recent dacă nu ea este sursa scurgerilor continue care blochează administrația.

Morell spunea despre scurgerea la WikiLeaks:

„Aceste date nu sunt transmise în afara CIA. Ele se află pe rețeaua tot secret a CIA, care nu este conectată la nici o altă rețea. Deci, trebuie să fie o operă din interior.”

Cu alte cuvinte, ceea ce spune Morell este că cineva a sabotat deliberat CIA.

Acum sabotorii continuă sabotându-l pe președintele Statelor Unite. Acest lucru trebuie să înceteze. Președintele SUA este Președintele SUA. Și din motive integral politice, acest președinte este sabotat în mod deliberat.

Acest lucru trebuie să înceteze. Pentru binele țării și al președinției, fără a uita de agențiile de informații, a căror credibilitate este în joc, sabotarea președintelui trebuie să înceteze.