JOE BIDEN VINE DEGEABA LA BUCURESTI? JOCUL UNGARIEI cu RUSIA in COMPLICITATEA GERMANIEI/ Serghei Lavrov ne pomeneste de “bine”: TOTUL A INCEPUT la Summitul NATO din BUCURESTI/ Ungaria NU vrea TRUPE NATO in Estul Europei, Germania vrea COOPERARE cu Rusia/ Americanii ne prostesc in fata?/ Mai multi REZERVISTI au primit “CHEMARE” la Armata

16-05-2014 34 minute Sublinieri

ANALIST RUS: NU E MOMENTUL SA IMPARTIM ROMANIA?

west-vs-east

România nu are forţa şi importanţa geopolitică să fie implicată în rezolvarea dosarului ucrainean, însă trebuie să aibă un cuvânt de spus în ceea ce priveşte Republica Moldova – spune analistul de politică externă Dan Dungaciu,  directorul Institutului de Ştiinţe Politice al Academiei Române, într-un interviu pentru cursdeguvernare.ro.

Ţara noastră poate juca rolul de bastion euro-atlantic în regiune, în contextul în care în ţările vecine Rusia are o influenţă considerabilă. Dan Dungaciu mai spune că este important ca SUA să îşi definească o nouă politică pentru regiune.

***

cursdeguvernare.ro: România este la graniţa Occidentului, a Uniunii Europene şi NATO. Ce rol concret i se atribuie României în contextul crizei din Ucraina, acum şi în perioada următoare?

Dan Dungaciu: Sunt două tipuri de roluri pe care România le poate juca: unul este rolul obiectiv – România este unde este, la frontiera cu Ucraina, la frontieră cu Republica Moldova, două zone de potenţial conflict din perspectiva următoarelor evoluţii. În al doilea rând, este un rol subiectiv.

În România, din păcate, în această dualiatate nefericită, poziţionarea subiectivă a fost întotdeauna mai slabă decât cea obiectivă. România nu a reuşit să îşi transforme locaţia geografică în poziţie strategică. Noi am avut poziţie, dar nu poziţionare.

Din 2007 încoace, România nu a mai ştiut de ce s-a integrat în Uniunea Europeană. Avea două posibilităţi – să devină semnificativă economic, un campion regional, prin companii active şi cu pondere, sau să profite de poziţionarea strategică. Din păcate, nu a reuşit în niciuna dintre cele două coordonate.

Economic, dacă ar fisă enumerăm câteva corporaţii româneşti cu pondere în regiune, am avea mari dificultăţi.

Pe dimensiunea strategică, dacă ar fi să enumerăm câteva poziţionări senificative, am avea din nou anumite dificultăţi. Am fost secunzi.

În momentul acesta, se joacă aceeaşi miză. Depinde cum o face , cum îşi joacă poziţia, cu ce oferte de poziţie vine, cu ce mesaje şi planuri. Dar asta nu înseamnă că poate face orice. Dar ceva poate face.

În privinţa Ucrainei, un actor ca România nu poate fi în formatul de negocieri, deşi ar trebui, ca stat de frontieră. Aşa cum nu este nici în formatul pentru Transnistria.

Dar poate fi luată în seamă în ceea ce priveşte expertiza pentru Ucraina. În R. Moldova, la fel.

Cele 3 plus 1 variante de lucru privind evoluțiile în regiune

cursdeguvernare.ro: Este România în măsură să ofere această perspectivă, această viziune strategică?

Dan Dungaciu: Sunt două poziţii care circulă acum.

Dan_DungaciuPrima –  Ipoteza aici este că ceea ce se petrece acum, sub ochii noştri, este o surpare a sistemului internaţional de după 1989, unii zic că de după 1975, o încălcare gravă a inviolabilităţi frontierelor etc.  Criza din Ucraina înseamnă dispariţia unui sistem. România ar trebui să aibă o poziţie mult mai ascuţită, de genul celei a Poloniei şi a statelor baltice, plecând de la premisa că Rusia nu se va opri unde s-a oprit, că va putea interveni militar şi dincolo de frontierele Ucrainei şi că, în perspectivă, va putea ameninţa militar chiar şi statele membre NATO. Este o poziţie mai radicală, militarizantă. S-a spus la un moment dat că România trebuie să îşi organizeze trupele la graniţă în aşa fel încât să fie parte a unei viitoare conflagraţii, a unei confruntări pe care nu o putem evita. România ar trebui, în acest scenariu, să devină acum, după declanşarea crizei, o a doua Polonie.

Este a doua poziţie, care pleacă de la premise mai realistă, în opinia mea, după care criza din Crimeea nu a generat distrugerea sistemului, ci este mai degrabă consecinţa lipsei de sistem pe care am avu-o cel puţin după 1989. Frontierele s-au schimbat, argumentele la fel, reunificarea germană din 1990, spargerea fără acordul ambelor părţi din fost Iugoslavie, despărţirea de catifea din Cehoslovacia, Kosovo ca ultimă consecinţă a Iugoslaviei, Georgia în 2009 etc. Deci nu asistăm la un caz chiar fără precedent, chiar dacă e necomfortabil să admitem asta. În fond, dacă exista un sistem, de ce o parte din UE recunoaşte Kosovo, alta, nu? E clar că privim la lucruri diferite….

Pe acest fundal, ipoteza este că Rusia nu va merge mai departe militar decât, eventual, din accident, căci escaladarea conflictelor te poate duce unde nu te gândeai. Dar eu nu cred în ipoteza înaintării Rusiei. Plecând de la ideea rezonabilităţii actorilor, Rusia se va opri cam unde se opreşte astăzi.

A luat Crimeea, e suficient de vandabilă anexarea în Occident ca să nu stârnească mari animozităţi şi va menţine Ucraina în tensiune, prin încurajarea tacită a Estului rusofil şi rusofon, adică îşi va îndeplini obiectivul de la început. Care nu era să invadeze state NATO, ci să ţină Ucraina în afara spaţiului occidental, aşa cum vrea să facă şi cu Republica Moldova.

Dacă plecăm de la ipoteza că Rusia a acţionat raţional, a văzut cum pleacă Ucraina spre Occident, este pe cale să semneze la Vilnius, şi şi-a spus că este ultimul tren care trebuie prins. Dacă nu urcă în el, adică nu blochează acum, şi Ucraina merge spre UE şi, la un moment dat, spre NATO, ca să iei Ucraina înapoi trebuie să intri în conflict cu UE şi NATO.

Şi asta nu poate face. Şi Rusia a decis că acela a fost momentul. A aruncat un harpon, a prins Crimeea şi o ţine puternic, a aruncat al doilea harpon în Ucraina de est şi o ţine la fel de puternic. În rest, dată fiind componenţa etnică diversă şi statutul de “stat sfâşiat al Ucrainei”, criza vine de la sine…

Dacă mergem pe această ipoteză, eu cred poziţia României nu ar trebui să fie una combativă, de genul puneţi militarii la frontieră, ca va invada o ţară NATO. România trebuie să fie activă în modul în care se redesenează zona, în condiţiile în care nu va fi război. Şi asta va fi mult mai complicat. România trebuie să se pregătească mai mult nu în ceea ce priveşte ce se întâmplă, ci ce se va întâmpla. Atunci să sperăm că vom fi şi noi întrebaţi, iar când vom fi întrebaţi, să sperăm că vom avea şi răspunsuri…

cursdeguvernare.ro: De ce?

Dan Dungaciu: Plecând de la ipoteza că Rusia vrea să oprească Ucraina şi Republica Moldova, şi că ruşii sunt foarte prezenţi pe teren în ambele ţări, există practic trei variante:

Una, teoretică: Ucraina va rezista, Republica Moldova, la fel, vor păşi nederanjate spre Vest şi vor intra în spaţiul european. O variantă cel puţin hazardată şi exagerată.

A doua: că lucrurile vor rămâne în “transnistrizare”, adică Republica Moldova blocată cu Transnistria, care nu vrea apropierea de vest, şi o Ucraină blocată de est, care nu vrea în Europa. În sensul în care în 25 mai, bucăţi mari din Ucraina nu vor vota, ar urma delegitimarea alegerilor prezidenţiale şi vor urma negocieri cu cerinţe maximale: federalizare sau autonomie extinsă, Kievul nu vrea, şi se intră în scenariul din Republica Moldova.

Sau a treia: Şi Ucraina, şi Republica Moldova acceptă federalizarea. Adică ceea ce le oferă Federaţia Rusă. Parcursul euroatlantic e blocat, Rusia câştigă, o parte din Occident consideră că nu pierde. Vom avea de-a face cu un soi de condominium ruso-occidental.

Aceste trei posibilităţi vor trebui să genereze un plan de gândire B. Nu este vorba despre război cu Rusia, dar ce are de spus România în aceste context ar trebui să conteze, cel puţin pe relaţia cu Republica Moldova.

Caci apare acum încă o posibilitate, cea de-a patra: se va opta pentru o redesenare radicală a frontierei estice, în sensul în care Occidentul decide să salveze ceea ce se poate salva de aici: Moldova fără Transnistria, iar în cazul Ucrainei, Kievul fără ceva, nu ştim încă exact ce anume, deşi în cazul Ucrainei este mai complicat decât pentru R. Moldova.

Aici România va avea mult de lucrat, pentru că interesul ei principal nu este Ucraina, ci Republica Moldova.

Şi în acest al doilea scenariu în care războiul cu Rusia se amână sau nu va avea loc, problema României nu este să fie doar contondentă faţă de Rusia în ceea ce priveşte Ucraina, precum Polonia, ci să fie activă şi inteligentă în raport indirect cu Rusia, pe direcţia Republica Moldova. Asta va fi marea miză.

Ucraina este un război prea mare pentru România, este un război pe care nu îl poate duce: nu are nici poziţia internaţională, nu e calificată nici la negocieri, dar pentru Republica Moldova ar trebui să spună răspicat că interesul pentru cetăţenii de acolo este aducerea lor în spaţiul euro-atlantic.

Iar în această luptă foarte puternică, de a aduce o bucată de Moldova în spaţiul euro-atlantic sau a o menţine pe toată în siajul Rusiei, va trebui la un moment dat să se ia o decizie. Iar ea nu se mai poate amâna mult.

Ideea de acum că Republica Moldova nu se poate integra în UE cu problema transnistreană, fără rezolvarea conflictului transnistrean, adică, înseamnă că ai pus dosarul integrării Moldovei în UE pe masa Kremlinului. Şi nu este o soluţie. Iar după semnarea Acordului de asociere din iunie cu UE, cred că va începe o confruntare în R. Moldova care ne va aduce aminte de iarna anului 2003, respective momentul Memorandumului Kozak de la Chişinău… Atunci Chişinăul a rezistat.

Dar acum va fi greu: migranţii moldoveni din Rusia, embargo economic, revolte în Comrat, Transnitria, republici artificiale transfrontaliere etc. Odessa este din această perspectivă un bastion important, dar eu cred că România trebuie să se uite mai puţin la ce face Rusia, că oricum nu poate controla, să se uite la ce poate propune ea…

cursdeguvernare.ro: Când vorbeam despre rolul României, mă gândeam nu doar la cel asumat, ci mai degrabă la cel conferit. Ne-a fost greu să ne asumăm şi să ne formulăm un rol, a fost mai degrabă în obişnuinţa noastră să jucăm unul conferit.

Dan Dungaciu: De acord. Sigur că de fiecare dată majoritatea decizilor ţin de acest scenariu, ni se dă o sarcină, întrebăm ce să facem. Dar nu trebuie să fie doar aşa. Mai ales că eu văd o dificultate în abordările europene, chiar americane faţă de acest spaţiu. Nu trebuie să fii suficient de inteligent să îşi dai seama că soluţiile sunt limitate. Care sunt ele, să îi scoţi Rusiei influenţa din Ucraina?

Foarte dificil, pentru că – ne place sau nu – Ucraina este un stat sfâşiat între două atitudini, Republica Moldova la fel: unii trag spre Est, alţii spre Vest. Cu o prezenţă soft power a Americii aproape nesemnificativă, în ambele ţări.

Noi am fost pro-americani din instinct şi asta ne-a salvat [?!], chiar în pofida politicienilor. Dar nici cei din Ucraina, nici cei din R. Moldova nu sunt pro-americani din instinct. Pentru că ei, jumătate dintre ei, îşi gândesc viitorul în raport cu Federaţia Rusă. Suntem într-o situaţie inedită. Din păcate nici românii-moldoveni nu sunt pro-americani, nu au fost niciodată.

Faptul că trece Joe Biden pe acolo şi se vede cu premierul, e altceva. A doua zi lucrurile se termină şi sunt ca şi când nu s-ar fi întâmplat. Discuţia despre NATO nu există în Republica Moldova, nimeni nu vrea, asta cu rare excepţii, chiar dintre proeuropeni, deci Rusia pe teren e mult mai activă şi mai prezentă.

Or ce poţi face să scoţi Rusia de acolo? Că nu vei intra în război să faci asta sau să-i reduci influenţa. Este foarte greu să iei nişte decizii referitor la Rusia, nu discutăm acum despre o zonă cu opţiuni clare, nu avem acum aşa ceva. Aici este posibilitatea în care România să spună: daţi-mi o sarcină, dar fiţi atenţi şi la această versiune. Să salvăm din Republica Moldova ce se poate salva. Spaţiul dintre Prut şi NistruEu cred că proiectul strategic de ţară al României acesta este: unde va fi trasată pe viitor frontiera euroatlantică? Pe Prut sau pe Nistru.

Jocul la două capete nu ajută, nu e timp de  nuanțe

cursdeguvernare.ro: Dar vedeţi un câştig al României din această situaţie regională? Este o ipoteză vehiculată în ultima vreme.

Dan Dungaciu: România a câştigat întotdeauna din asemenea situaţii [?!]. Geopolitica este o ştiinţă pe care o practică puterile mari. Noi, statele mici, învăţăm geopolitica pentru a şti la ce să ne aşteptăm şi să înţelegem ce fac puterile mari, să vedem ce ni se poate întâmpla, asta este condiţia statului mic.

Or un stat mic, fără putere pe scena internaţională, poate doar să fructifice, prin elitele lui, un context favorabil.

cursdeguvernare.ro: Suntem capabili să fructificăm acest moment? Şi în ce mod?

Dan Dungaciu: Ca să ne poziţionăm ca actor semnificativ şi credibil, o putem face în două moduri:

să întărim poziţia României ca avangardă euro-atlantică în raport cu Rusia – iar aici trebuie să fie poziţii foarte clare exprimate de liderii politici români, iar, în al doilea rând, să putem convinge partenerii occidentali că România trebuie să fie parte a soluţiei de securitate în regiune, în special în privinţa R. Moldova. Asta e tot ce putem face noi.

Jocul la două capete, ambiguităţile nu ajută în acest moment, pentru că nimeni nu are timp de nuanţe. Oamenii percep declaraţiile destul de simplu, este o zonă de conflict, nu ai timp să cauţi nuanţele, notele de subsol sau părţile de contract care se scriu cu litere mici.

Este nevoie de un radicalism temperat la Bucureşti, nu de genul polonez sau al ţărilor baltice, chiar dacă tragem la aceeaşi căruţă, ca să spun aşa, care să răspundă la ce se va întâmplă după 25 mai, pe gândirea cu un pas înainte.

Ce se întâmplă dacă începe o criză în Republica Moldova? Asta e întrebarea pe care trebuie să ne-o punem cu precădere noi, cei din România. Polonezii avertizează despre prăbuşirea Ucrainei, noi trebuie să facem asta referitor la R. Moldova. E stupid să vorbim în continuare despre R. Moldova ca şi cum criza din Ucraina nu a avut loc…

cursdeguvernare.ro: Vorbiţi despre ambiguităţi, de ce există o senzaţie că decidenţii politici din România conturează, prin declaraţiile lor, o poziţie cel puţin ambiguă a României?

Dan Dungaciu: Este un lucru foarte grav asta, percepţiile creează realităţi. Eu nu cred că România stă într-o ambiguitate faţă de zona euroatlantică sau chiar faţă de americani. Nu văd asta. Dar e dept că uneori mesajele sunt nu doar eronate, ba chiar ridicole. La noi sunt trei elemente care agravează acest tablou ambiguu:

primul – tranşeele săpate între elitele noastre în ultimii 10 ani sunt atât de profunde încât nici combatanţii nu se mai zăresc între ei. Noi trăim într-o societate cu tranşee, este foarte greu să găseşti coerenţa în ea. Iar acest război macină tot.

Avem anul acesta şi alegeri, avem şi o criză regională. Rezultatul este că în aceste tranşee generate de alegeri şi pe ura care există în acest moment în România, ura personală, se personalizează şi decizia de politică externă. Devine personalizată, asta e marea tragedie.

Poziţia faţă de Republica Moldova cine o susţine? A, atunci eu trebuie să spun altceva. Cine e partenerul preşedintelui în Republica Moldova, atunci al meu trebuie să fie altcineva. Convocăm CSAT-ul, unul spune nu, celălalt spune da. Iar în această personalizare, România îşi consumă energii enorme.

A fost o greşeală faptul că i s-a răspuns lui Dmitri Rogozin: Ești stat NATO, nu începi tu războiul cu Rogozin

cursdeguvernare.ro: Dar percepţia externă care este: suntem în parteneriat strategic cu SUA, suntem membri ai UE? Nu poţi mereu să fii contra mesajului adversarului tău politic intern, pentru că mesajul de politică externă nu este neapărat pentru mediul intern.

Dan Dungaciu: Aceste mesaje mediocre au fost date în raport cu alte mesaje mediocre la care s-a răspuns. La noi disputa a fost legată de mesajele lui Rogozin. O prostie.

Rogozin este un personaj politic din Federaţia Rusă specifică ei. Nu este un personaj prost, nu pentru că nu trebuie să fii prost să faci pe deşteptul, ci pentru că nu poţi ajunge în establishmentul rus pe poziţiile pe care a ajuns el. Este clar că are un grup de susţinere şi că nu e prost. Doar joacă un rol.

cursdeguvernare.ro: Şi are şi un rol, altul decât cel despre care vorbea preşedintele, de bufon al lui Vladimir Putin?

Dan Dungaciu: Vedeţi, să fii ambasadorul Rusiei la NATO înseamnă să ai o poziţie care este printre cele cu cea mai mare vizibilitate mediatică în Rusia. El trebuie să dea mesaje, de asta îl vezi atât de des la televizor. E un purtător de mesaj acreditat de Kremlin, dar de un tip special.

Prin formula lui personală are cam două tipuri de mesaje: unele umorale, în care spune ce îi trece prin stomac, nu prin minte, dar la un moment dat sunt şi mesaje instituţionalizate.

Mesajele importante sunt cele care aruncă nişte ipoteze enorme pe masă – agresivităţi, viziuni, strategii ale Rusiei – la care diverşi actori intră în joc şi reacţionează la ele.

Pe urmă vine zona serioasă a diplomaţiei ruseşti, Ministerul de Externe şi preşedintele, şi le foloseşte scoase din context. Şi spun: „dar poziţia lui X sau Y a fost la un moment dat…” Nu mai contează că X sau Y se certa cu Rogozin. Este unul dintre rolurile pe care Rogozin le joacă.

Al doilea este de a contura o imagine a Rusiei de genul: ce ar fi dacă Rogozin ar fi preşedinte, ce nenorocire ar fi. Ce bine e cu Putin, care e rezonabil. Este o oglindă deformată în care Putin pare frecventabil. Ei au această strategie. Şi atunci joacă un rol în parteneriat, în care Putin pare un tip aproape ca noi.

Şi al treilea rol este unul intern, pe care noi nu îl vedem. El apare des la televiziunile ruseşti, dă mesaje şi arată poporului rus cât de puternică este Rusia – „Uite dom’le ce le spune la NATO”. Un om care stă în faţa NATO şi îl persiflează.

Indiferent ce rol a avut în ceea ce a spus despre România, nu trebuia reacţionat.

cursdeguvernare.ro. Cum trebuie privit episodul Rogozin?

Dan Dungaciu: Eu cred că nu trebuia reacţionat aşa. Nici la nivel instituţional, nu trebuiau să aibă o reacţie de gen comunicat de presă, trebuia să fie maxim un mesaj pe Twitter, de la nivelul unui omolog al lui, nici la nivel personal, al preşedintelui şi al altor oficiali. Pentru că asta vrea Rogozin. A terminat cu preşedinte, îl ia în primire pe premier. Se distreză…

Asta este zgura situaţiei foarte importante la care asistăm. Şi ne-am băgat şi noi în toată mizeria asta şi, din nefericire, toate contondenţele s-au desfăşurat doar pe această zgură, la un nivel jos. Dacă occidentalii fac o diferenţă între ce face România şi ce spune România, poate că circumstanţele atenuante ar fi că şi preşedintele, si premierul au început să se certe pentru nebunul care a aruncat o piatră în apă. Şi ei au sărit să o scotă, din motive de campanie.

Preşedintelui îi convine, pentru că asta îl ţine în prim-plan. Premierul Ponta, la rândul lui, dorind şi el să devină preşedinte şi să preia frâiele securităţii naţionale, vrea şi el să fie şef de stat. Dar acestea sunt declaraţii iresponsabile: să dobori sau să scoţi avionul de vânătoare împotriva avionului lui Rogozin.

Sunt declaraţii iresponsabile, pentru că România este stat NATO, nu începi tu războiul cu Rogozin. Mai ales că nici până în momentul în care vorbim noi nu există nicio reacţie a ministerului de externe al Federaţiei Ruse. Şi nu va veni niciodată.

Reacţiile diplomaţiei româneşti sunt lipsite de sofisticare – şi poate ruşii se amuză acum de această simplitate – şi nu au decât o scuză: că bătălia asta internă ne-a cam luat minţile. Altă explicaţie eu nu găsesc.

cursdeguvernare.ro: Există ideea că s-ar construi o zonă de „fortificaţie” în faţa Rusiei, pe linia Polonia-România-Turcia. Iar dumneavoastră vorbeaţi recent despre un „istm ponto-baltic”. Coincid cele două idei, în concepţie şi în geografie?

Dan Dungaciu: Deocamdată, ideea de punte despre care s-a tot discutat nu există. La noi a fi punte înseamnă să te calce toţi în picioare. Ideea lor – Ucrainei, Republicii Moldova – că vor să fie punte , cum spunea Kucima, „viţelul care să sugă de la două vaci”, a fost o idee perdantă. Sunt ca femeile acelea îndrăgostite de bărbatul care le bate, la început suportabil, ele nu reclamă niciunde – nu vedeţi că statul RM nu a dat niciodată în judecată Rusia? -, apoi tot mai rău, dare le nu mai sunt foarte credibile, că nu au făcut nimic până atunci…

Ele iubeau Rusia, deşi Rusia le persecuta sistematic. Acum Rusia le-a şi luat bucăţi de teritoriu şi nu mai ştiu ce să facă: nici nu ar pleca de acasă, dar nici nu ar mai sta cu bătăuşul în casă. 20 de ani au mers pe ideea că dacă ţarul cel bun va afla ideea lor – dar oameni ca Jirinovschi sau Rogozin îi împiedică – s-ar rezolva problema. Asta a fost şi ideea Republicii Moldova. Să meargă la Putin şi Putin le va da Transnistria.

Ceea ce e de o naivitate profundă. Republica Moldova a pierdut Transnistria de 20 de ani, dar tot iubeşte Rusia şi pe Putin. Sindromul Stockholm este o joacă de copii pe lângă ce se întâmplă acolo. Şi stau într-o situaţie în care nu au nicio soluţie, mai ales că sună ceasul lui iunie 2014, când se va semna Acordul, dar şi a lui 30 noiembrie, parlamentarele… R. Moldova, din păcate, va avea un an greu, iar perspective europeane nu există, încă.

Republicii Moldova maine i se poate întâmpla orice: stă cu privirea îndreptată spre cer şi se roagă să nu i se întâmple nimic. În aceste regiuni geopolitica este, deocamdată, cu sumă nulă – sau eşti cu euro-atlanticii, sau eşti cu Rusia. Ideea de punte nu există.

Cei care au vrut să fie şi cu unii şi cu alţii plătesc acum costuri, iar clasa politică din România pare genială în comparaţie cu eleitele Ucrainei sau a R. Moldova. Cel puţin noi am ştiut de la început cine suntem şi încotro vrem să mergem… Asta n-a permis Pactul de la Snagov, care nu a existat niciunde în Republica Moldova sau Ucraina.

Problema parteneriatului româno-polonez pe Est are această mică problemă: ei se uită la R. Moldova prin intermediul Ucrainei, noi ne uităm la Ucraina prin intermediul R. Moldova… Vom putea concilia poziţiile? Aici e întrebarea reală.

cursdeguvernare.ro: În ce scenariu vedeţi România în perioada următoare, pe această linie de graniţă a UE şi NATO? Se vorbeşte despre o reconfigurare a prezenţei NATO în regiune.

Dan Dungaciu: Suntem frontieră a UE şi NATO. Sigur că descurajare va fi – statele baltice, Polonia, vor împige spre o prezenţă americană mai semnificativă. Şi asta e foarte bine, dar nu e suficient. Ideea e ce faci cu ele, în condiţiile în care ruşii nu ne atacă? Că doar nu faci extinderea UE cu F18 şi puşcaşii marini.

Ce vor SUA?

cursdeguvernare.ro: Ne putem aştepta la baze militare permanente ale SUA/NATO pe teritoriul României?

Dan Dungaciu: Cred că asta va fi pe agendă. Dar totul depinde de cum se va încheia criza din Ucraina.

Suntem în faţa unei crize, nu ştim ce se va întâmpla cu Ucraina, cu Rusia sau dacă se va întâmpla o escaladare, chiar fără voia actorilor. Noi suntem în timpul unei crize, care vizează deocamdată Ucraina, dar care, până în 30 noiembrie când vor fi alegerile parlamentare în Republica Moldova, va viza şi Republica Moldova. Şi atunci rolul României trebuie să fie altul.

Sigur că prezenţa trans-atlantică va fi întărită, dar trebuie văzut ce oferă SUA regiunii astfel încât să fie o contribuţie substanţială. Pentru că una este să aperi frontiera şi alta este să mergi dincolo de frontieră. Problema spaţiului occidental nu a fost că şi-a menţinut graniţa, ci că ea a început să fie dinamică. Occidentul nu ar fi avut probleme cu Rusia sau invers  dacă s-ar fi oprit la Ucraina, dar ele au apărut când a vrut să semneze acordul de asociere. Bătălia pentru Est nu este nici pe departe încheiată.

Problemele au apărut când s-a pus problema atragerii acestor spaţii foarte importante pentru Rusia, R. Moldova (cu Transnistria), Ucraina, pentru mentalul rus. Or ele sunt mai importante pentru Moscova decât sunt pentru occidentali. Atunci avem această dificultate. Care va fi pasul următor al extinderii UE? Cum se va face asta? Cu un Parteneriat Estic căruia i s-a făcut déjà parastasul de cinci ani? Avem noi, Vestul, vreun proiect serios de extindere sau devenim, aşa cum este mai cu seamă Vechea Europă, mai indulgentă cu Rusia?

Să vă dau un exemplu de discuţie neserioasă. S-a avansat ca dată de aderare a Moldovei la UE 2019, când România va lua preşedinţia. Dar astea nu sunt discuţii serioase, în primul rând pentru că nu se poate face asta, din mai multe motive. Este vorba despre semnalul dat Balcanilor de Vest, nu sunt fonduri alocate pe bugetul 2014-2020 pentru un nou stat membru, R. Moldova, dar chestiunea nu a apărut întâmplător pe agendă. E şi aici un joc mai subtil, dar care nu trebuie să ne scape.

Despre ea se vorbeşte pentru a evita 2018! Acesta este anul semnificativ, când se fac 100 de ani de la unire, când se va isca o discuţie vie în România, dar nu numai. Stabilind ţinta de aderare 2019 ocultezi importanţa anului 2018…

Dincolo de toate, însă, ca să contruim scenarii, trebuie să ne întrebăm ce vor ceilalţi actori. De pildă, ce vor SUA?

cursdeguvernare.ro: Ce vor SUA de la noi?

Dan Dungaciu: America trebuie să clarifice ce vrea de la regiune. Vrea o revenire în Europa şi cum? Vrea o pace sau, cinic spus, vrea ca actorii de gen Rusia şi UE să se macine la frontieră? Vrea America să rezolve problema aici definitiv şi dacă da, cum? Pe ce formule în relaţia cu Rusia?

Noi trebuie să vedem ce vor marii actori în această zonă. În rest, mare lucru nu putem face.

cursdeguvernare.ro: Ni s-a conturat ce vor? Uniunea Europeană este foarte ambiguă.

Dan Dungaciu: Mie nu-mi este clar şi nu cred că am şti neapărat ce vor. Un semnal clar trebuie însă să dea America. Mai ales apropo de NATO. Dar ce tip de semnal va da? Va reveni aici în regiune, ca în anii 2000, cu ideea de Wider Black Sea Region? Greu de estimat asta… La aceste întrebări trebuie să căpătăm răspunsuri.

Căci, repet, e important cum îşi orientează politica Washingtonul faţă de acest spaţiu, faţă de Rusia şi UE. America a transmis foarte clar UE:“Puneţi bani, noi nu mai punem bani pentru voi, v-am plătit securitatea, fiţi de-acum oameni mari, descurcaţi-vă”. Sunt foarte multe puncte negre pe agendă pentru a şti ce se va întâmpla. Iar dacă e doar după UE, mă tem de scenariul rus, acceptat de unii europeni, al UE economice de la Lisabona la Vladivostok, adică de la Atlantic la Pacific…

Ceea ce trebuie să ne intereseze este nu câtă securitate va primi graniţa de est, deocamdată nu văd probleme, ci cum se va duce frontiera mai departe, dacă se va duce. Pentru că Rusia nu va ataca NATO, ruşii sunt nebuni, dar nu sunt proşti.

Polonia joacă în altă ligă

cursdeguvernare.ro: Cum explicăm atunci retorica poloneză şi dorinţele de a primi asigurări suplimentare, mai mulţi militari americani pe teritoriul lor, în ciuda apartenenţei la NATO şi a articolului 5 care spune clar că orice atac asupra unui stat membru atrage după sine intervenţia tuturor, vorbim despre apărarea colectivă.

Dan Dungaciu: Diferenţa dintre România şi Polonia este că Polonia se uită la Republica Moldova prin prisma Ucrainei, în timp ce România se uită la Ucraina prin prisma Republicii Moldova.

Asta e diferenţa de viziune între români şi polonezi.Ei şi-au concentrat politica asupra Ucrainei. Toată această discuţie viza Ucraina.Implicaţi NATO, implicaţi America, pentru a ne ieşi nouă politica vizavi de Ucraina. Este uman, pentru că dacă ne uităm la iniţiativele Poloniei în zonă, nu au prea ieşit…

Parteneriatul Estic a aniversat cinci ani, dar, de fapt, a fost un parastas, uitaţi-vă cum arată statele din parteneriat. Este un eşec fundamental. A fost o politică greşită. Belarusul, o altă politică asumată, s-a dus, Ucraina, la fel. Ministrul de externe polonez a spus în Piaţă: semnaţi sau muriți. A fost o mare greşeală. Vilnius a fost un mare eșec, unde s-a mai văzut ca UE să strângă atâtea state pentru două parafări? A venit apoi momentu eşecului din Maidan.

UE a funţionat ineficient, deseori cu evaluări greşite, iar polonezii fac o politică în numele unui mandat enorm pe care l-au primit, pentru că Polonia joacă în altă ligă decât România, este în liga mare, fiind acreditată cu foarte multă încredere.

Ne uităm doar la triunghiul Weimar – Germania, Franţa, Polonia- ia întrebaţi-i pe polonezi dacă ar fi de acord să fie, aşa cum ar fi logic, un patrulater care să conţină şi România? Niciodată nu vor fi de acord. Ei au avut de la început o altă poziţie şi o altă poţiţionare. Noi, spre deosebire de ai, am avut doar poziţie… Eu sunt în Weimar, în Visegrad, alături de americani şi de nemţi, la mesele mari de decizie.

Însă succesele nu au prea venit. Şi atunci ei ţin cu disperare ca Ucraina să nu fie un alt eşec. Republica Moldova este o problemă colaterală pentru ei. Şi toată această retorică, să mergem, să luptăm, să îi ţinem în frâu pe ruşi petu că se prăbuşeşte Ucraina ţine de şi o disperare a unei politici care s-a prăbuşit. Eu nu cred că în Polonia oameni rezonabili s-au temut că ruşii atacă Polonia, dar e clar că iau personal chestiunea eventualei prăbuşiri a Ucrainei…

Dacă nu anunţă o nouă politică pentru regiune, Joe Biden vine degeaba la Bucureşti

cursedguvernare.ro: Cum putem citi desantul american şi al NATO care va avea loc la Bucureşti în următoarele săptămâni?

Dan Dungaciu: Este un turneu pe care îl fac. Eu aş vrea să îl citesc în grila unei altfel de politici pentru Est. Dacă vin şi dau asigurări că lucrurile sunt cum au fost, vin degeaba, mai ales dacă nici nu primesc feed-back inteligent de la partenerii strategici. Noi suntem parteneri mult mai mici, e drept, dar asta nu înseamnă că nu putem să spunem şi noi ceva cu sens apropo de acest spaţiu.

Eu sper să fie un început pentru un proiect şi scenariu de tip B: ce se va întâmpla cu estul, în condiţiile în care politicile de până acum nu au funcţionat.

Aici e marea problemă. Sper să iasă o nouă gândire din asta. Pentru România este importantă o nouă gândire care să vizeze Republica Moldova, ce se va întâmpla cu Moldova în perioada următoare.

Bulgaria e aproape pierdută, despre ce se întâmplă în Ungaria nu vorbește nimeni

cursdeguvernare.ro: Credeţi că aceste vizite au şi un motiv de reasigurare a partenerilor americani privind şi poziţia României, să îşi elimine anumite semne de întrebare?

Dan Dungaciu: Eu am văzut în ultima vreme destule stângăcii, declaraţii greşite, dar nu am văzut semne care să indice faptul că o parte a clasei politice din România o ia spre Rusia sau Eurasia.

Sper că încă România e percepută la nivel de bastion greu de cucerit de către Federaţia Rusă, ca stare de spirit. Nu am văzut semne clare că România vrea să schimbe direcţia.

cursdeguvernare.ro: Der Spiegel vorbea despre temerile guvernului federal german privind influenţa Rusiei, rapoarte ale serviciilor secrete germane indicau faptul că Bulgaria a devenit cap de pod al Rusiei în UE…

Dan Dungaciu: De aceea spun că România este un avanpost. Dacă ne uităm în regiune, Bulgaria este aproape pierdută, dar uitaţi-vă ce se întâmplă în Ungaria. Pe mine mă uluieşte faptul că presa, mai ales cea germană, nu vorbeşte deloc despre ce se întâmplă cu Ungaria.

Este o menajare a Ungariei, vinovată, pentru că ce a făcut Ungaria – mai ales prin atribuirile astea de 15 miliarde de euro companiei echivalente în energia nucleară cu Gazpromul, ca să înţelegem mai bine – fără licitaţie, a introdus Rusia în politica energetică europeană.

Ungaria a adus Rusia la masa negocierilor oricărei politici energetice europene. Este un lucru absolut uluitor.

cursdeguvernare.ro: Se vorbeşte foarte mult despre relaţia partenerială energetică dintre Germania şi Rusia, mai puţin despre Bulgaria şi deloc despre Ungaria.

Dan Dungaciu: Exact. Pe harta aceasta a influenţelor ruse, sigur că asupra Bulgariei are o influenţă foarte mare, în Ungaria o influenţă extrem de mare. Orban crede că face un joc inteligent, dar când dansezi cu diavolul, de fapt diavolul dansează cu tine. Ungurii se pun la dispoziţia Rusiei, a făcut asta mereu, când Rusia are nevoie de ei. Este o paradigmă a politici ungare în secolul XX şi XXI. Aşa se explică şi prezenţa masivă a diplomaţilor unguri la Chişinău. De fiecare dată când Uniunea Europeană pune reprezentant la Chişinău, întreabă Moscova, chiar şi pe canale nediplomatice. La un moment dat, au fost la concurenţă un ungur cu un baltic, şi Rusia nu l-a preferat pe baltic, ceea ce spune multe.

De aceea România trebuie să rămână un bastion euro-atlantic fundamental aici. Să discute cu Rusia? Fireşte. Dar cu cei care contează acolo şi de pe poziţiile unui parener strategic al SUA. Nu există temeri suficient de probate prin care o categorie din factorii de decizie români să încline spre Moscova. Deocamdată eu nu am acest sentiment.

***

Dan Dungaciu este directorul Institutului de Ştiinţe Politice al Academiei Române şi Preşedintele Fundaţiei universitare a Mării Negre. Sociolog şi expert în geopolitică, Dan Dungaciu este specializat pe spatiul estic, cu expertiză pe Republica Moldova. A fost consilier al preşedintelui Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, şi secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe din România.

Actuala criza ucraineană îşi are originile în summitul NATO de la Bucureşti, desfăşurat în 2008, când s-a stabilit că Ucraina şi Georgia vor deveni membre ale Alianţei Nord-Atlantice, afirmă, într-un interviu acordat Bloomberg TV, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, citat de Mediafax.

Serghei Lavrov: Poate garanta Occidentul drepturile etnicilor ruşi, români, maghiari din Ucraina?

Întrebat dacă Ucraina poate deveni membră a NATO, Lavrov a răspuns:

“Aceasta nu ar fi doar o problemă pentru poporul ucrainean şi pentru NATO, aceasta ar fi o problemă şi pentru Rusia, pentru că am semnat o serie de acorduri cu state NATO conform cărora, iniţial, Alianţa nu se va extinde, apoi, după ce s-a extins contrar acordurilor, că nu vor fi forţe combatante substanţiale pe teritoriile noilor lavrovstate membre, că nu va fi adusă infrastructură militară la frontierele Rusiei – toate aceste înţelegeri au fost încălcate într-un fel sau altul, iar încercările de admitere a Ucrainei în NATO ar fi foarte nefaste pentru întregul sistem de securitate european, iar Rusia se va opune clar, nu am nimic de ascuns”.

“Din punctul meu de vedere, totul a început mult mai devreme, în anii 1990, când NATO a stabilit că – în pofida tuturor declaraţiilor despre sfârşitul Războiului Rece şi despre faptul că nicio parte nu l-a câştigat – Alianţa se poate considera un câştigător; dar în termeni practici, criza actuală a început, seminţele acestei crize au fost sădite în anul 2008, în aprilie, în timpul summitului NATO de la Bucureşti, când liderii NATO au afirmat, în declaraţia finală, că Georgia şi Ucraina vor deveni membre ale Alianţei”, a explicat Lavrov.

“Peste câteva luni, preşedintele georgian Mihail Saakaşvili, care a primit cu multă emoţie acest anunţ dată fiind personalitatea sa, a decis că are mandatul de a invada propriul popor şi că poate rezolva prin forţă conflictul din Osetia de Sud. În mod clar, a fost motivat de aceste promisiuni făcute de NATO. Referitor la acest aspect, cum se întâmplă acum în Ucraina, Saakaşvili, imediat după ce a făcut acest lucru, a început să distrugă monumente ale eroilor din al II-lea Război Mondial. Acest curent neofascist este foarte vizibil în contextul invitaţiilor de aderare la NATO, în contextul politicilor celor care cred că Ucraina trebuie să adere la NATO”, a argumentat şeful diplomaţiei ruse.

În acelaşi interviu acordat Bloomberg TV, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a evitat să răspundă dacă Rusia intenţionează să anexeze alte regiuni din Ucraina, condiţionând evoluţia situaţiei de respectarea drepturilor etnicilor ruşi, români şi maghiari de pe teritoriul ucrainean,

Întrebat dacă Rusia poate garanta că regiunile din estul şi sudul Ucrainei nu vor fi anexate, Lavrov a răspuns:

“Poate Occidentul garanta că drepturile comunităţilor vorbitoare de limbă rusă, că drepturile etnicilor ruşi, că drepturile etnicilor maghiari, cele ale etnicilor români [pomeneste doar de etnici romani si nimic de cei moldoveni –  l-o fi tradat inconstientul legat de minciuna propagandistica sovietica a celor doua popoare… – n.n.], polonezi şi ale altor minorităţi care trăiesc în Ucraina vor fi garantate? Ne poate garanta cineva că actuala coaliţie (proeuropeană – n.red.) de la Kiev nu va susţine idei neonaziste, aşa cum face în prezent”, a răspuns Lavrov, acuzând Occidentul că susţine Administraţia “antirusă şi antisemită” de la Kiev.

“În acest context, cred că nu trebuie să pornim de la premise artificiale, ipotetice că cineva ar urma să invadeze pe altcineva, ci de la problema substanţială a modului în care se vor simţi aceste comunităţi”, a argumentat şeful diplomaţiei ruse.

  • Mediafax:

Janos Martonyi: Nu este necesară suplimentarea trupelor la frontierele de est ale NATO

Ministrul ungar de Externe, Janos Martonyi, consideră că nu este necesară sporirea efectivelor la frontierele de est ale Alianţei Nord-Atlantice, în contextul crizei din Ucraina. 

“Nu credem că este necesară o suplimentare a trupelor în această situaţie, deciziile corecte vor fi luate la momentul potrivit”, a declarat Janos Martonyi la seminarul pe teme de securitate GLOBSEC 2014, care se desfăşoară la Bratislava.

“În Ucraina este necesară o soluţie politică exhaustivă, criza nu poate fi soluţionată prin arme”, a spus Martonyi.

“Cel mai important lucru este menţinerea dialogului între cele două părţi, iar acest dialog deja a început”, a insistat şeful diplomaţiei ungare.

Angela Merkel: Cooperarea cu Rusia trebuie să continue pe termen mediu şi lung

Cooperarea strânsă cu Rusia trebuie să continue “pe termen mediu şi lung”, dar este necesar “un minim de valori comune”, afirmă cancelarul Germaniei, Angela Merkel, citată de AFP. 

“Sunt convinsă că, pe termen mediu şi lung, cooperarea strânsă cu Rusia trebuie să continue. Acest lucru necesită un minim de valori comune care să se reflecte la nivel politic”, declară Merkel într-un interviu acordat Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ).

Merkel a exclus orice responsabilitate a Uniunii Europene pentru izbucnirea crizei din Ucraina, respingând astfel o idee evocată de fostul cancelar Gerhard Schröder.

“Nu trebuie să uităm faptul că fostul preşedinte ucrainean Viktor Ianukovici avea în vedere de mult timp semnarea unui acord de asociere cu UE. S-a răzgândit în ultimul moment (…). Pe toată durata negocierilor, UE a făcut oferte de cooperare Rusiei”, a amintit Merkel.

Preşedintele Gazprom Aleksei Miller a scăpat de sancţiuni UE prin lobby-ul unor grupuri energetice

Preşedintele gigantului rus Gazprom, Aleksei Miller, a reuşit să scape în ultimul moment de sancţiunile impuse de către UE, în urma unor acţiuni de lobby, la Bruxelles, ale mai multor companii europene în domeniul energetic, scrie cotidianul economic Vedomosti în ediţia de joi, citând surse.

Uniunea Europeană (UE) a extins luni lista cu persoane vizate de sancţiuni din cauza crizei din Ucraina, adăugând 13 nume pe ea.

Iniţial, Aleksei Miller, preşedintele-director general al Gazprom, figura pe această nouă listă, dar o serie de grupuri europene au insistat pe lângă Guvernele lor pentru ca acesta să fie scos de pe listă, argumentând că aceste sancţiuni vor complica în mod considerabil activitatea cu gigantul rus, care este un actor incontestabil pe piaţa europeană, a declarat un bancher în domeniul investiţiilor apropiat de firme cu activitate în sectorul energetic.

“Nu a fost uşor să ne facem auziţi de către autorităţi, a fost necesar să dăm numeroase telefoane pentru a obţine o reacţie”, a declarat, de asemenea, pentru ziar, reprezentantul unei firme europene, sub protecţia anonimatului.

Potrivit acestei surse, grupuri franceze, germane şi taliene au acţionat în favoarea lui Miller. Contactat de către Vedomosti, un purtător de cuvânt al grupului Total a declarat că nu ştie dacă societatea a insistat pe lângă lideri europeni pentru a-l scăpa de sancţiuni pe Miller. GdF, Shell, E.On, Enel, BP, OMV şi Gazprom au refuzat să comenteze. UE importă un sfert din gazele naturale pe care le consumă din Rusia, iar o serie de grupuri au încheiat acorduri cu Gazprom pentru a exploata resurse în Rusia, urmând modelul anglo-olandez Shell.

Putin: Rusia nu a primit o propunere concretă din partea UE privind datoriile Ucrainei pentru gaze

Preşedintele rus a afirmat joi, într-o scrisoare adresată liderărilor europeni, că Rusia nu a primit nicio propunere concretă din partea UE referitoare la datoriile Ucrainei pentru gaze, el cerând acestora o implicare mai activă. 

“Din păcate, nu am primit nicio propunere concretă pentru stabilizarea situaţiei şi pentru ca Ucraina să îşi poată respecta obligaţiile contractuale şi să asigure un tranzit fiabil al gazelor”, a afirmat Putin.

Preşedintele rus şi-a exprimat speranţa că oficialii Comisiei Europene vor participa mai activ la dialog, pentru a se ajunge la o soluţie echitabilă, care să contribuie la stabilizarea economiei ucrainene. Putin a spus că rămâne deschis în această problemă, subliniind însă că Ucraina trebuie să plătească în avans pentru livrările de gaze, începând din luna iunie.

“Decizia este determinată de datoriile de 3,5 miliarde de dolari acumulate de Ucraina pentru gazele primite, din cauza dificultăţilor financiare”, a arătat liderul rus.

Putin a explicat că Gazprom nu a încasat nicio plată pentru gazele livrate Ucrainei în 2013 şi 2014, chiar dacă această ţară a primit o primă tranşă de 3,2 miliarde de dolari din împrumutul aprobat de FMI.

Autorităţile de la Moscova au avertizat că pe 3 iunie vor opri livrările de gaze destinate Ucrainei, dacă autorităţile ucrainene nu vor plăti în avans, până pe 2 iunie, 1,66 miliarde de dolari pentru luna viitoare. O astfel de măsură ar putea afecta livrările de gaze destinate Uniunii Europene, aşa cum s-a întâmplat în 2006 şi 2009. Uniunea Europeană importă circa un sfert din necesarul de gaze din Rusia, din care jumătate tranzitează Ucraina.

Doar o treime dintre alegătorii din estul Ucrainei sunt dispuşi să voteze la scrutinul prezidenţial

Doar o treime dintre alegătorii din estul rusofon al Ucrainei, devastat de o insurgenţă separatistă sunt dispuşi să participe la alegerile prezidenţiale din 25 mai, potrivit unui sondaj publicat joi, care îl plasează pe prooccidentalul Petro Poroşenko în poziţia de mare favorit.

“Din nefericire, situaţia este de aşa natură în prezent că doar 36 la sută dintre alegători sunt pregătiţi să meargă la urne”, a declarat pentru AFP Valeri Hmelko, directorul institutului de sociologie Kmis comentând ultimul sondaj realizat pe un eşantion reprezentativ de 2.022 de persoane.

Potrivit acestei anchete, 32,2 la sută dintre persoanele intervievate nu vor participa la vot, iar 31,5 la sută “nu ştiu pentru cine să voteze” şi vor boicota cel mai probabil scrutinul, potrivit lui Hmelko.

La ultimele alegeri prezidenţiale din 2010, câştigate de prorusul Viktor Ianukovici, înlăturat de la putere în februarie, rata de participare în regiunile Lugansk şi Doneţk a fost de peste 70 la sută. Favoritul cursei este regele ciocolatei, miliardarul Petro Poroşenko, cel care a susţinut făţiş contestarea proeuropeană de la Kiev ce a condus la îndepărtarea de la putere a lui Ianukovici (33,7 la sută), urmat de Iulia Timoşenko, una dintre figurile proeminente ale “revoluţiei portocalii” prooccidentale din 2004 (5,9 la sută). Prorusul Serghei Tighipko se află pe locul al treilea, cu 4,1 la sută.

Două regiuni din est, Doneţk şi Lugansk, sunt în mare parte controlate de peste o lună de insurgenţi proruşi înarmaţi, care au decretat în această săptămână “suveranitatea” acestor teritorii după un referendum privind independenţa, considerat ilegal de Kiev.

Kaplan: Putin ştie că Articolul 5 protejează membrii NATO de invazie, dar nu şi de acţiuni subversive

Vladimir Putin ştie că Articolul 5 din Tratatul NATO îi protejează pe membrii Alianţei de o invazie terestră, dar nu şi de acţiuni subversive, prin cumpărarea instituţiilor media, a băncilor, a declarat, joi, Robert Kaplan, avertizând România să se ferească de acţiunile Rusiei în următorii cinci ani

“Ceea ce vrea preşedintele rus este o zonă tampon trandiţională în Europa Centrală şi de Est şi în Caucaz. Cu alte cuvinte, el nu vrea să recreeze Pactul de la Varşovia. Acesta a fost prea scump şi de aceea s-a prăbuşit Uniunea Sovietică. El vrea o zonă tampon tradiţională, de influenţă, cuvântul potrivit ar fi finlandizare. Vrea ca în Europa Centrală şi de Est şi în Caucaz să aibă o situaţie similară celei pe care o avea URSS în Finlanda în timpul Războiului Rece, când politica externă finlandeză era, într-o anumită măsură, deţinută de URSS. Li se permitea să fie capitalişti şi democraţi, dar în alte zone nu erau independenţi deloc”, a declarat, joi, la Bucureşti, analistul Stratfor Robert Kaplan, care şi-a lansat, la MAE, volumul “Răzbunarea geografiei”.

kaplanAnalistul american a precizat că Rusia se simte permanent vulnerabilă, deoarece are un teritoriu vast, dar are mai puţini cetăţeni decât Bangladesh şi este divizată interior de munţi şi de fluvii.

Această vulnerabilitate “duce la insecuritate, iar imperiile se formează din insecuritate, din nevoia de a avansa, pentru că, dacă nu avansează, sunt ameninţate din interior”, a explicat Kaplan.

Analistul a subliniat că Ucraina, ca loc de naştere al Rusiei, este mai importantă pentru Moscova decât este pentru Europa şi pentru SUA, astfel că ruşii vor fi “mai agresivi pentru a o păstra”.

Totodată, Kaplan a subliniat că Putin “a calculat probabil corect” că Europa nu va lua “sancţiuni semnificative” împotriva Rusiei, din cauza dependenţei energetice şi a implicării economice în Rusia. “Şi probabil că are dreptate, atât timp cât nu trimite trupe în Ucraina, ceea ce-i puţin probabil”, a spus Robert Kaplan.

“Presupun că Putin, fiind un ofiţer de informaţii, nu un funcţionar plicticos, ştie că Articolul 5 din Tratatul NATO protejează membrii NATO împotriva unei invazii terestre, dar nu protejează membrii NATO împotriva acţiunilor subversive, împotriva activităţii serviciilor de informaţii, împotriva imperialismului prin intermediul companiilor energetice, mai degrabă decât prin intermediul Armatei Roşii. Nu protejează Europa Centrală şi de Est împotriva acţiunilor subversive prin cumpărarea mediei şi a băncilor”, a avertizat analistul american.

“De aceea, cred că provocarea strategică pentru România şi vecinii săi este să se protejeze nu împotriva unei acţiuni imediate a Rusiei, ci împotriva unei acţiuni subversive lente în următorii cinci ani”, a mai spus el.

Robert Kaplan, desemnat în 2011 de către Foreign Policy printre “Primii 100 de gânditori ai lumii””, şi-a lansat la Bucureşti volumul “Răzbunarea geografiei”, anunţând că următoarea sa carte va fi despre România.

La lansare au fost prezenţi ministrul de Externe, Titus Corlăţean, consilierul prezidenţial Iulian Fota, directorul SIE, Teodor Meleşcanu, şi senatorul PSD Mircea Geoană.

Nota noastra:

Ca Rusia are de gand sa creeze zona-tampon aici, sa “finlandizeze”, este limpede, iar aici Kaplan este foarte clar si exact.

Unde intervine un mare semn de intrebare si chiar de ingrijorare este in cealalta parte a analizei sale: Rusia ar vrea sa ne “cucereasca” doar economic, nu ar exista o amenintare militara iminenta si directa. Aici discursul lui se coreleaza cu discursul standard al Departamentului de Stat despre “independenta justitiei”, vulnerabilitatea coruptiei etc.

Pe langa faptul ca se contrazice flagrant cu colegul si seful sau de la Stratfor, G. Friedman, Kaplan vede o amenintare care, in prezent, nu are nicio baza in realitate din urmatoarele motive:

1) Romania este deja cucerita economic de mari companii vestice, inclusiv americane (apropo, atunci cand descriu strategia lui Putin de a prelua controlul unor tari limitrofe si de a le goli suveranitatea de substanta, americanii nu fac altceva decat sa se priveasca in oglinda). Daca SUA si europenii vor sa-si asigure cuceririle economice din tara noastra, trebuie sa inteleaga faptul ca e RESPONSABILITATEA lor. Romanii nu prea au ce face aici, caci parghii de control economic nu mai exista pentru statul roman (decat intr-un mod foarte restrans). Ceea ce inseamna ca, in cazul in care exista vreun risc al infiltrarii rusilor in economia romaneasca, cei care trebuie sa fie avertizati si supravegheati sunt chiar… americanii si europenii, adica marile companii vestice, pentru a nu face blat cu rusii.

2) E cel putin bizar sa vina americanii in Romania pentru a ne vorbi de subversivitatea economica a Rusiei. Kaplan a gresit capitala. Sau capitalele. Ar fi trebuit sa mearga la Budapesta sau la Viena (sediul OMV) sa tina acest discurs, nu in Romania. Da, e adevarat ca Putin aplica aceasta strategie (vezi AICI). Insa asta a aplicat PANA ACUM. Si NU AICI. Americanii si europenii n-au facut nimic pentru Nabucco, au privit pasiv la infiltrarea rusilor in Europa Centrala prin Ungaria si acum vin la noi, zona cea mai libera de rusism, sa ne tina prelegeri.

3) Au trecut 25 de ani de postcomunism. Romania s-a aflat in “zona gri” pana in 2005 si in afara NATO pana in 2004. Am avut si avem o clasa politica putred de corupta, in stil est-european. Si, totusi, aceasta clasa politica, acesti corupti, ne-au aliniat si ne aliniaza definitiv si intr-un mod total sumisiv, obedient, neproblematizant, catre Occident. De ce ar deveni aceasta Romanie un pericol acum, cand suntem deja la bord? Ne pregatesc occidentalii o viata asa frumoasa in complexul lor incat trebuie sa ne sperie cu rusii ca sa ne tina langa ei? Sau cum?

4) In fine, oare acestea or fi miscarile Rusiei pe termen scurt si mediu in regiune? Cele de tip economic si de corupere? Ne amintim ca, nu demult, Ponta aproape ca se ruga de rusi sa vina sa preia Oltchimul si nu au facut-o. Nu se vede nicio miscare agresiva de prezenta economica in Romania – doar cateva actiuni destul de indirecte, localizate, izolate, unele mai vechi, altele mai noi. Nimic substantial, nimic vizibil la orizont. Ce vedem, in schimb? Avem actiuni de genul “omuletii verzi” din Estul Ucrainei, care reusesc sa declanseze un conflict civil care se indreapta spre razboi civil si promisiuni ferme de la Rogozin ca Moldova urmeaza pe lista. 

Daca vizita lui Kaplan o fi vreo prefata informala la cea a lui Biden, nu prea e de bine. Si e si contradictoriu, daca Friedman va asigura prologul cu un mesaj diametral opus, accentuand amenintarea militara directa.

Sunt, insa, elemente comune ale acestor mesaje poate, doar aparent contradictorii: Rusia ne ameninta (fie economic, fie militar), insa SUA nu e obligata sa ne dea garantii de securitate consistente, reale, substiantiale (fie pentru ca nu ar exista riscul invaziei, fie pentru ca NATO e o iluzie si strategia americana e sa intervina tarziu), iar Romania trebuie sa se “intareasca” singura (pe de o parte institutional, adica printr-un control intern sever, ce poate deveni oricand politienesc, daca ne gandim la problemele sociale si de libertate a exprimarii, pe de alta parte militar, cumparand pe bani grei armele complexului militaro-industrial american). 

Totusi, nu se gaseste nimeni care sa spuna americanilor ca ar fi dragut ca, macar in al doisprezecelea ceas, parteneriatul nostru strategic sa treaca de faza in care suntem luati si tratati de prosti? Pana la urma, singurul lucru cert de la noi pe care il vor americanii ramane acesta: ‘doing bussines’. Bussines, not development

  • Digi24: 

Robert Kaplan: Rusia nu mai este slabă şi haotică. Este condusă de un lider deştept şi capabil

România are o situație mai bună decât cea a multor țări din regiune. Dependența energetică față de Rusia e mai mică decât a oricărui vecin, ceea ce oferă spațiu de manevră. O spune analistul Stratfor Robert Kaplan, cunoscator al României, care și-a lansat astăzi la București versiunea în limba română a „Răzbunării Geografiei”, o pledoarie pentru geopolitică.

Principalele declaraţii ale analistului Robert Kaplan

 – Rusia nu mai este slabă şi haotică. Este condusă de un lider foarte deştept şi foarte capabil, care gândeşte în  termeni geografici şi în hărţi. Şi nu este un fost funcţionar de partid, ci un fost agent de informaţii, care ştie cum  să folosească puterea cel mai bine pentru a submina centrul şi estul Europei fără a face prea multă vâlvă. Prin  bănci, prin infrastructură, prin căi ferate, foloseşte companiile energetice pentru a submina sau pentru slăbi  suveranitatea Europei Centrale şi de Est şi pentru a crea o zonă tampon.

 – Cred că preşedintele Rusiei vrea o zonă tampon tradiţională în Europa Centrală şi de Est şi în Caucaz.

– Cred că provocările strategice pentru România şi pentru vecinii ei sunt protejarea, nu împotriva unor acţiuni  imediate din partea Rusiei, ci împotriva unei subminări subtile în următoarea jumătate de deceniu.

– Cred că sprijinul Occidentului pentru primele demonstraţii din Kiev, de acum câteva săptămâni, a fost naiv. Nu  că a fost greşit sau că a fost rău. E clar că ruşii au avut un plan să destabilizeze Ucraina, să anexeze Crimeea,  care s-a făcut foarte uşor, să infiltreze elemente subversive în estul Ucrainei. Şi acest lucru s-a realizat uşor.  Probabil că era un plan deja pus pe masă, de ani, în ministerele din Rusia. Pentru că Rusia vrea o Ucraină, fie  neutră, fie prorusă. Îndată ce guvernul de la Kiev a devenit proeuropean, Rusia nu a avut ce face decât să-şi  implementeze planul.

– Sprijinul Occidentului pentru demonstranţi a fost naiv pentru că Occidentul a considerat anexarea Crimeei un  act de provocare. A fost o surpriză. Ar fi trebuit să se aştepte la acest lucru, tocmai din cauza geografiei. Pur şi  simplu, Rusia nu a putut tolera un Kiev orientat spre Vest, asociat cu Uniunea Europeană. După cum văd eu  lucrurile, preşedintele Putin a acţionat după un plan ca la carte.

– Dacă susţii demonstranţii pentru a da jos un guvern, ar trebui să ai şi un plan gata de pus în acţiune pentru a  face faţă mişcărilor evidente ale Rusiei.

– Din punct de vedere geografic, România este binecuvântată. Are Delta Dunării, acces spre centrul Europei pe Dunăre. În comparaţie cu vecinii săi, are resurse energetice mari, resurse minerale strategice, hidrocarburi, gaze   de şist ce pot fi exploatate. Provocarea României este să construiască instituţii puternice, instituţii impersonale care să fie eficiente pentru a face din România un loc care să vrei să vii să faci afaceri în secolul al XXI-lea.

 – Carpaţii sunt graniţe ale destinelor. Pentru că influenţele din vestul şi centrul Europei au trecut peste Carpaţi, pentru că existau căi comerciale prin Carpaţi. De aceea, Carpaţii sunt o fortăreaţă, nu o graniţă fixă.

 – Nu cred că munţii Carpaţi mai divizează cu adevărat România.

Rasmussen: La summitul următor e posibil să discutăm despre baze militare NATO permanente în România

La summitul NATO din septembrie s-ar putea discuta despre posibile baze permanente în România, a anunţat secretarul general NATO. Sunt declaraţii pe care Anders Fogh Rasmussen le-a dat la Bucureşti, unde a ajuns în această seară. Liderul NATO a declarat că ar fi surprins ca spionajul rus să nu fie activ şi în România şi că Rusia e angajată într-o campanie intensă de manipulare pentru a influenţa opinia publică.

„Comportamentul Rusiei în Ucraina a schimbat dramatic situaţia de securitate în Europa şi asta face necesar pentru noi să actualizăm planurile de apărare existente şi să creăm unele noi. Mă aştept ca la sumitul NATO din Ţara Galilor, în septembrie, să luăm decizii despre măsuri pe termen lung pentru a întări apărarea colectivă. Apărarea colectivă este scopul principal al NATO. Acum evaluăm ce paşi trebuie să urmăm pentru a întări şi mai mult apărarea colectivă. Şi, bineînteles, aceasta va include şi consideraţii despre ceea ce noi numim desfăşurările de trupe şi tehnica necesare”, a declarat Anders Fogh Rasmussen, Secretarul General al NATO, pentru HotNews.

De altfel, politicienii de la București au cerut în repetate în rânduri o prezență militară sporită pe teritoriul țării noastre. Ministrul român de Externe, Titus Corlățean, declara la începutul acestei luni într-un interviu pentru The Washington Post că amenințarea Rusiei este o realitate și că România are nevoie de sprijin din partea NATO.

Luna trecută, președintele Traian Băsescu spunea la Digi24 că în mod evident va avea loc o redistribuire a resurselor militare pe teritoriul Uniunii Europene, cu o concentrare mai puternică în țările de pe flancul estic, dar a dat asigurări că în România, prezența militarilor NATO se va situa în limite „rezonabile”. Șeful statului a sugerat că, personal, nu consideră necesară o suplimentare a efectivelor de trupe americane deja prezente pe teritoriul României.

Rasmussen a mai recomandat astăzi ca statele membre NATO central şi est-europene trebuie să suplimenteze bugetele alocate apărării, după ce le-au redus în ultimii ani, în contextul în care Rusia a majorat semnificativ bugetul militar. În timpul vizitei de două zile, secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice se va întâlni cu preşedintele Traian Băsescu, cu premierul Victor Ponta, cu ministrul de Externe, Titus Corlaţean şi cu ministrul Apărării Naţionale, Mircea Duşa.

Secretarul general al NATO va susţine vineri o conferinţă de presă comună cu preşedintele Traian Băsescu. Nu este singurul oficial american care vine în această perioadă în România. Situaţia tensionată din regiune îi aduce la Bucureşti și pe vicepreşedintele american, Joe Biden, care va veni în România săptămâna viitoare, şi pe şeful Pentagonului, care va sosi la începutul lunii iunie.

Comentatorii rusi au vorbit deschis despre divizarea Ucrainei si a R. Moldova pentru a sustine comunitatile etnice ruse si a slabi aceste tari, insa, mai nou, a aparut si tema fragmentarii Romaniei.

Analistul american Paul Goble atrage atentia, inWindow on Eurasia, ca Dmitri Rodionov a scris un articol pe tema divizarii Romaniei.

Articolul, publicat de APN.ru, incepe de la premisa ca anexarea Crimeii si criza din Ucraina au reconcentrat atentia asupra posibilitatii alipirii Transnistriei, republica separatista moldoveana, la Federatia Rusa. Problema transnistreana ar trebui transata “in paralel cu problema ucraineana”, scrie analistul rus.

Daca se realizeaza proiectul lui Vladimir Putin pentru Novorossyia, chestiunea Transnistriei este ca si rezolvata, intrucat republica separatista va avea granita cu Rusia. In schimb, daca Kievul este capabil sa opreasca ruperea estului tarii, continua Rodionov, “va aparea un zid” intre Rusia siTransnistria, sub forma unui stat ostil, ale carui actiuni vor exclude orice posibilitate de reunificare. Desi este o problema veche, chestiunea transnistreana si cea moldoveneasca au fost aduse in atentie in ultimele luni si sunt mai importante acum, asa ca la Moscova s-au pronuntat doua curente de opinie cu privire la care este cea mai buna cale de actiune.

Prima pozitie spune ca Transnistria este “avanpostul nostru occidental”, care nu trebuie cedat niciodata. Potrivit acestei pozitii, aderarea Moldovei la UE, singura sau ca parte a Romaniei, va elibera, in cele din urma, Transnistria, si va pune bazele recunoasterii sale. Cei care sustin aceasta pozitie, arata rusul, spun va fi mai bine daca R. Moldova devine parte a Romaniei.

A doua pozitie sustine ca Rusia “are nevoie de toata Moldova” drept avanpost in Occident, si trebuie sa se asigure ca aceasta tara este un aliat al Rusiei si participa la Uniunea Eurasiatica. Daca Moldova se angajeaza pe acest curs, Rusia va trebui sa-si sacrifice visele de independenta pentru Transnistria.

Cum Moldova pare a se apropia tot mai mult de Europa, cei care se pronunta in favoarea dezmembrarii acestei tari par a capata un avantaj. Si ce ar trebui sa faca Rusiain aceste conditii? Sa continue sa se concentreze pe Transnistria sau sa insiste pentru Moldova pe de-a-ntregul, calculand ca “teroarea integrarii europene va produce o schimbare de regim la Chisinau si o inevitabila schimbare de drum?”, se intreaba Rodionov.

Analistul continua aratand ca, indiferent ce curs alege Moscova, este improbabil ca Romania sa cedeze pretentiile teritoriale asupra Moldovei, si, in consecinta, Moscova trebuie sa se gandeasca ce face cu tara noastra, care nu a facut niciodata parte din URSS, doar din blocul sovietic.

Este mentionat un precedent istoric “util”: interesul Rusiei in secolul XVIII de a crea Dacia ca stat tampon unificat, intre Rusia si Imperiul Otoman. S-au facut progrese in acest sens insa “dupa infrangerea Rusiei in razboiul Crimeii, provinciile danubiene au devenit loiale Occidentului, care le-a unificat”.

Evolutiile urmatoare au condus la “formarea paralela a comunitatilor politice – Moldova (in Imperiul Rus si apoi in URSS) si Romania, doua natiuni si chiar doua limbi”, continua Rodionov, potrivit analistului american.

La caderea URSS, unii romani au cerut ca Moldova sa se uneasca cu Romania. Insa “in pofida infrangerii Rusiei in Razboiul Rece si dezlegarii mainilor Romaniei, nimeni nu a decis sa incalce ‘status quo-ul’ care exista din timpul URSS”. In acelasi timp, a aparut totusi un grup in Romania care se caracterizeaza drept “moldoveni” si care vad Romania drept “o unitate artificiala”, continua analistul rus.

Rodionov conchide ca este “la moda” sa te angajezi in tot felul de preziceri politice si fantezii geopolitice. Insa, asa cum au aratat evenimentele din Ucraina, “cineva se poate astepta la cele mai improbabil rezultate geopolitice – in definitiv, cine, in urma cu cateva luni, si-ar fi imaginat ca peninsula Crimeea va deveni parte a Rusiei?”.

Avand in vedere viteza cu care se misca lucrurile, de ce “sa nu se intoarca Rusia la ideea” din urma cu trei secole, insistand pentru crearea Daciei ca stat tampon, mai ales ca Turcia, slaba de una singura, este de fapt un avanpost al Occidentului?

“La un moment dat, Occidentul a taiat Romania, facand-o tampon intre sine si Rusia. Si noi avem nevoie de un tampon in acelasi loc si am avut aceasta idee mai devreme decat Occidentul. Nu e momentul sa reimpartim Romania? Bineinteles, dupa impartirea Ucrainei?“, incheie Rodionov.

Ungaria a cerut joi Bruxellesului să-i ridice imunitatea eurodeputatului Jobbik cercetat pentru spionaj în favoarea Rusiei.

Citește și: Eurodeputat Jobbik, suspect de spionaj în favoarea Rusiei

“Procurorul general al Ungariei, Peter Polt, a cerut președintelui Parlamentului European, Martin Schulz, să-i suspende drepturile europarlamentarului Bela Kovacs“, a declarat Geza Fazekas, purtătorul de cuvânt al lui Polt, pentru AFP.

“A fost lansată o investigație cu privire la săvârșirea unei infracțiuni serioase care ar putea conduce la o sentință cu închisoare între doi și opt ani”, a adăugat Fazekas, întrebat de ce a fost făcută solicitarea.

Cotidianul maghiar Magyar Nemzet a citat, joi, surse anonime din serviciile din Ungaria care spun că eurodeputatul în vârstă de 54 de ani, Kovacs, este investigat pentru “spionaj împotriva instituțiilor Uniunii Europene”.

Sursele spun că europarlamentarul s-a întâlnit în mod regulat, de o manieră conspirațională, cu diplomați ruși și că a călătorit pentru o lună la Moscova.Kovacs a răspuns că acuzațiile sunt o campanie împotriva partidului Jobbik, declanșată în prag de alegeri europarlamentare. Kovacs deține a treia poziție pe lista Jobbik pentru alegerile europarlamentare din data de 25 mai.

Nota noastra: Scandalul trebuie luat cu precautie. Ungaria in sine, adica guvernul Orban, este o “cartita” a Rusiei, astfel ca sensul scandalului membrului Jobbik e, probabil, un altul decat combaterea influentei rusesti din aceasta tara – poate este tocmai o parada menita indepartarii impresiei de “colaborationism” a ungurilor cu Moscova sau, poate, un mesaj pe care Orban il trimite lui Putin: negocierile se fac doar cu mine, nu si cu Jobbik.

Unii botoşăneni care au efectuat stagiul militar obligatoriu, au primit ordine de chemare la unitățile militare sau la alte structuri aflate în subordinea Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Afacerilor Interne.

Se pare că rezerviştilor li s-ar fi solicitat şi acte medicale pentru a li se vedea starea de sănătate, scrie botoşăneanul.ro.

Ca să vadă

”Am şi eu invitaţie la această convocare pe data de 2–3– 4 iunie, dacă nu mă înşel, să particip la această instruire. Ei vor să facă un exerciţiu de mobilizare ca să vadă în cât timp se prezintă rezerviştii la unitate, probabil cheamă şi pe cei care nu au făcut armată. Dar pot fi mobilizaţi că sunt şefi ai unor agenţi economici care au maşini care le pot pune la dispoziţie. Şi vor veni 20 de ofiţeri de la Bucureşti care vor face instruirea”, a declarat prefectul Costică Macaleţi.

O evidenţă clară a rezerviştilor din judeţul Botoşani este deţinută de Centrul Militar Judeţean, structura care a şi emis ordinele de chemare. Oficial, aceste convocări se efectuează pentru verificarea situaţiei rezerviştilor în vederea actualizării bazei de date.

Zeci de familii s-au trezit cu notificări din partea Ministerului Apărării, prin care bărbaţii erau rugaţi să se prezinte la sediul Jandarmeriei, informează Ştirile ProTV. Este şi cazul unui bărbat din Iaşi, în vârstă de 35 de ani, care, primind o astfel de înştiinţare, s-a gândit imediat că există posibilitatea să fie chemat la un eventual război, pe fondul crizei din Ucraina.

“Tocmai prin prisma faptului ca sunt conflicte în ţările vecine nu este deloc confortabil să ştii că s-ar putea să fii chemat la război. Este foarte îngrijorător pentru noi, ca familie, să lăsăm totul la o parte şi să ne gândim că ar putea fi recrutat”, a povestit soţia bărbatului.

De altfel, autorităţile au confirmat faptul că se fac verificări a situaţiei militarilor în rezervă, însă sub pretextul că se “actualizează baza de date, fără nicio legătură cu o stare de pericol iminentă”.

Deşi unii s-au speriat de primirea notificării, alţi bărbaţi nu se gândesc la un pericol real de război. “E ceva normal, chiar dacă e neoficial, trebuie să avem o evidenţă. Până nu zice ‘haideţi la război’, nu se întâmplă, nu. Nu mi-e frică de un război că nu o sa se întample. Oficial, neoficial, cred că trebuiau să facă armata cum era înainte. Nu mi-e teamă de un război, nu cred că se va întâmpla. Sunt optimist din punctul ăsta de vedere”, a precizat un tânăr.


Categorii

America, Armata, Basarabia, Dan Dungaciu, George Friedman/ Stratfor, Germania, Opinii, analize, Rusia, SUA versus Rusia, Transnistria, Ucraina, Ungaria, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE), Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

48 Commentarii la “JOE BIDEN VINE DEGEABA LA BUCURESTI? JOCUL UNGARIEI cu RUSIA in COMPLICITATEA GERMANIEI/ Serghei Lavrov ne pomeneste de “bine”: TOTUL A INCEPUT la Summitul NATO din BUCURESTI/ Ungaria NU vrea TRUPE NATO in Estul Europei, Germania vrea COOPERARE cu Rusia/ Americanii ne prostesc in fata?/ Mai multi REZERVISTI au primit “CHEMARE” la Armata

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: VA RECURGE PUTIN LA ACTIUNE MILITARA PENTRU A-SI SALVA IMPERIUL DE LA PRABUSIRE?/ NATO NU va mobiliza TRUPE in ESTUL EUROPEI - Recomandari
  2. Pingback: Biden la Bucuresti: “SACROSANCTE” ASIGURARI DE SECURITATE, ASCUTIREA “LUPTEI ANTICORUPTIE” SUB , GAZE DE SIST SI … HOMOSEXUALI!/ “Tacerea” suspecta a Rusiei si MEGACONTRACTUL incheiat de GAZPROM cu CHINA [video] -
  3. Pingback: ROMANIA TREBUIE SA SE DESCURCE SINGURA. Concluziile analizelor Stratfor despre ROLUL ROMANIEI in CORDONUL SANITAR anti-Rusia. Friedman: “Interventia [americana] vine mult mai tarziu, DACA VINE VREODATA” - Recomandari
  4. Pingback: DUGHIN a vizitat Romania si s-ar fi intalnit si cu “fete bisericesti”/ OMV semneaza pentru SOUTH STREAM - Recomandari
  5. Pingback: PUSCARIA SALVEAZA ROMANIA? Cazul Voiculescu – semnificatie, implicatii - Recomandari
  6. Pingback: COMANDAMENT NATO IN ROMANIA SI CENTRU DE ANTRENAMENT LA MAREA NEAGRA. E de ajuns? Summitul NATO: triumfalism gaunos vs slabiciuni evidente/ “PACE” IN DONBAS? Cat de solid este armistitiul intre Ucraina si “separatisti” - Recomandar
  7. Pingback: ARMISTITIU INTRE MARILE PUTERI IN SIRIA. Cat de durabil?/ Analistul american R. KAPLAN crede ca e bine sa ne tinem departe de MOLDOVA, de SCHENGEN si de ZONA EURO/ Romania achizitioneaza RADARE si AVIOANE AMERICANE de zeci si sute de milioane de euro/ BRE
  8. Pingback: ARMISTITIU INTRE MARILE PUTERI IN SIRIA. Cat de durabil?/ Analistul american R. KAPLAN crede ca e bine sa ne tinem departe de MOLDOVA, de SCHENGEN si de ZONA EURO/ Romania achizitioneaza RADARE vechi si AVIOANE AMERICANE second-hand de zeci si sute de mil
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare