JOE BIDEN VINE DEGEABA LA BUCURESTI? JOCUL UNGARIEI cu RUSIA in COMPLICITATEA GERMANIEI/ Serghei Lavrov ne pomeneste de “bine”: TOTUL A INCEPUT la Summitul NATO din BUCURESTI/ Ungaria NU vrea TRUPE NATO in Estul Europei, Germania vrea COOPERARE cu Rusia/ Americanii ne prostesc in fata?/ Mai multi REZERVISTI au primit “CHEMARE” la Armata
ANALIST RUS: NU E MOMENTUL SA IMPARTIM ROMANIA?
România nu are forţa şi importanţa geopolitică să fie implicată în rezolvarea dosarului ucrainean, însă trebuie să aibă un cuvânt de spus în ceea ce priveşte Republica Moldova – spune analistul de politică externă Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice al Academiei Române, într-un interviu pentru cursdeguvernare.ro.
Ţara noastră poate juca rolul de bastion euro-atlantic în regiune, în contextul în care în ţările vecine Rusia are o influenţă considerabilă. Dan Dungaciu mai spune că este important ca SUA să îşi definească o nouă politică pentru regiune.
***
cursdeguvernare.ro: România este la graniţa Occidentului, a Uniunii Europene şi NATO. Ce rol concret i se atribuie României în contextul crizei din Ucraina, acum şi în perioada următoare?
Dan Dungaciu: Sunt două tipuri de roluri pe care România le poate juca: unul este rolul obiectiv – România este unde este, la frontiera cu Ucraina, la frontieră cu Republica Moldova, două zone de potenţial conflict din perspectiva următoarelor evoluţii. În al doilea rând, este un rol subiectiv.
În România, din păcate, în această dualiatate nefericită, poziţionarea subiectivă a fost întotdeauna mai slabă decât cea obiectivă. România nu a reuşit să îşi transforme locaţia geografică în poziţie strategică. Noi am avut poziţie, dar nu poziţionare.
Din 2007 încoace, România nu a mai ştiut de ce s-a integrat în Uniunea Europeană. Avea două posibilităţi – să devină semnificativă economic, un campion regional, prin companii active şi cu pondere, sau să profite de poziţionarea strategică. Din păcate, nu a reuşit în niciuna dintre cele două coordonate.
Economic, dacă ar fisă enumerăm câteva corporaţii româneşti cu pondere în regiune, am avea mari dificultăţi.
Pe dimensiunea strategică, dacă ar fi să enumerăm câteva poziţionări senificative, am avea din nou anumite dificultăţi. Am fost secunzi.
În momentul acesta, se joacă aceeaşi miză. Depinde cum o face , cum îşi joacă poziţia, cu ce oferte de poziţie vine, cu ce mesaje şi planuri. Dar asta nu înseamnă că poate face orice. Dar ceva poate face.
În privinţa Ucrainei, un actor ca România nu poate fi în formatul de negocieri, deşi ar trebui, ca stat de frontieră. Aşa cum nu este nici în formatul pentru Transnistria.
Dar poate fi luată în seamă în ceea ce priveşte expertiza pentru Ucraina. În R. Moldova, la fel.
Cele 3 plus 1 variante de lucru privind evoluțiile în regiune
cursdeguvernare.ro: Este România în măsură să ofere această perspectivă, această viziune strategică?
Dan Dungaciu: Sunt două poziţii care circulă acum.
Prima – Ipoteza aici este că ceea ce se petrece acum, sub ochii noştri, este o surpare a sistemului internaţional de după 1989, unii zic că de după 1975, o încălcare gravă a inviolabilităţi frontierelor etc. Criza din Ucraina înseamnă dispariţia unui sistem. România ar trebui să aibă o poziţie mult mai ascuţită, de genul celei a Poloniei şi a statelor baltice, plecând de la premisa că Rusia nu se va opri unde s-a oprit, că va putea interveni militar şi dincolo de frontierele Ucrainei şi că, în perspectivă, va putea ameninţa militar chiar şi statele membre NATO. Este o poziţie mai radicală, militarizantă. S-a spus la un moment dat că România trebuie să îşi organizeze trupele la graniţă în aşa fel încât să fie parte a unei viitoare conflagraţii, a unei confruntări pe care nu o putem evita. România ar trebui, în acest scenariu, să devină acum, după declanşarea crizei, o a doua Polonie.
Este a doua poziţie, care pleacă de la premise mai realistă, în opinia mea, după care criza din Crimeea nu a generat distrugerea sistemului, ci este mai degrabă consecinţa lipsei de sistem pe care am avu-o cel puţin după 1989. Frontierele s-au schimbat, argumentele la fel, reunificarea germană din 1990, spargerea fără acordul ambelor părţi din fost Iugoslavie, despărţirea de catifea din Cehoslovacia, Kosovo ca ultimă consecinţă a Iugoslaviei, Georgia în 2009 etc. Deci nu asistăm la un caz chiar fără precedent, chiar dacă e necomfortabil să admitem asta. În fond, dacă exista un sistem, de ce o parte din UE recunoaşte Kosovo, alta, nu? E clar că privim la lucruri diferite….
Pe acest fundal, ipoteza este că Rusia nu va merge mai departe militar decât, eventual, din accident, căci escaladarea conflictelor te poate duce unde nu te gândeai. Dar eu nu cred în ipoteza înaintării Rusiei. Plecând de la ideea rezonabilităţii actorilor, Rusia se va opri cam unde se opreşte astăzi.
A luat Crimeea, e suficient de vandabilă anexarea în Occident ca să nu stârnească mari animozităţi şi va menţine Ucraina în tensiune, prin încurajarea tacită a Estului rusofil şi rusofon, adică îşi va îndeplini obiectivul de la început. Care nu era să invadeze state NATO, ci să ţină Ucraina în afara spaţiului occidental, aşa cum vrea să facă şi cu Republica Moldova.
Dacă plecăm de la ipoteza că Rusia a acţionat raţional, a văzut cum pleacă Ucraina spre Occident, este pe cale să semneze la Vilnius, şi şi-a spus că este ultimul tren care trebuie prins. Dacă nu urcă în el, adică nu blochează acum, şi Ucraina merge spre UE şi, la un moment dat, spre NATO, ca să iei Ucraina înapoi trebuie să intri în conflict cu UE şi NATO.
Şi asta nu poate face. Şi Rusia a decis că acela a fost momentul. A aruncat un harpon, a prins Crimeea şi o ţine puternic, a aruncat al doilea harpon în Ucraina de est şi o ţine la fel de puternic. În rest, dată fiind componenţa etnică diversă şi statutul de “stat sfâşiat al Ucrainei”, criza vine de la sine…
Dacă mergem pe această ipoteză, eu cred poziţia României nu ar trebui să fie una combativă, de genul puneţi militarii la frontieră, ca va invada o ţară NATO. România trebuie să fie activă în modul în care se redesenează zona, în condiţiile în care nu va fi război. Şi asta va fi mult mai complicat. România trebuie să se pregătească mai mult nu în ceea ce priveşte ce se întâmplă, ci ce se va întâmpla. Atunci să sperăm că vom fi şi noi întrebaţi, iar când vom fi întrebaţi, să sperăm că vom avea şi răspunsuri…
cursdeguvernare.ro: De ce?
Dan Dungaciu: Plecând de la ipoteza că Rusia vrea să oprească Ucraina şi Republica Moldova, şi că ruşii sunt foarte prezenţi pe teren în ambele ţări, există practic trei variante:
Una, teoretică: Ucraina va rezista, Republica Moldova, la fel, vor păşi nederanjate spre Vest şi vor intra în spaţiul european. O variantă cel puţin hazardată şi exagerată.
A doua: că lucrurile vor rămâne în “transnistrizare”, adică Republica Moldova blocată cu Transnistria, care nu vrea apropierea de vest, şi o Ucraină blocată de est, care nu vrea în Europa. În sensul în care în 25 mai, bucăţi mari din Ucraina nu vor vota, ar urma delegitimarea alegerilor prezidenţiale şi vor urma negocieri cu cerinţe maximale: federalizare sau autonomie extinsă, Kievul nu vrea, şi se intră în scenariul din Republica Moldova.
Sau a treia: Şi Ucraina, şi Republica Moldova acceptă federalizarea. Adică ceea ce le oferă Federaţia Rusă. Parcursul euroatlantic e blocat, Rusia câştigă, o parte din Occident consideră că nu pierde. Vom avea de-a face cu un soi de condominium ruso-occidental.
Aceste trei posibilităţi vor trebui să genereze un plan de gândire B. Nu este vorba despre război cu Rusia, dar ce are de spus România în aceste context ar trebui să conteze, cel puţin pe relaţia cu Republica Moldova.
Caci apare acum încă o posibilitate, cea de-a patra: se va opta pentru o redesenare radicală a frontierei estice, în sensul în care Occidentul decide să salveze ceea ce se poate salva de aici: Moldova fără Transnistria, iar în cazul Ucrainei, Kievul fără ceva, nu ştim încă exact ce anume, deşi în cazul Ucrainei este mai complicat decât pentru R. Moldova.
Aici România va avea mult de lucrat, pentru că interesul ei principal nu este Ucraina, ci Republica Moldova.
Şi în acest al doilea scenariu în care războiul cu Rusia se amână sau nu va avea loc, problema României nu este să fie doar contondentă faţă de Rusia în ceea ce priveşte Ucraina, precum Polonia, ci să fie activă şi inteligentă în raport indirect cu Rusia, pe direcţia Republica Moldova. Asta va fi marea miză.
Ucraina este un război prea mare pentru România, este un război pe care nu îl poate duce: nu are nici poziţia internaţională, nu e calificată nici la negocieri, dar pentru Republica Moldova ar trebui să spună răspicat că interesul pentru cetăţenii de acolo este aducerea lor în spaţiul euro-atlantic.
Iar în această luptă foarte puternică, de a aduce o bucată de Moldova în spaţiul euro-atlantic sau a o menţine pe toată în siajul Rusiei, va trebui la un moment dat să se ia o decizie. Iar ea nu se mai poate amâna mult.
Ideea de acum că Republica Moldova nu se poate integra în UE cu problema transnistreană, fără rezolvarea conflictului transnistrean, adică, înseamnă că ai pus dosarul integrării Moldovei în UE pe masa Kremlinului. Şi nu este o soluţie. Iar după semnarea Acordului de asociere din iunie cu UE, cred că va începe o confruntare în R. Moldova care ne va aduce aminte de iarna anului 2003, respective momentul Memorandumului Kozak de la Chişinău… Atunci Chişinăul a rezistat.
Dar acum va fi greu: migranţii moldoveni din Rusia, embargo economic, revolte în Comrat, Transnitria, republici artificiale transfrontaliere etc. Odessa este din această perspectivă un bastion important, dar eu cred că România trebuie să se uite mai puţin la ce face Rusia, că oricum nu poate controla, să se uite la ce poate propune ea…
cursdeguvernare.ro: Când vorbeam despre rolul României, mă gândeam nu doar la cel asumat, ci mai degrabă la cel conferit. Ne-a fost greu să ne asumăm şi să ne formulăm un rol, a fost mai degrabă în obişnuinţa noastră să jucăm unul conferit.
Dan Dungaciu: De acord. Sigur că de fiecare dată majoritatea decizilor ţin de acest scenariu, ni se dă o sarcină, întrebăm ce să facem. Dar nu trebuie să fie doar aşa. Mai ales că eu văd o dificultate în abordările europene, chiar americane faţă de acest spaţiu. Nu trebuie să fii suficient de inteligent să îşi dai seama că soluţiile sunt limitate. Care sunt ele, să îi scoţi Rusiei influenţa din Ucraina?
Foarte dificil, pentru că – ne place sau nu – Ucraina este un stat sfâşiat între două atitudini, Republica Moldova la fel: unii trag spre Est, alţii spre Vest. Cu o prezenţă soft power a Americii aproape nesemnificativă, în ambele ţări.
Noi am fost pro-americani din instinct şi asta ne-a salvat [?!], chiar în pofida politicienilor. Dar nici cei din Ucraina, nici cei din R. Moldova nu sunt pro-americani din instinct. Pentru că ei, jumătate dintre ei, îşi gândesc viitorul în raport cu Federaţia Rusă. Suntem într-o situaţie inedită. Din păcate nici românii-moldoveni nu sunt pro-americani, nu au fost niciodată.
Faptul că trece Joe Biden pe acolo şi se vede cu premierul, e altceva. A doua zi lucrurile se termină şi sunt ca şi când nu s-ar fi întâmplat. Discuţia despre NATO nu există în Republica Moldova, nimeni nu vrea, asta cu rare excepţii, chiar dintre proeuropeni, deci Rusia pe teren e mult mai activă şi mai prezentă.
Or ce poţi face să scoţi Rusia de acolo? Că nu vei intra în război să faci asta sau să-i reduci influenţa. Este foarte greu să iei nişte decizii referitor la Rusia, nu discutăm acum despre o zonă cu opţiuni clare, nu avem acum aşa ceva. Aici este posibilitatea în care România să spună: daţi-mi o sarcină, dar fiţi atenţi şi la această versiune. Să salvăm din Republica Moldova ce se poate salva. Spaţiul dintre Prut şi Nistru. Eu cred că proiectul strategic de ţară al României acesta este: unde va fi trasată pe viitor frontiera euroatlantică? Pe Prut sau pe Nistru.
Jocul la două capete nu ajută, nu e timp de nuanțe
cursdeguvernare.ro: Dar vedeţi un câştig al României din această situaţie regională? Este o ipoteză vehiculată în ultima vreme.
Dan Dungaciu: România a câştigat întotdeauna din asemenea situaţii [?!]. Geopolitica este o ştiinţă pe care o practică puterile mari. Noi, statele mici, învăţăm geopolitica pentru a şti la ce să ne aşteptăm şi să înţelegem ce fac puterile mari, să vedem ce ni se poate întâmpla, asta este condiţia statului mic.
Or un stat mic, fără putere pe scena internaţională, poate doar să fructifice, prin elitele lui, un context favorabil.
cursdeguvernare.ro: Suntem capabili să fructificăm acest moment? Şi în ce mod?
Dan Dungaciu: Ca să ne poziţionăm ca actor semnificativ şi credibil, o putem face în două moduri:
să întărim poziţia României ca avangardă euro-atlantică în raport cu Rusia – iar aici trebuie să fie poziţii foarte clare exprimate de liderii politici români, iar, în al doilea rând, să putem convinge partenerii occidentali că România trebuie să fie parte a soluţiei de securitate în regiune, în special în privinţa R. Moldova. Asta e tot ce putem face noi.
Jocul la două capete, ambiguităţile nu ajută în acest moment, pentru că nimeni nu are timp de nuanţe. Oamenii percep declaraţiile destul de simplu, este o zonă de conflict, nu ai timp să cauţi nuanţele, notele de subsol sau părţile de contract care se scriu cu litere mici.
Este nevoie de un radicalism temperat la Bucureşti, nu de genul polonez sau al ţărilor baltice, chiar dacă tragem la aceeaşi căruţă, ca să spun aşa, care să răspundă la ce se va întâmplă după 25 mai, pe gândirea cu un pas înainte.
Ce se întâmplă dacă începe o criză în Republica Moldova? Asta e întrebarea pe care trebuie să ne-o punem cu precădere noi, cei din România. Polonezii avertizează despre prăbuşirea Ucrainei, noi trebuie să facem asta referitor la R. Moldova. E stupid să vorbim în continuare despre R. Moldova ca şi cum criza din Ucraina nu a avut loc…
cursdeguvernare.ro: Vorbiţi despre ambiguităţi, de ce există o senzaţie că decidenţii politici din România conturează, prin declaraţiile lor, o poziţie cel puţin ambiguă a României?
Dan Dungaciu: Este un lucru foarte grav asta, percepţiile creează realităţi. Eu nu cred că România stă într-o ambiguitate faţă de zona euroatlantică sau chiar faţă de americani. Nu văd asta. Dar e dept că uneori mesajele sunt nu doar eronate, ba chiar ridicole. La noi sunt trei elemente care agravează acest tablou ambiguu:
primul – tranşeele săpate între elitele noastre în ultimii 10 ani sunt atât de profunde încât nici combatanţii nu se mai zăresc între ei. Noi trăim într-o societate cu tranşee, este foarte greu să găseşti coerenţa în ea. Iar acest război macină tot.
Avem anul acesta şi alegeri, avem şi o criză regională. Rezultatul este că în aceste tranşee generate de alegeri şi pe ura care există în acest moment în România, ura personală, se personalizează şi decizia de politică externă. Devine personalizată, asta e marea tragedie.
Poziţia faţă de Republica Moldova cine o susţine? A, atunci eu trebuie să spun altceva. Cine e partenerul preşedintelui în Republica Moldova, atunci al meu trebuie să fie altcineva. Convocăm CSAT-ul, unul spune nu, celălalt spune da. Iar în această personalizare, România îşi consumă energii enorme.
A fost o greşeală faptul că i s-a răspuns lui Dmitri Rogozin: Ești stat NATO, nu începi tu războiul cu Rogozin
cursdeguvernare.ro: Dar percepţia externă care este: suntem în parteneriat strategic cu SUA, suntem membri ai UE? Nu poţi mereu să fii contra mesajului adversarului tău politic intern, pentru că mesajul de politică externă nu este neapărat pentru mediul intern.
Dan Dungaciu: Aceste mesaje mediocre au fost date în raport cu alte mesaje mediocre la care s-a răspuns. La noi disputa a fost legată de mesajele lui Rogozin. O prostie.
Rogozin este un personaj politic din Federaţia Rusă specifică ei. Nu este un personaj prost, nu pentru că nu trebuie să fii prost să faci pe deşteptul, ci pentru că nu poţi ajunge în establishmentul rus pe poziţiile pe care a ajuns el. Este clar că are un grup de susţinere şi că nu e prost. Doar joacă un rol.
cursdeguvernare.ro: Şi are şi un rol, altul decât cel despre care vorbea preşedintele, de bufon al lui Vladimir Putin?
Dan Dungaciu: Vedeţi, să fii ambasadorul Rusiei la NATO înseamnă să ai o poziţie care este printre cele cu cea mai mare vizibilitate mediatică în Rusia. El trebuie să dea mesaje, de asta îl vezi atât de des la televizor. E un purtător de mesaj acreditat de Kremlin, dar de un tip special.
Prin formula lui personală are cam două tipuri de mesaje: unele umorale, în care spune ce îi trece prin stomac, nu prin minte, dar la un moment dat sunt şi mesaje instituţionalizate.
Mesajele importante sunt cele care aruncă nişte ipoteze enorme pe masă – agresivităţi, viziuni, strategii ale Rusiei – la care diverşi actori intră în joc şi reacţionează la ele.
Pe urmă vine zona serioasă a diplomaţiei ruseşti, Ministerul de Externe şi preşedintele, şi le foloseşte scoase din context. Şi spun: „dar poziţia lui X sau Y a fost la un moment dat…” Nu mai contează că X sau Y se certa cu Rogozin. Este unul dintre rolurile pe care Rogozin le joacă.
Al doilea este de a contura o imagine a Rusiei de genul: ce ar fi dacă Rogozin ar fi preşedinte, ce nenorocire ar fi. Ce bine e cu Putin, care e rezonabil. Este o oglindă deformată în care Putin pare frecventabil. Ei au această strategie. Şi atunci joacă un rol în parteneriat, în care Putin pare un tip aproape ca noi.
Şi al treilea rol este unul intern, pe care noi nu îl vedem. El apare des la televiziunile ruseşti, dă mesaje şi arată poporului rus cât de puternică este Rusia – „Uite dom’le ce le spune la NATO”. Un om care stă în faţa NATO şi îl persiflează.
Indiferent ce rol a avut în ceea ce a spus despre România, nu trebuia reacţionat.
cursdeguvernare.ro. Cum trebuie privit episodul Rogozin?
Dan Dungaciu: Eu cred că nu trebuia reacţionat aşa. Nici la nivel instituţional, nu trebuiau să aibă o reacţie de gen comunicat de presă, trebuia să fie maxim un mesaj pe Twitter, de la nivelul unui omolog al lui, nici la nivel personal, al preşedintelui şi al altor oficiali. Pentru că asta vrea Rogozin. A terminat cu preşedinte, îl ia în primire pe premier. Se distreză…
Asta este zgura situaţiei foarte importante la care asistăm. Şi ne-am băgat şi noi în toată mizeria asta şi, din nefericire, toate contondenţele s-au desfăşurat doar pe această zgură, la un nivel jos. Dacă occidentalii fac o diferenţă între ce face România şi ce spune România, poate că circumstanţele atenuante ar fi că şi preşedintele, si premierul au început să se certe pentru nebunul care a aruncat o piatră în apă. Şi ei au sărit să o scotă, din motive de campanie.
Preşedintelui îi convine, pentru că asta îl ţine în prim-plan. Premierul Ponta, la rândul lui, dorind şi el să devină preşedinte şi să preia frâiele securităţii naţionale, vrea şi el să fie şef de stat. Dar acestea sunt declaraţii iresponsabile: să dobori sau să scoţi avionul de vânătoare împotriva avionului lui Rogozin.
Sunt declaraţii iresponsabile, pentru că România este stat NATO, nu începi tu războiul cu Rogozin. Mai ales că nici până în momentul în care vorbim noi nu există nicio reacţie a ministerului de externe al Federaţiei Ruse. Şi nu va veni niciodată.
Reacţiile diplomaţiei româneşti sunt lipsite de sofisticare – şi poate ruşii se amuză acum de această simplitate – şi nu au decât o scuză: că bătălia asta internă ne-a cam luat minţile. Altă explicaţie eu nu găsesc.
cursdeguvernare.ro: Există ideea că s-ar construi o zonă de „fortificaţie” în faţa Rusiei, pe linia Polonia-România-Turcia. Iar dumneavoastră vorbeaţi recent despre un „istm ponto-baltic”. Coincid cele două idei, în concepţie şi în geografie?
Dan Dungaciu: Deocamdată, ideea de punte despre care s-a tot discutat nu există. La noi a fi punte înseamnă să te calce toţi în picioare. Ideea lor – Ucrainei, Republicii Moldova – că vor să fie punte , cum spunea Kucima, „viţelul care să sugă de la două vaci”, a fost o idee perdantă. Sunt ca femeile acelea îndrăgostite de bărbatul care le bate, la început suportabil, ele nu reclamă niciunde – nu vedeţi că statul RM nu a dat niciodată în judecată Rusia? -, apoi tot mai rău, dare le nu mai sunt foarte credibile, că nu au făcut nimic până atunci…
Ele iubeau Rusia, deşi Rusia le persecuta sistematic. Acum Rusia le-a şi luat bucăţi de teritoriu şi nu mai ştiu ce să facă: nici nu ar pleca de acasă, dar nici nu ar mai sta cu bătăuşul în casă. 20 de ani au mers pe ideea că dacă ţarul cel bun va afla ideea lor – dar oameni ca Jirinovschi sau Rogozin îi împiedică – s-ar rezolva problema. Asta a fost şi ideea Republicii Moldova. Să meargă la Putin şi Putin le va da Transnistria.
Ceea ce e de o naivitate profundă. Republica Moldova a pierdut Transnistria de 20 de ani, dar tot iubeşte Rusia şi pe Putin. Sindromul Stockholm este o joacă de copii pe lângă ce se întâmplă acolo. Şi stau într-o situaţie în care nu au nicio soluţie, mai ales că sună ceasul lui iunie 2014, când se va semna Acordul, dar şi a lui 30 noiembrie, parlamentarele… R. Moldova, din păcate, va avea un an greu, iar perspective europeane nu există, încă.
Republicii Moldova maine i se poate întâmpla orice: stă cu privirea îndreptată spre cer şi se roagă să nu i se întâmple nimic. În aceste regiuni geopolitica este, deocamdată, cu sumă nulă – sau eşti cu euro-atlanticii, sau eşti cu Rusia. Ideea de punte nu există.
Cei care au vrut să fie şi cu unii şi cu alţii plătesc acum costuri, iar clasa politică din România pare genială în comparaţie cu eleitele Ucrainei sau a R. Moldova. Cel puţin noi am ştiut de la început cine suntem şi încotro vrem să mergem… Asta n-a permis Pactul de la Snagov, care nu a existat niciunde în Republica Moldova sau Ucraina.
Problema parteneriatului româno-polonez pe Est are această mică problemă: ei se uită la R. Moldova prin intermediul Ucrainei, noi ne uităm la Ucraina prin intermediul R. Moldova… Vom putea concilia poziţiile? Aici e întrebarea reală.
cursdeguvernare.ro: În ce scenariu vedeţi România în perioada următoare, pe această linie de graniţă a UE şi NATO? Se vorbeşte despre o reconfigurare a prezenţei NATO în regiune.
Dan Dungaciu: Suntem frontieră a UE şi NATO. Sigur că descurajare va fi – statele baltice, Polonia, vor împige spre o prezenţă americană mai semnificativă. Şi asta e foarte bine, dar nu e suficient. Ideea e ce faci cu ele, în condiţiile în care ruşii nu ne atacă? Că doar nu faci extinderea UE cu F18 şi puşcaşii marini.
Ce vor SUA?
cursdeguvernare.ro: Ne putem aştepta la baze militare permanente ale SUA/NATO pe teritoriul României?
Dan Dungaciu: Cred că asta va fi pe agendă. Dar totul depinde de cum se va încheia criza din Ucraina.
Suntem în faţa unei crize, nu ştim ce se va întâmpla cu Ucraina, cu Rusia sau dacă se va întâmpla o escaladare, chiar fără voia actorilor. Noi suntem în timpul unei crize, care vizează deocamdată Ucraina, dar care, până în 30 noiembrie când vor fi alegerile parlamentare în Republica Moldova, va viza şi Republica Moldova. Şi atunci rolul României trebuie să fie altul.
Sigur că prezenţa trans-atlantică va fi întărită, dar trebuie văzut ce oferă SUA regiunii astfel încât să fie o contribuţie substanţială. Pentru că una este să aperi frontiera şi alta este să mergi dincolo de frontieră. Problema spaţiului occidental nu a fost că şi-a menţinut graniţa, ci că ea a început să fie dinamică. Occidentul nu ar fi avut probleme cu Rusia sau invers dacă s-ar fi oprit la Ucraina, dar ele au apărut când a vrut să semneze acordul de asociere. Bătălia pentru Est nu este nici pe departe încheiată.
Problemele au apărut când s-a pus problema atragerii acestor spaţii foarte importante pentru Rusia, R. Moldova (cu Transnistria), Ucraina, pentru mentalul rus. Or ele sunt mai importante pentru Moscova decât sunt pentru occidentali. Atunci avem această dificultate. Care va fi pasul următor al extinderii UE? Cum se va face asta? Cu un Parteneriat Estic căruia i s-a făcut déjà parastasul de cinci ani? Avem noi, Vestul, vreun proiect serios de extindere sau devenim, aşa cum este mai cu seamă Vechea Europă, mai indulgentă cu Rusia?
Să vă dau un exemplu de discuţie neserioasă. S-a avansat ca dată de aderare a Moldovei la UE 2019, când România va lua preşedinţia. Dar astea nu sunt discuţii serioase, în primul rând pentru că nu se poate face asta, din mai multe motive. Este vorba despre semnalul dat Balcanilor de Vest, nu sunt fonduri alocate pe bugetul 2014-2020 pentru un nou stat membru, R. Moldova, dar chestiunea nu a apărut întâmplător pe agendă. E şi aici un joc mai subtil, dar care nu trebuie să ne scape.
Despre ea se vorbeşte pentru a evita 2018! Acesta este anul semnificativ, când se fac 100 de ani de la unire, când se va isca o discuţie vie în România, dar nu numai. Stabilind ţinta de aderare 2019 ocultezi importanţa anului 2018…
Dincolo de toate, însă, ca să contruim scenarii, trebuie să ne întrebăm ce vor ceilalţi actori. De pildă, ce vor SUA?
cursdeguvernare.ro: Ce vor SUA de la noi?
Dan Dungaciu: America trebuie să clarifice ce vrea de la regiune. Vrea o revenire în Europa şi cum? Vrea o pace sau, cinic spus, vrea ca actorii de gen Rusia şi UE să se macine la frontieră? Vrea America să rezolve problema aici definitiv şi dacă da, cum? Pe ce formule în relaţia cu Rusia?
Noi trebuie să vedem ce vor marii actori în această zonă. În rest, mare lucru nu putem face.
cursdeguvernare.ro: Ni s-a conturat ce vor? Uniunea Europeană este foarte ambiguă.
Dan Dungaciu: Mie nu-mi este clar şi nu cred că am şti neapărat ce vor. Un semnal clar trebuie însă să dea America. Mai ales apropo de NATO. Dar ce tip de semnal va da? Va reveni aici în regiune, ca în anii 2000, cu ideea de Wider Black Sea Region? Greu de estimat asta… La aceste întrebări trebuie să căpătăm răspunsuri.
Căci, repet, e important cum îşi orientează politica Washingtonul faţă de acest spaţiu, faţă de Rusia şi UE. America a transmis foarte clar UE:“Puneţi bani, noi nu mai punem bani pentru voi, v-am plătit securitatea, fiţi de-acum oameni mari, descurcaţi-vă”. Sunt foarte multe puncte negre pe agendă pentru a şti ce se va întâmpla. Iar dacă e doar după UE, mă tem de scenariul rus, acceptat de unii europeni, al UE economice de la Lisabona la Vladivostok, adică de la Atlantic la Pacific…
Ceea ce trebuie să ne intereseze este nu câtă securitate va primi graniţa de est, deocamdată nu văd probleme, ci cum se va duce frontiera mai departe, dacă se va duce. Pentru că Rusia nu va ataca NATO, ruşii sunt nebuni, dar nu sunt proşti.
Polonia joacă în altă ligă
cursdeguvernare.ro: Cum explicăm atunci retorica poloneză şi dorinţele de a primi asigurări suplimentare, mai mulţi militari americani pe teritoriul lor, în ciuda apartenenţei la NATO şi a articolului 5 care spune clar că orice atac asupra unui stat membru atrage după sine intervenţia tuturor, vorbim despre apărarea colectivă.
Dan Dungaciu: Diferenţa dintre România şi Polonia este că Polonia se uită la Republica Moldova prin prisma Ucrainei, în timp ce România se uită la Ucraina prin prisma Republicii Moldova.
Asta e diferenţa de viziune între români şi polonezi.Ei şi-au concentrat politica asupra Ucrainei. Toată această discuţie viza Ucraina.Implicaţi NATO, implicaţi America, pentru a ne ieşi nouă politica vizavi de Ucraina. Este uman, pentru că dacă ne uităm la iniţiativele Poloniei în zonă, nu au prea ieşit…
Parteneriatul Estic a aniversat cinci ani, dar, de fapt, a fost un parastas, uitaţi-vă cum arată statele din parteneriat. Este un eşec fundamental. A fost o politică greşită. Belarusul, o altă politică asumată, s-a dus, Ucraina, la fel. Ministrul de externe polonez a spus în Piaţă: semnaţi sau muriți. A fost o mare greşeală. Vilnius a fost un mare eșec, unde s-a mai văzut ca UE să strângă atâtea state pentru două parafări? A venit apoi momentu eşecului din Maidan.
UE a funţionat ineficient, deseori cu evaluări greşite, iar polonezii fac o politică în numele unui mandat enorm pe care l-au primit, pentru că Polonia joacă în altă ligă decât România, este în liga mare, fiind acreditată cu foarte multă încredere.
Ne uităm doar la triunghiul Weimar – Germania, Franţa, Polonia- ia întrebaţi-i pe polonezi dacă ar fi de acord să fie, aşa cum ar fi logic, un patrulater care să conţină şi România? Niciodată nu vor fi de acord. Ei au avut de la început o altă poziţie şi o altă poţiţionare. Noi, spre deosebire de ai, am avut doar poziţie… Eu sunt în Weimar, în Visegrad, alături de americani şi de nemţi, la mesele mari de decizie.
Însă succesele nu au prea venit. Şi atunci ei ţin cu disperare ca Ucraina să nu fie un alt eşec. Republica Moldova este o problemă colaterală pentru ei. Şi toată această retorică, să mergem, să luptăm, să îi ţinem în frâu pe ruşi petu că se prăbuşeşte Ucraina ţine de şi o disperare a unei politici care s-a prăbuşit. Eu nu cred că în Polonia oameni rezonabili s-au temut că ruşii atacă Polonia, dar e clar că iau personal chestiunea eventualei prăbuşiri a Ucrainei…
Dacă nu anunţă o nouă politică pentru regiune, Joe Biden vine degeaba la Bucureşti
cursedguvernare.ro: Cum putem citi desantul american şi al NATO care va avea loc la Bucureşti în următoarele săptămâni?
Dan Dungaciu: Este un turneu pe care îl fac. Eu aş vrea să îl citesc în grila unei altfel de politici pentru Est. Dacă vin şi dau asigurări că lucrurile sunt cum au fost, vin degeaba, mai ales dacă nici nu primesc feed-back inteligent de la partenerii strategici. Noi suntem parteneri mult mai mici, e drept, dar asta nu înseamnă că nu putem să spunem şi noi ceva cu sens apropo de acest spaţiu.
Eu sper să fie un început pentru un proiect şi scenariu de tip B: ce se va întâmpla cu estul, în condiţiile în care politicile de până acum nu au funcţionat.
Aici e marea problemă. Sper să iasă o nouă gândire din asta. Pentru România este importantă o nouă gândire care să vizeze Republica Moldova, ce se va întâmpla cu Moldova în perioada următoare.
Bulgaria e aproape pierdută, despre ce se întâmplă în Ungaria nu vorbește nimeni
cursdeguvernare.ro: Credeţi că aceste vizite au şi un motiv de reasigurare a partenerilor americani privind şi poziţia României, să îşi elimine anumite semne de întrebare?
Dan Dungaciu: Eu am văzut în ultima vreme destule stângăcii, declaraţii greşite, dar nu am văzut semne care să indice faptul că o parte a clasei politice din România o ia spre Rusia sau Eurasia.
Sper că încă România e percepută la nivel de bastion greu de cucerit de către Federaţia Rusă, ca stare de spirit. Nu am văzut semne clare că România vrea să schimbe direcţia.
cursdeguvernare.ro: Der Spiegel vorbea despre temerile guvernului federal german privind influenţa Rusiei, rapoarte ale serviciilor secrete germane indicau faptul că Bulgaria a devenit cap de pod al Rusiei în UE…
Dan Dungaciu: De aceea spun că România este un avanpost. Dacă ne uităm în regiune, Bulgaria este aproape pierdută, dar uitaţi-vă ce se întâmplă în Ungaria. Pe mine mă uluieşte faptul că presa, mai ales cea germană, nu vorbeşte deloc despre ce se întâmplă cu Ungaria.
Este o menajare a Ungariei, vinovată, pentru că ce a făcut Ungaria – mai ales prin atribuirile astea de 15 miliarde de euro companiei echivalente în energia nucleară cu Gazpromul, ca să înţelegem mai bine – fără licitaţie, a introdus Rusia în politica energetică europeană.
Ungaria a adus Rusia la masa negocierilor oricărei politici energetice europene. Este un lucru absolut uluitor.
cursdeguvernare.ro: Se vorbeşte foarte mult despre relaţia partenerială energetică dintre Germania şi Rusia, mai puţin despre Bulgaria şi deloc despre Ungaria.
Dan Dungaciu: Exact. Pe harta aceasta a influenţelor ruse, sigur că asupra Bulgariei are o influenţă foarte mare, în Ungaria o influenţă extrem de mare. Orban crede că face un joc inteligent, dar când dansezi cu diavolul, de fapt diavolul dansează cu tine. Ungurii se pun la dispoziţia Rusiei, a făcut asta mereu, când Rusia are nevoie de ei. Este o paradigmă a politici ungare în secolul XX şi XXI. Aşa se explică şi prezenţa masivă a diplomaţilor unguri la Chişinău. De fiecare dată când Uniunea Europeană pune reprezentant la Chişinău, întreabă Moscova, chiar şi pe canale nediplomatice. La un moment dat, au fost la concurenţă un ungur cu un baltic, şi Rusia nu l-a preferat pe baltic, ceea ce spune multe.
De aceea România trebuie să rămână un bastion euro-atlantic fundamental aici. Să discute cu Rusia? Fireşte. Dar cu cei care contează acolo şi de pe poziţiile unui parener strategic al SUA. Nu există temeri suficient de probate prin care o categorie din factorii de decizie români să încline spre Moscova. Deocamdată eu nu am acest sentiment.
***
Dan Dungaciu este directorul Institutului de Ştiinţe Politice al Academiei Române şi Preşedintele Fundaţiei universitare a Mării Negre. Sociolog şi expert în geopolitică, Dan Dungaciu este specializat pe spatiul estic, cu expertiză pe Republica Moldova. A fost consilier al preşedintelui Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, şi secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe din România.
Actuala criza ucraineană îşi are originile în summitul NATO de la Bucureşti, desfăşurat în 2008, când s-a stabilit că Ucraina şi Georgia vor deveni membre ale Alianţei Nord-Atlantice, afirmă, într-un interviu acordat Bloomberg TV, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, citat de Mediafax.
Serghei Lavrov: Poate garanta Occidentul drepturile etnicilor ruşi, români, maghiari din Ucraina?
Întrebat dacă Ucraina poate deveni membră a NATO, Lavrov a răspuns:
“Aceasta nu ar fi doar o problemă pentru poporul ucrainean şi pentru NATO, aceasta ar fi o problemă şi pentru Rusia, pentru că am semnat o serie de acorduri cu state NATO conform cărora, iniţial, Alianţa nu se va extinde, apoi, după ce s-a extins contrar acordurilor, că nu vor fi forţe combatante substanţiale pe teritoriile noilor
“Din punctul meu de vedere, totul a început mult mai devreme, în anii 1990, când NATO a stabilit că – în pofida tuturor declaraţiilor despre sfârşitul Războiului Rece şi despre faptul că nicio parte nu l-a câştigat – Alianţa se poate considera un câştigător; dar în termeni practici, criza actuală a început, seminţele acestei crize au fost sădite în anul 2008, în aprilie, în timpul summitului NATO de la Bucureşti, când liderii NATO au afirmat, în declaraţia finală, că Georgia şi Ucraina vor deveni membre ale Alianţei”, a explicat Lavrov.
“Peste câteva luni, preşedintele georgian Mihail Saakaşvili, care a primit cu multă emoţie acest anunţ dată fiind personalitatea sa, a decis că are mandatul de a invada propriul popor şi că poate rezolva prin forţă conflictul din Osetia de Sud. În mod clar, a fost motivat de aceste promisiuni făcute de NATO. Referitor la acest aspect, cum se întâmplă acum în Ucraina, Saakaşvili, imediat după ce a făcut acest lucru, a început să distrugă monumente ale eroilor din al II-lea Război Mondial. Acest curent neofascist este foarte vizibil în contextul invitaţiilor de aderare la NATO, în contextul politicilor celor care cred că Ucraina trebuie să adere la NATO”, a argumentat şeful diplomaţiei ruse.
În acelaşi interviu acordat Bloomberg TV, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a evitat să răspundă dacă Rusia intenţionează să anexeze alte regiuni din Ucraina, condiţionând evoluţia situaţiei de respectarea drepturilor etnicilor ruşi, români şi maghiari de pe teritoriul ucrainean,
Întrebat dacă Rusia poate garanta că regiunile din estul şi sudul Ucrainei nu vor fi anexate, Lavrov a răspuns:
“Poate Occidentul garanta că drepturile comunităţilor vorbitoare de limbă rusă, că drepturile etnicilor ruşi, că drepturile etnicilor maghiari, cele ale etnicilor români [pomeneste doar de etnici romani si nimic de cei moldoveni – l-o fi tradat inconstientul legat de minciuna propagandistica sovietica a celor doua popoare… – n.n.], polonezi şi ale altor minorităţi care trăiesc în Ucraina vor fi garantate? Ne poate garanta cineva că actuala coaliţie (proeuropeană – n.red.) de la Kiev nu va susţine idei neonaziste, aşa cum face în prezent”, a răspuns Lavrov, acuzând Occidentul că susţine Administraţia “antirusă şi antisemită” de la Kiev.
“În acest context, cred că nu trebuie să pornim de la premise artificiale, ipotetice că cineva ar urma să invadeze pe altcineva, ci de la problema substanţială a modului în care se vor simţi aceste comunităţi”, a argumentat şeful diplomaţiei ruse.
- Mediafax:
Janos Martonyi: Nu este necesară suplimentarea trupelor la frontierele de est ale NATO
Ministrul ungar de Externe, Janos Martonyi, consideră că nu este necesară sporirea efectivelor la frontierele de est ale Alianţei Nord-Atlantice, în contextul crizei din Ucraina.
“Nu credem că este necesară o suplimentare a trupelor în această situaţie, deciziile corecte vor fi luate la momentul potrivit”, a declarat Janos Martonyi la seminarul pe teme de securitate GLOBSEC 2014, care se desfăşoară la Bratislava.
“În Ucraina este necesară o soluţie politică exhaustivă, criza nu poate fi soluţionată prin arme”, a spus Martonyi.
“Cel mai important lucru este menţinerea dialogului între cele două părţi, iar acest dialog deja a început”, a insistat şeful diplomaţiei ungare.
Angela Merkel: Cooperarea cu Rusia trebuie să continue pe termen mediu şi lung
Cooperarea strânsă cu Rusia trebuie să continue “pe termen mediu şi lung”, dar este necesar “un minim de valori comune”, afirmă cancelarul Germaniei, Angela Merkel, citată de AFP.
“Sunt convinsă că, pe termen mediu şi lung, cooperarea strânsă cu Rusia trebuie să continue. Acest lucru necesită un minim de valori comune care să se reflecte la nivel politic”, declară Merkel într-un interviu acordat Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ).
Merkel a exclus orice responsabilitate a Uniunii Europene pentru izbucnirea crizei din Ucraina, respingând astfel o idee evocată de fostul cancelar Gerhard Schröder.
“Nu trebuie să uităm faptul că fostul preşedinte ucrainean Viktor Ianukovici avea în vedere de mult timp semnarea unui acord de asociere cu UE. S-a răzgândit în ultimul moment (…). Pe toată durata negocierilor, UE a făcut oferte de cooperare Rusiei”, a amintit Merkel.
Preşedintele Gazprom Aleksei Miller a scăpat de sancţiuni UE prin lobby-ul unor grupuri energetice
Preşedintele gigantului rus Gazprom, Aleksei Miller, a reuşit să scape în ultimul moment de sancţiunile impuse de către UE, în urma unor acţiuni de lobby, la Bruxelles, ale mai multor companii europene în domeniul energetic, scrie cotidianul economic Vedomosti în ediţia de joi, citând surse.
Uniunea Europeană (UE) a extins luni lista cu persoane vizate de sancţiuni din cauza crizei din Ucraina, adăugând 13 nume pe ea.
Iniţial, Aleksei Miller, preşedintele-director general al Gazprom, figura pe această nouă listă, dar o serie de grupuri europene au insistat pe lângă Guvernele lor pentru ca acesta să fie scos de pe listă, argumentând că aceste sancţiuni vor complica în mod considerabil activitatea cu gigantul rus, care este un actor incontestabil pe piaţa europeană, a declarat un bancher în domeniul investiţiilor apropiat de firme cu activitate în sectorul energetic.
“Nu a fost uşor să ne facem auziţi de către autorităţi, a fost necesar să dăm numeroase telefoane pentru a obţine o reacţie”, a declarat, de asemenea, pentru ziar, reprezentantul unei firme europene, sub protecţia anonimatului.
Potrivit acestei surse, grupuri franceze, germane şi taliene au acţionat în favoarea lui Miller. Contactat de către Vedomosti, un purtător de cuvânt al grupului Total a declarat că nu ştie dacă societatea a insistat pe lângă lideri europeni pentru a-l scăpa de sancţiuni pe Miller. GdF, Shell, E.On, Enel, BP, OMV şi Gazprom au refuzat să comenteze. UE importă un sfert din gazele naturale pe care le consumă din Rusia, iar o serie de grupuri au încheiat acorduri cu Gazprom pentru a exploata resurse în Rusia, urmând modelul anglo-olandez Shell.
Putin: Rusia nu a primit o propunere concretă din partea UE privind datoriile Ucrainei pentru gaze
Preşedintele rus a afirmat joi, într-o scrisoare adresată liderărilor europeni, că Rusia nu a primit nicio propunere concretă din partea UE referitoare la datoriile Ucrainei pentru gaze, el cerând acestora o implicare mai activă.
“Din păcate, nu am primit nicio propunere concretă pentru stabilizarea situaţiei şi pentru ca Ucraina să îşi poată respecta obligaţiile contractuale şi să asigure un tranzit fiabil al gazelor”, a afirmat Putin.
Preşedintele rus şi-a exprimat speranţa că oficialii Comisiei Europene vor participa mai activ la dialog, pentru a se ajunge la o soluţie echitabilă, care să contribuie la stabilizarea economiei ucrainene. Putin a spus că rămâne deschis în această problemă, subliniind însă că Ucraina trebuie să plătească în avans pentru livrările de gaze, începând din luna iunie.
“Decizia este determinată de datoriile de 3,5 miliarde de dolari acumulate de Ucraina pentru gazele primite, din cauza dificultăţilor financiare”, a arătat liderul rus.
Putin a explicat că Gazprom nu a încasat nicio plată pentru gazele livrate Ucrainei în 2013 şi 2014, chiar dacă această ţară a primit o primă tranşă de 3,2 miliarde de dolari din împrumutul aprobat de FMI.
Autorităţile de la Moscova au avertizat că pe 3 iunie vor opri livrările de gaze destinate Ucrainei, dacă autorităţile ucrainene nu vor plăti în avans, până pe 2 iunie, 1,66 miliarde de dolari pentru luna viitoare. O astfel de măsură ar putea afecta livrările de gaze destinate Uniunii Europene, aşa cum s-a întâmplat în 2006 şi 2009. Uniunea Europeană importă circa un sfert din necesarul de gaze din Rusia, din care jumătate tranzitează Ucraina.
Doar o treime dintre alegătorii din estul Ucrainei sunt dispuşi să voteze la scrutinul prezidenţial
Doar o treime dintre alegătorii din estul rusofon al Ucrainei, devastat de o insurgenţă separatistă sunt dispuşi să participe la alegerile prezidenţiale din 25 mai, potrivit unui sondaj publicat joi, care îl plasează pe prooccidentalul Petro Poroşenko în poziţia de mare favorit.
“Din nefericire, situaţia este de aşa natură în prezent că doar 36 la sută dintre alegători sunt pregătiţi să meargă la urne”, a declarat pentru AFP Valeri Hmelko, directorul institutului de sociologie Kmis comentând ultimul sondaj realizat pe un eşantion reprezentativ de 2.022 de persoane.
Potrivit acestei anchete, 32,2 la sută dintre persoanele intervievate nu vor participa la vot, iar 31,5 la sută “nu ştiu pentru cine să voteze” şi vor boicota cel mai probabil scrutinul, potrivit lui Hmelko.
La ultimele alegeri prezidenţiale din 2010, câştigate de prorusul Viktor Ianukovici, înlăturat de la putere în februarie, rata de participare în regiunile Lugansk şi Doneţk a fost de peste 70 la sută. Favoritul cursei este regele ciocolatei, miliardarul Petro Poroşenko, cel care a susţinut făţiş contestarea proeuropeană de la Kiev ce a condus la îndepărtarea de la putere a lui Ianukovici (33,7 la sută), urmat de Iulia Timoşenko, una dintre figurile proeminente ale “revoluţiei portocalii” prooccidentale din 2004 (5,9 la sută). Prorusul Serghei Tighipko se află pe locul al treilea, cu 4,1 la sută.
Două regiuni din est, Doneţk şi Lugansk, sunt în mare parte controlate de peste o lună de insurgenţi proruşi înarmaţi, care au decretat în această săptămână “suveranitatea” acestor teritorii după un referendum privind independenţa, considerat ilegal de Kiev.
Vladimir Putin ştie că Articolul 5 din Tratatul NATO îi protejează pe membrii Alianţei de o invazie terestră, dar nu şi de acţiuni subversive, prin cumpărarea instituţiilor media, a băncilor, a declarat, joi, Robert Kaplan, avertizând România să se ferească de acţiunile Rusiei în următorii cinci ani
“Ceea ce vrea preşedintele rus este o zonă tampon trandiţională în Europa Centrală şi de Est şi în Caucaz. Cu alte cuvinte, el nu vrea să recreeze Pactul de la Varşovia. Acesta a fost prea scump şi de aceea s-a prăbuşit Uniunea Sovietică. El vrea o zonă tampon tradiţională, de influenţă, cuvântul potrivit ar fi finlandizare. Vrea ca în Europa Centrală şi de Est şi în Caucaz să aibă o situaţie similară celei pe care o avea URSS în Finlanda în timpul Războiului Rece, când politica externă finlandeză era, într-o anumită măsură, deţinută de URSS. Li se permitea să fie capitalişti şi democraţi, dar în alte zone nu erau independenţi deloc”, a declarat, joi, la Bucureşti, analistul Stratfor Robert Kaplan, care şi-a lansat, la MAE, volumul “Răzbunarea geografiei”.
Această vulnerabilitate “duce la insecuritate, iar imperiile se formează din insecuritate, din nevoia de a avansa, pentru că, dacă nu avansează, sunt ameninţate din interior”, a explicat Kaplan.
Analistul a subliniat că Ucraina, ca loc de naştere al Rusiei, este mai importantă pentru Moscova decât este pentru Europa şi pentru SUA, astfel că ruşii vor fi “mai agresivi pentru a o păstra”.
Totodată, Kaplan a subliniat că Putin “a calculat probabil corect” că Europa nu va lua “sancţiuni semnificative” împotriva Rusiei, din cauza dependenţei energetice şi a implicării economice în Rusia. “Şi probabil că are dreptate, atât timp cât nu trimite trupe în Ucraina, ceea ce-i puţin probabil”, a spus Robert Kaplan.
“Presupun că Putin, fiind un ofiţer de informaţii, nu un funcţionar plicticos, ştie că Articolul 5 din Tratatul NATO protejează membrii NATO împotriva unei invazii terestre, dar nu protejează membrii NATO împotriva acţiunilor subversive, împotriva activităţii serviciilor de informaţii, împotriva imperialismului prin intermediul companiilor energetice, mai degrabă decât prin intermediul Armatei Roşii. Nu protejează Europa Centrală şi de Est împotriva acţiunilor subversive prin cumpărarea mediei şi a băncilor”, a avertizat analistul american.
“De aceea, cred că provocarea strategică pentru România şi vecinii săi este să se protejeze nu împotriva unei acţiuni imediate a Rusiei, ci împotriva unei acţiuni subversive lente în următorii cinci ani”, a mai spus el.
Robert Kaplan, desemnat în 2011 de către Foreign Policy printre “Primii 100 de gânditori ai lumii””, şi-a lansat la Bucureşti volumul “Răzbunarea geografiei”, anunţând că următoarea sa carte va fi despre România.
La lansare au fost prezenţi ministrul de Externe, Titus Corlăţean, consilierul prezidenţial Iulian Fota, directorul SIE, Teodor Meleşcanu, şi senatorul PSD Mircea Geoană.
Nota noastra:
Ca Rusia are de gand sa creeze zona-tampon aici, sa “finlandizeze”, este limpede, iar aici Kaplan este foarte clar si exact.
Unde intervine un mare semn de intrebare si chiar de ingrijorare este in cealalta parte a analizei sale: Rusia ar vrea sa ne “cucereasca” doar economic, nu ar exista o amenintare militara iminenta si directa. Aici discursul lui se coreleaza cu discursul standard al Departamentului de Stat despre “independenta justitiei”, vulnerabilitatea coruptiei etc.
Pe langa faptul ca se contrazice flagrant cu colegul si seful sau de la Stratfor, G. Friedman, Kaplan vede o amenintare care, in prezent, nu are nicio baza in realitate din urmatoarele motive:
1) Romania este deja cucerita economic de mari companii vestice, inclusiv americane (apropo, atunci cand descriu strategia lui Putin de a prelua controlul unor tari limitrofe si de a le goli suveranitatea de substanta, americanii nu fac altceva decat sa se priveasca in oglinda). Daca SUA si europenii vor sa-si asigure cuceririle economice din tara noastra, trebuie sa inteleaga faptul ca e RESPONSABILITATEA lor. Romanii nu prea au ce face aici, caci parghii de control economic nu mai exista pentru statul roman (decat intr-un mod foarte restrans). Ceea ce inseamna ca, in cazul in care exista vreun risc al infiltrarii rusilor in economia romaneasca, cei care trebuie sa fie avertizati si supravegheati sunt chiar… americanii si europenii, adica marile companii vestice, pentru a nu face blat cu rusii.
2) E cel putin bizar sa vina americanii in Romania pentru a ne vorbi de subversivitatea economica a Rusiei. Kaplan a gresit capitala. Sau capitalele. Ar fi trebuit sa mearga la Budapesta sau la Viena (sediul OMV) sa tina acest discurs, nu in Romania. Da, e adevarat ca Putin aplica aceasta strategie (vezi AICI). Insa asta a aplicat PANA ACUM. Si NU AICI. Americanii si europenii n-au facut nimic pentru Nabucco, au privit pasiv la infiltrarea rusilor in Europa Centrala prin Ungaria si acum vin la noi, zona cea mai libera de rusism, sa ne tina prelegeri.
3) Au trecut 25 de ani de postcomunism. Romania s-a aflat in “zona gri” pana in 2005 si in afara NATO pana in 2004. Am avut si avem o clasa politica putred de corupta, in stil est-european. Si, totusi, aceasta clasa politica, acesti corupti, ne-au aliniat si ne aliniaza definitiv si intr-un mod total sumisiv, obedient, neproblematizant, catre Occident. De ce ar deveni aceasta Romanie un pericol acum, cand suntem deja la bord? Ne pregatesc occidentalii o viata asa frumoasa in complexul lor incat trebuie sa ne sperie cu rusii ca sa ne tina langa ei? Sau cum?
4) In fine, oare acestea or fi miscarile Rusiei pe termen scurt si mediu in regiune? Cele de tip economic si de corupere? Ne amintim ca, nu demult, Ponta aproape ca se ruga de rusi sa vina sa preia Oltchimul si nu au facut-o. Nu se vede nicio miscare agresiva de prezenta economica in Romania – doar cateva actiuni destul de indirecte, localizate, izolate, unele mai vechi, altele mai noi. Nimic substantial, nimic vizibil la orizont. Ce vedem, in schimb? Avem actiuni de genul “omuletii verzi” din Estul Ucrainei, care reusesc sa declanseze un conflict civil care se indreapta spre razboi civil si promisiuni ferme de la Rogozin ca Moldova urmeaza pe lista.
Daca vizita lui Kaplan o fi vreo prefata informala la cea a lui Biden, nu prea e de bine. Si e si contradictoriu, daca Friedman va asigura prologul cu un mesaj diametral opus, accentuand amenintarea militara directa.
Sunt, insa, elemente comune ale acestor mesaje poate, doar aparent contradictorii: Rusia ne ameninta (fie economic, fie militar), insa SUA nu e obligata sa ne dea garantii de securitate consistente, reale, substiantiale (fie pentru ca nu ar exista riscul invaziei, fie pentru ca NATO e o iluzie si strategia americana e sa intervina tarziu), iar Romania trebuie sa se “intareasca” singura (pe de o parte institutional, adica printr-un control intern sever, ce poate deveni oricand politienesc, daca ne gandim la problemele sociale si de libertate a exprimarii, pe de alta parte militar, cumparand pe bani grei armele complexului militaro-industrial american).
Totusi, nu se gaseste nimeni care sa spuna americanilor ca ar fi dragut ca, macar in al doisprezecelea ceas, parteneriatul nostru strategic sa treaca de faza in care suntem luati si tratati de prosti? Pana la urma, singurul lucru cert de la noi pe care il vor americanii ramane acesta: ‘doing bussines’. Bussines, not development.
Robert Kaplan: Rusia nu mai este slabă şi haotică. Este condusă de un lider deştept şi capabil
România are o situație mai bună decât cea a multor țări din regiune. Dependența energetică față de Rusia e mai mică decât a oricărui vecin, ceea ce oferă spațiu de manevră. O spune analistul Stratfor Robert Kaplan, cunoscator al României, care și-a lansat astăzi la București versiunea în limba română a „Răzbunării Geografiei”, o pledoarie pentru geopolitică.
Principalele declaraţii ale analistului Robert Kaplan
– Rusia nu mai este slabă şi haotică. Este condusă de un lider foarte deştept şi foarte capabil, care gândeşte în termeni geografici şi în hărţi. Şi nu este un fost funcţionar de partid, ci un fost agent de informaţii, care ştie cum să folosească puterea cel mai bine pentru a submina centrul şi estul Europei fără a face prea multă vâlvă. Prin bănci, prin infrastructură, prin căi ferate, foloseşte companiile energetice pentru a submina sau pentru slăbi suveranitatea Europei Centrale şi de Est şi pentru a crea o zonă tampon.
– Cred că preşedintele Rusiei vrea o zonă tampon tradiţională în Europa Centrală şi de Est şi în Caucaz.
– Cred că provocările strategice pentru România şi pentru vecinii ei sunt protejarea, nu împotriva unor acţiuni imediate din partea Rusiei, ci împotriva unei subminări subtile în următoarea jumătate de deceniu.
– Cred că sprijinul Occidentului pentru primele demonstraţii din Kiev, de acum câteva săptămâni, a fost naiv. Nu că a fost greşit sau că a fost rău. E clar că ruşii au avut un plan să destabilizeze Ucraina, să anexeze Crimeea, care s-a făcut foarte uşor, să infiltreze elemente subversive în estul Ucrainei. Şi acest lucru s-a realizat uşor. Probabil că era un plan deja pus pe masă, de ani, în ministerele din Rusia. Pentru că Rusia vrea o Ucraină, fie neutră, fie prorusă. Îndată ce guvernul de la Kiev a devenit proeuropean, Rusia nu a avut ce face decât să-şi implementeze planul.
– Sprijinul Occidentului pentru demonstranţi a fost naiv pentru că Occidentul a considerat anexarea Crimeei un act de provocare. A fost o surpriză. Ar fi trebuit să se aştepte la acest lucru, tocmai din cauza geografiei. Pur şi simplu, Rusia nu a putut tolera un Kiev orientat spre Vest, asociat cu Uniunea Europeană. După cum văd eu lucrurile, preşedintele Putin a acţionat după un plan ca la carte.
– Dacă susţii demonstranţii pentru a da jos un guvern, ar trebui să ai şi un plan gata de pus în acţiune pentru a face faţă mişcărilor evidente ale Rusiei.
– Din punct de vedere geografic, România este binecuvântată. Are Delta Dunării, acces spre centrul Europei pe Dunăre. În comparaţie cu vecinii săi, are resurse energetice mari, resurse minerale strategice, hidrocarburi, gaze de şist ce pot fi exploatate. Provocarea României este să construiască instituţii puternice, instituţii impersonale care să fie eficiente pentru a face din România un loc care să vrei să vii să faci afaceri în secolul al XXI-lea.
– Carpaţii sunt graniţe ale destinelor. Pentru că influenţele din vestul şi centrul Europei au trecut peste Carpaţi, pentru că existau căi comerciale prin Carpaţi. De aceea, Carpaţii sunt o fortăreaţă, nu o graniţă fixă.
– Nu cred că munţii Carpaţi mai divizează cu adevărat România.
Rasmussen: La summitul următor e posibil să discutăm despre baze militare NATO permanente în România
La summitul NATO din septembrie s-ar putea discuta despre posibile baze permanente în România, a anunţat secretarul general NATO. Sunt declaraţii pe care Anders Fogh Rasmussen le-a dat la Bucureşti, unde a ajuns în această seară. Liderul NATO a declarat că ar fi surprins ca spionajul rus să nu fie activ şi în România şi că Rusia e angajată într-o campanie intensă de manipulare pentru a influenţa opinia publică.
„Comportamentul Rusiei în Ucraina a schimbat dramatic situaţia de securitate în Europa şi asta face necesar pentru noi să actualizăm planurile de apărare existente şi să creăm unele noi. Mă aştept ca la sumitul NATO din Ţara Galilor, în septembrie, să luăm decizii despre măsuri pe termen lung pentru a întări apărarea colectivă. Apărarea colectivă este scopul principal al NATO. Acum evaluăm ce paşi trebuie să urmăm pentru a întări şi mai mult apărarea colectivă. Şi, bineînteles, aceasta va include şi consideraţii despre ceea ce noi numim desfăşurările de trupe şi tehnica necesare”, a declarat Anders Fogh Rasmussen, Secretarul General al NATO, pentru HotNews.
De altfel, politicienii de la București au cerut în repetate în rânduri o prezență militară sporită pe teritoriul țării noastre. Ministrul român de Externe, Titus Corlățean, declara la începutul acestei luni într-un interviu pentru The Washington Post că amenințarea Rusiei este o realitate și că România are nevoie de sprijin din partea NATO.
Luna trecută, președintele Traian Băsescu spunea la Digi24 că în mod evident va avea loc o redistribuire a resurselor militare pe teritoriul Uniunii Europene, cu o concentrare mai puternică în țările de pe flancul estic, dar a dat asigurări că în România, prezența militarilor NATO se va situa în limite „rezonabile”. Șeful statului a sugerat că, personal, nu consideră necesară o suplimentare a efectivelor de trupe americane deja prezente pe teritoriul României.
Rasmussen a mai recomandat astăzi ca statele membre NATO central şi est-europene trebuie să suplimenteze bugetele alocate apărării, după ce le-au redus în ultimii ani, în contextul în care Rusia a majorat semnificativ bugetul militar. În timpul vizitei de două zile, secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice se va întâlni cu preşedintele Traian Băsescu, cu premierul Victor Ponta, cu ministrul de Externe, Titus Corlaţean şi cu ministrul Apărării Naţionale, Mircea Duşa.
Secretarul general al NATO va susţine vineri o conferinţă de presă comună cu preşedintele Traian Băsescu. Nu este singurul oficial american care vine în această perioadă în România. Situaţia tensionată din regiune îi aduce la Bucureşti și pe vicepreşedintele american, Joe Biden, care va veni în România săptămâna viitoare, şi pe şeful Pentagonului, care va sosi la începutul lunii iunie.
Comentatorii rusi au vorbit deschis despre divizarea Ucrainei si a R. Moldova pentru a sustine comunitatile etnice ruse si a slabi aceste tari, insa, mai nou, a aparut si tema fragmentarii Romaniei.
Analistul american Paul Goble atrage atentia, inWindow on Eurasia, ca Dmitri Rodionov a scris un articol pe tema divizarii Romaniei.Articolul, publicat de APN.ru, incepe de la premisa ca anexarea Crimeii si criza din Ucraina au reconcentrat atentia asupra posibilitatii alipirii Transnistriei, republica separatista moldoveana, la Federatia Rusa. Problema transnistreana ar trebui transata “in paralel cu problema ucraineana”, scrie analistul rus.
Daca se realizeaza proiectul lui Vladimir Putin pentru Novorossyia, chestiunea Transnistriei este ca si rezolvata, intrucat republica separatista va avea granita cu Rusia. In schimb, daca Kievul este capabil sa opreasca ruperea estului tarii, continua Rodionov, “va aparea un zid” intre Rusia siTransnistria, sub forma unui stat ostil, ale carui actiuni vor exclude orice posibilitate de reunificare. Desi este o problema veche, chestiunea transnistreana si cea moldoveneasca au fost aduse in atentie in ultimele luni si sunt mai importante acum, asa ca la Moscova s-au pronuntat doua curente de opinie cu privire la care este cea mai buna cale de actiune.
Prima pozitie spune ca Transnistria este “avanpostul nostru occidental”, care nu trebuie cedat niciodata. Potrivit acestei pozitii, aderarea Moldovei la UE, singura sau ca parte a Romaniei, va elibera, in cele din urma, Transnistria, si va pune bazele recunoasterii sale. Cei care sustin aceasta pozitie, arata rusul, spun va fi mai bine daca R. Moldova devine parte a Romaniei.
A doua pozitie sustine ca Rusia “are nevoie de toata Moldova” drept avanpost in Occident, si trebuie sa se asigure ca aceasta tara este un aliat al Rusiei si participa la Uniunea Eurasiatica. Daca Moldova se angajeaza pe acest curs, Rusia va trebui sa-si sacrifice visele de independenta pentru Transnistria.
Cum Moldova pare a se apropia tot mai mult de Europa, cei care se pronunta in favoarea dezmembrarii acestei tari par a capata un avantaj. Si ce ar trebui sa faca Rusiain aceste conditii? Sa continue sa se concentreze pe Transnistria sau sa insiste pentru Moldova pe de-a-ntregul, calculand ca “teroarea integrarii europene va produce o schimbare de regim la Chisinau si o inevitabila schimbare de drum?”, se intreaba Rodionov.
Analistul continua aratand ca, indiferent ce curs alege Moscova, este improbabil ca Romania sa cedeze pretentiile teritoriale asupra Moldovei, si, in consecinta, Moscova trebuie sa se gandeasca ce face cu tara noastra, care nu a facut niciodata parte din URSS, doar din blocul sovietic.
Este mentionat un precedent istoric “util”: interesul Rusiei in secolul XVIII de a crea Dacia ca stat tampon unificat, intre Rusia si Imperiul Otoman. S-au facut progrese in acest sens insa “dupa infrangerea Rusiei in razboiul Crimeii, provinciile danubiene au devenit loiale Occidentului, care le-a unificat”.
Evolutiile urmatoare au condus la “formarea paralela a comunitatilor politice – Moldova (in Imperiul Rus si apoi in URSS) si Romania, doua natiuni si chiar doua limbi”, continua Rodionov, potrivit analistului american.
La caderea URSS, unii romani au cerut ca Moldova sa se uneasca cu Romania. Insa “in pofida infrangerii Rusiei in Razboiul Rece si dezlegarii mainilor Romaniei, nimeni nu a decis sa incalce ‘status quo-ul’ care exista din timpul URSS”. In acelasi timp, a aparut totusi un grup in Romania care se caracterizeaza drept “moldoveni” si care vad Romania drept “o unitate artificiala”, continua analistul rus.
Rodionov conchide ca este “la moda” sa te angajezi in tot felul de preziceri politice si fantezii geopolitice. Insa, asa cum au aratat evenimentele din Ucraina, “cineva se poate astepta la cele mai improbabil rezultate geopolitice – in definitiv, cine, in urma cu cateva luni, si-ar fi imaginat ca peninsula Crimeea va deveni parte a Rusiei?”.
Avand in vedere viteza cu care se misca lucrurile, de ce “sa nu se intoarca Rusia la ideea” din urma cu trei secole, insistand pentru crearea Daciei ca stat tampon, mai ales ca Turcia, slaba de una singura, este de fapt un avanpost al Occidentului?
“La un moment dat, Occidentul a taiat Romania, facand-o tampon intre sine si Rusia. Si noi avem nevoie de un tampon in acelasi loc si am avut aceasta idee mai devreme decat Occidentul. Nu e momentul sa reimpartim Romania? Bineinteles, dupa impartirea Ucrainei?“, incheie Rodionov.
Ungaria a cerut joi Bruxellesului să-i ridice imunitatea eurodeputatului Jobbik cercetat pentru spionaj în favoarea Rusiei.
Citește și: Eurodeputat Jobbik, suspect de spionaj în favoarea Rusiei
“Procurorul general al Ungariei, Peter Polt, a cerut președintelui Parlamentului European, Martin Schulz, să-i suspende drepturile europarlamentarului Bela Kovacs“, a declarat Geza Fazekas, purtătorul de cuvânt al lui Polt, pentru AFP.
“A fost lansată o investigație cu privire la săvârșirea unei infracțiuni serioase care ar putea conduce la o sentință cu închisoare între doi și opt ani”, a adăugat Fazekas, întrebat de ce a fost făcută solicitarea.
Cotidianul maghiar Magyar Nemzet a citat, joi, surse anonime din serviciile din Ungaria care spun că eurodeputatul în vârstă de 54 de ani, Kovacs, este investigat pentru “spionaj împotriva instituțiilor Uniunii Europene”.
Sursele spun că europarlamentarul s-a întâlnit în mod regulat, de o manieră conspirațională, cu diplomați ruși și că a călătorit pentru o lună la Moscova.Kovacs a răspuns că acuzațiile sunt o campanie împotriva partidului Jobbik, declanșată în prag de alegeri europarlamentare. Kovacs deține a treia poziție pe lista Jobbik pentru alegerile europarlamentare din data de 25 mai.
Nota noastra: Scandalul trebuie luat cu precautie. Ungaria in sine, adica guvernul Orban, este o “cartita” a Rusiei, astfel ca sensul scandalului membrului Jobbik e, probabil, un altul decat combaterea influentei rusesti din aceasta tara – poate este tocmai o parada menita indepartarii impresiei de “colaborationism” a ungurilor cu Moscova sau, poate, un mesaj pe care Orban il trimite lui Putin: negocierile se fac doar cu mine, nu si cu Jobbik.
Unii botoşăneni care au efectuat stagiul militar obligatoriu, au primit ordine de chemare la unitățile militare sau la alte structuri aflate în subordinea Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Afacerilor Interne.
Se pare că rezerviştilor li s-ar fi solicitat şi acte medicale pentru a li se vedea starea de sănătate, scrie botoşăneanul.ro.
Ca să vadă
”Am şi eu invitaţie la această convocare pe data de 2–3– 4 iunie, dacă nu mă înşel, să particip la această instruire. Ei vor să facă un exerciţiu de mobilizare ca să vadă în cât timp se prezintă rezerviştii la unitate, probabil cheamă şi pe cei care nu au făcut armată. Dar pot fi mobilizaţi că sunt şefi ai unor agenţi economici care au maşini care le pot pune la dispoziţie. Şi vor veni 20 de ofiţeri de la Bucureşti care vor face instruirea”, a declarat prefectul Costică Macaleţi.
O evidenţă clară a rezerviştilor din judeţul Botoşani este deţinută de Centrul Militar Judeţean, structura care a şi emis ordinele de chemare. Oficial, aceste convocări se efectuează pentru verificarea situaţiei rezerviştilor în vederea actualizării bazei de date.
Zeci de familii s-au trezit cu notificări din partea Ministerului Apărării, prin care bărbaţii erau rugaţi să se prezinte la sediul Jandarmeriei, informează Ştirile ProTV. Este şi cazul unui bărbat din Iaşi, în vârstă de 35 de ani, care, primind o astfel de înştiinţare, s-a gândit imediat că există posibilitatea să fie chemat la un eventual război, pe fondul crizei din Ucraina.
“Tocmai prin prisma faptului ca sunt conflicte în ţările vecine nu este deloc confortabil să ştii că s-ar putea să fii chemat la război. Este foarte îngrijorător pentru noi, ca familie, să lăsăm totul la o parte şi să ne gândim că ar putea fi recrutat”, a povestit soţia bărbatului.
De altfel, autorităţile au confirmat faptul că se fac verificări a situaţiei militarilor în rezervă, însă sub pretextul că se “actualizează baza de date, fără nicio legătură cu o stare de pericol iminentă”.
Deşi unii s-au speriat de primirea notificării, alţi bărbaţi nu se gândesc la un pericol real de război. “E ceva normal, chiar dacă e neoficial, trebuie să avem o evidenţă. Până nu zice ‘haideţi la război’, nu se întâmplă, nu. Nu mi-e frică de un război că nu o sa se întample. Oficial, neoficial, cred că trebuiau să facă armata cum era înainte. Nu mi-e teamă de un război, nu cred că se va întâmpla. Sunt optimist din punctul ăsta de vedere”, a precizat un tânăr.
- Strategia lui PUTIN da roade: UCRAINA, PE CALE SA FIE FEDERALIZATA SI DEZMEMBRATA. Urmeaza MOLDOVA/ Armand Gosu: ROMANIA, “VERIGA SLABA” A CORDONULUI SANITAR. DE CE NE-AU OCOLIT “ALIATII”?/ Afacerile nemtesti si populatia o tin pe Merkel captiva lui Putin. EUROPA E DIVIZATA
- Rusia escaladeaza incidentul provocat de Rogozin: PREMIERUL MEDVEDEV VORBESTE DE SANCTIONAREA MOLDOVEI/ Rogozin cere “REACTII DINTRE CELE MAI DURE” fata de România/ “Republica DONETK” vrea ALIPIREA LA RUSIA/ “Desant american” la Bucuresti: NATO baga in seama, intr-un tarziu, Romania
- Analiza Foreign Policy: RAZBOIUL NON-LINEAR sau noile tactici ale KREMLINULUI. Cum a reinventat Putin razboiul si cum va fi contracarat
- PREGATIRI DE RAZBOI, faza pe RECHIZITII/ Exercitii militare in România/ Rusia si NATO isi “promit” TRUPE MILITARE si programe de INARMARE vizand Europa Rasariteana/ PUTIN JOACA SUBIT, STRATEGIC, ROLUL PACIFISTULUI/ George Damian: “Nu vrei sa mori pentru politicieni? Mori oricum! Ei scapa”
- George Friedman, strategul si analistul CIA, ne “linisteste” din nou: “NU VA EXISTA O INTERVENTIE NATO sau SUA IN CAZ DE INVAZIE RUSEASCA”. Strategia Americii pentru Europa de Est si cum putem retrai o DRAMA ISTORICA
- “Articolul 5 al Tratatului NATO nu e 112″; “Românii – marionetele SUA, tinte pentru RUSIA” – DEZBATERE ASUPRA RISCULUI DE RAZBOI PENTRU ROMANIA la Realitatea TV (VIDEO)
- MAXIMA IRESPONSABILITATE LA NIVEL INALT: Ponta: “NE PASTE UN RAZBOI”, Basescu il contrazice: “ESTE EXCLUS CA ROMÂNIA SA FIE ATACATA”, Ponta retracteaza: “POATE NU AM FOST INSPIRAT, IMI PARE RAU”, dar si, aparent, un acord: “Asta e o nebunie, cu rezervistii”/ GENERALUL DEGERATU socheaza, Vocea Rusiei jubileaza: “DACA MAI VREM O TARA, sa infiintam Garda Nationala. Armata Română NU are capacitatea apararii unui teritoriu”(VIDEO)
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Ok, analize, analize, analize… Buna si cea a lui Dan Dungaciu, buna si cea a lui Kaplan, buna si cea a lui Friedman si a fiecaruia care se implica cu gandirea in chestia asta. Dar analizele astea sunt bune daca faci parte din joc si, bineinteles, joci de-o parte sau de alta. Dar asta nu e jocul MEU, ca cetatean particular si cu atat mai putin ca crestin. Daca e jocul lui Biden si Kaplan, sa-l joace ei cu Basescu in teren, eu prefer statutul de spectator chibit. Din analizele astea geopolitice lipsesc eu si viata mea care nu e deloc mai buna si se arata din ce in ce mai proasta cu partea cu care joaca cei care vor sa ma bage si pe mine in joc pentru ca lor le este bine asa.
Deci imi voi rezerva dreptul ca la randul meu sa aleg EU pentru mine cand va veni vremea. Si ce-mi vor face? Cu o moarte toti suntem datori…
http://www.antena3.ro/externe/reactia-oficiala-a-rusiei-fata-de-romania-nu-speram-in-relatii-bune-normale-de-buna-vecinatate-253495.html
Poftim analiza! Uite ce fac altii in timp ce analistii ne spun ce avem noi de facut:
http://www.antena3.ro/externe/estul-europei-nu-si-doreste-probleme-cu-rusia-bogatii-din-vest-au-o-politica-ipocrita-economiile-253524.html
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/deci-daca-mai-deschide-unul-pliscul-e-cu-putin-da-105794.html
In nota dumneavoastra, extrem de subtila si directa in acelasi timp, ati reusit sa raspundeti inclusiv intrebarilor la care Dungaciu a ezitat sa dea o explicatie clara. Si ma refer aici la: “Noi trebuie să vedem ce vor marii actori în această zonă. În rest, mare lucru nu putem face”. Politica americana este cunoscuta ca fiind duplicitara, intr-un final se vor intelege cu rusii (cum au facut-o intotdeauna, de altfel), dar negociind pe mai multe fronturi, cu dosare mai grele: Siria, China, Venezuela, Israel si Palestina, Ucraina. Una peste alta, noi nu reprezentam nimic in aceste negocieri, se vor face mult peste capul politicienilor actuali, cat despre romanul de rand, n-are rost sa-l mai amintesc, pe el oricum nu-l intreaba nimeni. Si in aceasta realitate intra si situatia Republicii Moldova. Autoritatile de la Chisinau nu au dus o politica in afara Federatiei Ruse (in unele situatii chiar au fost ascultatori si umili) si consider ca daca se dorea (atat din partea Moldovei cat si din partea Romaniei), in 25 de ani scursi de la marea lovitura de stat nimita revolutie, unirea se facea pana acum. S-au promis multe, iar omul de rand care trebuie sa-si plateasca facturile nu mai are timp si nici chef sa le asculte. Nu s-a lucrat palpabil, concret, nu li s-a explicat care ar fi avantajele apropierii de Romania si care ar fi dezavantajele. Nu cred ca rusii ii vor lasa sa adere la UE. Iar in Romania nu exista o clasa politica cu adevarat capabila sa-i sprijine. Vom vedea pe parcurs ce se va intampla si cu Transnistria, cartile inca se joaca.
In alta ordine de idei, Romania, desi n-a avut conflicte militare cu Ucraina, n-a stiut sa faca aceeasi politica a concilierii ca polonezii si sa fructifice acest avantaj. Romania inca gandeste in termenii consecintelor Pactului Ribbentrop-Molotov si a expectativei unor oportunitati viitoare de restabilire a dreptatii istorice: Insula Serpilor, Canalul Bastroe, minoritatea romaneasca. Este foarte probabil ca Ucraina sa-si reconsidere pozitia (daca ambasadorul nostru in Ucraina da semnale ca Romania sustine parcursul european al Ucrainei) in privinta conflictului transnistrean, in sensul ca daca pana acum a facut jocurile Rusiei, acum ar putea avea un rol mai constructiv. Cu alte cuvinte, Romania are nevoie de Ucraina ca scut impotriva pericolului anexarii Odessei si a jonctiunii fortelor rusesti din est cu cele din Transnistria. Asta ar tebui discutat de catre Ponta si Basescu cu oficialii americani care se perinda pe la Bucuresti. Asa vad eu situatia pana in momentul de fata si pana in alegerile de la Kiev, pe care Rusia nu cred ca le va recunoaste. Slabe sperante ca SUA vor sprijini vreun plan de actiune romanesc (daca exista!!!) dar merita incercat. Macar in ideea de a le cunoaste reactia.
In ceea ce priveste Germania, aceasta a cooperat cu Rusia, atat politic cat si economic, inca din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Memoria ne poate ajuta sa descompunem farsele sinistre jucate de mai marii zilei de ieri sau de azi.
Rusia este considerata in mod fals victima a celui de-al Doilea Razboi Mondial. Este una dintre tarile care a inceput si a sustinut (inclusiv logistic) marea conflagratie. Oficial, dupa invadarea Poloniei, Rusia si-a “pastrat neutralitatea” pana la 22 iunie 1941 cand Hitler a ordonat inceperea planului Barbarossa si invadarea Rusiei. Asadar, atitudinea binevoitoare fata
de mana de fier a Rusiei are multe origini – unele istorice, altele contemporane, unele idealiste, altele materialiste. Cele mai evidente sunt interesele de afaceri, in conditiile in care companiile germane doresc sa continue relatiile comerciale cu Rusia opunandu-se sanctiunilor si vizand cooperare pe termen cat mai lung. Sunt convinsa ca frau Merkel judeca cu sondajele in fata si cu situatia economica sub ochi. Printre alti factori care influenteaza opinia publica din Germania figureaza temerile legate de un nou Razboi Rece sau pur si simplu un nou razboi, legaturile istorice cu Rusia, dar si sentimentele anti-americane, larg raspandite in Germania. Nu in ultimul rand, exista, fara indoiala, in Germania, o idealizare romantica a tarii lui Tolstoi si Dostoievski. Iar ultimul scandal cu spionarea de catre NSA a telefonului cancelarului si a altor oficiali nemti, n-a picat bine in ochii opiniei publice si nici nu le-a atenuat antipatia fata de americani.
Pai pana nu auzim de un incident gen Pearl Harbour sau 9/11 intr-atat de abominabil incat sa ralieze definitiv intreaga opinie americana sub steagul razboiului nu cred ca avem a ne teme de WW3.
P.S.
Mai traiesti Aline? Sau te-a absorbit cu totu’ gradinaritul?
Ca liderii rusi ii vad pe membrii partidului extremist Jobbik drept parteneri, nu mai este o noutate pentru nimeni. Se pare ca departamentul de relatii externe al Rusiei a dezvoltat in ultimii ani conexiuni tot mai stranse cu partidele extremiste din Europa, precum Jobbik si Frontul National Francez, ce ar urma sa fie folosite in lansarea unui proces de destramare a Uniunii Europene, asta ca o teorie a conspiratiei. Este interesant ca Vona Gabor este considerat un apropiat al lui Dughin, iar Marine Le Pen, liderul Frontului National din Franta l-a sustinut pe Putin in toate demersurile lui politice in ceea ce priveste Ucraina (inclusiv cu alipirea Crimeei). Nu-i de mirare ca Putin s-a folosit de Bela Kovacs, avand in vedere ca sotia lui Kovacs are dubla cetatenie, rusa si austriaca si ar fi lucrat pentru KGB. Ca liderul de la Kremlin l-ar folosi pe Orban pentru a rupe Transilvania, iarasi mi se pare o ciudatenie. Dar nimic nu este exclus. Din pacate, vocile rationale nu se aud din cauza vacarmului generat de cei care-si doresc sa transforme tensiunile interetnice in capital politic. Ma gandesc la ipoteza ca, de cele mai multe ori, conflictele interetnice sunt declansate de forte externe care nu doresc binele niciuneia dintre partile beligerante. Nu cred ca are rost sa cautam in Rusia cauzele acestor conflicte, ci unde ne asteptam cel mai putin: Washington DC si/sau Berlin. Este o presupunere. Pe de alta parte, cred ca pentru noi ar fi mai util sa intelegem ca multe dintre resentimentele pe care maghiarii din Romania le au fata de guvernul de la Bucuresti sunt identice cu resentimentele romanilor si ca lucrand impreuna se poate obtine mult mai mult decat participand la o batalie interetnica nesfarsita. Si ne vom regla conturile atunci cand vom ajunge la mal, daca va mai fi nevoie. M-am indepartat putin de subiectul prezentat in articolul dumneavoastra, dar, adesea, este inevitabil ca, atunci cand aud de Ungaria sau de Orban, sa nu asociez automat cu Transilvania. Dar exista o mare diferenta intre ungurul de rand, secuiul de rand si politicianul maghiar. Iar serviciile secrete din orice stat al lumii au “gheare” in situatiile in care controleaza populatiile contrar intereselor acestora, cum se intampla, de exemplu, la noi in Romania. In Rusia, dupa cum se vede, sine ira et studio, FSB-ul “joaca” in sprijinul rusilor, daca-si permite sa racoleze un guvern intreg si pe reprezentantul sau, Viktor Orban. Asta ca o gluma. Adevarul doar ei il stiu.
Melina – Frontul National din Franta nu este un partid extremist. Nu poate fi comparat cu Jobbik. Asa il catalogheaza masonii. Este un partid nationalist, patriotic francez, si da, disparitia Uniunii Europene, care reprezinta embrionul statului mondial antihristic, ar fi cel mai bun lucru care s-ar putea intampla !
Nu cred ca e gresit ca Romania inmca gandeste in termenii pactului molotov-ribbentrop. Pur si simplu exista o harta a romaniei mari in mintea acelor romani care inca mai gandesc la asa ceva, si considera ca pana la nistru este pamant romanesc. Mie mi se pare bizar sa incerci sa consideri ucraina ca pe un scut care sa ne apare impotriva rusiei, atata vreme cat ucraina stapaneste teritorii romanesti si nu rusia. Odessa este ruseasca, Transistria nu prea a fost romanesca…. A privi Rusia ca poe un monstru care vine, vine, vine, calca totul in picioare, trece si nistrul, trece si prutul si ne anihileaza – mi se pare eronat. Tocmai noi provocam rusia prin felul in care facem politica externa. Rusia este adevarat e un pericol latent. dar cu ce e ucraina nmai buna ? De ce adica nu am avea voie sa ne gandim la teritoriile romanesti dintre 1918 – 1940 ca fiind de drept ale noastre si sa dorim sa le recuperam ?
In ce priveste ceea ce spupi de unirea cu Rep Moldova, ai dreptate – in 25 de ani se putea face, daca se dorea – nu s-a dorit si nu se doreste.
@7.enkidu
Americanii tocmai au distrus cel mai avansat satelit rusesc inca de la lansarea sa!
A Russian Proton-M rocket with an advanced satellite on board crashed outside of Kazakhstan’s territory on Friday, about nine minutes after lift-off. The Express-AM4R would have been Russia’s most advanced and powerful satellite.
The crash was likely caused by a failure in one of the third stage’s steering engines, reported Oleg Ostapenko, the head of the Russian national space agency Roscosmos.
“The exact cause is hard to establish immediately, we will be studying the telemetry. Preliminary information points to an emergency pressure drop in a steering engine of the third stage of the rocket,” he said.
http://rt.com/news/159304-proton-rocket-crashed-kazakhstan/
Video: http://www.youtube.com/watch?v=MrnOnnzYLU4
Analiza secventei in care se vede ca racheta a fost lovita de ceva:
Russian Proton-M Rocket with advanced Satellite Explodes or is shot down (May15, 2014)
http://www.youtube.com/watch?v=NIIKKyBhd-E
@ Obrenovici: M-am gandit ca in contextul de fata, cand sunt iritate si mai mult (decat au fost pana acum) relatiile romano-ruse, in situatia unei Ucraine dezmembrate, resetarea romano-ucraineana sa fie făcuta pe modelul reasezarii legaturilor dintre Polonia si Ucraina, doua tari care au avut conflicte serioase in trecut, dar care au inchis dosarele negative, concentrandu-se pe ce pot face impreuna in beneficiul mutual. Repet: doar in momentul de fata. Dupa ce s-a dus o politica total necivilizata fata de Federatia Rusa, nu mai avem nevoie de inca un dusman. Daca relatiile erau politicoase, sau macar cuviincioase/rafinate/binevoitoare (cum vreti sa le numiti) dar reci, jocul diplomatic se putea face la un alt nivel, raportat la conjunctura actuala.
Romania de peste doua decenii a dat dovada de o slaba capacitate de invatare in ce priveste spatiul Europei de Est, in care Ucraina joaca un rol aparte. Una din problemele recurente ale Romaniei cu Ucraina este perceptia istoricista despre cea din urma, careia ii sunt imputate pacate istorice pe care nu ea le-a facut. Dar pe care ea le poate repara. Daca, momentan, cu Rusia nu gasesti un numitor comun. Rusii nu vor ceda usor in negocierile cu americanii privind satutul Ucrainei. Odata ce Rusia a extins destabilizarea Ucrainei pana la Odessa, nu se mai pune intrebarea daca si cand Ucraina si Romania trebuie sa colaboreze, ci cum?! Si asta se intampla pentru ca nu poti scapa de sub tutela americana si de obedienta clasa politica de la noi. Poate este gresit cum gandesc, dar in momentul de fata nu ai nevoie de inca un inamic pe langa toti ceilalti.
Da, cum sustii ca nu mai vrei sa fii in UE, cum sustii familia si relatiile firesti cum esti catalogat de slugile stapanilor de media ca fiind partid extremist. Mie mi se pare evident ca slugile ce conduc Romania fac exact politica antinationala pe care au facut-o in anii 30 din secolul trecut slugile ce conduceau atunci tara. Consecintele se stiu. Cum zicea friedman istoria rimeaza.
@ Obrenovici: E adevarat ca problema minoritatii romane din Ucraina este departe de a fi rezolvata, dar in actualul context guvernul roman ar trebui sa suplimenteze ajutoarele financiare directe catre minoritatea romana, sa creeze programe de burse si sa investeasca in scolile romanesti si in niciun caz sa nu insiste pe o retorica belicoasa de recuperare a teritoriilor istorice pentru ca atunci actuala fereastra de oportunitate se va inchide. Cu alte cuvinte o atitudine pragmatica, daca n-ai Rusia de partea ta. S-ar putea gasi bani si pentru romanii din Ucraina, zic eu, daca s-ar fura mai putin. Altfel, marota „expansionismului” romanesc va fi din nou instrumentalizata de catre Federatia Rusa prin vocea lui Rogozin sau Vladimir Jirinovski. Si se va depasi exprimarea de bombardier, va fi adus drept argument, de aceasta data, atacul nuclear.
@Sapiens
Yeah, right, au doborat americanii racheta cu prastia. Haideti sa pastram totusi discutia pe un taram serios, picioarele pe pamant si capul limpede ci nu in nouri.
@enkidu
Yes, Minister!
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/05/14/strategia-lui-putin-da-roade-ucraina-pe-cale-sa-fie-federalizata-si-dezmembrata-urmeaza-moldova-armand-gosu-romania-veriga-slaba-a-cordonului-sanitar-de-ce-ne-au-ocolit-aliatii-cipu/#comment-268936
@Alin-7
“Prastia” este un tip de satelit conceput inca din 1986, Checmate Railgun!
The first proposed use of a railgun in space, the Checmate Railgun would launch 3-ounce slugs at 2 miles per second using only two highly charged rails, vaporizing intercontinental ballistic missiles instantly. This artist’s conception appeared in the June 1986 issue of Popular Mechanics.
http://www.popularmechanics.com/technology/military/weapons/space-weapon-concepts-that-never-made-it-checmate-railgun#slide-8
Compara imaginea conceputa de un grafician din articolul de mai sus cu imaginea reala a acestui satelit filmat cu un telescop, cand a trecut prin dreptul soarelui:
Unknown Satellite Crossing The Sun
http://spaceweathergallery.com/indiv_upload.php?upload_id=90618&PHPSESSID=3thllil8usb0hcb33fmcfi5f22
“Antena” este de fapt teava “prastiei” care trimite proiectile cu viteze de Mach 7-10!
Nu împărtăşesc viziunea “pacifistă” a domnului Dungaciu, pe care îl admir de altfel în mod deschis şi pe care îl consider cam singurul gânditor politic consistent pentru noi şi pentru interesele noastre.
Nu mi se pare însă că Rusia a reuşit vreo victorie semnificativă în Ucraina, la nivel strategic. Crimeea este altă discuţie. Dar avantajele obţinute în est sunt provizorii în contextul unei legitimări electorale reale a Kievului, sunt extrem de greu de apărat şi, la rigoare, nici nu sunt semnificative.
Ne-am pomenit că operăm cu o confuzie evidentă în ceea ce priveşte Ucraina, pe care văd că nu a înlăturat-o încă nimeni, anume la discrepanţa între dezvoltarea şi bogăţia estului şi cea a vestului. Adevărat este că partea de est a Ucrainei este mai dezvoltată decât vestul, dar asta nu înseamnă că trebuie să avem o înţelegere disproporţionată a acestui aspect. Uităm că de departe cea mai importantă zonă este cea a Kievului, a capitalei, care are o valoare economică aproape dublă faţă de oricare altă regiune, care concentrează cele mai importante industrii, cu cea mai mare contribuţie PIB, cele mai importante resurse umane, tehnologii, că sistemul ucrainean este unul profund centralizat etc. Una este să iei României Transilvania şi Banatul (cele mai bogate regiuni ale sale) şi alta este să îi iei Timişoara, Bihorul şi Hunedoara! Similar, nu poţi lua Ucraina dacă nu iei Kievul, sau dacă nu reuşeşti să-l izolezi căutând precis să-l incapacitezi şi urmărind deschis obiectivul acesta. Rusia este obligată să scoată Kievul din joc, din toate punctele de vedere, administrativ, economic dar mai ales politic-simbolic. Ceea ce a obţinut până acum nu face cât o Transistrie, nu e suficient să dezechilibreze Ucraina ci doar să o întărâte definitiv în atitudini rusofobe.
Mai mult, sancţiunile europene nu sunt evaluate (cel puţin în presă) la adevărata lor greutate şi importanţă. Chiar dacă par nesemnificative dpdv financiar contabil ele sunt extrem de puternice dpdv politic, pentru că obligă Rusia să-şi schimbe paradigma economică într-o direcţie pe care Putin o preferă şi pentru care cred că a şi avut această atitudine agresivă. Mă refer la modelul economic rusesc care a fost analizat şi răsanalizat, sistem în principiu rudimentar, fără deosebiri de esenţă de cel sovietic, cu o economie în care nu există creativitatea, productivitatea şi antreprenoriatul modelului occidental, economie bazată în principal pe exportul materiilor prime, cu o industrie militară/aerospaţială de vârf dar care nu reuşeşte să facă trecerea spre civil. Rusia a încercat să-şi aproprie acest model de dezvoltare, cu privatizări, cu moelul industriilor înalte şi tot tacâmul, dar nu i-a reuşit şi nu există perspective în acest sens iar acum prin impunerea sancţiunilor, economia Rusiei a fost aşezată într-un raport de subordonare faţă de occidentali, se află sub presiune, nu mai poate funcţiona în paradigma anterioară a cooperării şi a parteneriatelor. Pe termen lung Putin nu-şi poate permite să opereze sub o presiune constantă a impunerii unor sancţiuni occidentale, ceea ce obligă la eschiva tradiţională a poporului rus spre forme colective de “mobilizare economică” ca urmare a pericolului extern.
Economia Rusiei a intrat deja într-o logică de război propriu-zis, într-un model care în mod tradiţional a capacitat elitele şi energiile ruseşti dar care nu mai are nimic de a face cu modelul antreprenorial şi de managemnt occidental. Această schimbare de paradigmă economică ce are loc în Rusia acum la nivel de percepţie publică, conştientizarea şi instituţionalizarea “mobilizării economice” ca urmare a “agresiunii împotriva patriei” va schimba radical societatea rusească într-un timp foarte scurt. Davosul rusesc şi alte asemenea elemente sunt doar o formă de inerţie sistemică ce s eva estompa proporţional cu precipitarea crizei politice şi militare.
Din acest punct de vedere este extrem de important ca acele calcule ce privesc disponibilitatea societăţii ruseşti să se angreneze într-un conflict militar generalizat să aibă în vedere societatea rusească ce se naşte acum, cea cu economie şi propagandă militantă, cu psihoze sociale colective în curs de formare precipitată în acest an şi nu vestigiile încercărilor eşuate de occidentalizare economică şi socială. Transformarea aceasta societală rusească vine perfect pe calapodul militantismului sovietic, împlineşte o aşteptare profundă, intră într-o logică şi într-un sens istoric, al victoriei împotriva duşmanilor patriei. În fine, societatea rusă care renaşte acum cred că este mult mai disponibilă spre un război deschis decât cea avută în vedere de analiştii noştri care spun că ruşii nu vor război. Poate ruşii de la Davos nu, poate Abramovici şi oligarhii londonezi nu, dar societatea rusească per ansamblu se manifestă în mod evident într-o cu totul altă direcţie. Am mai spus pe la începutul crizei că nu-l văd pe Putin să fie prostit într-un război convenţional doar cu Ucraina. Rusia este prea puternică şi prea vulnerabilă ca să se oprească aici dacă este forţată să pornească războiul. Nu va exista un conflict ruso-ucrainean în care occidentalii să arunce sancţiuni d epe margine şi să facă jocuri de imagine. Dacă porneşte războiul Putin va intra în plin în interesele directe ale patronilor celor din kiev, pentru că nu are alte opţiuni de supravieţuire.
Revenind la Ucraina, spun că ne aşteaptă o săptămână de foc, la propriu şi la figurat. Sângele care a fost vărsat deja în operaţiunile militare desfăşurate a schimbat complet registrul referendumurilor desfăsurate, a legitimităţii clamate de ucrainienii proruşi. Tulburările estice nu au reuşit să afecteze structural statul ucrainian deşi este extrem de şubrezit, societatea în sine pare că se pronunţă împotriva secesiunii. Suntem deja în faza războiului fiebinte, a sângelui, a gloanţelor, a tancurilor şi a elicopterelor doborâte.
Personal mi-aş dori ca Putin să-şi accepte înfrângerea de etapă şi să-şi planifice ofensiva politică şi economică împotriva Ucrainei unitare şi proeuropene condusă de Poroshenko, căci instrumente să o îngenuncheze are multe. Dar privind la ce se întâmplă, la capcana în care au căzut ruşii, cred sincer că trăim ultimele 2-3 zile de linişte, de PACE, pentru următorii 4-5 ani, poate chiar mai mult. Sper sincer să fie cea mai mare prostie pe care am scris-o vreodată, dar din ce văd cred că începând de săptămâna asta vieţile noastre ni se vor schimba în mod ireversibil. Îmi cer iertare că promovez termene de acest fel.. e şi asta o formă de mândrie de care încerc să scap. Mă rog să o fi luat eu completamente razna şi promit să-mi văd cu bucurie de sapă şi să nu vă mai stresez cu astfel de aberaţii dacă greşesc. Vă rog să mă iertaţi! Domnului să ne rugăm! Doamne, miluieşte!
@utzu
“Mă rog să o fi luat eu completamente razna şi promit să-mi văd cu bucurie de sapă şi să nu vă mai stresez cu astfel de aberaţii dacă greşesc.”
Si daca nu gresiti credeti ca veti mai putea sa ne stresati? 🙂
Interesanta analiza si punct de vadere. Tind sa cred ca, chiar daca nu se va intampla acest lucru, (invazia rusilor in Ukraina, MOldova etc, poate si Romania) in urmatoarea sau urmatoarele saptamani, nici nu vom scapa de asa ceva in viitorul apropiat.
Masina razboiului s-a pus in miscare si nu da nici un semn ( din declararii si din evenimente) ca are de gand sa se opreasca.
Intradevar, si eu ma asteptam ca Putin sa reuseasca pana acum sa castige sudul si estul Ukrainei prin strategia folosita cu insurgentii pro-rusi. Insa nici vorba de asa ceva. Se misca mult prea greu ca sa poata impiedica alegerile din Ukraina sau sa le distruga credibilitatea.
Sa nu uitam ca oficiali Nato si ukrainieni au avertizat, la un moment dat , ca o invazie rusa este iminenta.
Rusul a amanat acea invazie in speranta ca va putea impiedica alegerile din 25 mai cu aceasta strategie a imsurgentilor pro-rusi.
Acum, daca strategia nu a reusit, revine la planul A.
Intradevar Utzu are dreptate.
Va urma o saptamana decisiva. Poate nu cea care va declansa un conflict armat deschis intre Rusia si Ukraina, dar in apropiere oricum.
Si intradevar, daca Rusia va intervenii militar in Ukraina, nu va putea sa se opreasca doar acolo, va fi obligata sa merga mai departe.
Acu, om trai si om vedea!
The button 🙂
@Utzu:
Analisti ca Larry Watts, Friedman, Dungaciu nu iau totusi in considerare intentiile belicoase ale Rusiei.
Pe ce va intemeiati opiniile – concret? Faptul ca euro-maidanul a fost instigat de USA si faptul ca Ucraina face parte din zona-tampon, vital strategica, a Rusiei nu inseamna nimic? Sunt simple detalii nesemnificative pe care se cuvine sa le uitam convenabil ca sa ne justificam o gandire poate sofisticata, dar trbutara unei paradigme politice internationale care s-a schimbat total odata cu prabusirea fostei URSS?
As vrea si eu sa mi se explice de la cei care vad in Rusia un agresor (si nu un agresat care raspunde agresiunii – diferenta de nuanta importanta pt orice analiza cu pretentii de seriozitate!): nu le spune chiar NIMIC faptul ca, una peste alta, at the end of the day, avem acum o America ULTRA inarmata, a carei capacitate militara depaseste capacitatea militara a Rusiei, Germaniei si Chinei la un loc (nu eu am zis-o)?? Ca Europa este aproape zero in ce priveste capacitatea militara si ca, atata cata are, in virtutea maretei aliante, o utilizeaza ca sa serveasca intereselor USA (sau ma rog, ale corporatiilor detinatoare de resurse ale lumii, in care toti mai marii Americii au niscai actiuni – dar vai, nu, nu exista contrarietate de interese! Chiar, ce-i aia??) aiurea prin lume? O America ce ne ofera palavre pacifiste si lectii de democratie si care, in timp ce ne lasa pe noi sa dezbatem si sa ne jucam de-a democratia si libera exprimare, isi face de cap prin Orientul Mijlociu si nu numai? Iar acum incepe sa zgandare statu-quo-ul care asigurase echilibrul post Cold War in Europa?
Daca as fi intr-o clasa de pusti nabadaiosi, si daca mi s-ar trimite un instructor lucid care sa ne potoleasca, daca instructorul ne-ar da tuturor bomboane si ne-ar lua pustile si ar incepe sa ne invete despre cat e frumos sa o duci bine si sa traiesti in pace, iar in timpul asta – in care noi incepem sa ne insusim lectiile pacifiste – instructorul, sub pretextul prevenirii unor situatii similare si in timp ce tine lectii si imparte generos bomboane, se inconjoara progresiv, EXPONENTIAL de la an la an, cu un arsenal tot mai voluminos si sofisticat de arme, astfel incat fostul profesor cu cravata si maniere elegante se transforma treptat intr-un Rambo IV, cu muschi, centuri de gloante, mitraliere si tatuaje – desi, culmea, baieteii sunt cuminti si mananca bomboane, nu se mai bate nimeni, iar fostul nabadaios al clasei intre timp a facut varicela, si-a revenit, dar nu mai e ce-a fost si are si el acolo trei pistoale pe care le foloseste cand se mai joaca prin propria curte -ei bine, daca asa ar sta lucrurile si ati fi unul din pustii astia, nu v-ar pune asa, macar un pic pe ganduri, ‘micul’ divort dintre lectiile de buna purtare ale profului si actiunile lui?? Nu v-ati pune nici macar un pic intrebarea: oare de ce proful nostru s-a transformat asa de mult in ultimii 15 ani? Oare de ce proful incepe sa impuste pe unii dintre noi numai ca sa ajungem sa il rugam sa faca ordine si pe la alte clase, din alte scoli, cu care n-avem nici o legatura 9/11)?? Oare de ce proful il tot insulta pe fostul nabadaios care abia ce se calmase, si ii tot ameninta jucariile, facandu-l sa scoata la randul lui pistoalele? Si oare de ce fostul nabadaios, cand scoate pistolul, isi apara doar jucariile, ATAT SI NIMIC MAI MULT? Si chiar daca ar incerca ‘mai mult’, si-ar lua-o in bot instant data fiind diferenta dintre pistoleltele lui si mitralierele profului. De cine sa ma tem mai mult cand in clasa mea baietetii isi vad de treaba, se mai harjonesc din cand in cand, fostul nabadaios a intrat si el in joc..? Nu cumva ar trebui sa ma tem cel mai mult de profesorul transformat pe negandite in Rambo?? De profesorul care vorbeste frumos si imparte bomboane, dar are muschii cat casa, umerii plini de mitraliere si face ravagii prin alte scoli? Nu ar fi un pic…LOGIC sa imi pun niscai probleme? Mai ales cand nu mai am in mana decat un pistol cu apa – in dreapta – si o gramada de bombonele gustoase – in satnga? Sau ma rog, vice versa… mai conteaza?
Domnilor, sunteti baieti destepti. Un refresh din cand in cand nu strica. LUMEA S+A SCHIMBAT. Logica Razboiului Rece nu isi mai are locul aici. De fapt, impresia mea tot mai acuta este ca lumea NU s-a schimbat. Au cazut doar niste voaluri si isi arata adevarata infatisare – care, da, e diferita de cea din fanteziile noastre hranite in atmosfera de balci si focuri de artificii, de paine, circ, filme istete,rock’n roll si dezbateri democratice.
Mi-amintesc ca citeam in Kissinger – si nu numai, asta este leit-motivul analizelor istorice ale perioadei intrebelice – ca WWII a fost provocat de izolarea nechibzuita a Germaniei. Incep tot mai mult sa ma indoiesc ca de fapt asa stau lucrurile; incep tot mai mult sa cred ca exista mai multe planuri ale realitatii, iar noi am fost invatati sa privim cu atentie si sa disecam la infinit doar primul plan, cel aparent si cosmetizat dupa cum vor unii. Dar sa presupunem ca asa e si sa luam de buna ipoteza veracitatii versiunii oficiale (care, da, exprima un adevar, dar un adevar partial; ori adevarurile partiale sunt cele care mistifica cel mai abitir realitatea! mult mai periculoase decat minciunile!). Bun. Atunci vreau si eu sa stiu: de ce Rusia este izolata? De ce Rusia nu este cooptata in alianta in conditiile in care Rusia a adoptat, fie si asa, stangaci, valorile democratice ale pluripartidismului, ale separarii puterilor etc..? De ce Rusia este infatisata mereu ca un dusman in loc de un potential partener, desi Rusia nu mai e ce-a fost si putera ei militara nu se compara cu a Nato (recte, USA)? 9/11 nu va spune nimic? Chiar nu se vede de acolo, din turnul analistilor iubitori de democratie americana (ca la ei ma refer, nu la simplii postaci de fragmente de wikipedia, cu pretentii de mari analisti/analiste), ca ‘cineva’ se inarmeaza non stop si ca ACEL ‘cineva’ – DINCOLO DE TOT BRUIAJUL, GARGARA SI NEBUNIA – tot cauta pretexte de inarmare – dusmani mai mult sau mai putin inchipuiti – si, mai rau, pretexte de razboi? Si ca – amanunt picant – la adapostul valorilor tolerantei crestine, acel ‘cineva’, in loc de lectiile pacii si ale democratiei, a inceput sa ne bage pe gat, noua si copiilor nostri, lectiile mult mai nostime ale egalitatii de gen si ale bucuriilor pornografice, transformandu-ne pe noi si tinerii nostri nu doar in niste idioti, dar si in niste fatalai?? GUESS WHO?
Din turnul ala de fildes al intelighentiei DOAR ATAT se vede?? Ca Rusia isi vrea imperiul inapoi??
Cam putin, cam putin… Poate, cine stie, va uitati prea mult intr-o singura directie. Mai exista si alte puncte cardinale – V/N si S – unde se desfasoara lucruri teribil, teribil de interesante si catre care ar merita indreptat ocheanul cu mai multa atentie…
Iertare ca dau lectii de la cratita. Nu-mi fac griji ca se va supara cineva, ca doar suntem crestin-ortodocsi si practicam smerenia, stiind ca noua ‘critica trebuie sa ne fie ca si lauda’. Atrag insa atentia: oi fi eu mai plina de imaginatie si mai conspirationista de felul meu. Dar tare mi-e teama ca suntem in faza delimitarii taberelor. Si ca de plasarea noastra corecta in acest joc, s-ar putea sa depinda vesnicia noastra. Nu asimilez Rusia in mod necesar crestinismului. Ci asimilez Rusia mai degraba drept ultimul bastion in calea cuceririi globale. De catre cine? Si de ce? Si ce vrea de fapt? Nu pot sa nu ma intreb…
lui Carl Bildt i-a scapat porumbelu pe ‘twitter’ ce multi din ‘elita’ occidentala gandesc dar nu o spun fatis e un exemplu de ‘ce-i in gusa si-n capusa’ : Ortodoxia e principala amenintare la adresa valorilor occidentale..pentru cine nu a citit inca pe Samuel Huntington (Ciocnirea civilizatiilor) o recomand..
@ kosk:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/05/08/razboiul-non-linear-putin-rusia-vs-sua/
nu ma intereseaza ideologizarea fortata politic(a la Bildt) sau cat de ‘ortodox’ e Putin in ACEST CONTEXT cat manusa aruncata de un oficial apusean la nervi (gura pacatosului adevar graieste..)o ‘insulta’ adresata credintei tuturor ortodocsilor din ‘UE’
Kremlinul, la fel ca si Washingtonul, are popriile sale tehnici propagandistice. Si ar fi o naivitate sa le punem pe seama sfinteniei decidentilor politici rusi sau a rolului misonar al Rusiei. Pana una alta insa, pe Biserica n-ar trebui sa o deranjeze situatia – chiar daca Biserica este capabila sa ii califice corect originile – ci sa profite de vremurile bune, atat cat or dura ele, pt a-si indeplini propria lucrare si misiune. CATA VREME cezarul nu se indreapta impotriva valorilor crestine, dam cezarului ce-i al cezarului si lui Dumnezeu ce-I apartine. Cand cezarul se indreapta impotriva Bisericii se cuvine insa sa reactionam. Cand cezarul se indreapta impotriva Bisericii si a valorilor crestine sub pretextul ca o apara – iarasi se cuvine sa reactionam. Cand cezarul se foloseste de Biserica pt a-si promova valorile politice – aici apar doua situatii: fie asta dauneaza in fapt Bisericii – si atunci Biserica trebuie sa reactioneze – fie nu, si atunci…care-i problema? Bine, si asta mai ridica o problema: a ierarhilor care accepta sa serveasca drept instrumente in jocurile politice.
Toate astea nu schimba insa cu nimic ecuatia geo-politica actuala. Si nu, nu fac din Putin un sfant. Si nici din Rusia tara misonara. Dar e tot atat de adevarat ca – printr-o fericita intersectie a intereselor – in momentul de fata, la nivel politic, valorile crestine chiar sunt aparate in Rusia. Iar noi ar trebui sa ne bucuram de asta, pt ca din acest pdv Rusia chiar e singulara la ora actuala. Ca asta nu e dovada marii evlavii a lui Putin ci o simpla strategie politica – absolut legitima dupa mine, e firesc sa apelezi la valori identitare pt a coagula poporul, si e f bine ca aceste valori sunt cele crestine – si asta e la fel de clar si nu trebuie sa facem confuzii si sa fabricam iluzii.
Dar tr sa tinem seama, cred, ca, indiferent care ar fi motivele, in Rusia se formeaza in momentul de fata un atasament la aceste valori. Sigur, asta pt ca Rusia se simte amenintata si izolata, nu din alte motive. Dar, indiferent de cauze, nu poate fi rau ca asa ceva se intampla.
Daca in afara ostilitatii la adresa lgtb, campul acestor valori crestine s-ar extinde si la iubirea de frati, pocainta pt trecutul istoric si refuzul acceptarii invrajbirii prin politica indrazneata a primului pas – atunci, da, Putin nu ar fi doar un bun conducator, ci si un mare conducator. Pt ca atunci, intr-adevar, as crede ca Ortodoxia a devenit in statul rus mai mult decat o simpla strategie politica. Dar pt asta este nevoie de adevarat curaj, geniu si maretie! Si daca asa ceva s-ar intampla, ar fi poate una dintre cele mai spectaculoase schimbari de paradigma politica din istoria omenirii. Si s-ar reveni la acele vremuri de aur – au existat ele oare vreodata? – in care unsii lui Dumnezeu erau intr-adevar demni de povara adevaratei puteri, cea pusa in slujba oamenilor si a lui Dumnezeu, si prin vinele lor, pana la ultima fibra, curgea un sange cu adevarat regesc.
@ kosk:
Mica problema este totusi ca fostul ministru suedez nu a afirmat chiar ceea ce s-a vorbit apoi ca ar fi spus. Replica sa de Twitter era doar asta:
In traducere: “Probabil ca McFaul [fostul ambasador SUA in Rusia] subestimeaza forta noii linii anti-occidentale si anti-decadente a lui Putin. Construita pe idei ortodox(ist)e profund conservatoare”.
Deci, daca e sa stam si sa judecam lucid si drept: nicio insulta, doar o atentionare asupra factorului conservator, bazat pe valorile ortodoxe, in doctrina putinista (dughinista, mai precis, in cazul asta), factor pe care multi il nesocotesc, dar care ar explica cea mai mare parte a atitudinii “anti-Vest”, adica anti-gay, anti-libertinaj, anti-corectitudine politica etc. Nimic despre “amenintarea” Ortodoxiei la adresa civilizatiei vestice, ceea ce a fost o interpretare fortata a factiunii dughiniste, care avea interesul sa se legitimeze astfel, fortand nota prin victimizare. Asta nu inseamna ca nu stim cum GANDESC occidentalii astia despre Ortodoxie (mai ales despre cea ruseasca), care nu ii deranjeaza insa pentru dogme (despre care nu au habar), ci pentru orientarea traditionala, conservatoare, nedispusa la acomodari antihristicizante. Insa in cazul asta, ca sa fim rigurosi, trebuie sa admitem ca nu au si spus-o si ca asa ceva chiar nu se spune. Nici macar pe Twitter… Nu se zice, doar se face.
Încep cu o paranteză pentru că mi se pare că e suficient să spui/scrii “Rusia” într-un comentariu ca să fii sigur că o mână de ortodocşi se vor încăiera cu alţii, de parcă le-ai fi scris de mamă. Nu vorbesc doar de articolul acesta..
Există într-adevăr un interes strategic al ruşilor pentru Ucraina. Vecinul nostru este într-adevăr o zonă zero de securitate pentru Rusia, dar asta nu înseamnă că ruşii au dreptul să intre cu armata în ţara vecină pentru a-şi asigura spaţiul vital de securitate. Este importantă ţara asta pentru tine? Foarte frumos, ia să văd cum te guduri tu pe lângă ucrainieni, cum te smereşti, cum seduci, cum depui eforturi să fii iertat şi apoi iubit ca un frate mai mare ce te proclami, aşa încât Ucraina să-ţi asigure spatele în deplină libertate iar nu prin subsersivitate şi sub ameninţare continuă!
Rusia nu a pierdut în ultimii 20 de ani multe ocazii să umilească Ucraina şi pe ucrainieni. Ca să nu mai spun de elitele/conducătorii acestora, ţinuţi în timpul unor vizite oficiale la uşă, la modul cel mai concret, sau lăsaţi să aştepte ultra umilitor în faţa presei timp de 4 ore cât timp Putin se plimba prin Crimeea cu motocicliştii. Şi multe altele. E uşor să vii să ţipi că Rusia este cea agresată şi că balticele reprezintă o ameninţare directă a Sankt Petersburgului, că pierderea Crimeii de către ruşi ar fi însemnat pierderea influenţei în mediterana. Să nu uităm că spaţiul vital de care vorbesc ruşii nu se limitează doar la Ucraina, ci şi la Basarabia noastră. Sau e bine că intră în Ucraina şi e rău că ocupă Basarabia, plecând de la aceleaşi motive?
Dar de ce oare există rusofobie şi în Ucraina, şi în România, şi Polonia, Baltice etc? Nu cumva o fi din cauza atitudinii ruseşti care e orice numai ortodoxă nu? Nu o fi tocmai din cauza faptului că sunt incredibil de insolenţi şi de aroganţi, fără nici un motiv? Nu cumva o fi din cauza faptului că pentru ei suntem un “coteţ”, că “data viitoare vin cu bombardierul”, că la o adică “ne arată ei cine suntem şi cât valorăm”? Asta ca să vorbim doar de ieşirile media recente şi fără a intra în probleme istorice de genul ce caută ruşii în Moldova mea?!!! Goooosfrabaaaaa..
Deci, mai uşor cu neprihănirea ruşilor pe scări. Rusia este un agresor exact cum este şi SUA un agresor, doar că momentan ruşii şi-o iau din nou peste bot. Nu putem avea o înţelegere episodică a jocului de putere. Nu putem spune că exista o balanţă echitabilă înainte de euromaidan sau de Crimeea şi acum nu mai este. Nu există compromis echitabil între sfere de influenţă în geopolitică. Dacă o tabără este mai slabă cealaltă o domină şi viceversa, într-un mod continuu. Nu a existat un punct zero a relaţiilor internaţionale nici măcar după cele două războaie mondiale, ce să mai vorbim de istoria recentă.
Asta dacă dorim să vedem ambele faţete ale monedei. Nu că ar conta, dar am spus clar la începutul euromaidanului că îi consider pe ruşi victime, că americanii i-au atras într-o capcană, că ruşii sunt îndreptăţiţi să intervină în Ucraina, plecând de la materialul clientului, de la un Putin care nu se va umili vreodată în faţa occidentului, de la o Rusie care nu va şti niciodată să seducă, să aibă aliaţi, de la ruşiii care se cred fără motiv miezul din fanta. Plecând de la toate acestea, de la realitatea din teren, într-adevăr Rusia este acum nedreptăţită, dar această nedreptate a fost ocazionată de scăderile ei în relaţiile cu celelalte ţări, vecine sau nu. Este în egală măsură vina Rusiei că s-a ajuns aici.
Din punct de vedere militar Rusia este stat agresor pentru că permite prin acţiune sau inacţiune ca asupra Ucrainei să planeze o ameninţare militară. Vrea sau nu, Rusia a pierdut Ucraina şi acum nu-i mai rămâne decât să o distrugă ea decât să o lase intactă în mâna adversarilor.
Există 2 categorii: categoria scenariilor moderate (Dungaciu, Watts, Friedman etc) care vorbesc în cea mai gravă variantă despre o Transnistrizare a Ucrainei şi despre un conflict militar de mică intensitate, prin interpuşi. Practic toţi experţii se exprimă public în favoarea acestui tip de desfăşurare a evenimentelor cu variaţii de intensitate, când probabil vor exista intensificări pasagere ale conflictului, cu unele aspecte de război hibrid. A doua categorie a scenariilor aparţin celor fără cunoştinţe de geopolitică, profanilor, care aşteaptă din clipă în clipă să izbucnească războiul pentru că se simt presaţi psihic de ameninţarea necunoscutului. Orice glonţ tras şi orice nouă ştire venită dinspre Ucraina se integrează în mintea lor în scenariul preînchipuit al “războiului cel mare”, de pe urma căruia vom muri cu toţii sau în majoritate.
Între aceste două categorii de scenarii, eu mă văd (oricât de aiurea sună!) mai aproape de cea de-a doua. Chiar dacă un eventual conflict ar fi de mică intensitate, instrumentarea acestuia de către occident ar produce efecte de mare intensitate, pe termen lung. Rusia este obligată să tranşeze acest subiect căci spre deosebire de Basarabia, o transnistrizare nerecunoscută internaţional va lucra împotriva intereselor sale. Rusia are nevoie de un subiect de drept internaţional pe deplin recunoscut, de Novorossia, nu de republica de la doneţk. Una este să ai avamposturi ca osetia şi abhazia şi cu totul altceva este să gestionezi o republică de milioane de locuitori, cu o dezvoltare socio-economică semnificativă. La modul concret, Kosovo este mic copil dpdv al teritoriului, potenţialului, importanţei geostrategice faţă de ceea ce Rusia numeşte Novorossia. Eu nu pot primi deci interpretarea asta, complet naivă după mintea mea şi mi se pare că scenariile astea ale experţilor sunt aruncate pe piaţă doar că să nu stârnească panică.
Or, ceea ce a obţinut Rusia până acum nu este suficient ca să determine constituirea acestei noi entităţi, nici pentru a-şi asigura interesele sale pe termen lung în Ucraina. Nu văd nici un semn că Putin s-ar împăca cu situaţia câştigării alegerilor de proeuropeni iar Rusia nu are cum să-şi legitimeze acţiunile sale în lipsa naraţiunii neofasciste care ameninţă locuitorii din est. Nu văd alternativă la război şi, în mod normal, lunea viitoare Rusia nu va mai avea legitimitate să vorbească despre sau să impună ceva Ucrainei. Republica/ile nou proclamate sunt nişte farse şi, spre deosebire de Crimeea care s-a şi integrat în Rusia, ele nu pot funcţiona autonom în această conjunctură. Sunt doar nişte platforme provizorii de atac, care se vor dovedi aşa şi îşi vor pierde din utilitate într-un termen foarte scurt.
Astea sunt doar câteva dintre motivele pentru care cred că vom avea ditamai războiul la graniţele noastre şi că acest război se va rostogoli într-un răstimp foarte scurt şi peste noi. Sunt conştient de gradul de penibil de care mă umplu argumentând împotriva opiniilor mainstream ale domnilor experţi menţionaţi mai sus şi aş fi extrem de fericit să fiu eu cu minţile înfierbântate. Iertaţi-mă vă rog! Doamne, ajută!
Bravo Doroteea, nu credeam ca o sa gasesc pe cineva al carui punct de vedere sa-mi placa si sa-l apreciez mai mult decat pe cele ale lui Utzu si Dan Dungaciu la un loc!
Analistii gen Kaplan sau Friedman nu consider ca fac analize ci transmit mesaje ambalate. Sa ne intre bine in cap:
1) Rusia e agresor
2) Rusia e slaba
3) Rusia e afectata de sanctiuni
4) Putin e un tiran contestat
Nimic din toate acestea.
Si pentru cei care chestioneaza ortodoxia lui Putin, vreau sa va spun: nu pentru ortodoxia lui trebuie sa ne intereseze Putin, ci pentru ortodoxia noastra. Cum zicea Steinhardt, sa gandim taraneste, simplu. Din care parte ne vin noua astazi necazurile si prigoana?
@utzu
nu comenta despre ‘Ukraina’ daca nu cunosti putina istorie a entitatii numite ‘ukraina’ bolsevica ‘rss ukraina’ un teritoriu un stat artificial,format din petice si sudura FURATE din vecini, te rog..
Maine la Odessa se anunta un miting pro-rus, din cate inteleg, sub titulatura “Odessa nu se preda”. Rusia nu are nevoie sa cucereasca Ucraina, ci are nevoie ca ucrainienii sa i se ofere singuri cu Kiev cu tot. Daca ar fi fost altfel, dupa anexarea Crimeei ar fi mers mai departe. Din punct de vedere militar e o prostie sa te opresti cand esti in plin avant (cum a facut si maresalul Ion Antonescu trecand Nistrul, nu-i asa?). Mie imi pare ca Rusia nu a pierdut Ucraina, abia ca o (re)castiga pas cu pas. Sau, situatia de acolo va ajunge de asa natura incat NATO va interveni, sau se va dovedi doar o alianta de gargara. Si atunci da, vom avea razboi pe bune si in toata regula.
Tot maine Putin merge in China, la invitatia presedintelui chinez. Asia nu e nici ea linistita, intre China si Vietnam lucrurile nu stau chiar bine, sunt si ceva morti, de asemenea intre China si Filipine lucrurile o iau razna rapid. Eu cred ca Putin si Xi Jinping se mai pun o data de acord inainte de ceea ce va urma.
@kosk:
Hai, lasa “arogantele”.
@ Utzu, Doroteea, Titus:
Inclin puternic catre “scenariul” propus de Utzu, in afara termenelor prea exacte (cateva zile…), din motive de prudenta. Ca descriere generala a situatiei, desi accentul pe vulnerabilitatea Rusiei e un pic cam strident, in sensul in care nu sta asa rau in regiune. Totusi, spre deosebire de propaganda care pare a fi dominanta, nu prea as crede ca Rusia va avea forta sa ne “subverteasca” economic (apropo: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/10/18/putin-si-imperiul-eurasiatic-visul-electoral-de-iarna-al-ursului-de-la-rasarit/) iar amenintarea pe care ne-o ridica nu poate veni decat din alta zona. Strategia pe care alde Kaplan si Dungaciu o iau in calcul este aceea a unei Rusii care “transnistrizeaza”, se fortifica economic si duce un “razboi altfel” in aceasta regiune. Paradoxul face ca aceiasi analisti sa ne spuna ca Rusia nu e foarte solida, ca are vulnerabilitati, ca nu are model economic convingator etc. Or, strategia “razboiului altfel” nu poate fi pusa in aplicare, mai ales pe termen mediu-lung, decat de o tara indeajuns de puternica incat sa ignore sanctiunile si climatul international, totusi, ostil, sa reziste intern ba chiar sa-si permita sa-si extinda sfera de influenta asa cum n-a facut-o cand era prietena oficial cu europenii si americanii. Cum sa duca Rusia un razboi al “puterii soft”, intr-o perioada foarte tensionata, cand tocmai la asa ceva nu s-a descurcat deloc pana acum?! Nu a reusit sa profite substantial nici macar de efectele devastatoare ale crizei si ale austeritatii in UE si de cvasi-absenta americanilor din regiune.
Astfel ca, pe termen scurt, strategia unei actiuni hard in regiune pare chiar mai “rationala” si mai putin costisitoare, ridicandu-le insa probleme foarte mari pe termen lung in ceea ce priveste solicitarile ridicate de mentinerea teritoriilor incorporate. Este posibil ca rusii sa incerce un fel de combinatie intre cele doua, adica o interventie militara dar pe care ei o vor vrea si crede limitata, care sa fie urmata, apoi, de o consolidare a pozitiei si de continuare soft a ostilitatilor. Aici deja, insa, speculam…
Cat priveste optiunea noastra, nu prea …ne apartine. Noi, ortodocsii, nu ne putem lipi inima de niciuna din aceste puteri. Apusul ne dezgusta cu aroganta, fariseismul si lacomia sa si ne inspaimanta cu sodomia si apostazia sa militanta, Estul ne este cunoscut tot pentru aroganta si brutalitate, chiar daca la nivel de cultura ne simtim mai apropiati si inruditi in credinta. Ce face Dumnezeu si cum lucreaza El prin intermediul unor mari puteri in istorie, este deja “problema”… Lui – noi nu putem adopta o atitudine detasata, de a “tine” cu unul sau cu altul, ci una treaza, de intelegere a consecintelor pe care le are pentru noi ce se intampla (daca intelegem eshatologic desfasurarea istorica atunci ar trebui sa fim racordati la tragedia intregului Adam, dupa modelul duhovnicesc al parintelui Sofronie Saharov, nu sa facem galerie cuiva). E mult mai important, pentru noi, sa intelegem ce ne rezerva Domnul NOUA, romanilor, si nu ce va face din imperiul rus. Situatia este realmente atat grea cat si complicata, precum sunt vremurile pe care le traim. Nu avem cum sa transam si nu avem unde sa inclinam, omeneste vorbind, putem doar sa ne rugam catre Cer si sa spunem ce ne duce mintea si ce ne imboldeste constiinta.
Din pacate, pentru Romania, „patriotii” cauta rusi care se pregatesc sa-i atace de sub paturile lor. Din pacate, acesti „patrioti” sunt si bine platiti ca sa-si descrie aventurile imaginare in paginile ziarelor si in platourile TV.
„Romania ca stat” nu este in pericol, deoarece Romania nu mai exista ca stat. Romania se afla printre coloniile care-si vand pamanturile, este o colonie care nu-si mai controleaza propriile resurse naturale (nici petrol si nici gaz) si nu mai are controlul asupra retelelor de distributie a energiei electrice. Romania nu mai are niciun operator de telecomunicatii sau cablu care sa fie o companie romaneasca si nu straina. In curand, statul va vinde unitatile de productie a energiei electrice, finalizand procesul de deznationalizare a economiei.
In aceste conditii, nu se poate pune problema „cuceririi” Romaniei. Se poate discuta numai despre schimbarea de proprietar.
In contextul crizei economice, nu mai este nevoie de tancuri, desanturi si bombardamente. Un portofel gros si pachetul majoritar al actiunilor OMV sunt doua elemente suficiente pentru a demara si finaliza transferul de proprietate.
Ce ar fi facut guvernatorul Basescu, cum ar fi trait, cum ar fi reusit sa se catere in varful Olimpului politic daca nu ar fi existat „sperietoarea ruseasca”? stim bine ce ar fi făcut Romania in acest caz. Ar fi fost racordata la South Stream, ar fi platit preturi mult mai mici la gaz, ar fi avut turisti rusi la Constanta si o imensa piata de desfacere pentru industria romaneasca. Dar nu-i nimic! Basescu a scapat Romania de toate aceste „amenintari”, iar taxa de protectie pe care Romania a platit-o a fost simbolica: flota disparuta, industria distrusa, petrolul si gazul vandut pe veci strainilor, iar acum urmeaza vanzarea terenurilor agricole si declansarea fracturarii hidraulice in beneficiul Chevron.
De fapt, discutiile despre pregatirile de razboi ale unei tari care nu mai are suveranitate, nu mai are armata (doar sicrie zburatoare F-16 la mana a treia) si nu mai are economie sunt foarte nostime. In contextul actual, daca vreo mare putere va fi interesata de Romania, nu va avea nevoie sa o cucereasca, ci va putea sa o cumpere la reducere, direct de la proprietarul curent care se afla la Washington. In rest, discutiile despre „amenintarea rusa” sunt un excelent test de inteligenta. Cei care au IQ-ul mai mare decat masura pantofilor pe care ii poarta, inteleg fara efort ca principala problema a Romaniei nu se afla la Moscova, ci la Bucuresti.
Ca sa fie toata lumea lamurita, Ucraina joaca in alta liga decat Romania si pentru a declansa o operatie ofensiva impotriva acelei treimi din armata ucraineana, dispusa in sudul tarii, Romania ar trebui sa-si tripleze tehnica militara existenta. In plus sa-si cumpere si avioane adevarate in locul aeromodelelor de carton. Structura de comanda a armatei ucrainene nu le permite politicienilor de la Kiev, care-si dau cu ranga-n dinti, jucandu-se de-a hotii si vardistii prin Sud-Estul Ucrainei, sa o subordoneze intereselor lor, armata ucraineana functionand dupa o logica proprie. Generalii ucraineni stiu ca precedentul numit Iugoslavia, Libia sau Irak, care a fost valabil pentru americani si pentru europeni, e valabil acum si pentru Rusia, in ceea ce priveste Ucraina. Oricat de puternica este armata Ucrainei in raport cu toate armatele statelor foste comuniste, ea nu are cum sa faca fata unui colos precum armata Federatiei Ruse. Si nici nu are de gand sa se sinucida, intrand in coliziune cu ea, ca sa umple buzunarele unui fost puscarias, condamnat pentru nenorocirea a zeci de mii de oameni in Caritasul ucrainean, ajuns acum omul de baza al SUA si UE. Credeti-ma ca stiu foarte bine aceste lucruri dupa aproape o viata pusa in slujba tarii acesteia atat de umilite!
Spre deosebire de armata romana, conducerea armatei ruse are relatii stranse cu cea a armatei Ucrainei. Ceea ce inseamna ca in ipoteza ca Rusia va decide sa ocupe temporar orice regiune a Ucrainei, dupa metoda deja consacrata de occidentali la Kiev, aceasta se va petrece fara varsare de sange si prin crearea de culoare care sa asigure retragerea trupelor ucrainene. Nu acelasi tip de reactie se asteapta de la armata ucraineana si in ceea ce priveste pretentiile teritoriale ridicate de o cantitate neglijabila precum Romania, „binecuvantata” de familia Basescu cu un sef al Statului Major General, de talia unui anumit general locotenent, care oricat ar fi ea de membra NATO, si-o fura „electric” de la armata ucraineana. Ca sa stiti la ce anume se poate astepta Romania, daca se va mai juca astfel cu nervii armatei ucrainene. Cat priveste aramata rusa… nu mai intru in detalii. Deja am dat din casa prea mult!
@Utzu : nu stiu daca aveti un raspuns, dar as vrea sa am parerea Dvs fata de ‘jocul-titirez’ al lui Iianoukovitch in acest context.
Cultiva relatia cu UE pana’n ultima clipa, se ‘razgandeste pe loc’, apoi negociaza (ce ??) cu ministrii de externe UE la momentul Maidanului , si in fine fuge la Moscova. Nu-i cam bizara actiunea asta la varful politicii de stat ?
Si daca cititi analizele lui Valentin Stan (inclusiv pe acest subiect) si ce parere aveti ? Multumesc
@Admin:
Asta este o dilema veche a mea, ce ar fi de preferat sau de ce sa ma tem mai mult, de un ipocrit binevoitor sau de o injuratura sincera? Nu-i vorba de galerie, e vorba ca nu vom putea sta deoparte si musai vom fi implicati, stat, popor si fiecare personal. Si daca optiunea nu ne apartine, tot nu schimba cu nimic lucrurile, vom fi obligati sa ne-o asumam tot asa, stat, popor si fiecare personal.
Despre mine, eu imi doresc sa am puterea de a avea propria optiune. Si nu m-am apucat sa scriu aici analizand analizele altora doar pentru ca imi place sa chibitez. Mi-ar placea in ceea ce ne priveste situatia sa ramana la stadiul de chibiti si spectatori dar, va spun, nu cred ca va fi asa. Sunt aproape convins ca vom fi implicati pana in gat in ceea ce va veni. In logica omeneasca razboiul nu mai poate fi evitat si nici implicarea Romaniei in acest razboi.
“Transnistrizarea” este o poveste de adormit copiii, nu mai este valabila nici macar pentru Transnistria. Cum ar mai putea fi cand au cerut deja oficial sa se alipeasca la Rusia in timp ce Moldova semneaza cu UE? De ce nu raspunde Putin la cererile de alipire a teritoriilor ucrainiene plus Transnistria? Ar fi mai multe argumente, de la pastrarea unor aparente juridice (doar Crimeea a fost teritoriu rusesc cu acte in regula), pana la evitarea unor complicatii de natura administrativa (schimbarea actelor, racordarea la sistemul administrativ si fiscal al Rusiei etc.). Dar adevarul este ca Rusia nu vrea parti din Ucraina, o vrea cu totul insa nu in interiorul propriilor granite. Ca sa zic asa, o vrea cum a fost mai inainte de Maidan. Drept pentru care va face tot posibilul ca actualii maidanezi de la Kiev sa fie dati jos, iar acest lucru ar trebui facut din interior tocmai pentru a evita un razboi major declansat de Rusia. Si au “argumente” in sensul acesta, de la blocada energetica, prin blocada economica, prin blocarea transferurilor financiare dinspre Rusia spre Ucraina si pana la alimentarea violentelor pe intreg teritoriul ucrainian (inca nu, dar asteptati).
Este adevarat, rusii nu au subtilitatile occidentului, ei nu seduc, dupa cum spunea Utzu. Foarte bine. Seductia este lucrul de care se ocupa sarpele care l-a ademenit pe Adam. Nimic din ceea ce vine de la Dumnezeu nu seduce. Nu ma gandesc automat ca ceea ce fac rusii vine de la Dumnezeu, dar stiu bine de unde vine ceea ce fac americanii (si credeti-ma, e dureros pentru mine personal sa constat asta). Drept pentru care ceea ce a facut Putin se numeste “showdown” sau “arata cartile”. Asta inseamna ca americanii trebuie sa castige cu cea au in mana sau pierd tot ce au licitat pe masa ei si ceilalti jucatori. De asta va si spun, Rusia a si castigat strategic. Singurul mod prin care mai poate fi infranta este sa piarda acolo jos, pe teren, adica in lupta. Pentru asta e insa nevoie ca NATO sa intre cu trupe in Ucraina, daca nu pe fata, atunci mult mai descoperit decat o fac acum cu mercenari de la firme private si intelligence. Dar Rusia si toata lumea in general nu se mai lasa pacalita de pretexte in momente ca acesta.
E pregatita America sa suporte prima infrangere a NATO, sau va arata cartile? Nu mi se pare ca NATO este o alianta destul de puternica politic incat sa suporte o infrangere fara sa traga un foc de arma. Am spus ca Putin nu va intra in Ucraina oricat sange va curge acolo in razboiul civil, fie ca il doare fie ca nu. Pionii se transforma in regine daca stii sa ii impingi pana la capat. Si atunci spun ca NATO va ataca primul, are toate motivele sa o faca. Si aici langa Ucraina NATO suntem noi, iar Romania este condusa de un presedinte al carui interes este sa nu fie alegeri in noiembrie. La anul, pe vremea asta, vom putea scrie pe RIC comentarii asa cum scriem astazi doar daca Dumnezeu va mai face o minune.
@ admin:
“Noi, ortodocsii, nu ne putem lipi inima de niciuna din aceste puteri. Apusul ne dezgusta cu aroganta, fariseismul si lacomia sa si ne inspaimanta cu sodomia si apostazia sa militanta, Estul ne este cunoscut tot pentru aroganta si brutalitate, chiar daca la nivel de cultura ne simtim mai apropiati si inruditi in credinta. Ce face Dumnezeu si cum lucreaza El prin intermediul unor mari puteri in istorie, este deja “problema”… Lui – noi nu putem adopta o atitudine detasata, de a “tine” cu unul sau cu altul, ci una treaza, de intelegere a consecintelor pe care le are pentru noi ce se intampla (daca intelegem eshatologic desfasurarea istorica atunci ar trebui sa fim racordati la tragedia intregului Adam, dupa modelul duhovnicesc al parintelui Sofronie Saharov, nu sa facem galerie cuiva). E mult mai important, pentru noi, sa intelegem ce ne rezerva Domnul NOUA, romanilor, si nu ce va face din imperiul rus. Situatia este realmente atat grea cat si complicata, precum sunt vremurile pe care le traim. Nu avem cum sa transam si nu avem unde sa inclinam, omeneste vorbind, putem doar sa ne rugam catre Cer si sa spunem ce ne duce mintea si ce ne imboldeste constiinta.”
———————-
Cam asta gindesc si eu, dar dvs ati spus-o mult mai bine! In toata harababura asta, incepusem sa cred ca majoritatea celor ce comenteaza aici criticind actiunile lui Putin, sint contra Putin pentru ca sint pro EU si invers. Va multumesc ca ati clarificat pentru ca incepusem sa fiu tare confused 🙂
Noi tre sa fim pro Hristos si atit. Sa ne pastram credinta chiar daca timpurile se vor deteriora din cauza apostaziei si in cazul unui razboi–care nu este exclus daca asta va fi de la Dumnezeu. Stramosii nostri au trecut prin razboaie cumplite dar Ortodoxia a ramas stralucitoare. Romania a fost lovita din greu si de multe ori de-a lungul istorie. Trebuie sa incercam sa ne ducem crucea, oricare va fi ea, oriunde ne-am afla, si sa continuam sa cerem mila Lui, chiar daca nu sintem vrednici. Va fi f. greu, mai ales pentru noi cei cu copii mai mici, dar copiii au existat dintotdeauna si au trecut si ei prin greutatile lor.
Cu Dumnezeu inainte!
@Melina (#30):
Comentariul va apartine?
@c2
Nu înțeleg ce s-a întâmplat cu yanukovych, altfel decât că a vrut să joace în continuare la două capete. Deşi ştia că americanii sunt patronii euromaidanului şi-a pus speranţele în europeni, tocmai ca să nu rămână complet dependent de Putin şi de banii lui. V.Mândrăşescu şi M.Văcărelu de la noi au spus unul direct şi altul cu mantinela că Yanukovych este pur şi simplu incredibil de prost şi că situaţia nu poate fi înţeleasă decât în acest registru. Personal am crezut şi atunci şi cred şi acum că un asemenea talmeş-balmeş ce a avut loc în acele zile nu a fost decât o mare minune a lui Dumnezeu care i-a ferit pe vecini de o vărsare de sânge de proporţii. Ca şi acum, şi atunci ajunsesem într-un punct în care nu mai vedeam ieşire decât prin pulverizarea protestatarilor de către trupele Berkut, operaţiune ce s-ar fi încheiat cu enorm de multe victime. Începuseră deja să apară victimele lunetiştilor, naraţiunea era pregătită pentru intervenţie militară dură, chiar şi europenii erau pregătiţi/tatonaţi pentru acest scenariu, pur şi simplu era de neconceput pentru mine ca Yanukovych să o comită în halul ăsta, să ajungă să fie alungat (în cel mai concret înţeles al termenului) din palatul prezidenţial. Gândul pe care l-am avut atunci şi care mi-a rămas lipit în minte a fost că Domnul i-a luat pur şi simplu minţile, capacitatea de a discerne şi de a prefigura consecinţele acţiunilor sale. Deznodământul haosului şi circului care au urmat apoi mi-a întărit această convingere, că şi ucrainienii au mulţi sfinţi în cer care s eroagă pentru ei.
Probabil mă aflu şi acum într-o astefl de poziţie în care mi se pare obligatoriu un anumit curs al evenimentelor, fără să înţeleg toate aspectele esenţiale unui astfel de pronostic. De altfel, ţin să subliniez, deşi cred că este evident, faptul că nu am nici o competenţă în domeniul acesta al geopoliticii şi relaţiilor internaţionale, nu am studii sau altfel de pregătire (cu studiile am cam fost mereu certat, de felul meu), că în principiu vorbeşte gura fără mine şi probabil voi avea de dat un răspuns greu la Judecată pentru toate astea. Comentariile mele sunt deci de nivelul ăsta.. al “judeţului timişoara” şi îmi vine să mă ascund într-o grotă când sunt fie lăudat fie întrebat de modul în care înţeleg anumite evenimente. Pur şi simplu provoc şi eu, în speranţa că se stârneşte vreun brainstorming care să mă lumineze şi pe mine.
În fine, nu îl urmăresc pe domnul V.Stan pentru că mi se pare foarte dificil stilul său de expunere, dar i-am citit ultimul articol şi am rămas şocat şi eu de dezinvoltura cu care T.Corlăţean calcă în străchini cu aerul său doct şi imperturbabil.
Iertaţi, doamne, ajută!
@ admin Da, imi apartine. Am gresit cumva cu ceva? O latura mai putin placuta a personalitatii mele este aceea ca sunt cam directa si “imbrac” frazele in mai putina diplomatie. Deformatie profesionala si bagaj genetic. Imi cer scuze daca am incalcat vreo regula. Nu a fost in intentia mea sa insult pe nimeni si nici sa raspund comentariului cuiva.
@Melina:
Am avut impresia ca e o preluare din alta parte. Pe continut nu stim ce sa zicem, avand in vedere ca noi evaluam situatia doar prin informatii din surse deschise, publice, iar parerea dvs pare a se revendica de la surse “din interior”, greu, daca nu imposibil, de verificat.
O lalaiala a situatiei din Ucraina nu e in interesul rusilor, dar este si va fi intotdeauna pentru ceilalti, mai putin ucrainienii. S-au uitat si au pus paie pe foc in Yugoslavia, acum ar fi facut la fel si cu Rusia, dar vad ca a cazut in capcana grozava doar Ucraina, de la care se astepta raspandirea incendiului. Rusia e un imperiu, nu un modest stat federal pe care il manaresc doua trei gasti de politicieni si militari. Poezia cu “rima” lui Friedman e o aberatie totala. Cand s-au paruit rusii direct cu americanii ca sa rimeze ceva de data aceasta, in eventualitatea unui conflict, iar cu Germania nu se leaga rima sub nici un chip? Au o obsesie cu structuralismul, dar in politica si in istorie, recte comportamentul uman, nu e numai structura e si deviatie si aberatie. Singura componenta constanta a ramas aviditatea lor pentru razboaie si vandut fier. Acum la americani le trebuie niste “the facts”, sa sune stiintific implicarea Rusiei in Ucraina ca sa poata explica poporului de ce e nevoie de inca un razboi sau doar de finantarea lui. Eventual sa-i mai lase pe ucrainieni sa ajunga la ceva masacre, ca sa fie mai justificata interventia pe cand or veni la putere republicanii, specialisti in deschideri, nu ca democratii specialisti in “finaluri fericite”, sau la pus bomboana pe coliva. Deocamdata rusii nu le dau apa la moara, dar totusi trebuie sa scoata ( cu banu’ jos) putin de sub influenta vestului macar un pic din teritoriul fost comunist/socialist, ca sa doarma mai linistiti. Din incercarea de a ii inghesui pe rusi a rezultat o extindere a imperiului, si era cam logica reactia rusilor, dar si desaga de afinitati dintre majoritatea ucrainienilor si rusi. Noi insa deja am inceput sa visam avioane noaptea si pe cand o veni ceva, dac-o veni, suntem gata epuizati de atata lupta, care deocamdata se da prin mainile altora, ca de obicei cand vine vorba de rusi si americani. Deci presedintele ceh a facut-o pe Timosenko mafioata si s-a spalat pe maini de afacerea cu Ucraina, iar noi tragem ursu de coada sa vedem ce?
@ admin: Nu preiau din alta parte, pentru ca nu am motive. Si nici nu scriu pe alte site-uri. Ma puteti crede pe cuvant. Am acceptat sa comentez aici (mai bine, sau mai rau, depinde de multi factori) pentru ca mi-au placut notele dumneavoastra de la articolele publicate. Va citesc de mai bine de un an si
m-am hotarat sa scriu destul de greu, avand in vedere statutul meu profesional. Nu doresc sa intru in alte detalii. Dar cei care se ingrijesc de acest site au tot respectul si admiratia mea nu numai pentru munca depusa dar si pentru faptul ca au o gandire analitica absolut de exceptie! N-am intalnit prin paginile RIC nici incultura, nici neinstruire, nici lipsa de discernamant. Dumnezeu sa va tina treji si vii la fel ca pana acum! V-as ruga sa luati randurile mele fara exagerare, fara gandul de a maguli, ci drept si sincer.