DE CE E BUN PENTRU ROMANIA UN LAC OTRAVIT? Fulminanta scrisoare catre CNA a Eugeniei Voda pe tema RMGC: “Inima Romaniei nu e negociabila!”/ SRI si “eco-anarhistii”/ CUMPLITA TRAGEDIE a ruperii barajului de steril de la CERTEJ (1971): OAMENII NICI N-AU AVUT TIMP SA TIPE

14-10-2013 14 minute Sublinieri

rosia-montana-x

Eugenia Vodă, realizatoare şi prezentatoare a emisiunii “Profesioniştii”, de la televiziunea naţională, a lansat astăzi o scrisoare deschisă, adresată Consiliului Naţional al Audiovizualului. “O puteţi înregistra şi ca o plângere deschisă”, scrie cunoscuta jurnalistă, care cere astfel membrilor CNA “stoparea imediată şi totală a reclamelor legate de Roşia Montană, care au invadat audiovizualul românesc”.

În scrisoarea intitulată De ce e bun pentru România un Lac Otrăvit, mai mare decât MonacoEugenia Vodă scrie că subiectul Roşia Montană – în ciuda interesului său naţional –  nu “a încăput” până în prezent pe ordinea de zi a niciunei şedinţe a Consiliului, deşi pe adresa forului au ajuns “în jur de 2.000 de plângeri, sesizări şi reclamaţii”.

Jurnalista susţine că reclamele prezentate contravin dispoziţiilor legale privind informarea corectă a publicului şi face o comparaţie cu reclamele la medicamentele care se eliberează fără reţetă:

(*n.r. la reclamele privind medicamentele) privitorul e avertizat obligatoriu: „Citiţi cu atenţie prospectul”. Pe cînd la reclamele aşa-zisului „minerit modern”, nu! El e „BUN PENTRU ROMÂNIA”, se repetă în diverse feluri, pe mai toate canalele, în neştire, însoţit de somaţia „Spune Da mineritului!”, ca într-un fel de referendum privat, al unui stat în stat! Iar pe internet, de mii de ori, pe orice ai da click, orice ai căuta – un film, un autor, un bilet de avion, o reţetă de bucătărie, orice -, ţi se înfige în ochi, zbang!, „Spune Da mineritului!”... Într-un fel, e de înţeles: pe seceta asta, nici banii RMGC nu au miros. Şi totuşi, cînd e vorba de un subiect care a răvăşit România, şi care e încă în dezbatere naţională, nu credeţi că aţi putea găsi modalitatea legală de a stopa tot acest veritabil dezmăţ publicitar, generator de confuzie?”, scrie Eugenia Vodă.

Jurnalista aminteşte şi de un alt moment, în 2009, când o a fost interzisă o campanie publicitară RMGC, pentru că vehicula sume inexacte.

” Vi se pare că enunţul „bun pentru România” e mai puţin inexact decît o simplă cifră?  Vi se pare că, de la acea campanie care – o spunea atunci o voce a CNA-ului – „dezinformează şi manipulează, spune mari neadevăruri”, s-a schimbat ceva? Aceste noi reclame contravin Codului de practică în publicitate ( art 1.3, potrivit căruia „comunicarea trebuie să evite orice afirmaţie sau reprezentare care ar putea înşela consumatorii, inclusiv prin omisiune, sugerare, ambiguitate ori exagerare”; sau art. 5.1, potrivit căruia „anunţatorul trebuie să fie în măsură să probeze veridicitatea datelor, descrierilor, afirmaţiilor folosite în comunicare”). Toată această campanie încalcă şi art.114 din Decizia nr 187 privind Codul de reglemetare a conţinutului audiovizual (nu mai invoc şi alte articole, pentru că, desigur, CNA-ul ar putea găsi rapid argumentaţia juridică pentru o hotărîre dreaptă, cu condiţia să vrea!). Şi, pentru credibilitatea instituţiei dumneavoastră în ochii opiniei publice, ar fi bine să vrea! Cred că CNA-ul ar trebui să merite să fie perceput  nu ca o sumă de funcţionari care distribuie licenţe şi sancţiuni, mereu atenţi la recomandările celor care i-au recomandat acolo, şi cu atît mai puţin ca un spaţiu al unor sinecuri, ci ca un for intelectual, al unor conştiinţe independente”, se arată în scrisoare.

Mai jos, redăm integral “plângerea deschisă” adresată de Eugenia Vodă Consiliului Naţional al Audiovizualului

Scrisoare deschisă către Consiliul Naţional al Audiovizualului

De ce e „bun pentru România” un Lac Otrăvit, mai mare decît Monaco?

Am citit că pe marginea subiectului Rosia Montană s-au strîns la CNA, în ultimele luni, în jur de 2000 (două mii!) de „sesizări, plîngeri, reclamaţii”. Şi totuşi, incredibil, acest subiect major, de interes naţional, nu a încăput pînă acum pe ordinea de zi a nici unei şedinţe a dumneavoastră. Prin prezenta scrisoare deschisă – pe care o puteţi înregistra şi ca pe o „plîngere deschisă” – solicit membrilor CNA stoparea imediată şi totală a reclamelor legate de Roşia Montană, care au invadat audiovizualul românesc.

Aceste reclame contravin dispoziţiilor legale privind informarea corectă a publicului. Pînă şi la reclamele unor medicamente care se eliberează fără reţetă, privitorul e avertizat obligatoriu: „Citiţi cu atenţie prospectul”. Pe cînd la reclamele aşa-zisului „minerit modern”, nu! El e „BUN PENTRU ROMÂNIA”, se repetă în diverse feluri, pe mai toate canalele, în neştire, însoţit de somaţia „Spune Da mineritului!”, ca într-un fel de referendum privat, al unui stat în stat! Iar pe internet, de mii de ori, pe orice ai da click, orice ai căuta – un film, un autor, un bilet de avion, o reţetă de bucătărie, orice -, ţi se înfige în ochi, zbang!, „Spune Da mineritului!”… Într-un fel, e de înţeles: pe seceta asta, nici banii RMGC nu au miros. Şi totuşi, cînd e vorba de un subiect care a răvăşit România, şi care e încă în dezbatere naţională, nu credeţi că aţi putea găsi modalitatea legală de a stopa tot acest veritabil dezmăţ publicitar, generator de confuzie?

Am văzut, în arhiva CNA-ului, că în 2009, după multiple tergiversări, a fost interzisă o campanie publicitară RMGC, pe aceeaşi temă, pentru că vehicula sume inexacte (cu care ni se povestea, în reclame, cîte şi mai cîte am fi putut noi face!). Vi se pare că enunţul „bun pentru România” e mai puţin inexact decît o simplă cifră?  Vi se pare că, de la acea campanie care – o spunea atunci o voce a CNA-ului – „dezinformează şi manipulează, spune mari neadevăruri”, s-a schimbat ceva? Aceste noi reclame contravin Codului de practică în publicitate ( art 1.3, potrivit căruia „comunicarea trebuie să evite orice afirmaţie sau reprezentare care ar putea înşela consumatorii, inclusiv prin omisiune, sugerare, ambiguitate ori exagerare”; sau art. 5.1, potrivit căruia „anunţatorul trebuie să fie în măsură să probeze veridicitatea datelor, descrierilor, afirmaţiilor folosite în comunicare”). Toată această campanie încalcă şi art.114 din Decizia nr 187 privind Codul de reglemetare a conţinutului audiovizual (nu mai invoc şi alte articole, pentru că, desigur, CNA-ul ar putea găsi rapid argumentaţia juridică pentru o hotărîre dreaptă, cu condiţia să vrea!). Şi, pentru credibilitatea instituţiei dumneavoastră în ochii opiniei publice, ar fi bine să vrea! Cred că CNA-ul ar trebui să merite să fie perceput  nu ca o sumă de funcţionari care distribuie licenţe şi sancţiuni, mereu atenţi la recomandările celor care i-au recomandat acolo, şi cu atît mai puţin ca un spaţiu al unor sinecuri, ci ca un for intelectual, al unor conştiinţe independente, arse de dorul sănătăţii audiovizualului românesc…

Se ştie, un bun mercenar al publicităţii poate face credibil absolut orice mesaj; el poate să ne convingă şi de raportul dintre fericire şi soda caustică, şi de efectul razelor de lună asupra galoşilor de gumă; nu degeaba a avut atîta succes titlul: „Nu-i spuneţi mamei mele că lucrez în publicitate, ea crede că sunt pianist într-un bordel!” „Bun pentru eugenia-vodaRomânia”? De ce am crede nişte oameni de pe stradă, culeşi din toată ţara, cu oraşul scris pe ecran, care ne spun, implicit şi explicit, că proiectul „e bun”, şi nu am crede, în schimb, PROFESIONIŞTII  acestei ţări (geologi, chimişti, economişti, arhitecţi) care ne spun – e drept că mult mai rar, şi nu în spaţiile publicitare –  că NU e deloc bun?! Printre altele, toată această lungă poveste, „Roşia Montană”, e un exemplu de umilire publică a profesioniştilor, care nu au un cuvînt hotărîtor şi limede de spus, acoperiţi fiind de hărmălaia politicienilor şi de tradiţionalele cozi de topor.

În economie, ca şi în medicină, primul principiu care ar trebui să funcţioneze ar fi: în primul rînd să nu faci rău. Dacă românul neinformat ar citi „prospectul” s-ar îngrozi: cine ar mai lua un medicament dacă ar afla că, la capătul unui tratament paliativ, s-ar trezi, în proporţie de 100%, cu o uriaşă tumoră malignă pe faţă? Şi ce altceva decît o tumoră pe faţa României ar fi acel lac otrăvit uriaş, mai mare decît Monaco, rămas în Apuseni în urma exploatării?

Cu siguranţă că nu poţi fi decît solidar cu minerii din Roşia Montană şi cu problema de fond: ei au dreptul la muncă şi dreptul la demnitate, la fel cum au – sau ar trebui să aibă – şi oamenii din Delta Dunării, şi din Bucovina, şi de oriunde din România. Dar aceşti „roşieni”, aflaţi în epicentrul unei situaţii conflictuale, sunt azi în situaţia de a nu mai vedea pădurea din cauza copacilor. Dacă ar citi cu atenţie „prospectul”, şi dacă l-ar înţelege la dimensiunile lui de perspectivă, aceşti oameni ar respinge, ei înşişi, mutilarea ţării lor. „Ţara moţilor”, aşa se chema impresionantul documentar despre Apuseni, al lui Paul Călinescu, premiat, în 1939, la Veneţia… Dacă vrei să salvezi ce e frumos în ţara ta, nu înseamnă că eşti păşunist, nu înseamnă că eşti eco-anarhist, nu înseamnă că vrei să vezi Apusenii plini de „Fefelegi” şi de ciobani Ghiţă care caută o reţea de socializare în pustie, nu înseamnă nici că vrei să reduci România la o „grădină botanică” (deşi, la rigoare, e de preferat să fii sărac într-o grădină botanică, decît sărac într-un mediu toxic)! Nu înseamnă că nu ţi-ai dori o ţară civilizată, cu industrii puternice, nu înseamnă că nu întorci capul de cîte ori treci, de pildă, prin Drumul Taberei, pe lîngă un maidan de pe care tot nişte „investitori” au ras Tricodava, cîndva o fabrică faimoasă, sau că nu ţi se strînge inima cînd vezi, la televizor, dinamitarea unui furnal de uzină părăsită… Pentru că toate au însemnat oameni, ani, viaţă, sacrificii, pe altarul unei false industrializări; toate sunt ca un spectru al Eşecului, care nu ne dă pace…

Să compari Roşia Montană, acest proiect industrial faraonic, care riscă să ne urîţească şi să ne îmbolnăvească Transilvania, cu succesul autohton al unei celebre uzine de automobile, e aberant! Să spui că un refuz al acestei investiţii e un semnal negativ pentru investitori, e la fel de aberant. Investitorii nu sunt nişte sperioase domnişoare de pension; Dumnezeul lor e unul singur: Profitul. Faptul că România refuză să-şi desfigureze o zonă istorică, cu cea mai veche atestare documentară, faptul că refuză să înlocuiască un paradis natural cu acea baltă cianurată mai mare decît Monaco, nu ar pune pe nimeni pe fugă, dimpotrivă! Ceea ce contează mai mult, pentru investitori, e să fim o ţară corectă, fără şpagă, fără loc fruntaş în topul comisioanelor ilicite, şi cu o legislaţie coerentă. Iar uneori, pentru „imaginea României”, e mult mai important un rest de demnitate, decît gramele de aur pe cap de locuitor!

Am auzit şi văzut, la televizor, reprezentanţi RMGC, ca nişte mutanţi ai patriotismului, cu figuri inocente şi cu un discurs obsesiv, gen „bun pentru România”; dar cînd vine vorba de slalomul printre ilegalităţi, cu care a început ceea ce s-ar putea chema „lungul drum al Roşiei către moarte”, „şeful” îl ia în braţe pe „eu sunt mic nu ştiu nimic”, eu sunt „nou”, eu sunt venit „după”!

Un impact economic minor şi tranzitoriu nu justifică, în nici un fel, desfigurarea feţei României, cu grave consecinţe asupra „subconştientului nostru colectiv”. Pentru că una e să ştii că ai o ţară cu frumoşii Apuseni care ascund o comoară, la care poate vei ajunge o dată (va veni şi timpul să o accesăm, dar nu aşa şi nu acum, ci mai inteligent, mai sofisticat, mai puţin invaziv şi mai profitabil pentru economia naţională), şi alta e să ştii că avem acolo, vorba lui Daneliuc, într-un interviu, O BALTĂ! Doar că, spre deosebire de Daneliuc, şi în ciuda tuturor aparenţelor, eu nu cred că „preocuparea principală a românului e grătarul cu mici”! Şi cred că toţi aceşti politicieni, parcă ieşiţi din mantaua unui Ed Wood al marilor dezastre, se joacă, de fapt, cu focul; din inconştienţă sau respectînd savante strategii de manipulare a mulţimii, ei subestimează ceea ce se cheamă iubirea pentru Transilvania!

Pentru că una e să desfăşori un asemenea şantier în deşertul australian, sau lîngă Polul Nord, sau în fundul Africii, şi cu totul altceva e să-l trînteşti în inima istorică a unei ţări, cu consecinţe dezastruoase pentru întreaga zonă. Am făcut ocolul lumii, dar nicăieri n-am văzut să se laude cineva cu vreun lac cianurat, nici cu gropi de gunoi performante! (pentru asta ar fi trebuit să fac excursia organizată pentru anumiţi ziarişti, de RMGC, în Noua Zeelandă!). Oricît de modernă sau de cochetă ar fi o exploatare industrială, rezultatul e unul singur: urît!

Îşi poate imagina, cineva, un asemenea proiect industrial devastator, pe valea Loirei, sau în Toscana? „Apusenii sunt mai frumoşi decît Toscana”am citit într-un articol al unui turist britanic, şocat că o exploatare industrială vrea să-i distrugă (dacă n-o fi fost un agent sorosian, plătit gras ca să ne împedice să prosperăm)!

Am văzut şi că există avocaţi ai diavolului, care se dau de ceasul morţii, cum o să plătim noi sume uriaşe RMGC-ului! Nici o instanţă de pe glob nu ar putea acuza o ţară pentru că îşi apără identitatea şi avuţia naţională. Dimpotrivă, populaţia României ar putea cere daune morale, pentru că a fost dezinformată şi tocată publicitar agresiv, în tot acest timp! Posibilelor „presiuni politice transoceanice”, în favoarea acestui proiect economic de proporţii monstruoase, dar deosebit de interesant pentru conturile unora, li s-ar putea răspunde, „Vade retro!”, în afaceri se mai şi pierde! Ar putea fi invocat şi scandalul recent, pornit de la Washington, dar cu ecouri în întreaga Americă, percutat şi la Casa Albă, legat de o serie de morminte de eroi, găsite în neregulă, în Cimitirul Arlington! Or, proiectul RMGC ne dărîmă biserici şi ne distruge cimitire, lăsînd în urmă un Lac Mort mai mare şi decît Central Park! (Vorba unui umorist, ne-eco-anarhist, „Munţii noştri aur poartă, să nu-i facem Mare Moartă!”)... Apropo, Central Park e vizitat, anual, de 25 de milioane de turişti. Cîţi turişti ar mai fi amatori să viziteze Apusenii, cu o zonă toxică, secătuită, şi cu un Lac Mort băltind ameninţător, apărat, ni se spune, de „cel mai sigur baraj din lume”, care „zice mamă, zice tată, zice ţară adorată”? Am mai auzit şi varianta vitează că, în cazul exploatării, statul nostru va controla atent tot ce se va găsi acolo... In orice afacere, patronul, cel care dă banii, e cel care deţine controlul, restul e pură fantezie; e greu de imaginat cum un stat care n-a reuşit să controleze nici măcar legalitatea unor contracte, va reuşi să controleze compoziţia fină a unor minereuri. Am mai auzit şi varianta că „aurul va rămîne acasă”: deci le asigurăm investitorilor şi vînzarea mărfii, iar noi ne cumpărăm propriul aur – asta da afacere! Am mai auzit şi asigurări politicianiste că proiectul actual e unul nou, care nu seamănă cu cel vechi, şi am auzit mai ales că „vom renegocia”! Domnilor şi doamnelor, nu mai negociaţi şi renegociaţi degeaba! Inima României nu e negociabilă!

Într-adevăr, trebuie să ai o inimă de plumb, şi un nume predestinat, PLUMB, ca să poţi vorbi, şi încă în calitate de „ministru al mediului”, e drept, cu o limbă de lemn, despre „maximizarea beneficiilor de mediu aduse de proiectul RMGC”!!! Principalul beneficiu fiind, desigur, acel imens iaz (nu iad?) de decantare, „reecologizat”, care va aduna tot gunoiul (gestiunea reziduurilor miniere, dacă preferaţi). Tot prin absurd: dacă acel gunoi nu e toxic, aşa cum ni se spune, atunci el ar putea fi deversat în Marea Neagră? Sau, tot prin absurd, dacă ar fi încărcat în sute de mii de containere, ar exista un loc de pe lumea asta care ar primi acel gunoi prietenos? Şi dacă da, cît ar costa ca să-l primească? Nu cumva ar fi mult mai mult decît firfiricii-mizilic cîştigaţi din toată afacerea?

Am dat clik pe „Auri sacra fames” (e de prisos să mai spun că şi aici a apărut, zbang!, „Spune DA mineritului”!), „blestemata foame de aur, la cîte ticăloşii nu i-ai împins tu pe oameni”, de la Vergiliu încoace... Stupefiant e că, de azi-mîine două decenii, această „corporaţie”, investind masiv în publicitate şi în teatrul de amatori local, miluind în dreapta şi-n stînga, avansează ca un tanc pus pe pilot automat, implacabil, centimetru cu centimetru, în ciuda întregii agitaţii şi a tuturor „plîngerilor” din jur! Cred că aşa au venit multe catastrofe în istorie. O temă care s-ar putea discuta ar fi adaptarea la actualitate a conceptului de „crimă împotriva umanităţii”... Natura înseamnă Viaţă, natura nu are glas ca să se apere singură, natura are, şi în secolul nostru, misterul şi imprevizibilul ei. Există situaţii în care natura a fost distrusă, dar în beneficiul oamenilor, pentru mii de ani. În cazul Rosia Montană e vorba de o agresiune violentă şi masivă, pe termen scurt, şi care ne lasă, pentru mii de ani, cu un lac cianurat, stresant pentru o întreagă populaţie civilă din zonă, care e pusă în pericol, în urma unor acte fie iniţiate,  fie încurajate, fie doar tolerate de autorităţi…

Un mare scriitor, Camus, spunea: „Singura solidaritate umană indiscutabilă e solidaritatea în faţa morţii”. Ca o solidaritate în faţa morţii se explică faptul că protestele împotriva distrugerii Apusenilor au reunit români şi unguri, tineri şi bătrîni, hipsteri şi preoţi, de toate confesiunile, fotbalişti şi academicieni… Toţi nu pot decît să spere că votul din Parlament va fi unul deschis, la vedere, nominal; corect ar fi ca fiecare votant să-şi asume, în faţa naţiunii şi a istoriei, responsabilitatea opţiunii sale, ca să nu existe sentimentul difuz şi apăsător că „toată lumea e de vină”. Am auzit şi varianta că „dacă votul e politic, proiectul nu va trece”. Cred că e exact invers.

Oricum, în momentul votului, fiecare parlamentar să-şi imagineze cum s-ar simţi dacă, în viitor, ar fi obligat de viaţă (sau pe viaţă) să-şi ducă zilele în localitatea numită Piatra Albă (creaţie RMGC), pe malul Lacului-Mort-mai-mare-decît Monaco, şi să respire praful ridicat de vînt de pe întinderile de piatră golaşă… Şi totul, străjuit de o pancartă, pe care să fie scris, negru pe alb, sau gri pe gri: „AICI A FOST AURUL DUMNEAVOASTRĂ! NOROC BUN!”

…Iată de ce, aşadar, solicit CNA-ului să stopeze orice publicitate comercială pe marginea acestui subiect dureros. Sau să impună mesajul corect, cum ar fi: Spune Da locurilor de muncă la Roşia Montană, dar spune NU unui lac otrăvit mai mare decît Monaco! Spune Da mineritului modern în Apuseni, dar spune NU unui proiect industrial de suprafaţă, cu efect distrugător!…

Cu tristeţe şi cu speranţă, Eugenia Vodă

Structurile extremiste, eco-anarhiste sunt, potrivit definiţiei Serviciului Român de Informaţii (SRI), “structuri care au ca metode de actiune comiterea de acte violente în urmărirea unor obiective, permanente ori conjuncturale, legate de protecţia mediului”. Explicaţia apare într-un răspuns formulat de SRI la solicitarea adresată de organizaţia Active Watch, după declaraţiile lui George Maior privind manifestaţiile împotriva proiectului minier de la Roşia Montană.

“Eco-anarhiştii” care ar fi încercat, potrivit SRI, să exploateze manifestaţiile împotriva proiectului minier de la Roşia Montană sunt “structuri care au ca metode de actiune comiterea de acte violente în urmărirea unor obiective, permanente ori conjuncturale, legate de protecţia mediului”. O spune Serviciul Român de Informaţii într-un răspuns pentru organizaţia Active Watch.

“Sintagma “structuri extremiste, eco-anarhiste” din declaratia citata desemneaza, la nivelul comunitatii serviciilor de informatii din spatiul euro-atlantic, in mod sintetic, structuri care au ca metode de actiune comiterea de acte violente in urmarirea unor obiective, permanente ori conjuncturale, legate de protectia mediului. Declaratiile directorului SRI pe acest subiect trebuie analizate prin raportare la contextul larg la care se refera”, spune SRI.

“Interesul institutiei noastre fata de astfel de structuri nu este legat de obiectul revendicarilor, fie acestea referitoare la protectia mediului sau de alta natura, ci de modalitatile violente de actiune avute in vedere. Intra astfel in responsabilitatea SRI prevenirea materializarii unor acte violente care pot rezulta in urma “contaminarii” unor manifestari pasnice cu elemente de natura extremista sau anarhista. Din aceasta perspectiva, in conformitate cu misiunile ce i-au fost incredintate, pentru SRI constituie o prioritate cunoasterea preventiva a situatiilor cu potential de degenerare in acte violente (ce pot aduce atingere sigurantei cetateanului si securitatii nationale)“, mai spune comunicatul.

“Eventuale astfel de date obtinute de SRI sunt puse cu celeritate la dispozitia institutiilor statului abilitate sa adopte masuri in consecinta; Informatiile privind activitatile derulate de SRI pentru prevenirea riscurilor si amenintarilor la adresa securitatii nationale inclusiv cele generate de activitati ale unor grupari extremiste sau anarhiste, au caracter clasificat, situatie care restrange posibilitatea institutiei noastre de a oferi detalii suplimentare la intrebarile dumneavoastra. Articolul 11 din Legea sigurantei nationale reglementeaza strict beneficiarii informatiilor din acest domeniu si conditiile comunicarii acestora”, precizează SRI, care asigură că “nu are in vedere punerea sub semnul intrebarii, in vreun fel, a exercitarii drepturilor fundamentale si garantate constitutional la libera exprimare si libertatea intrunirilor”.

Răspunsul SRi a venit după ce organizaţia ActiveWatch a solicitat directorului SRI, George Cristian Maior, și Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI să prezinte detalii cu privire la amenințarea „extremistă” și „eco-anarhistă” despre care a susținut că planează asupra protestelor privind situația de la Roșia Montană.

„SRI a acordat atenţie acţiunilor interesate menite să influenţeze actul decizional precum şi tentativelor unor structuri extremiste, eco-anarhiste, de a exploata sau de a deturna mişcările protestare, de altfel, legitime”, a declarat George Maior.

Dezastrul de la Certej a avut loc la data de sâmbătă 30 octombrie 1971, la ora 4:55 dimineața, fiind provocat de ruperea digului și alunecarea muntelui de steril din iazul de decantare al exploatării miniere Certej, județul Hunedoara, conform site-ului Wikipedia.

certej1Digul s-a rupt pe o lățime de 80 de metri și din iaz au fost expulzate în câteva minute 300.000 de metri cubi de steril.

Valul acid de steril a înghițit, într-un sfert de oră, și a ras de pe fața pământului șase blocuri de locuințe cu 25 de apartamente fiecare, un cămin cu 30 de camere, șapte locuințe individuale și 24 de gospodării au fost distruse sau avariate. Dezastrul a provocat 89 de morți și 76 de răniți. Autoritățile au anunțat oficial la radio și televiziune un număr de 48 de morți pentru a nu fi nevoite să declare doliu național.

Un articol mult mai amplu se poat citi în “Adevărul de seară” Hunedoara.

Ruperea barajului iazului de decantare plin cu cianuri de la Certej: valul acid de steril a înghiţit oficial 89 de oameni, neoficial a produs peste 150 de victime. Ruperea digului şi alunecarea muntelui de steril din iazul de decantare al exploatării miniere Certej, Hunedoara, a provocat în zorii zilei de 30 octombrie 1971 cea mai cumplită tragedie pe timp de pace din anii ’70.

În dosarul anchetei făcute de Procuratura Judeţeană Hunedoara, se menţionează că valul acid de steril a înghiţit, într-un sfert de oră, 89 de oameni şi a ras de pe faţa pământului şase blocuri de locuinţe, un cămin cu 30 de camere şi patru locuinţe individuale.

Amploarea dezastrului a fost ascunsă de autorităţile comuniste pentru a nu fi obligate să declare doliu naţional. După un an de cercetări şi audieri, ancheta a decis că tragedia este urmarea unor împrejurări ce nu puteau fi prevăzute, nimeni nefiind vreodată condamnat pentru moartea celor 89 de persoane. Filmul tragediei de la Certej este povestit astăzi de supravieţuitorii şi martorii la teribilele evenimente din acea toamnă.Certej, locul care a întâlnit moartea- O dimineaţă de toamnă – 30 octombrie 1971

Ora cinci dimineaţa. Certejul, o mică localitate minieră din Apuseni, nu departe de oraşul Deva, era încă scufundat în somn. Doar la câteva ferestre se aprinseseră lumini, pete galbene în întunericul umed, oameni ce se pregăteau să intre încertej2schimbul de dimineaţă la mină. O dimineaţă tăcută şi posomorâtă de toamnă. Noaptea rece încă nu se ridicase. Fuioare de ceaţă se agăţau de vârfurile brazilor.

Totul a început în tăcere

Fără zgomot, ceţurile au fost împinse în jos, spre vale, de ceva invizibil. O creatură uriaşă, nevăzută, de aer, se rostogolea cu o viteză incredibilă. Brazii s-au în doit şi au trosnit ca la o furtună pornită de nicăieri. Era un suflu distrugător, ca al unei explozii. Pri­mele case au fost spulberate. Şi, imediat, au început să bubuie ferestrele celorlalte şi să zboare acoperi şurile. Acel suflu gigantic arunca în aer animale, maşini, mătura tot ce găsea în cale. Ca o rafală de uragan. Apoi a urmat o secundă de linişte.

Oamenii au sărit din somn şi s-au gândit la cutremur. Alţii au apucat doar să deschidă ochii şi să simtă frica aceea colosală, pe care instinctul ţi-o dictează înaintea unei catastrofe. Dar majoritatea nu au avut timp să reacţioneze în niciun fel. Nu au avut timp nici să se dea jos din pat sau să meargă la fereastră, să vadă ce se întâmplă. În negura malefică a acelei dimineţi, întunericul plin de ceţuri sfâşiate era com plice cu moartea: trei sute de mii de tone de steril au ras, în doar câteva secunde, întreaga vale a Certejului. Un mâl gros, care a zdrobit şi a înghiţit cu furie blocuri, case, grădini. Toate au fost făcute una cu pământul, în doar câteva clipe. certej3Oamenii nici nu au avut timp să ţipe. Se auzeau doar trosniturile blocurilor de beton, căzând unul după altul, zidurile se prăbuşeau cu sunet înfundat, casele erau sfărâmate cu zgomot de oase rupte. Apoi, când masa aceea nea gră şi diformă a acoperit totul, au urmat iarăşi câteva clipe de linişte totală.

Şi abia apoi au izbucnit urletele. Strigăte de ajutor, strigăte disperate, ridicându-se de pe întreaga vale, din stratul de nămol.

Oamenii din casele aflate mai sus, pe dealuri, au ieşit afară şi atunci au început alte stri­găte, care anunţau catastrofa:

“S-a rupt barajul!”

S-a rupt barajul ! Întregul steril rezultat din tratarea cu cianuri a minereului aurifer era depus într-un lac artificial şi zidul barajului cedase, pe o lungime de 80 de metri. De fapt, Certejul nu era o simplă localitate din Apuseni, era o colonie minieră veche, unde se extrăgea şi se prelucra minereul aurifer. Tot sterilul rezultat din tratarea minereului cu cianură era depus de mai mulţi ani în acest lac uriaş. Şi muntele parcă s-a certej4răzbunat pentru tot acest timp în care a fost sfredelit, scormonit, otrăvit.

În acea zi fatidică de 30 octombrie 1971, până la prânz erau deja aliniate, pe podeaua căminului cultural din Certej, 21 de cadavre. Bătrâni, copii, soţi îmbrăţişaţi. Corpuri găsite în valul de steril, ce îi mumificase instantaneu.

Toate aveau ceva în comun: erau fără haine, penru că cianura din steril le topise. După câteva zile, căutările s-au oprit.

Legaturi:

***


Categorii

Dezastre, calamitati, Razboiul impotriva Romaniei, ROSIA MONTANA

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

14 Commentarii la “DE CE E BUN PENTRU ROMANIA UN LAC OTRAVIT? Fulminanta scrisoare catre CNA a Eugeniei Voda pe tema RMGC: “Inima Romaniei nu e negociabila!”/ SRI si “eco-anarhistii”/ CUMPLITA TRAGEDIE a ruperii barajului de steril de la CERTEJ (1971): OAMENII NICI N-AU AVUT TIMP SA TIPE

  1. Ar fi fost bine daca ar fi facut cineva, un ONG eventual, o anti-reclama publicitara la proiectul RMGC cu aceste imagini, si cu textul “Bun pentru Romania?”

  2. @Mirela,
    extraordinara idee! De impact. Insa nu ar fi transmis-o mimeni pe post sau poate s-ar fi intamplat ptr o scurta perioada de timp pana cand jupanii ar fi platit mai mult ptr oprirea ei.

  3. Exista o directiva europeana: Tutunul dauneaza grav sanatatii, obligatorie pe toate pachetele de tigari. Normal ar fi ca sio in acest caz, spoturile publicitare RMGC sa fie insotite de o avertizare similara, in spiritul legii europene.

  4. REZISTENTA DE LA PUNGESTI: Au fãcut barierã vie în fata camioanelor! | FOTO – VIDEO

    UPDATE:

    Locuitorii comunei Pungesti nu cedeazã. Protestatarilor din comunã li s-au alãturat si altii din Bârlad, Vaslui si Iasi. Împreunã sunt decisi sã stea toatã noaptea pentru a bloca utilajele sã ajungã la terenul pe care urmeazã sã fie instalatã sonda. La ora 21 erau aproximativ 200 de oameni hotãrâti sã facã un lant uman în calea utilajelor. De mentionat cã acestea sunt parcate la câtiva kilometri, în curtea fratelui vicepresedintelui Consiliului Judetean Vaslui.
    AU VENIT SÃ INSTALEZE SONDA: Revolutie la Pungesti!

    Chevron s-a pus pe treabã la Pungesti. Dis de dimineatã, lucrãtori ai companiilor implicate, Chevron, Dafora, MIF SA Târgu Mures, firma care va executa lucrãrile de infrastructurã, ori SGG, firma de pazã, au fost prezenti pe perimetrul de la Silistea, acolo unde vor fi amplasate primele sonde de explorare a gazelor de sist. Imediat, sãtenii din Silistea si Armãsoaia au sãrit pentru a protesta împotriva acestei initiative, în scurt timp stârngându-se peste 300 de persoane care protestau împotriva exploatãrii gazelor de sist la ei în comunã. Ulterior, acestora li s-au alãturat protestatari din Bârlad, Iasi sau Galati, care nu sunt de acord cu metoda fractionãrii hidraulice pentru extragerea gazelor de sist. În timp ce sute de persoane protestau, chiar în dreptul perimetrului împotriva deciziei luate de guvernanti, de a permite explorarea gazelor de sist, reprezentantii si lucrãtorii companiilor implicate în aceastã operatiune, si-au vãzut linistiti de treabã. În tot acest timp, utilajele erau în pozitia de asteptare, undeva la marginea judetului, pregãtite pentru a intra în actiune odatã cu plecarea protestatarilor.

    http://www.vrn.ro/au-venit-sa-instaleze-sonda-revolutie-la-pungesti

  5. La o emisiune Biserica azi – Trnitas TV – parintele Nicolae Dima a invitat o doamna care lucra la CNA.
    Discutiile au ajuns la un moment dat la problema desenelor animate DESTINATE COPIILOR. Doamna a relatat ca problematica continutului acestor filme a fost dicutata de membrii consiliului. Mai mult, cineva a atentionat ca in alte tari, Angle, Germania continutul acestor filme nu este atat de nociv.

    Cineva din consiliu a lamurit situatia:
    ” NU AVEM CE FACE ! NU NUMAI CA SUINTEM OBLIGATI DE FORURILE EUROPENA SA LE OFERIM COPIILOR ACESTE FILME NOCIVE, DAR NI SE IMPUN SI ORELE DE DIFUZARE !”

    PS: Cat se poate de laudabile riscurile asumate de dna Eugenia Voda, DAR CNA ARE SI O CONDUCERE DIN AFARA TARII – chiar daca nu se recunoaste OFICIAL ACEST LUCRU.

  6. Pingback: CNA interzice reclamele TV pe tema proiectului de la Rosia Montana - Recomandari
  7. Pingback: RAZBOIUL PENTRU ROSIA MONTANA, FAZA PE COMISIE: manevre, amanari si schimbari la legea exploatarii - Recomandari
  8. Pingback: In atentia premierului Ponta-SRI: “ANARHO-EXTREMISTII LEGIONARI” AU IMPANZIT INTREAGA LUME CU PROTESTELE CONTRA GAZELOR DE SIST/ Protestul MOTILOR de la CAMPENI, cu rugaciuni si cu “preoti in frunte”, caracterizat de Ponta drept
  9. Pingback: RMGC DEZGROAPA MORTII… Dezhumari facute la ROSIA MONTANA pentru ”DEGAJAREA” TERENULUI [VIDEO din emisiunea Realitatea la raport] - Recomandari
  10. Pingback: Codul Silvic, amendat pentru GOLD CORPORATION?/ Scandalul raportului EXPERTILOR BRITANICI care aprobau INCLUDEREA ROSIEI MONTANA in PATRIMONIUL UNESCO si care a fost “secretizat” de Ministerul Culturii - Recomandari
  11. Pingback: COMISIA ROSIA MONTANA VA RESPINGE actualul proiect guvernamental RMGC doar pentru A REVENI CU O OFERTA CE NU POATE FI REFUZATA… - Recomandari
  12. Pingback: Tagma cianuristilor: TRASEUL BANILOR RMGC IN MEDIA SI POLITICA - Recomandari
  13. Pingback: Ponta, serviciile & consiglierii: “EXTREMISMUL STRAZII” – responsabil pentru neadoptarea LEGII MINELOR. Premierul mangaie pe crestet JANDARMERIA pentru interventia de la PUNGESTI - Recomandari
  14. Pingback: “SI ASTAZI EXISTA MULTI IROZI. Fiecare dintre noi poate deveni un Irod pentru semenul lui sau fata de propria sa nevinovatie… PREA MULT RANIM SI PREA MULT UCIDEM”. Predici audio pe marginea UCIDERII PRUNCILOR -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare