Predici audio la VINDECAREA ORBULUI DIN IERIHON (BARTIMEU). IPS Bartolomeu Anania despre STARUINTA IN RUGACIUNE si ORBIREA SUFLETEASCA A CELOR NECINSTITI SUFLETESTE: “Cata ipocrizie exista in vremurile noastre!”

1-12-2012 Sublinieri Print Print

Predica IPS Bartolomeu Anania la Duminica a XXXI-a dupa Rusalii (VINDECAREA ORBULUI BARTIMEU):

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

O prima invatatura pe care trebuie sa o retinem este staruinta in rugaciune. Orbul Il ruga pe Iisus sa aiba mila sa el, in timp ce multimea il indemna sa taca. Dar el, cu cat mai mult il opreau, cu atat mai mult se indarjea sa-L “supere” pe Dumnezeu. Si Dumnezeu nu s-a suparat, s-a apropiat de el si l-a intrebat ce vrea. Dar nu degeaba l-a intrebat.

– Rugamintea orbului a fost una ca pentru Dumnezeu: Doamne, sa-mi capat vederea! In clipa in care el striga dupa Iisus, era convins ca Iisus are puterea de a-i reda vederea. Si Iisus i-a redat-o, iar el a vazut. Asadar, trebuie sa avem staruinta in rugaciune. Dar oare de ce trebuie sa staruim? Dumnezeu este Atotputernic si stie de ce avem nevoie inainte sa ne rugam noi, dar rugaciunea si staruinta este actul prezentei noastre in fata lui Dumnezeu. Legatura noastra cu Dumnezeu este o legatura de comuniune, nu numai de comunicare. Daca Dumnezeu este veghetor, si noi suntem obligati sa fim veghetori.

Toata relatia noastra cu Dumnezeu este personala, de la persoana la persoana, iar pe de alta parte este conlucratoare, sinergica, adica impreuna-lucratoare. Si Dumnezeu lucreaza, si noi trebuie sa lucram. Dumnezeu priveste spre noi, si noi trebuie sa privim spre El. Noi Il rugam iar Dumnezeu ne raspunde, exista un dialog permanent intre noi si Dumnezeu. Staruinta inseamna ca noi prin rugaciune sa fim mereu prezenti in Dumnezeu, nu doar in fata Lui.

– Orbul din nastere nu stia de existenta Fiului lui Dumnezeu, sau nu credea in El de la inceput. De aceea nici nu i-a cerut nimic. El a ramas orb si trupeste si sufleteste pana in clipa in care L-a vazut pe Hristos si a aflat din gura Lui ca El este Fiul lui Dumnezeu si ca El il vindecase. Vederea i-a venit in absenta lui Iisus, acolo la izvor, dupa ce si-a spalat pleoapele cu apa. Asadar, el pe dinlauntru tot orb ramasese, pana in clipa cand L-a vazut pe Iisus.

– Dar orbul acesta de azi, din Ierihon, era luminat pe dinauntru de credinta. Cand i s-a spus ca pe drum trece Iisus Nazarineanul, el stia ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu si ca are puterea de a face o astfel de minune.

– Orbirea launtrica este mai importanta decat cea fizica. Sa nu fii orb in interiorul tau! Adevarata orbire este cea sufleteasca. Orbirea inseamna intuneric, iar intunericul inseamna izolare, ignoranta, nestiinta. Dar oare lumina vine numai din carte, din invatatura? Se spune despre un om invatat ca este un om luminat la cap, insa nu orice invatatura lumineaza.

Carturarii si fariseii erau clasa conducatoare a iudeilor din vremea aceea si refuzau cu indarjire sa primeasca mesajul lui Iisus si sa creada ca El este Fiul lui Dumnezeu, desi fusesera martorii nemijlociti ai atator minuni pe care le savarsise Iisus, inclusiv invierea lui Lazar. Acestia erau clasa “luminata” a poporului, cei care cunosteau bine Scripturile, erau foarte invatati, poate singurii invatati din tot poporul, iar Iisus ii mustra asa: “Vai voua carturari si farisei fatarnici si orbi! Asa ii defineste Iisus. De ce? Pentru ca erau fatarnici. Pe dinafara se aratau poporului ca fiind evlaviosi, postitori, se rugau in vazul lumii, dar in interior erau putrezi, erau hrapareti, lacomi, erau talhari:

“Voi pradati casele vaduvelor.Vai voua carturari si farisei fatarnici, ca sunteti ca niste morminte varuite! Pe dinafara sunt frumoase, impodobite cu iarba verde si flori, dar inlauntru sunt doar oase si putrejune si viermi. Sunteti ca niste pahare care sunt spalate doar pe dinafara, dar inauntru sunt murdare si scarboase. Acestia sunteti voi, carturari si farisei fatarnici, nebuni si orbi! Pui de vipere, cum veti scapa de focul gheenei?”

Prin aceste cuvinte Hristos nu judeca ignoranta, ci necinstea sufleteasca, care inseamna a avea doua feţe. Acesta este intunericul sufletesc, necinstea sufleteasca. De aceea Mantuitorul Hristos a strigat de pe treptele templului: “Eu sunt Lumina lumii. Cel ce-mi urmeaza Mie nu va umbla intru intuneric, ci va avea lumina Vietii.”

Nu orice lumina este aducatoare de lumina. Nu orice om este un om luminat. Exista carti si carti, conferinte si conferinte, sunt emisiuni si emisiuni, unele care zidesc, altele care destrama, unele care lumineaza si altele care strica mintile si sufletele copiilor. Pana acolo merge ipocrizia si nerusinarea.

– Cata ipocrizie exista in vremurile noastre! Numai ca sa faca bani societatile de televiziune! Micul ecran este un patrulater luminat pe dinauntru, dar, de foarte multe ori, aducator de intuneric.

– Depinde de unde primesti lumina. Comparatia dintre lumina de la soare si lumina artificiala. Lumina artificiala produce lumina, dar nu produce viata. Nu orice sursa de lumina produce lumina si face sa creasca sufletul si fiinta umana. Hristos este Cel ce alunga intunericul nestiintei din sufletele noastre.

– Noi nazuim catre rai, dar nu toti vom merge acolo, unii vor merge in intunericul cel mai dinafara, care este iadul cel vesnic.

Stiti ce inseamna fericirea sau nefericirea? Lumina sau intuneric… Imparatia cerurilor este imparatia luminii, in timp ce iadul este imparatia intunericului, dar i se spune intunericul cel mai dinafara, adica, intunericul desavarsit. Cel care ramane in iad nu moare, are si el viata, si tot vesnica. El nu este vazut de cei pe care-i simte imprejurul sau si nu-i poate vedea. Nu exista pedeapsa mai mare decat sa stii ca ai langa tine niste semeni de-ai tai cu care nu poti comunica in niciun fel, sa traiesti vesnic intr-o desavarsita izolare a intunericului.

– In Imparatia cerurilor exista adevarata comuniune intre oameni. Sufletele celor mantuiti vad de acolo fata lui Dumnezeu, pe ingeri, si se vad ei intre ei. Traiesc intr-o permanenta scaldatoare de lumina dumnezeiasca.

– Sa nu-i compatimim pe cei care nu vad fizic. Unii dintre ei sunt mai luminati decat noi.

– Sa avem grija de luminarea sufletelor noastre. Iisus Hristos este “Soarele dreptatii”. Aceasta este adevarata lumina pe care sa o cerem lui Dumnezeu, si o putem obtine numai urmandu-l pe Hristos: “Cel ce-mi urmeaza Mie, nu va umbla intru intuneric, ci va avea lumina Vietii”. 

***

Predica Parintelui Ciprian Negreanu (Cluj-Napoca) -2011

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Pentru aceeasi Duminica, va mai recomandam:

Legaturi:


Categorii

Ce este pacatul?, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, IPS Bartolomeu Anania, Parintele Ciprian Negreanu, Portile Iadului, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Vindecarea orbului din Ierihon

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la “Predici audio la VINDECAREA ORBULUI DIN IERIHON (BARTIMEU). IPS Bartolomeu Anania despre STARUINTA IN RUGACIUNE si ORBIREA SUFLETEASCA A CELOR NECINSTITI SUFLETESTE: “Cata ipocrizie exista in vremurile noastre!”

  1. “Iata cum orbul “Il vede” pe Dumnezeu, iar ceilalti din preajma lui ce fac? Cauta sa-l aduca la tacere. Dupa ce ca nu avea ochi, voiau sa ii inchida si gura. Ii cereau sa taca; voiau sa puna capat entuziasmului si credintei lui puternice pe care, de altfel,Domnul Hristos avea sa o aprecieze: “Credinta ta te-a mantuit.” Nimic mai mult despre credinta orbului, dar evidentierea acesteia de catre Hristos ne incredinteaza pe toti de taria ei. In lumea orbului, Iisus era Dumnezeu adevarat si de aceea el nu se lasa intimidat ori tulburat de opiniile si convingerile celor din jurul sau, care cautau cu tot dinadinsul sa-l aduca si pe el in “lumea” lor, orbindu-l si mai rau.
    Cat de actuala este evanghelia de astazi, intr-o lume care , vrea sau nu, cauta parca sa ne “inchida” si noua, de multe ori, si ochii si gura; sa ne inchida urechile de la receptarea cuvantului lui Dumnezeu, secularizandu-ne. Suntem provocati tot mai mult sa traim potrivit veacului acestuia trecator, nu punand atat de mult pret pe invatatura crestina si pe pazirea poruncilor sfinte, ci traindu-ne viata asa, la intamplare:cum o fi si cum ne vine mai bine la socoteala, fara sa ascultam si fara sa intretinem un dialog permanent cu Dumnezeu.” (Predici la duminicile de peste an – PS Sebastian Episcopul Slatinei si Romanatilor)

  2. “Cine sunt cei despre care spune Hristos ca desi vad sunt orbi?Sunt acei oameni carora nu le lipseau cartiledin mana – Legea si proorociile – si tot cautau cu disperare sa descopere cand si unde se va naste Mesia, Cine va fi si cum va arata El si asa mai departe. Si, PREOCUPATI PESTE MASURA de acestea, Hristos a trecut pe langa ei!…Nu L-au cunoscut!” (Predici la duminicile de peste an – PS Sebastian Episcopul Slatinei si Romanatilor)

  3. “Noi avem ochi pentru Dumnezeu, sau avem ochi numai pentru bogatii, pentru distractii, pentru functii inalte, pentru destrabalare, pentru palavrageala, pentru pierderea timpului in fel si chip?…
    (…) Iata un om dispretuit de toti, dar care ne da lectii! Un model pentru fiecare dintre noi! Un cersetor abandonat in praf, la marginea drumului, invatator noua in ziua si in duminica aceasta! Sa invatam de la el credinta! Sa invatam apoi de la el statornicia si perseverenta in credinta si, mai ales, odata ce L-am cunoscut pe Dumnezeu si ni l-am agonisit noua “Parinte”, sa nu-L mai lasam! Sa nu-L mai vindem pentru dumnezei straini sau ieftini!”(Predici la duminicile de peste an – PS Sebastian Episcopul Slatinei si Romanatilor)

  4. Dacă sufletul nu-mi plânge
    Şi nu-şi simte goliciunea,
    Nu am inima în-stare
    Să trăiască rugăciunea.

    Dacă sufletul nu-mi arde
    De durere şi căinţă
    (Nu se roagă), nu înalţă,
    Către cer, vre-o suferinţă.

    Dacă nu mă simt nevrednic,
    (Plin de tot ce este rău),
    Nu mă raportez lăuntric
    La ce-mi cere Dumnezeu.

    Nu am dobândit în suflet
    O reală referinţă,
    La Hristos, la chinul crucii
    (Şi la sfânta-i suferinţă).

    N-am simţit nici rostul crucii
    (Şi nici dorul mântuirii),
    Nici dorinţa de-a parcurge
    Căile desăvârşirii.

    Sufletu-mi, nu-i viu, (să simtă)
    Nici zdrobire, nici povară,
    Nici pericolul din lume,
    (Nici din cele ce doboară).

    Nici păcatul nu mă arde
    (Şi nici relele trăite)
    Şi nici groaza ne’mplinirii,
    Celor viu făgăduite.

    Dacă nu-mi doresc cu sete
    O reală pocăinţă,
    N-am simţit imensul bine
    Ce-l câştig prin nevoinţă.

    Tot ce spun e vorbă goală,
    (Fie-n rugă, fie-n lume),
    Care nu are puterea
    De-a convinge, (nici în mine).

    Cum o să conving eu cerul
    Că doresc, (cu’adevărat),
    Să devin curat şi vrednic,
    Când n-am frică de păcat ?

    Când privesc desăvârşirea
    Ca pe’un lucru cu putinţă,
    Dobândit (şi dobândibil),
    Fără culmi de nevoinţă?

    Cum de cred că-s bun şi vrednic
    (Ori c’am dobândit) iubirea,
    Ne-simţind, ce presupune
    Sfântul şi desavârşirea ?

    Dacă sufletul nu-mi plânge,
    Nu-şi percepe neputinţa.
    N’a pătruns şi nu’nţelege,
    Nici ce-i sfântul, (nici credinţa).

    De nu mă’nspăimântă falsul,
    Formalismul şi’nşelarea,
    N-o să simt nici un pericol
    Când a rătăcit “cărarea”

    De nu-mi plâng şi cea mai mică
    Şi mai ne’nsemnată vină,
    N-o să simt când înşelarea
    Se arată (a fi), lumină.

    De nu-s ars de ne’mplinirea
    Celor ce’s pururi dator,
    N-o să simt când alung Harul
    Când mă’nşel, când nu am spor.

    Dacă sufletul-mi nu-mi plânge
    Nu î-şi simte neputinţa,
    Şi’n mod sigur nu’nţelege
    Ce ne dă (şi vrea), credinţa.

  5. Pingback: VINDECAREA FEMEII GARBOVE. Predicile Parintilor Cleopa, Arsenie Boca, PS Sebastian, episcopul Slatinei si Arhim. Nectarie, staretul Manastirii Sihastria Putnei (audio) despre FARISEISM, INVIDIE, IUBIRE SI RECUNOSTINTA -
  6. Pingback: ODINIOARA SI ASTAZI… “Singurul duh care domneste astazi este acela al unei vitrine impodobite, dar false, artificiale” -
  7. Pingback: Orbul din Ierihon. PREDICA PS SEBASTIAN, Episcopul Slatinei: CINE SUNT ORBII? Ce avem de invatat de la un om dispretuit de toti? -
  8. Pingback: 2 ANI FARA PARINTELE BARTOLOMEU ANANIA. Lectia unei vieti demne si roditoare. EXPERIENTA DIN INCHISOAREA DE LA AIUD (audio). Marturisirea “Leului Ardealului”: “Fundamentalisti? Bine, daca vreti, fundamentalisti!” -
  9. Pingback: JEAN-CLAUDE LARCHET – interviu despre tipuri de boli si terapeutica ortodoxa, catolicism si “globalizare religioasa”, Har si asceza, Traditie si actualitate -
  10. Pingback: FEMEIA CANANEEANCA – Predici audio de la Manastirea Putna. LECTIA GANDIRII SI ATITUDINII DUHOVNICESTI DE CARE NE-AM INSTRAINAT: “Neascultarea constiintei este cea care ne impiedica sa fim oameni duhovnicesti” -
  11. Pingback: COPIII SI TELEVIZORUL in familiile crestine. DE CE ALEGEM SA NE OTRAVIM SINGURI COPIII? -
  12. Pingback: SFANTUL SPIRIDON AL TRIMIDUNDEI sau lectia SIMPLITATII care vadeste si biruieste MINCIUNA VICLEANA si “INTELEPCIUNEA” HULITOARE A LUMII. Predici audio ale Pr. Ciprian Negreanu si Arhim. Nichifor: NEW AGE – NOUL ARIANISM -
  13. Pingback: FEMEIA GARBOVA ASTAZI: Un popor garbovit de ploconiri, linguseli, LIPSA DE VERTICALITATE; o omenire tip “Prikoke”, COCOSATA DE PACATE si MANIPULATA sa se simta “LIBERA” cand este mai ROBITA si sa fie fericita SCORMONIND IN GUNOAIEL
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate