VIATA PE INTERNET SAU “ZOMBIFICAREA” OMULUI/ Smartphonurile strica viata de familie? (Opinii si studii despre internet)

• Doxologia: 

Pr. Stefan Zaharia: Identitate virtuală

„Când eram eu de vârsta ta nu era aşa!”

Cât de familiar răsună aceste cuvinte în urechile tinerilor de toate vârstele şi de pretutindeni. Şi este un adevăr rostit răspicat cu multă demnitate, alteori cu delicateţe şi inocenţă. Mulţi dintre cei care am păşit peste pragul treizecist am petrecut destul de mult timp în atmosfera satului, dacă nu cumva ne-am născut şi crescut în sânul lui. Şi în copilăria noastră lucrurile stăteau altfel decât stau astăzi. Eu unul am uneori tendiţa copierii şi actualizării dictonului rostit în debut. Şi nu îmi e ruşine de acest fapt, fiindcă e un adevăr, un adevăr care se transformă în cutumă.

Îmi amintesc de primul contact cu internetul, de faimosul şi prea puţin cunoscutul Mirc. Un soi de elefant preistoric, un mamut al comunicării, un stră-stră-străbunic al cotidianelor Facebook sau Twitter. De primele ore de comunicare virtuală. O încântare atunci. Şi acum. Atunci vorbeam cu prietenii din cealaltă parte a oraşului. Acum cu prietenii din Alaska, Insulele Capului Verde, Chile sau Noua Zeelandă. Şi nu numai.

Atunci împleteam cartea şi hărţile cu câteva minute săptâmânale pe internet. Acum aproape la fel. Poate ceva mai mult pe calculator, cu acte, fotografii, publicistică.

E clar: o evoluţie explozivă, un bombardament de informaţie care ne atinge în fiecare moment. Unii spun că e rezultatul creşterii inteligenţei, alţii că e lucrarea maleficului. Şi definiţiile sau părerile pot continua. O fi din toate câte ceva sau poate e altceva. Eu sunt mulţumit de acest canal de comunicare fiindcă mă apropie de cei plecaţi în lume şi întăreşte legătura cu familia – biserica – de acasă. Fiindcă îmi oferă o informaţie rapidă, chiar dacă nu şi foarte bine documentată.

Singurul meu regret este dezavuarea realităţii şi înlocuirea ei cu virtualul. Cuvinte ortografiate grosolan, expresii anapoda, lipirea de scaun în detrimentul discuţiilor în grupuri de prieteni, inventarea unui set de nonvalori ridicate la rang de virtuţi. Într-o lume apatică, strigătele normalităţii înglodate în „libertatea de expresie şi conştiinţă” descoperită de asociaţii libertine şi inconştiente sunt acoperite de lozincile unei independenţe singularizate de democraţia care nu respectă majorităţi ci interese. Şi cele mai multe, dacă nu toate, sunt prezente în virtual. E cel mai uşor să ocupi o minte în virtual, fiindcă a oferi şi nu a vinde iluzii ca altădată, într-un spaţiu iluzoriu precum internetul, nu necesită timp îndelungat şi nici alte resurse. Sclavia virtuală nu mai e o modă ci un modus vivendi.

Pentru mine nu e un pericol fiindcă doar credinţa mea, credinţa în Hristos, este un mod de viaţă. Creştinismul nu e religie, ci viaţă. Oferta irealului nu este variată ci exagerată, este cuceritoare şi sufocantă. În virtual poţi să îţi cumperi cărţi sau doar să le citeşti, în virtual poţi discuta cu altcineva sau poţi să îţi scrii gândurile, în virtual poţi să asculta muzică sau poţi învăţa să o cânţi; am făcut referinţă doar la câteva aspecte şi am încercat să aleg câteva din zona pozitivă.

Biblioteca este azi, în mare măsură, un accesoriu pe care se aşează praful. Cuvintele schimbate în fugă înlocuiesc cu succes afecţiunea părinţilor pentru copii. Webcam-ul se impune în detrimentul privirilor sincere dintre îndrăgostiţi. Şi am pomenit aceste realităţi doar ca să echilibrez balanţa.

După capcana jocurilor cu violenţă declarată şi debordanta obscenitate care ocupă lacomă întreaga dimensiune a vieţii omeneşti, oferta imobilizării în scaun pare o normalitate liber consimţită.

Omul trece printr-o transformare. Petrece din ce în ce mai multe ore în faţa calculatorului. Se şi roagă în faţa lui. Cui? Lui Dumnezeu pare-se, citind rugăciuni şi ascultând liturghia. Oare? Cu tot respectul pentru persoanele imobilizate şi pentru cele cu dificultăţi de mişcare, pe care le port cu dragoste în rugăciuni, omul are tendinţa să îşi ofere voluntar un handicap. Handicapul de a fi virtual. Ochi împăienjeniţi, spate cocoşat, degete prelungite care mângâie realitatea ca pe o tastatură, gemete în loc de vorbe, fiindcă singurele cuvinte sunt prescurtările şi semnele de punctuaţie combinate în fel şi chip, nemişcare îmbătrânind prematur trupul şi sufletul. Nu e frustrare şi nici xenofobie în afirmaţia următoare dar am impresia că asistăm la un Hallowen generalizat, deşi abia am ieşit din atmosfera nefastă stropită cu sânge şi schimonosită de durerea care ar trebui să ne bucure şi să nască zâmbete, conform învăţătorilor mediatici.

Pavel, Sfântul Apostol Pavel, îi îndruma pe corinteni spre căutarea celor de folos (1 Corinteni 6, 12), spre normalitate, iar pe galateni spre iubire şi spre ferirea de idolatrizarea trupului (Galateni 5, 13). Astăzi noi inserăm deşteptarea şi cumpătarea în contextul unei vieţi care trebuie trăită cu bucuriile şi tristeţile ei. De fapt doar cu bucuriile ei, fiindcă şi în întristare există bucurie. Fiindcă bucuria ca şi tristeţea ne fac vii, ne arată reali, palpabili. Fantasmagoria unui cont pe o reţea socială nu ţine de relaţia mea de comunicare cu cei din jur. Nu comunic în mod viu? Nu pot fi în comuniune. Nici parte din comunitate. Iar în însingurare nu există cuminecare. Hristos nu poate fi în mine fiindcă eu nu iubesc decât iluzia sau doar imaginea-mi proprie proiectată în lumea moartă care „trăieşte” dincolo de ecran. Ne închidem în noi, devenim singuri şi în această trăire oricine poate fi singur chiar dacă este însoţit. E singur în doi sau mai mulţi.

„Când eram eu de vârsta ta nu era aşa!” Ce bine!

Internetul. Ce folos?

Ca un templu al plăcerilor care se respectă, Internetul are și foarte mulți adepți. Este greșit raționamentul că toți cei care folosesc Internetul sunt sortiți pierzării. Tot ce este cu adevărat de folos minții, sufletului, sporirii intelectuale Îi este bineplăcut și lui Dumnezeu. Ce frumos este să constați că în zarva pe care o creează Internetul se găsesc și lucruri bune, dacă nu chiar extraordinare! Bunăoară, cărțile de folos pentru suflet, site-urile creștin ortodoxe, forumurile de discuții pe teme duhovnicești, întrebările și răspunsurile date de duhovnici renumiți, muzica de cult sau clasică, bibliotecile on-line, site-urile de cultură generală sunt doar câteva exemple de lucruri folositoare.

Totuși Internetul este și va rămâne un instrument al neliniștii prin aceea că unește sute de popoare și milioane și milioane de utilizatori. În fapt, ca mijloc de comunicare, Internetul a cunoscut o explozie globală fără precedent și o metamorfoză formidabilă. „Meritul” metamorfozei nu acoperă pagubele pe care Internetul le face în special sufletelor. Vitezele Internetului se dezvoltă zilnic în fiecare zonă a globului. Practic, în fiecare secundă păcatul crește, se solidifică, se diversifică. Omul care folosește des Internetul, chiar dacă n-ar avea sunet (sistem audio), tot ar fi tulburat, pentru că e greu să faci față acestui stăvilar de oameni, obiceiuri, apucături, pasiuni, obsesii.

(Cristian Șerban, Internetul. Tinerii în fața provocării, Editura Egumenița, Galați, p. 51)

• Digi24: 2.0. Cum afectează smartphone-urile relația dintre părinți și copii

Calculatorul şi smartphoneurile dăunează grav relaţiilor familiale. Dacă până acum studiile arătau că tinerii petrec între cinci şi 17 ore pe zi în faţa calculatorului, acum se vede că şi părinţii sunt dependenţi de gadgeturi. Asta înseamnă mai puţine plimbări prin parc alături de cei mici, fără ieşit la cinematograf ori teatru. Concluziile vin de la cercetătorii suedezi, care au adus date concrete.

Potrivit unui studiu recent, 33 la sută din parintii suedezi intervievați au recunoscut că timpul petrecut pe telefon sau tabletă reprezintă o problemă în relațiile de familie. Copiii au declarat că părinții lor își petrec prea mult timp pe device-urile mobile. Iar experții analizează posibilele daune pe care acest lucru le poate aduce dezvoltării armonioase a celor mici.

Rezultatele studiului indică de asemenea că 20 la sută dintre părinții din capitala Suediei și din suburbiile acesteia și-au pierdut copiii cel puțin o dată deoarece erau atenți la telefon. Suedia are a doua cea mai mare rată a utilizării de smartphone-uri din Europa de est, cu peste 65 la sută din adulți care dețin unul.

Un recunoscut pediatru suedez a declarat într-un interviu acordat publicației The Guardian că acest comportament este foarte posibil să afecteze dezvoltarea emoțională a celor mici. Un alt risc speculat de specialist a fost cel al dezvoltării greoaie a limbajului ca urmare a lipsei de comunicare. Nu toți medicii sunt de acord cu legătura directă dintre utilizarea smartphone-urilor și alienarea celor mici, însă fără îndoială orice comportament excesiv poate avea efecte negative.

• Crestinortodox/ Paul Curca: Internetul ne vrea proști

[…]

Internetul ne vrea prosti

De aceea existam intr-un regim de seductie pe care internetul o exercita asupra noastra si nici macar nu mai avem vreo cat de micuta intentie sa ne opunem. Tot ce mai facem este sa cautam modalitati de a ne conecta la retea cat mai usor si mai mult timp. Facem tot ce suntem in stare pentru ca internetul sa ocupe un loc cat mai mare in mintea si in viata noastra. Cand il obtinem suntem fericiti, traim cu adevarat numai in fata ecranului, sau cu obsesia lui, daca suntem nevoiti sa-l parasim.

Internetul este prea usor de accesat ca sa nu-l folosim si astfel sa ne lasam influentati de ceea ce este el. De ce ne-am complica viata daca ea poate fi mai simpla? De ce sa nu folosim facilitatile pe care ni le ofera? Internetul face parte din viata noastra la fel ca scoala, serviciul sau partenerul de viata.Intreaga planeta a devenit o populatie de dependenti sau, daca avem ghinionul sa locuim in zonele cele mai sarace ale planetei, de aspiranti la dependenta.

Internetul a fost proiectat ca un instrument care sa ne usureze vieţile. Acum insa el pare ca a devenit personajul principal, iar noi ne punem in slujba sa, incercand sa il servim cat mai bine. Nu stim unde va duce asta, cu toate ca scenariile facute sunt, deja, numeroase. Vom fi, probabil, niste zombie care ne vom cauta stapanul pe care sa-l servim. Care va apare dar nu-si va arata, de la inceput, adevarata fata.

In momentul insa in care ne-am aminitit ca a existat totusi, candva, viata fara net, care putea fi traita, putem incepe sa ne punem intrebarea ce anume provoaca ademenirea si ce efecte are aspura noastra. Pana acum am vazut doar ce face netul, si deja suntem un pic ingrijorati. Urmeaza sa vedem si care sunt efectele lui asupra mintilor noastre si asupra modului in care se desfasoara cunoasterea noastra.

Ca sa spunem lucrurile direct, internetul este o sinucidere lenta a creierului persoanei umane, iar asta nu e totul. Ne distruge relaţiile pe care le avem cu ceilalti oameni, sau cel putin le schimba substantial natura. Internetul ne face prosti. Folosirea lui constanta ne slabeste capacitatea de atentie, de concentrare si de memorie. In timp, devenim mai superficiali, mai nerabdatori, ducem mai greu lucrurile pana la capat, mai ales atunci cand ar fi vorba despre o gandire mai aprofundata, de o meditatie care cere atentie si concentrare. Gandim pe fragmente, pe bucatele mici, fara sa mai avem capacitatea de sinteza. 

Probabil ca prezentarea efectelor negative ale internetului nu va convinge prea multa lume, oricat de lipsite de echivoc ar fi dovezile. Pentru ca internetul nu ne atinge un organ anume, care sa ne doara si sa ne puna viata in pericol, asa cum fumatul afecteaza plamanii, si sa ai posibilitatea sa convingi pe cineva sa renunte la viciu ca sa nu se imbolnaveasca. Nu devii bolnav navigand pe net, in afara de cazurile patologice, care sunt puse separat. Deja in SUA se deschid noi sectii de psihiatrie care sa trateze dependenta de internet. In cazurile obisnuite, care nu necesita interventia medicului, internetul ne afecteaza creierul, fara insa sa ne dam seama de asta, caci nu putem realiza prin noi insine cat de mult suntem in stare sa gandim si sa intelegem lucrurile din preajma noastra. 

Caci noi ne lamentam ca ne lipsesc multe, niciodata insa nu ne plangem de prea putina minte. Oricat de prost am sta la capitolul asta, in nicio imprejurare nu ne vom jeli pentru ca traim in suficienta de sine. Fiecare are atata minte cata primeste genetic, dar mai ales cata obtine prin exercitiu propriu. Mintea poate fi „lucrata” asa cum sunt lucrati muschii, la sala. In schimb, noi facem acele activitati care sa ne reduca mintea pe care o avem, in loc sa o sporeasca.

In afara de efectele fizice asupra creierului, are efecte si asupra inţelegerii realitatii, a modului cum percepem lumea. Daca nu am avea o cunoastere anterioara internetului, prin intermediul scolii, al cartilor pe care le citim si al informatiilor pe care le obtinem pe diverse cai, daca ne-am increde numai in google, atunci tot ce stim ar fi un amalgam indistinct, nu ar mai fi ierarhii si criterii, sau ar fi unele complet false. Se poate stabili o corelatie simpla: pe masura ce internetul ocupa un loc mai mare in vietile noastre, gradul de cultura scade, ca si intelegerea pe care o avem asupra realitatii.

Daca vezi ca ceva e in neregula cu tine si vrei sa verifici ce se intampla cu creierul tau cand accesezi prea mult timp netul, poti cauta cele mai bune informatii … pe net. Alaturi de acestea exista cartea lui Nicholas Carr „Superficialii- efectele internetului asupra creierului uman” ed. Publica, 2012. De asemeni, subiectul e tratat de Virgiliu Gheorghe in mai multe carti, impreuna cu efectele televiziunii. Sa incercam sa sintetizam aceste informatii.

Navigarea pe net, lectura, cautarea informatiilor aici ne slabesc puterea de concentrare, suntem mai imprastiati, ne pierdem mult mai repede rabdarea. Suntem mult mai putin atenti. Ne e mult mai greu sa ducem lucrurile pana la capat.

Faptul ca avem atat de multa informatie gratis la dispozitia noastra, pe care o putem accesa oricand, ne face sa tratam altfel memoria proprie. Ni se pare ca ne putem dispensa de tinerea de minte a multor lucruri, nu ne mai „incarcam” mintea cu ele. Dar sa lasam memoria pe seama netului inseamna sa renuntam la materialul care ne permite sa gandim si sa intelegem lumea. Daca informatiile sunt pe net nu inseamna, asa cum ni se pare noua, ca ele se afla si la dispozitia noastra, ca dispunem de ele, ca avem controlul asupra lor, ca le putem utiliza asa cum vrem. Ceea ce nu stii cu propria minte, folosind memoria ca sa retii, nu poti sa folosesti. Nu poti sa ai o gandire coerenta si corecta asupra lumii utilizand o memorie „externa”.

Cu toate ca avem acces la atat de multe informatii nu devenim mai destepti. Ba chiar, adesea, se intampla contrariul (cu toate ca nu e obligatoriu). Pentru ca avem informatia bruta dar fara criteriile de selectie intre ceea ce este valoros, pertinent, utilizabil sau de prisos. In afara unei culturi solide, dobandite anterior accesarii netului, riscam sa devenim superficiali, creduli, confuzi. Nu putem sa deosebim intre ce e valoros si ce e fara rost.

Toate acestea fac sa ne scada capacitatile creative si ne modifica comportamentul din viata de zi cu zi. Ajungem sa ne satisfacem nevoi imediate- aflam insatantaneu ce se intampla in sfera noastra de interes, in politica, fotbal, divertisment, religie, orice- dar fara sa avem o privire de ansamblu. Suntem informati fara sa intelegem, de fapt. 

Traim in prezent, detasati de trecut, chiar de cel mai apropiat. In ciuda abundentei de informatii fara precednt, ne lipseste perspectiva si nu e deloc sigur ca intelegem mare lucru din toate cate le aflam.

Mai exista viata dupa net?

Ce am putea face impotriva unor asemenea efecte? Este greu de luptat cu ele pentru ca internetul s-a infiltrat astazi atat de adanc in viata noastra, facand-o tot mai superficiala prin facilitatile pe care ni le ofera, incat nu am mai fi in stare sa renuntam la el. Privarea de buna voie de internet ar presupune o asceza pe care prea putini din semenii nostri ar avea chef sa si-o asume. Chiar daca devenim constienti ca ne face rau, tot n-am fi in stare, n-am dori sa ne dispensam de doza zilnica de otrava pe care ne-o serveste, gratis, reteaua globala. 

Internetul ocupa un timp in viata noastra pe care, daca l-am lasa liber, nu am sti cum sa-l umplem. Dupa cateva incercari firave si nereusite, de pilda sa stam si sa conversam in familie, sa iesim in natura cu prietenii, ne-am da seama ca ne lipseste si ne-am intoarce la vechile obiceiuri. Lupta cu dependenta de internet este lupta cu propriile automatisme, cu comoditatile noastre, cu avantajele pe care ni le ofera, cu senzatiile puternice obtinute usor, cu conexiunile pe care le face creierul si care acum ar trebui schimbate. 

Toate acestea iti cer timp si efort dar, mai mult de atat, cer o motivatie care sa faca sa merite efortul. Iar aceasta motivatie este, cred eu, revenirea la omul traditional, asa cum a fost el lasat de Dumnezeu si cum exista de mii de ani. Are o seama de defecte, ar fi inutil sa-l idealizam acum doar pentru ca e in perciol, dar macar nu e un zombie in slujba tehnologiei, suferind de gandire cu raspundere limitata, rupt de realitate, neintelegand nimic din ce se intampla cu el pe lume, dar bucuros sa-si puna pe facebook pozele din concediu, sa le dea share si sa astepte like-uri.

Oricat de critici am fi la adresa lui, e clar ca nu ne mai putem dispensa de internet. Iar lupta contra lui este o lupta pentru moderatie mai degraba decat pentru eliminare. Sa traim cu raul si sa incercam sa il mai si folosim in favoarea noastra, daca e posibil. De pilda, atunci cand folosesti internetul ca sa prezinti si sa promovezi carti sau eseuri tiparite pe hartie.

Cum sa renunti la internet sau macar sa reduci timpul petrecut in fata monitorului? Solutia este reintoarcerea la lectura clasica, sa (re)descoperi voluptatea atingerii foilor de hartie. Iar un motiv in plus ar fi ca, in ciuda imensitatii resurselor gratuite de pe internet, totusi sunt o multime de carti pe care am vrea sa le citim si care nu sunt decat in format tiparit. Iar motivul nu este ca asa e mai clasic, ci pentru ca astfel poti gandi mai bine, iti poti pastra mai bine integritatea fiintei tale. E mai scump -orice e mai scump decat gratis- dar si gratuitatea pe care o ofera netul are pretul ei: slabirea mintii umane pe care nu o mai putem folosi la capacitatile ei firesti.

Teologic vorbind, internetul face parte din acele chestii ale lumii moderne, alaturi de drogurile de toate felurile, care dau dependenta si care distorsioneaza chipul omului. Omul e facut dupa chipul lui Dumnezeu, iar dependentele vin nu sa distruga acest chip- pentru ca e imposibil de distrus- ci sa faca chipul inoperant, pentru ca noi sa nu mai putem purcede intru cautarea asemanarii. Din momentul in care devenim constienti de efectele negative ale internetului (e posibil sa nu fim de la inceput) e musai sa actionam in asa fel incat sa-i limitam prezenta in vietile noastre. Sa nu lasam pe seama lui nici rugaciunea, nici mersul la biserica, nici intalnirea cu alti oameni, si nici macar lectura, cu toate ca netul are substitute pentru toate aceste lucruri.

[…]

INTEGRAL LA SURSA