RAZBOIUL GLOBAL IMPOTRIVA CRESTINILOR. Genocidul despre care nu se vorbeste si care va patrunde si in “lumea crestina”

• Doxologia:

Vremea intoleranței: războiul religios

Fiind un sătean creștin, Asia Bibi a zăcut într-o închisoare pakistaneză condamnat la moarte prin spânzurare pentru că a băut apă dintr-o cană musulmană.

Pentru copții din Egipt, care riscă să li se ardă crucile tatuate pe încheietura mânii cu acid de către militanții musulmani, primăvara arabă a fost mai mult una iernatică. În august, situația s-a înrăutățit și mai mult: Adepții frăției musulmane, învinovățindu-i pentru înlăturarea președintelui Mohamed Mursi, au atacat peste 100 de așezări creștine iar 42 de biserici au fost distruse.

În Nigeria de Nord, Boko Haram a măcelărit mii de creștini, precum și pe musulmanii despre care credea că nu respectă ideologia și chiar și pe cei care doreau să aibă o educație.

Potrivit Societății Internaționale pentru Drepturile Omului din Germania, patru din cinci acte de discriminare religioasă din lume sunt îndreptate astăzi împotriva creștinilor. Organizația laică din SUA The Pew Forum declară că adepții religiei creștine se confruntă cu opresiuni în 139 de țări, adică aproximativ trei pătrimi din totalul țărilor de pe glob.

Nu doar musulmanii, care se confruntă și ei cu persecuții îngrozitoare, îi atacă pe creștini. În statul indian Orissa, naționaliștii hindu i-au atacat pe creștini într-un pogrom în 2008, asasinând 500 de oameni, rănind mii cu macete și lăsând 50 000 dintre ei fără adăpost. O măicuță a fost violată și expusă goală pe străzi, în văzul polițiștilor care nu au arestat pe nimeni.

În Birmania, Bhutan, Nepal și Sri Lanka, militanții budiști au asasinat creștini, musulmani și hinduși. În 2010, armata birmaneză a atacat minoritățile creștine dintr-un elicopter, omorând mii de oameni.

Aceste cazuri sunt teribile, cu siguranță, dar oare chiar nu au nicio legătură între ele și sunt acte accidentale de cruzime și violență? Nu, spun membrii organizației pentru drepturile umane: sunt parte a unei provocări cu care se confruntă lumea din ziua de astăzi și anume, intoleranța religioasă, și de asemenea parte a unui război nevăzut împotriva creștinilor. Lucrurile se pot înrăutăți pentru creștini mai mult decât oricând în istorie, chiar și decât în timpul Imperiului Roman.

Război nu înseamnă numai o campanie unită și direcționată de o singură minte. Și nu e vorba despre o exagerare, susține analistul de la Vatican, John Allen, în noua sa carte Războiul internațional împotriva creștinilor întrucât reprezintă un model global de violență și opresiune îndreptat împotriva unui anumit grup de oameni, văzut adesea de către autorii săi ca parte a unei lupte culturale și confesionale mai mari. Dacă nu suntem sinceri și nu îl numim război, atunci nu îi vom acorda atenția necesară, spune el.

Ce se întâmplă? De ce sunt creștinii în pericol în mod special, de ce guvernele occidentale, media și bisericile nu numai că nu acționează dar nici nu vor să recunoască acest lucru? Și de ce, așa cum sugerează unii observatori, persecuția religioasă se îndreaptă din nou către Occident?

Religia este adesea doar un factor în cadrul violențelor, parte a unui cocktail flambant al unor motive rasiste, etnice, economice și lingvistice dar care devine din ce în ce mai mult, odată cu valul în creștere al musulmanilor puritani salafiști, singurul și cel mai important motiv. Iar în țările în care problema este mai gravă, persecuția s-a intensificat în ultimii doi ani.

Casa internațională catolică de ajutor a Bisericii în nevoie a lansat săptămâna trecută un raport de 191 de pagini, numit Persecutați și uitați, provocând comunitatea internațională să susțină libertatea religioasă.

Raportul consideră fuga creștinilor din Orientul Mijlociu un exod aproape de proporții biblice. Incidentele persecuției sunt acum neîncetate și din ce în ce mai grave: biserici arse, creștini siliți să se convertească, jafuri ale caselor creștine, răpiri și violuri ale fetelor creștine, propagandă anticreștină în media și din partea guvernelor, discriminare în școli și la locul de muncă.

Analist și susținător al libertății religioase de multă vreme, Liz Kendal povestește că atunci când acum 15 ani a început să monitorizeze violența religioasă raportam câte un atac ici și colo, de obicei când un militant venea și ataca misionarii. Acum vorbim despre pogromuri în care oamenii își măcelăresc vecinii fără milă cu macete. Kendal este directorul susținătorilor Credinței și libertății creștine cu sediul în Melbourne.

Faptul că vecinii se alătură sau conduc acte de violență este ceva nou și mai înfricoșător. Unul dintre lucrurile problematice în  Siria nu sunt grupările aflate în legătură cu Al-Qaeda, ci că musulmanii le primesc și le încurajează. Pentru că vor ca vecinii creștini să plece, declară Kendal.

Persecuția poate fi un termen confuz. Atât creștinii cât și musulmanii din Occident l-au folosit pentru a se referi la discriminările care nu pun în pericol viața. Definiția cercetătorului american Charles Tieszen este însă una mai potrivită adică, orice acțiune nelegală de nivel mediu sau intens exercitată de forța ostilă, îndreptată împotriva oamenilor de altă religie cu diverse nivele de daune, în care identificarea religioasă a victimei este motivul principal.

Todd Johnson, de la centrul Gordon Conwell pentru studiul creștinismului global, estimează că 70 de milioane de creștini au murit pentru credința lor, dintre care 45 de milioane în secolul XX.

John Allen spune că această răspândire a violenței demografice este încă o industrie în creștere. Creștinii din ziua de astăzi sunt cei mai persecutați din punct de vedere religios la nivel global și această tendință este în creștere, suferința și nu doar martirizarea ci toate formele de intimidare și opresiune au atins cifre record.

Comisia SUA pentru libertatea religioasă internațională, care monitorizează persecuția religioasă și numele celor mai periculoși infractori într-un raport anual, enumeră 16 națiuni vinovate de  infracțiuni organizate și excepțional de grave în raportul său din 2012.

Un singur grup a fost atacat în toate cele 16 națiuni: creștinii. (Țările sunt Birmania, China, Egipt, Eritreea, Iran, Irak, Nigeria, Coreea de Nord, Pakistan, Arabia Saudită, Sudan, Tadjikistan, Turcia, Turkmenistan, Uzbekistan, și Vietnam).

Open Doors enumeră 25 de țări ca fiind cele mai periculoase, dintre care 18 națiuni majoritar musulmane, șase în Asia, șapte în Africa, opt în Orientul Mijlociu și patru în fostul imperiu sovietic. Așa cum observă Allen, acest lucru indică un război mondial.

Orientul Mijlociu, leagănul și locul de naștere al creștinismului, ar putea fi golit de membrii creștini și de alte minorități religioase. În Irak, unde erau 1,5 milioane de creștini înainte de Războiul din Golf, nu au mai rămas în prezent mai mult de o zecime. Majoritatea au fugit dar nenumărate mii au fost asasinate.

Musulmanii sunt și ei osândiți prin alte țări: în Birmania budistă și Thailanda, în India hindusă, în China comunistă și în țările minoritar musulmane. Hindușii sunt persecutați în țările budiste, precum Sri Lanka.

Autoritățile iraniene, violente împotriva creștinilor sunt și mai înverșunate atunci când vine vorba de Baha’is. Persecuția pare o oportunitate egală până acum.

Și creștinii au făcut acte de violență, așa cum lumea a putut vedea în Rwanda, Congo și Iugoslavia în ultimii 20 de ani. Însă când vine vorba despre victime, ei sunt primii. De ce?

Purtătorul de cuvânt al Alianței Evanghelice Internaționale, Thomas Schirrmacher declară că se îmbină o serie de factori. Creștinismul este cea mai mare religie, astfel încât cifrele tind să fie mari și este în creștere majoră în locuri periculoase făcând grupurile stabilite să se simtă amenințate. Naționaliștii religioși tind să identifice creștinismul cu colonialismul Occidental. Creștinii, susținuți de rețele internaționale mai bune, tind să fie auziți mai tare atunci când își cer drepturile și democrația și atunci când condamnă corupția.

Dictatorii se tem ca nu cumva creștinii să nu le dea loialitatea absolută pe care o cer (de exemplu în Coreea de Nord, China sau Vietnam) în timp ce unii critici sugerează chiar că aceștia își provoacă singuri greutăți din cauza dispoziției de a întoarce și celălalt obraz: militanții musulmani ar fi putut fi mai precauți dacă și creștinii ar fi adoptat ideea bombelor sinucigașe.

De ce, la 1700 de ani de la Edictul din Milan, prin care Constantin dădea toleranță religioasă în Imperiul Roman, intoleranța religioasă este atât de acerbă? Câteva curente contradictorii s-au unit, printre care naționalismul religios tot mai mare, fundamentele islamice conduse în special de petro-dolarii Arabiei Saudite, victoria islamicilor împotriva Rusiei din Afganistan, de unde adepții Jihadului au plecat acasă cu ambițiile întărite, și pierderea influenței politice americane în urma crizei financiare mondiale.

Acestea au fost încurajate de apatia rușinoasă sau negarea liderilor Lumii Întâi. Când vine vorba despre politica seculară, victimele sunt prea creștine pentru a conta pentru puterile de stânga, cărora le este mai comod să atace ținta indubitabil legitimă dar mult mai mică a Israelului. Și sunt prea străine sau prea exotice pentru a fi luate în seamă de puterile de dreapta.

Secularizanții tind să îi vadă pe creștini drept cei care fac opresiuni și nu drept ținta acestora. Când aud despre persecuție se gândesc la istorie: la cruciade, la inchiziție, la războaiele religioase crude din Europa secolului XVII și la exploatarea colonială. Dar, așa cum observă John Allen astăzi nu trăim în paginile unei maculaturi a lui Dan Brown în care creștinii trimit asasini furioși să stabilească recorduri istorice. Mai degrabă, ei sunt cei care alungă asasinii trimiși de alții.

Acesta citează de asemenea doi factori care îi orbesc pe oameni. Creștinii din Occident pot să exagereze luptele cu care se confruntă într-un stat din ce în ce mai mult post-creștin, lucru care diminuează simpatia pentru creștinii aflați în pericol real. În al doilea rând, deținătorii puterii din Occident tind să subestimeze rolul pe care îl joacă religia în persecuțiile din Lumea a Treia, importanța sa ca factor declanșator.

[…]

Acum mănușile au fost aruncate. Persecuția fără consecințe legale este la ordinea zilei și nimeni nu o poate opri. America ar fi putut amenința cu sancțiuni și lucrurile să se liniștească, însă acele zile au  apus (au apus nu din cauza crizei economice ci a agendei diplomatiei americane, care e deschis pro-gay – n.n.).

Kendal este necruțătoare în ceea ce privește bisericile vestice, spunând că închid intenționat ochii: Bisericile vestice sunt atât de fericite făcând slujbe de sărbătoare încât nu vor să se împovăreze cu greutatea conștientizării acestui lucru (ceea ce se întâmplă cu frații lor). Pastorii simt că au obligația de a-i face pe credincioși să plece din biserică liniștiți.

Aceasta spune că bisericile trebuie să înceteze să mai aștepte soluții politice. Ajutorul nu o să apară de după deal și nu acolo ar trebui să își pună biserica nădejdea.

Pesimismul său este unul mare. Nu numai că persecuția religioasă este de neoprit în țările islamice și din lumea a treia ci acesta pătrunde și în vest, sub o formă diferită, spune ea.

Cardinalul Francis George, Arhiepiscopul catolic din Chicago a făcut o predicție asemănătoare în 2010: Mă aștept să mor țintuit la pat, urmașii mei în închisoare și urmașii lor vor muri martirizați în piața publică.

Și de ce mass-media Occidentală pierde imaginea de ansamblu? Asta e o întrebare de un milion de dolari iar eu nu știu răspunsul, spune Kendal. Aceasta sugerează că este un amestec de ignoranță a jurnaliștilor în ceea ce privește contextul istoric și politic al persecuției și al corectitudinii politice care nu le permite să îi critice pe musulmani de teamă să nu fie numiți rasiști sau islamofobi. E un subiect prea fierbinte pentru a fi gestionat.

Deschideți televizorul și veți vedea un reporter tânăr de la BBC trimis în Siria care spune că „acești militanți ai libertății luptă pentru democrație”. Și în spatele lui stau membri ai Jihadului cu bărbi lungi și stufoase care flutură un steag negru și care strigă „Allahu akbar” (mare este Dumnezeu) după ce taie gâturile oamenilor.

În cazul Birmaniei, spune Kendal, jurnaliștii occidentali cred în discuțiile regimului despre reformă și nu realizează că Aung San Suu Ky a fost redus la tăcere sau că ura religioasă a fost îndreptată împotriva minorităților etnice. În Sudan, regimul islamic duce o luptă declarată împotriva creștinilor din Africa care se află pe ultimele resurse de petrol ale țării. Este un genocid care se petrece chiar în fața ochilor noștri și noi nu vorbim despre el.

Paul Marshall, autorul  cărții Unghiul mort – atunci când jurnaliștii nu înțeleg religia (în lb. en.: Blind Spot – When Journalists Don’t Get Religion), crede că un alt factor este acela că puțini dintre jurnaliști sunt creștini. Astfel tind să creadă că religia nu are niciun conținut intelectual, că este bazată pe emoție și simțire și că nu merită efortul să învățăm despre ea.

Marshall, membru al Institutului Hudson pentru libertate religioasă din Washington, spune că bisericile, la rândul lor, nu comunică prea eficient cu jurnaliștii. Este de asemenea ușor să trecem cu vederea faptul că oponenți precum Osama bin Laden au avut o perspectivă coerentă și inteligentă asupra lumii, chiar dacă noi nu suntem acord cu ea.

Între timp, creștinii s-ar putea consola puțin cu ideea că au fost avertizați, întrucât Mântuitorul Iisus Hristos spune în Evanghelia după Ioan: În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.

traducere şi adaptare: Lucian Filip
sursa: www.theage.com

Gropi comune pentru creştinii din Sadad

Satul Sadad este una dintre cele mai vechi aşezări din Siria, fiind menţionat chiar şi în Sfânta Scriptură (Numeri 34,8; Ezechiel 47,15). Aici a existat o puternică comunitate creştină, care a rezistat cuceririi musulmane, până astăzi localitatea fiind majoritar creştină.

Cotidianul creştin Christian Post, dar şi canalul media Pravoslavie.ru descriu situaţia tragică a acestui loc, care a fost ocupat de rebelii Jabhat al-Nusra, timp de aproape o lună. După eliberarea zonei de către forţele armate, aici au fost filmate imagini desprinse, parcă, din cel de-al doilea Război Mondial. Au fost găsite 30 de trupuri de copii, bărbaţi şi femei, toate în două gropi comune. Oameni ucişi de către jihadiştii extremişti în zilele de 26-28 octombrie ale acestui an.

Martorii evenimentului au declarat că aşezarea, cu o populaţie de 15.000 de creştini, a fost distrusă în întregime şi jefuită. Agenţia de ştiri Fides citează ca sursă principală pe Arhiepiscopul Selwanos Boutros Alnemeh, Mitropolitul siro-iacobit din Homs şi Hama. Acesta mărturiseşte cum, în dimineaţa zilei de 21 octombrie, militanţii islamişti au încercuit satul:

„Timp de o săptămână, 1.500 de familii au fost ţinute ostatice, fiind adevărate scuturi umane. Printre aceştia, copii, persoane în vârstă, tineri, bărbaţi şi femei. Unii dintre ei au fugit pe jos opt kilometri, într-o altă localitate, la Al-Hafer, pentru a găsi refugiu. Aproximativ 2.500 de familii au fugit din Sadad. Şi astăzi, ei sunt refugiaţi împrăştiaţi în Damasc, Homs, Fayrouza, Zaydal, Maskane şi Al-Fhayle. 45 de civili nevinovaţi au fost martirizaţi pentru niciun motiv şi, printre ei se află femei şi copii. Alţi civili au fost ameninţaţi şi terorizaţi. 30 au fost răniţi şi zece persoane sunt încă date dispărute”.

După eliberarea zonei, reprezentanţii armatei guvernamentale şi numeroşi voluntari au descoperit două gropi comune, în care erau îngropate 30 de trupuri. Acelaşi arhiepiscop relatează:

„Gropile comune ale acestor martiri creştini nu au fost găsite în acelaşi timp. În imediata apropiere a satului a fost găsit primul loc, un mormânt pentru zece persoane. În opinia criminaliştilor, primii cinci oameni au fost ucişi sâmbătă, iar următorii cinci – duminică. Între aceste trupuri a fost identificat inginerul-colonel Sarkis Koriakos Sarkis, un cunoscut militant pentru libertatea creştinilor din Siria. Al doilea mormânt comun, similar cu primul, conţinea 20 de trupuri, bărbaţi, femei, copii ucişi de către militanţi în noaptea de luni, 28 octombrie”.

Situaţia este dezastroasă în întreaga localitate:

„Bisericile sunt deteriorate şi profanate, lipsite de cărţile vechi şi mobilierul preţios. Şcolile, clădirile guvernamentale şi clădirile municipale au fost distruse, împreună cu oficiul poştal, spitalul şi clinica”, a adăugat păstorul comunităţii creştine.

La final, acesta a cerut tuturor ca, împreună, să ne rugăm pentru pacea Bisericii din Siria:

„Am strigat după ajutor, dar nimeni nu a ascultat şi nu a răspuns. Unde este conştiinţa creştină? Unde este conştiinţa umană? Unde sunt fraţii mei şi ai celor care suferă astăzi în doliu şi întristare? Rugaţi-vă pentru noi! Amin”.

În Iran pedeapsa pentru folosirea vinului la liturghie este de 80 de lovituri

Între anii 2010-2013, autoritățile iraniene au reținut deja în jur de 300 de creștini și condamnat zeci de preoți și slujitori ai Bisericii pentru crime împotriva securității naționale.

Organizația Națiunilor Unite a făcut apel la guvernul iranian, în legătură cu sentința ce a avut un răspândit ecou, împotriva a patru creștini, pentru folosirea vinului, cerându-i să înceteze persecutarea pe teritoriul său a minorităților religioase, transmite portalul Linga.

În acest fel, pe 6 octombrie ale acestui an, s-a dat sentința în privința cazului în care erau implicați cei patru creștini iranieni, reținuți dintr-o biserică în timpul liturghiei și suspectați de consumul de alcool. Sentința aprobată a însărcinat penitenciarul de stat cu executarea unei pedepse constând în câte 80 de lovituri pentru fiecare condamnat.

Reacția ONU la acest caz larg dezbătut a constat într-un raport al militantului pentru drepturile omului, Ahmad Shaheed, în care acesta accentuează situația critică din republica musulmană. În viziunea internaționalului activist, chiar și acum creștinii din Iran au parte de opresiuni cauzate de măsurile radicale luate împotriva lor, în ciuda asigurărilor pre-electorale făcute de președintele Hassan Rouhani de a stabiliza rapid cadrul confesional și de a îmbunătăți situația minorităților religioase.

Shaheed a mai spus că principala țintă a aparatului de stat sunt grupurile misionare care propovăduiesc evanghelia și sprijină creștinii în încercarea lor de a săvârși slujbe în secret.

Potrivit datelor Departamentului de Stat din SUA, în ultimii ani, numărul creștinilor din Iran a ajuns la cifra de 370 000.

În ciuda acestor cifre, conform ONU, Iranul duce un război împotriva creștinismului și a creștinilor, persecutând jurnaliștii și politicienii care le sunt loiali, privându-i de îngrijire medicală (exemplul pastorului Saeed Abedini) și condamnând la moarte foști musulmani, convertiți la credința în Hristos. Închizând cu forța biserici, interzicând creștinilor să săvârșească slujbe în limba maternă, după spusele lui Shaeed, autoritățile sunt de facto urmând sentimentelor figurilor religioase iraniene care văd în creștinism doar o amenințare față de majoritatea musulmană a țării.

La rândul său, guvernul iranian a criticat raportul ONU, numindu-l unilateral și părtinitor. Și presa iraniană a răspuns documentului realizat de Ahmad Shaheed, acuzându-l de folosirea idealurilor occidentale precum standardul lumii universale.

traducere şi adaptare: Lucian Filip
sursa: pravoslavie.ru

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

RAZBOIUL GLOBAL IMPOTRIVA CRESTINILOR

Ca in prezent se desfasoara un razboi global impotriva crestinilor nu se mai pune la indoiala. Indraznim sa spunem, insa, ca acest razboi e, de fapt, cea mai mare catastrofa a zilelor noastre. Zilnic parvin stiri alarmante din toate colturile lumii despre persecutia crescinda si atacurile violente impotriva comunitatilor crestine din Africa, si uneori chiar si din Asia. Boko-Haram ucide crestinii cu miile in Nigeria, islamistii distrug biserici si ucid crestini in Egipt, insurgentii sirieni distrug biserici si forteaza crestinii sa se converteasca la religia mulsulmana in zonele aflate sub controlul lor, iar majoritatea crestinilor din Irak au fost fortati sa plece din tara de bastina dupa “eliberarea” Irakului de catre trupele NATO.

Iar in Afganistam, tara in care NATO a investit si inca investeste miliarde de dolari, nu mai exista inci o biserica crestina, spre deosebire de doar acum citiva ani. Talibanul a asigurat, chiar sub ocupatia NATO, distrugerea ultimei biserici crestine din tara. Mai ingrijorator, anul trecut i s-a respins cererea de azil politic  unei femei din Afganistan si a fetei ei, ambele crestine. Respingerea a fost facuta de Comisariatul ONU pentru Refugiati din India. Exemple radicale si ingrijoratoare de genul acesta apar aproape zilnic, si de mult timp.

Ciudata insa, si tot mai greu de acceptat ori justificata, este tacerea Uniunii Europene, a Americii si a Natiunilor Unite privind razboiul global impotriva crestinilor. O treime din populatia lumii este crestina, iar situatia precara a aderentilor crestinismului e ignorata. In Europa e multa galagie cind un ziarist face afirmatii negative despre Mohamed ori religia musulmana, dar, in contrast, se aud aplauze cind se scoate inca o noua carte care huleste Numele lui Dumnezeu. Contradictia in pozitii a Lumii Occidentale privind razboiul mondial impotriva crestinilor e inacceptabila.

In septembrie am publicat recenzia unei carti aparute mai devreme in vara, “Cum l-a pierdut Occidentul pe Dumnezeu”. Asta explica indiferenta Occidentului fata de crestinii Lumii a Treia care sunt agresati, ucisi ori persecutati. Persecutiile ori discriminarea impotriva altor grupuri religioase ori sociale umplu paginile ziarelor, dar tacerea domina privind crestinii care sufera pentru credinta lor. De ce, intreaba John L. Allen, Jr. in cartea lui tocmai publicata si intitutala The Global War on Christians: Dispatches from the Front Lines of Anti-Christian Persecution (“Razboiul global impotriva crestinilor: stiri de pe frontul persecutiei anti-crestine”)? Pe 30 octombrie Allen a acordat un interviu publicatiei americane National Review Online in care exprima ideile principale ale cartii lui. Publicam citeva extrase din interviu, urmind ca cei care doresc sa-l citeasca in intregime in engleza, sa intre pe acest link:http://www.nationalreview.com/article/362547/exposing-global-war-against-christians-interview

Intrebare: In zilele noastre crestinii sunt, fara indoiala, cea mai persecutata grupare religioasa din lume, si de cele mai multe ori martirii sufere in tacere. Cum stim asta?

Raspuns: Da, stim asta, pentru ca, in parte, exista mai multi crestini in lume decit aderentii oricarei alte religii, intr-un numar total de 2.3 miliarde. In consecinta si numarul persoanelor persecutate e mai mare in comparatie cu alte religii. Pe de alta parte, crestinii sunt mai persecutati ca altii pentru ca ei cresc ca si numar in zonele dificile ale lumii unde exista probleme majore privind libertatea religioasa.

Intrebare: Atunci, daca e asa cum spui, de ce nu vorbim mai mult despre asta?

Raspuns: Intrebare buna. Raspunsul este complicat, dar cred ca in mare parte asta are de a face cu anumite stereotipuri privind crestinismul. Perceptia despre crestinii din Occident este ca sunt multi, bogati, influenti politic si, in consecinta, este dificil pentru unii oameni sa inteleaga ca de fapt si crestinii pot fi victime ale persecutiei.

Intrebare: Faceti turul lumii in Razboiul global impotriva crestinilor. Unde e cea mai tragica situatie?

Raspuns: Nu tocmai stiu cum sa inteleg intrebarea asta, ca pericol pentru viata de exemplu, dar locurile din lume unde nu doar indivizi crestini sunt in situatie de risc ci intregi comunitati crestine sunt Siria si Egiptul.

Intrebare: Ce cauzeaza persecutia impotriva crestinilor?

Raspuns: In multe tari in dezvoltare crestinii sunt identificati cu Occidentul, si, in consecinta, frustrarile pe care oamenii le au cu guvernele occidentale tind sa se rasfringa asupra crestinilor din tarile lor. Un alt factor este ca de multe ori crestinii sunt vazuti ca “soft targets”, adica “tinte docile”, in sensul ca ei nu se razbuna, nu organizeaza grupuri de insurgenti, de teroristi pentru a se apara in felul in care alte minoritati religioase o fac.

Intrebare: Putem face ceva? Ce ar putea un american de rind care va citeste cartea sa faca pe linga a se ruga pentru crestinii persecutati din lume?

Rapuns: In primul rind, nu trivializati puterea rugaciunii. Pe linga asta sunt si multe alte lucruri care le putem face, de la sprijinirea organizatiilor care acorda ajutor umanitar crestinilor in situatii de risc pina la a-si face auzite vocile in politica externa a tarilor occidentale, inclusiv formularea politicii externe. In mod special, trebuie sa asiguram ca surorile si fratii nostri in credinta care sufera sa nu se simta abandonati ori singuri.

Intrebare: Care sunt unii din eroii si martirii despre care ar fi bine sa stim cu totii?

Raspuns:  Sunt multi, dar doua nume sunt potrivite pentru a incepe subiectul, calugarita Leonella Sgorbati, care a fost ucisa in Mogadisu, Somalia in 2006, si barbatul musulman care a murit cu ea, Mohammed Osman Mohamud. Cind islamicii radicali au venit la spitalul in carea muncea Sgorbati, Osman a incercat sa o acopere cu trupul lui, si a primit primul glonte. Au murit impreuna, singele lor amestecindu-se si scurgindu-se pe dusumea. Ei nu sunt doar martiri, ci si simboluri a prieteniei intre crestini si musulmani. Ultimele cuvinte ale lui Sgorbati au fost, se spune, perdono, perdono, adica “iert”.

Intrebare: Ce e Me’eter si de ce ar trebui sa fie bine cunoscut acest nume?

Raspuns: E un lagar de concentrare pentru prizonierii credinciosi, majoritatea crestini, in Eritrea. E tara unora dintre cele mai grosolane incalcari a drepturilor omului pe planeta, si, deci, orice persoana cu constiinta ar trebui sa fie preocupata de ce se petrece acolo.

Intrebare: Cine sunt Boko Haram si ce le putem face?

Raspuns: O constelatie destul de amorfa a unor grupuri islamice radicale din nordul Nigeriei care sunt o amenintare reala pentru multi oameni, inclusiv crestinii Nigeriei. Intre altele, ar trebui sa punem presiune asupra Nigeriei sa accepte ofertele de ajutor extern pentru a identifica pe acesti teroristi si a-i trage la raspundere pentru crimele lor.

Intrebare: Care e cea mai extrema persecutie crestina din Americi la ora actuala?

Raspuns: Probabil e in Columbia, unde din 1984 70 de preoti catolici, doi episcopi, opt calugarite, si trei seminaristi au fost ucisi, majoritatea dintre ei cazind victime ale narco-traficantilor tarii. Multi pastori evanghelici si penticostali si credinciosi si-au pierdut si ei viata. Printre altele, asta e o ilustratie buna a doua aspecte privind persecutia anti-crestina: in primul rind faptul ca cu toate ca crestinii sunt majoritari intr-o anumita tara nu inseamna ca traiesc in siguranta; si in al doilea rind, islamul radical nu e singura sursa de persecutie a crestinilor.

[…]

AFR va recomanda: Va recomandam si o recenzie in engleza a cartii lui Allen, facuta recent de publicatia britanica Spectator:http://www.spectator.co.uk/features/9041841/the-war-on-christians/

Un articol recent despre genocidul crestinilor in Siria, inclusiv arderea in public a Bibliei, poate fi citit aici http://www.fides.org/en/news/34564-ASIA_SYRIA_Christian_book_burning_in_Raqqa#.UnofQ3COTId Un alt articol pe aceasi tema, publicat in Washington Post, poate fi citit aici: http://www.washingtonpost.com/world/middle_east/beleaguered-syrian-christians-fear-future-increasingly-targeted-by-jihadis/2013/10/28/d23e3e9a-3ff1-11e3-b028-de922d7a3f47_story.html

Un articol privind atacurile lui Boko Haram impotriva crestinilor din Nigeria poate fi citit aici: http://hosted.ap.org/dynamic/stories/A/AF_NIGERIA_VIOLENCE?SITE=AP&SECTION=HOME&TEMPLATE=DEFAULT&CTIME=2013-10-29-13-20-32