IMPREUNA CU PS MACARIE, PRINTRE ESCHIMOSI – in Groenlanda si dincolo de Cercul Polar (VIDEO, text – cu GEORGE GRIGORIU si RAZVAN BUCUROIU)

7-08-2018 4 minute Sublinieri

“Realitatea spirituala” – Realizator: George GRIGORIU (iunie 2018):

***

Universul Credinţei. Răzvan Bucuroiu despre Vizita PS Macarie in Groenlanda – iulie 2018:


Lumea credintei, nr. 8 (181)/ august 2018:

După oaia rătăcită, până la capătul lumii!

În toată viața asta a mea (lungă) de jurnalist, m‑am confruntat cu o sumedenie de situații, care mai de care mai insolite. Cele mai previzibile însă erau aniversările, care urmăresc aproximativ același tipic. Mai ales când este vreun ierarh implicat cu o zi de naștere, de nume (patronim) sau o cifră rotundă în viața lui, atunci e garantat un déjà‑vu. Ceea ce mi s‑a întâmplat însă la mijlocul lunii iulie depășește, de departe, tot ceea ce am trăit până în prezent în materie de prestație arhierească. Fiți atenți!

Banchize, eschimoși, stâncărie goală

Cum am ajuns în Groenlanda, asta e o poveste în poveste, de aceea nu o dezvolt. Nu mai spun cum a venit gândul, cum ne‑am bobinat entuziasmul (eu și vlădica Macarie) pe acest proiect, ci spun doar că am ajuns acolo, într‑un loc straniu, nepământean, după un drum de‑a dreptul istovitor. Căci a ajunge în Groenlanda nu este cu putință oamenilor așa, din prima. Sunt necesare escale, avioane schimbate, întârzieri enorme, cozi nesfârșite, costuri mari etc. În sfârșit, fiecare își imaginează dificultățile unei astfel de călătorii… Iar o dată ajunși acolo, reperele tale de căpătâi (geografice, meteorologice, biologice, astronomice, antropologice etc.) o iau razna. Soarele nu stă deasupra capului, ci undeva, pieziș; el nu vrea, pur și simplu, să apună nici o secundă; oamenii sunt rari, drumuri nu prea există; diferența de temperatură dintre zi și noapte e minimă; oamenii sunt veseli fără motiv, deschiși și curioși. Sunt multe alte lucruri care nu seamănă cu civilizația de pe continent, însă senzația de lume între lumi este evidentă. Mai precis, insula aceasta de două milioane de kilometri pătrați este situată dincolo de Cercul Polar, între Oceanul Atlantic și cel Arctic, și este ca o punte de legătură între Europa și America de Nord. Cu o diferență de fus orar de cinci ore față de România, insula este mai aproape de Canada și SUA , însă ca apartenență este „arondată” Regatului Danemarcei. Nu există pomi, nu sunt păsări cântătoare, iarba nu foșnește în adierea vântului. De flori aproape că nu se pune problema… Vezi doar pescăruși și roiuri de țânțari, neistovite, ca scăpate de sub talpa iadului.

Și asta vara. Că iarna e complet invers: beznă, izolare, troiene, șuierul vântului. Însă de când pe această insulă, sau mai bine zis în subsolul ei, s‑au găsit rubine, diamante, aur, argint și multe alte resurse naturale, lucrurile s‑au schimbat. Au apărut blocuri (și eu m‑am dat cu liftul în Groenlanda!), mașini multe, infrastructură minimă, supermarketuri, spa, condiții de trai mult mai bune. Groenlanda devine o speranță pentru mulți europeni, iar cei 15.000 de locuitori ai capitalei cred că în curând se vor înmulți. Când sfredelul forajelor va străbate cei două‑trei mii de metri de gheață și se va înfige în bogăția lăsată de Creator în seama generației tehnologice care va putea să o exploateze, atunci Groenlanda va fi noua Alaska! Până atunci, povestea acestui ținut boreal arată așa cum arată, însă schimbările sunt în plină afirmare…

Un deceniu de lucrare misionară și duhovnicească

Vineri, 6 iulie, la ora nouă dimineața, am părăsit portul de ambarcațiuni ale pescarilor eschimoși. Destinația? Sloiurile care curgeau din Atlanticul de Nord spre mările mai calde, unde aveau să se topească încet. Nu mă așteptam să văd aisberguri uriașe, aidoma celui care a scufundat Titanicul în aprilie 1912, însă bucăți mari de gheață ruptă din banchiză mă gândeam că voi întâlni. Cu această speranță am luat loc în barca (șalupa) deschisă a celor doi inuiți, doi tineri zdraveni, bine hrăniți, cu o engleză oarecare la purtător. La plecare erau vreo două grade, însă în larg, când șalupa a accelerat, temperatura a scăzut dramatic! Șansa noastră a fost cu costumele speciale de pescari în regiunile arctice, pe care inuiții ni le‑au dat înainte de a pleca, costume care izolau perfect trupul. Însă fața, mâinile și picioarele erau expuse, dar ne‑am ghemuit cumva unul într‑altul și am reușit să trecem cu bine drumul de peste o oră, până la ieșirea din fiord spre ocean. Acolo am oprit. Pe drum însă, Preasfințitul a folosit timpul rugăciunii la maximum, astfel încât, spre mirarea eschimoșilor, a îngenunchiat pe barcă și a adus laudă Domnului! La oprire am aflat, cu stupoare, că fiind vineri, Episcopul ținea post negru. Cu chiu, cu vai l‑am înduplecat să ronțăie niște biscuiți de post și să bea o înghițitură din cafeaua caldă pe care tinerii o aveau cu ei, călătoria pe mare – și la temperaturi extreme – fiind foarte solicitantă… „Halal aniversare!”, mi‑am zis, gândindu‑mă (cu procesele de conștiință aferente) că acest moment îl putea petrece în alt loc, mai primitor, printre cei dragi, printre credincioșii săi.

Mi‑am petrecut timpul de odihnă filmând și fotografiind, trăgând însă cu ochiul la Episcopul Macarie. Acesta avea nelipsitul zâmbet pe față, a intrat în vorbă cu eschimoșii, le‑a vorbit despre Ortodoxie și despre țara lui caldă, România. Avea o râvnă misionară absolută, de parcă ar fi vorbit unei săli pline, nu în fața a doi inuiți‑uluiți, care puneau cele mai stângace întrebări cu putință. Cu o curăție a inimii, fără nici un fel de vicleșug comunicațional, a scos din nelipsita‑i desagă crucea de lemn cu care i‑a binecuvântat – pe ei, dar și locurile acelea dezolante, ostile. Mare e lucrarea Domnului, dacă până și în pustietățile boreale harul izvorât din cruce și binecuvântări se revarsă, aidoma sloiurilor călătoare, fără hotar, spre zările calde ale inimilor omenești!

Cel mai tare interviu luat vreodată

Am ieșit apoi la larg din gura fiordului, printre sloiurile plutitoare. Ce spectacol! Ce forță a naturii oarbe, care totuși stă cuminte sub legile firii! Nicăieri în lume, pe unde am umblat, nu se potrivesc mai bine cuvintele din Cartea Facerii care vorbesc despre „pământul netocmit și gol”. Aici, în frigul arctic, înțelegi starea de grație sub care se află bolovanul acesta rotitor numit „Pământ” și care evoluează senin într‑un Univers rece, ostil, mort. Ce dar, ce minune! Aici înțelegi ce putere de viață făcătoare are căldura, ce forță vie are soarele, aici pricepi cel mai bine expresia „din nimic”. Aici se vede, limpede, puterea lui Dumnezeu, dar și dragostea Lui nețărmurită pentru om, pentru tot ceea ce este viu. Cât ar fi frumos cerul nopții, aici îi înțelegi ostilitatea, răcoarea de mormânt înstelat…

Am tras șalupa în dreptul unui ghețar plutitor, pe care soarele și apa se amuzaseră pe rând, născocind forme și iluzii efemere în bulgărele congelat. Apa din acest sloi are, probabil, mii și mii de ani, iar acum se topește lent în „marele albastru”. Pe acest fundal mirific, Preasfințitul Macarie a vorbit despre ghețarii noștri lăuntrici care sunt mai de neclintit decât cei de aici, despre urșii polari care sunt, totuși, mai ușor de îmblânzit decât fiara dinlăuntrul nostru. Niciodată aceste pustietăți nu au auzit înțelepciunea ortodoxă grăindu‑le astfel, și nici drept-măritorii creștini nu au primit un asemenea mesaj, spus cu durere și dragoste. De aici, dintre ghețuri, de pe frontiera vieții și de pe buza morții celei reci. Cum, în ce fel, în ce mod ne mai poate vorbi Biserica Răsăritului pentru a ne trezi? Ce gesturi de recuperare să mai facă pentru noi, cei moleșiți de păcat? Unde să mai iasă la propovăduire, ce ungher ostil al planetei să mai încălzească cu forța dragostei pentru a ne dovedi, fără tăgadă, că Dumnezeu este viu?!

În acest timp, dintr‑un compartiment al bărcii, inuitul Gustav a scos o carabină. Căuta cu ochii lucitori o focă, s‑o vâneze…

(Va urma)

Răzvan BUCUROIU

 

Legaturi:

PĂRINTELE EPISCOP MACARIE: “Trăim vremuri grele, vremuri de încercare, și ESTE ABIA ÎNCEPUTUL. Iată o cale de a ne dobândi sprijin pentru a le traversa…”. CUVINTE CU PUTERE MULTĂ de la Episcopul Europei de Nord. STRATEGIA COMPROMITERII PRIN DENIGRARE. Ce facem când binele ne este răsplătit cu calomnii?

PS MACARIE – VIZITĂ ȘI LITURGHIE ISTORICĂ ÎN GROENLANDA (video, foto): „Să-i cercetăm cu dragoste pe frații noștri, chiar dacă, pentru aceasta am fi nevoiți să mergem până la capătul lumii!”

Hristos, Dumnezeul Cel marginalizat, născut în iesle și scos în afara cetății și marginalizații lumii. PREASFINȚITUL MACARIE DRĂGOI, EPISCOPUL COLINDĂTOR și COLINDĂTORII DE PE VALEA ȚIBLEȘULUI (video)

PS Macarie: „Europa stă sau cade în măsura în care atârnă de Crucea lui Iisus” (VIDEO)

 


Categorii

1. DIVERSE, Documentare/ Reportaje, PS Macarie Dragoi, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare