Înaintea Marii Cerneri. Reflecții amare despre episcopatul ortodox, politicile blocării și Marea Resetare

4-12-2020 18 minute Sublinieri

Articolul de mai jos este despre viața pastorală din SUA, de aceea, datele și faptele invocate sunt cu caracter specific. Cu toate acestea și ținând cont de diferențele de context, suspinul amar care se simte în rândurile de mai jos ne este familiar (și nu se rezumă doar la țările occidentale sau din UE. Aceleași realități sumbre se manifestă și în Rusia, unde s-au făcut concesii regulilor „sanitare” chiar în privința Sfintei Euharistii). Senzația este că, cu foarte puține excepții, (și) ierarhia Bisericii noastre a ales să se acomodeze sau chiar să asiste, necritic, autoritățile angajate în edificarea unui regim sanitar autoritarist cu accente totalitare. Prea puțini ierarhi – spre deloc – vorbesc despre costurile imense ale politicilor de restricții dure. Pentru prea puțini victimele acestor politici – bolnavii cronici non-Covid, de pildă, persoanele labile psihic, copiii, persoanele vulnerabile, precarii economic – există. Și chiar încălcarea grosieră a libertății religioase provoacă proteste palide. Când unul dintre ierarhi asumă o poziție mai fermă în raport cu statul, pe bună dreptate, lipsa de solidarizare este grăitoare. Nu scriem acestea pentru a hrăni o nemulțumire. Ci pentru a constata o realitate. Nu știm și nu așteptăm vreo schimbare a „echipajului” Bisericii, cum sugerează autorii acestor rânduri de mai jos, ci mai degrabă ne așteptăm la un mare moment de cernere prin care vom trece cu toții, de la Vlădică la opincă.

Orthodox Reflections:

Carantinările COVID demonstrează că e nevoie de noi lideri creștini

1 decembrie 2020

Printr-o victorie binevenită pentru libertatea religioasă, Curtea Supremă a Statelor Unite a decis cu 5 – 4 (voturi) să acorde o ordonanță de scutire provizorie Eparhiei Romano-Catolice de Brooklyn. Eparhia ceruse această ordonanță pe baza faptului că ordinul executiv al guvernatorului de New York, Andrew Cuomo, privind restricțiile COVID-19, fusese aplicat în mod nedrept lăcașelor de cult. Prezența la serviciile religioase a fost plafonată la 10 persoane în „zona roșie” – o denumire acordată de stat în funcție de percepția severității cazurilor de COVID-19 în zona respectivă. Scriind ca membru al majorității, Neil Gorsuch s-a exprimat exploziv cu privire la ordinul executiv, într-un limbaj dur necaracteristic (unui membru SCOTUS):

„Guvernul nu are libertatea de a ignora Primul Amendament în perioade de criză. Acest amendament le interzice oficialilor guvernamentali, cel puțin, să trateze practicile religioase mai rău decât activitățile laice comparabile, cu excepția cazului în care urmăresc un interes convingător, folosind mijloacele cele mai puțin restrictive disponibile.

În același timp, guvernatorul a ales să nu impună restricții de capacitate anumitor companii pe care le consideră „esențiale.” Rezultă, astfel, că afacerile pe care guvernatorul le consideră esențiale includ magazinele de hardware, acupuncturiștii și magazinele de băuturi alcoolice. Atelierele de reparații pentru biciclete, anumite companii de semnalizare, contabilii, avocații și agenții de asigurări sunt, de asemenea, activități esențiale. Deci, cel puțin conform guvernatorului, ar putea fi periculos să mergi la biserică, dar oricând este în regulă să iei o altă sticlă de vin, să cumperi o bicicletă nouă sau să-ți petreci după-amiaza explorând punctele îndepărtate și meridianele (globului). Cine ar fi crezut că sănătatea publică se va alinia atât de perfect cu comoditatea seculară?

Într-adevăr, guvernatorul este remarcabil de sincer în legătură cu aceste lucruri: în opinia sa rufele și băuturile, călătoriile și instrumentele sunt toate „esențiale”, în timp ce practicile religioase tradiționale nu. Exact acest tip de discriminare îl interzice primul amendament.

Chiar dacă Constituția a luat o vacanță în timpul acestei pandemii, ea nu poate deveni sabatică.

Este momentul  să precizăm că, în timp ce pandemia ridică numeroase provocări grave, totuși, nu există nicio lume în care Constituția să tolereze edictele executive codificate în culori care redeschid magazinele de băuturi alcoolice și magazinele de biciclete, dar zăvorăsc bisericile, sinagogile și moscheile.”

Aceste cuvinte sunt tulburătoare. Într-un articol din First Things, Nicholas DiMarzio, episcopul Eparhiei de Brooklyn, a expus motivele pentru care a intentat procesul care a stârnit la Gorsuch o asemenea pasiune:

„Problema este faptul că statul nu consideră Biserica un serviciu esențial. Dar practicarea credinței și relația unei persoane cu Dumnezeu este fără îndoială o parte esențială a vieții. Și aș argumenta că, este mult mai crucială credința unei persoane decât alte servicii pe care statul New York le-a clasificat ca fiind esențiale în timpul acestei pandemii. Bisericile au fost puse laolaltă cu teatrele, sălile/arenele de sport și facilitățile de agrement. Eșecul New York-ului de a recunoaște necesitatea și importanța Liturghiei este clar o greșeală (iar acest eșec nu este unic pentru Empire State). Magazinele de băuturi alcoolice sunt considerate „esențiale”, în schimb participarea la Liturghie nu. Acest lucru sfidează logica.”

Același simțământ îl reflectă și ceea ce a scris Starețul ortodox Trifon într-un articol recent intitulat Biserica este instituția esențială. Ne-am aștepta ca toți liderii creștini (romano-catolici și ortodocși) să profite de orice oportunitate pentru a apăra caracterul esențial al închinării creștine. Din păcate, această așteptare este de prea multe ori deșartă.

Se pare că mulți episcopi creștini îmbrățișează isteria COVID până la punctul în care refuză să mai apere libertatea religioasă. Exemple în acest sens sunt declarațiile recente ale Arhiepiscopului Elpidofor din Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Americii, ale Mitropolitului Tihon al Bisericii Ortodoxe din America (OCA) și ale Papei Francisc, Pontiful Bisericii Romano-Catolice. Niciunul dintre aceștia nu a spus nimic despre importanța și caracterul esențial al închinării creștine (a cultului creștin) și nu au susținut nici măcar dreptul credincioșilor lor de a se aduna în propriile case private.

Să vedem ce au avut de spus acești succesori ai apostolilor atunci când, în noiembrie 2020, libertatea religioasă din America a avut nevoie de un judecător laic, care să aplice o Constituție laică la cererea unui episcop romano-catolic, pentru a o apăra.

Cu o zi înainte de Ziua Recunoștinței, Arhiepiscopul Elpidofor a emis un videoclip numit subtil Poartă o mască. Ne-am mai ocupat de problema măștii și vom analiza acea parte a mesajului său în viitor. În acest articol, dorim să ne concentrăm asupra altor aspecte ale mesajului său. În videoclip, arhiepiscopul Elpidofor afirmă că vorbește din cauza „intensificării” pandemiei și apoi îi asigură pe privitori că: „Acest virus nu este o farsă. Este un pericol real și actual.

Cu tot respectul față de Înaltpreasfinția Sa, dar dacă după 9 luni de „pandemie”, trebuie să vă folosiți de poziția de arhiepiscop pentru a asigura credincioșii că COVID-19 este o criză adevărată – atunci, chiar acest fapt însuși te asigură că nu este. Carantinările și mandatele de purtare a măștii afectează sute de milioane de oameni, dar virusul nu. Suntem siguri că virusul este suficient de real, însă, există în realitate două înșelăciuni, propagate separat.

Prima este frica isterică de un virus cu o rată de supraviețuire de 99,95% (mai mare pentru vârstele mai mici) la cei sub vârsta de 70 de ani. Dacă am pierde pe cei dragi din viața noastră, dacă parohiile noastre ar fi inundate de înmormântări, dacă afacerile noastre ar fi fost distruse de angajații care sună că sunt bolnavi – cu alte cuvinte, dacă am putea vedea toate acestea cu ochii noștri, atunci n-ar fi nevoie să ne spuneți cât de frică ar trebui să ne fie. Când se discută despre gravitatea COVID-19, argumentele în favoarea isteriei se referă întotdeauna la numărul cazurilor raportate, la articolele de știri despre Secțiile de Terapie Intensivă „inundate” (de obicei, undeva departe de noi) și la numărul total de decese raportate (cu COVID-19, din cauza COVID-19 sau chiar greșit atribuite COVID). Experiența personală vine rar în discuție.

Situația ne amintește de știrile sovietice despre culturile debordante de cereale, în timp ce cetățenii stăteau la cozi lungi pentru niște rații mici pentru a scăpa de foame. Pe cine ai de gând să crezi? „Sursele oficiale” sau ochii tăi mincinoși?

A doua farsă este  aceea că putem face orice pentru a opri un virus. Iată un episcop al Bisericii, un om care ar trebui să aibă cea mai adâncă smerenie, susținând ideea că putem lupta împotriva unui virus închizând economia și obligându-i pe toți să poarte măști. Aceasta înseamnă respingerea ultimă a funcției sale. Dumnezeu ne-a dat tuturor un sistem imunitar, care poate rezolva mai mult decât controlul acestui virus, dacă îl menținem puternic. Dar a crede că putem opri răspândirea unui virus este un orgoliu de cel mai înalt nivel. Vă amintiți de cele 15 zile pentru a aplatiza curba? Cel puțin la început, oficialii din domeniul sănătății publice spuneau, mai mult sau mai puțin, adevărul. Pe baza unor date de modelare false, politicienii se temeau că numărul pacienților va copleși spitalele. Au vrut să încetinească rata infecției pentru a atenua acest risc. Scopul nu a fost niciodată reducerea numărului total de cazuri. Scopul era ca acestea să se răspândească pe o perioadă mai lungă de timp. Nimeni la începutul „pandemiei” nu a îndrăznit să spună că am putea „pune capăt”, „opri” sau chiar „limita” răspândirea unui virus în lipsa imunității de turmă (care apare în mod natural, prin intermediul unui vaccin sau combinat).

Nouă luni mai târziu, carantinele și măștile sunt încă prezente, fără niciun final la vedere. Iar pariorii noștri morali continuă să ne spună că, de data aceasta, spre deosebire de data trecută, dacă respectăm regulile, putem „limita” răspândirea, ceea ce ar însemna în mod logic că putem reduce numărul total de „cazuri”. Aceasta este o farsă de mare anvergură. Una pe care zeci de milioane de americani nemulțumiți o recunosc ca farsă, în pofida asigurărilor oficiale contrare. Este trist când creștinul de rând are mai mult discernământ și mai multă încredere în Dumnezeu decât un episcop ortodox.

Dar Elpidophor nu este, din păcate, singurul. Mitropolitul Tihon, de asemenea,  dorește să știți că trebuie să ne fie foarte frică de virus și că guvernul este aici pentru a vă ajuta. Dacă îți iubești aproapele, atunci ai datoria să te conformezi:

Așa cum știți, majoritatea zonelor lumii se confruntă în prezent cu o creștere a cazurilor de COVID-19. Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, doar în Statele Unite au existat peste 184.000 de cazuri și aproximativ 1.500 de decese raportate duminică, 22 noiembrie 2020.

Autoritățile naționale și locale din America de Nord încurajează un nivel mai mare de precauție, în timp ce adoptă o serie de măsuri în încercarea de a limita răspândirea virusului. După multe luni marcate de pandemia actuală care ne-a încercat în moduri fără precedent, această creștere vine chiar înainte de una dintre cele mai iubite sărbători civile din America, Ziua Recunoștinței. Astfel, respectarea acestor măsuri importante necesită un și mai mare spirit de sacrificiu de sine din partea noastră. În timp ce sărbătorim Ziua Recunoștinței anul acesta, vom sărbători cu grijă și cu precauție, născute din dragoste. Căci nu numai pentru propria noastră sănătate, ci din dragoste pentru aproapele nostru, trebuie să facem tot ce putem pentru a ne proteja unii pe alții, limitând răspândirea acestui virus nu numai în parohii, ci și în comunitatea mai extinsă.

Deci, atunci când un politician îți anulează Ziua Recunoștinței sub amenințarea arestării, asta reprezintă „doar o serie de măsuri”. Sună atât de inocent, nu-i așa? Guvernul vă poate spune câți oameni au voie să se adune în casa dvs. Guvernul vă poate ține închiși în casele voastre. Guvernul vă poate împiedica să vă vedeți rudele în vârstă care trăiesc în izolare și în depresie. Guvernul vă poate spune să purtați măști, chiar și în propria casă. Guvernul vă poate închide afacerea sau locul de muncă. Guvernul poate chiar închide sau restricționa sever posibilitatea Bisericii de a-L slăvi pe Dumnezeu. Dar, „din dragoste pentru aproapele nostru”, trebuie să ne conformăm. E ceea ce Iisus ar face.

Papa Francisc a precizat, de asemenea, că guvernele responsabile închid economia, ceea ce salvează vieți, și numai cei imorali și egocentrici protestează împotriva acelei bunătăți pline de dreptate:

„Cu câteva excepții, guvernele au depus eforturi mari pentru a pune bunăstarea poporului lor pe primul loc, acționând decisiv pentru a proteja sănătatea și pentru a salva vieți. Excepțiile au fost unele guverne care au ignorat dovezile dureroase ale morților în creștere, cu consecințe inevitabile și grave. Dar majoritatea guvernelor au acționat în mod responsabil, impunând măsuri stricte pentru a contracara focarul.

Cu toate acestea, unele grupuri au protestat, refuzând să păstreze distanța, mărșăluind împotriva restricțiilor de călătorie – ca și cum măsurile pe care guvernele trebuie să le impună pentru binele poporului lor ar constitui un fel de atac politic împotriva autonomiei sau libertății personale! Căutarea binelui comun înseamnă mult mai mult decât suma a ceea ce este bun pentru fiecare individ. Înseamnă să acordăm atenție tuturor cetățenilor și să căutăm să răspundem în mod eficient nevoilor celor mai puțin norocoși.

Uitați-vă la noi acum: ne punem măști de față pentru a ne proteja pe noi înșine și pe ceilalți de un virus pe care nu-l putem vedea. Dar ce se întâmplă cu toți ceilalți viruși nevăzuți de care trebuie să ne protejăm? Cum vom face față pandemiilor ascunse ale acestei lumi, pandemiilor foamei, violenței și schimbărilor climatice?”

Guvernele rele respectă drepturile individuale, caz în care oamenii mor. Guvernele responsabile își închid economiile pentru a combate un virus cu o rată de supraviețuire de 99,95%. Dacă guvernele acționează „pentru binele comun”, atunci în mod evident nu există limite pentru autoritatea lor. Vicarul lui Hristos, care este și expert în epidemiologie, spune (tuturor) să tacă și să se conformeze. Guvernele au trebuit să „impună” restricții pentru a-i salva pe „cei mai puțin norocoși” iar voi sunteți oameni răi dacă protestați. Dar numai dacă protestați împotriva închiderilor. Dacă protestați ca parte a BLM, Antifa sau sărbătoriți președinția lui Biden, se pare că atunci sunteți cu toții buni, conform tuturor celor care contează. Nu toate protestele sunt la fel de susceptibile să răspândească COVID.

Vă rog, să-l anunțe cineva pe Episcopul din Brooklyn că, pentru binele comun, ar fi trebuit să-l lase pe Cuomo să-i închidă practic bisericile. Poate că va putea aduce chestiunea în discuție într-un apel cu Vaticanul pe Zoom, pentru clarificări.

Ce putem noi extrage din cuvintele acestor trei episcopi, și ale altora atât de mulți, așa cum ne privesc pe noi creștinii în „noua normalitate?”

„Obediența față de dictate guvernamentale tiranice și neștiințifice este o obligație morală creștină”

Dacă guvernul declară o criză, nu numai că nu aveți drepturi, dar aveți o obligație morală creștină de a respecta orice spune guvernul. Dacă există limite în acest sens, atunci niciunul dintre acești episcopi creștini de rang înalt nu le-a articulat vreodată într-un mod în care să le putem găsi. Autoritățile civile au găsit calea supremă de a suprima orice posibilă opoziție din partea Bisericii – a declarat o criză și pretinde că orice acțiune tiranică este în beneficiul celor săraci și vulnerabili. Cuvintele Papei despre alte pandemii, cum ar fi „schimbările climatice”, indică gravitatea pericolului în care ne aflăm, deoarece nu există niciun motiv pentru care guvernele lumii să înceteze să declare vreodată criză după criză. Arhiepiscopul ortodox Teodosie (Snigiryov) din Boyarka a arătat foarte clar că suntem pe marginea unei prăpăstii:

„Dacă Biserica adoptă poziția „orice vor spune ei, vom face”, ca doctrină a răspunsului la problemele sociale, atunci în viitorul apropiat, autoritățile din diferite țări vor putea să închidă bisericile noastre și să-i priveze complet pe credincioși de Liturghie sub orice pretext umanitar – o pandemie, pericolul războiului nuclear, al schimbărilor climatice etc.”

Dioceza romano-catolică din Brooklyn a decis să ia o hotărâre cu privire la modul în care răspunde „crizei” și să își afirme dreptul de a practica credința catolică neobstrucționată de reguli neconstituționale. Din păcate, nu toți episcopii (sau papii) doresc să gândească pentru ei înșiși și să le permită credincioșilor lor să facă la fel. În schimb, se folosesc de autoritatea funcției lor pentru a declara supunerea față de tiranie ca virtute morală. Abia începem să mergem pe acest drum și va deveni tot mai greu să rezistăm cu cât vom călători pe el mai departe. Dacă guvernul te poate închide pentru un virus, pentru ce altceva te mai poate închide? Și în ce moment începe guvernul să-ți dicteze convingerile, ca o condiție prealabilă pentru a ți se permite să rămâi  deschis/liber?

Au trecut 9 luni și episcopii nu au învățat nimic

Editorialul Papei ilustrează că, indiferent de cât de multe date am aduna, majoritatea liderilor creștini nu au înţeles nimic despre COVID din martie 2020 încoace. Papa a folosit o anecdotă despre un moment în care era grav bolnav pentru a-și explica mila față de cei pe ventilatoare:

„Îmi amintesc data: 13 august 1957. Am fost dus la un spital de un prefect care și-a dat seama că gripa mea nu era genul pe care îl tratezi cu aspirină. Imediat mi-au scos un litru și jumătate de apă din plămâni și am rămas acolo, luptându-mă pentru viață. În noiembrie următor m-au operat pentru a scoate lobul drept superior al unuia dintre plămâni. Pot să-i înţeleg întrucâtva pe oamenii cu Covid-19 ce se luptă să respire la un ventilator.”

Este ciudat să te referi la ventilatoare în noiembrie 2020, deoarece panica legată de  ventilatoare a fost nelalocul ei chiar și la început. SUA au cheltuit miliarde pe ventilatoare care au rămas în mare parte nefolosite, pe măsură ce tratamentele COVID au progresat rapid dincolo de folosirea lor.

„După luni întregi ce au implicat un efort de 3 miliarde de dolari SUA pentru fabricarea a zeci de mii de ventilatoare ca să împiedice decesele provocate de coronavirus, depozitul guvernamental se confruntă cu o supraproducţie.

În primele săptămâni ale crizei covid-19 din martie, oficialii din domeniul sănătății s-au panicat din cauza unei anticipate lipse de ventilatoare, aparate de respirație care erau esențiale pentru a ajuta la menținerea pacienților în viață. Dar în lunile care le-au fost necesare companiilor să-și dezvolte lanțurile de aprovizionare, să testeze prototipuri și să-i instruiască pe lucrători să le construiască, abordarea tratării covid-19 s-a schimbat.

În loc să intubeze pacienții – lucru mai frecvent pentru pacienții spitalizați în primele săptămâni ale pandemiei de coronavirus – medicii sunt mai dispuși să apeleze la o plajă de tratamente respiratorii. Acestea variază de la a răsturna pacienții pe părțile laterale sau stomac pentru a ajuta la respirație până la utilizarea sistemelor de canule nazale cu flux mare sau a mașinilor de presiune continuă sau bilaterală a canalelor respiratorii utilizate pentru pacienții cu tulburări de somn.”

Comunitatea medicală nu a stat pur și simplu degeaba în ultimele 9 luni. Medicii au dezvoltat tratamente pentru COVID care au dus la scăderea ratelor de spitalizare, a utilizării unităţilor de terapie intensivă și a mortalității la niveluri foarte ușor de gestionat. Cu toate acestea, episcopii vorbesc constant ca și cum noi nu am ști nimic despre un virus care nu numai că este foarte asemănător cu alte coronavirusuri, dar este și unul pe care îl tratăm cu succes de luni de zile deja. Ne-am întâlnit cu virusul și este mult mai puțin înfricoșător decât se temea lumea cândva (reamintim că în cazul României mortalitatea nu doar că n-a scăzut, ci a crescut, însă din motive care din ce în ce mai mult par a ține de deficiențe în sistemul sanitar și mai puțin cu mortalitatea Covid-19 – n.n.).

Chiar dacă mortalitatea a scăzut și capacitatea de a trata chiar și cazurile severe a crescut, refrenul pe care îl repetă episcopii (și toți ceilalți care exacerbează frica) se referă la „cazuri”. Am tratat deja problema pretenţiei că persoanele asimptomatice care ies „pozitiv” la test sunt bolnave sau contagioase. Recent, însă, problemele legate de testare s-au aflat în centrul unui proces juridic care aşază o ștampilă judecătorească de aprobare asupra acestor îndoieli.

Pe 11 noiembrie, judecătorii portughezi au confirmat o decizie a unei instanțe inferioare care a constatat că carantinarea forțată a patru turiști germani este ilegală. Cazul s-a bazat pe nivelul de încredere (sau lipsa acesteia) a testelor PCR în cazul COVID-19. Acest verdict a unei Curţi Europene a condamnat testul PCR utilizat pe scară largă ca fiind nesigur într-un procent de până la 97%:

„Aceasta nu este prima provocare legată de credibilitatea testelor PCR. Mulți oameni sunt  conștienți de faptul că rezultatele lor au mult de-a face cu numărul de amplificări efectuate sau cu „pragul de ciclu”. Acest număr în majoritatea laboratoarelor americane și europene este de 35-40 de cicluri, dar experții au susținut că și 35 cicluri este un număr mult prea mare și un protocol mai rezonabil ar necesita 25-30 de cicluri. (Fiecare ciclu mărește exponențial cantitatea de ADN viral din probă).

La începutul acestui an, datele din trei state americane – New York, Nevada și Massachusetts – arătau că atunci când s-a luat în considerare cantitatea de virus găsită la o persoană, până la 90% dintre persoanele care au avut un rezultat pozitiv la test ar fi putut fi de fapt necontaminate, deoarece este posibil să fi purtat doar cantități mici de virus.”

Patologul de top, expert în virologie și directorul general în biotehnologie, Dr. Roger Hodkinson, le-a spus următoarele lucruri oficialilor guvernamentali din Alberta în timpul unei conferințe prin Zoom care a fost înregistrată și ulterior încărcată pe YouTube: rezultatele pozitive ale testelor nu înseamnă, şi subliniez cu roşu, o infecție clinică… Sunt absolut revoltat că acest lucru a atins acest nivel, totul ar trebui să se oprească mâine”.

Cu doar 9 luni în urmă, ideea de „lockdown” și de „distanțare socială” pentru a atenua un focar viral major a fost o simplă teorie care fusese dată de colo-colo pentru prima dată în timpul administrației Bush în 2006. Se baza pe simple presupuneri și, la acel moment, a fost considerată teribil de nepractică. După 9 luni în care blocajele, măștile și distanțarea socială au fost Evanghelia Seculară a Mântuirii după guvernul Fiat, putem afirma acum în mod concludent că nu funcționează. Statele și țările care au impus blocaje masive nu sunt mai bune decât zonele care nu au făcut-o. De fapt, zonele de „blocare dură” se pregătesc acum pentru a doua rundă și anticipează deja măsuri și mai dure. În ciuda conformității mascării pe scară largă, „cazurile” cresc în continuare. Dovezile copleșitoare arată că nimic din toate acestea nu funcționează. După cum a rezumat un cercetător:

„Copiem varietatea de teste disponibile în literatură și adăugăm următorul test important al lockdown-ului – o comparație <înainte și după> pentru peste 150 de țări și pentru una, două și trei luni de la data blocării. Indiferent de test, rezultatul predominant este că nu numai că blocările nu au fost eficiente, ci că, în marea majoritate a cazurilor, blocările au fost contraproductive, adică au condus la mai multe infecții și decese decât ar fi fost cazul dacă nu s-ar fi aplicat blocaje.”

Marea Britanie a trecut printr-un lockdown puternic și acum este blocată din nou. Suedia nu a făcut-o niciodată. Vedeți un beneficiu în ceea ce privește conservarea vieții?

Rezultatele blocărilor sunt chiar mai grave dacă anunțul făcut de CDC în 26 noiembrie este corect:

„Creșterea record a cazurilor de coronavirus în SUA este probabil mult mai gravă, cu un număr estimat de opt infecții nedeclarate pentru fiecare infecție numărată, potrivit unui raport guvernamental – care ar apropia adevăratul număr de 100 de milioane.

Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) au calculat că până la sfârșitul lunii septembrie au existat în realitate 53 de milioane de americani care au contractat virusul mortal  – de opt ori mai puţin decât cazurile confirmate semnalate la acea vreme.

Dintre acestea, CDC consideră că aproximativ 45 de milioane au fost bolnavi la un moment dat și aproximativ 2,4 milioane au fost spitalizaţi.”

În ciuda tuturor blocărilor, măștilor, restricțiilor de călătorie etc. – CDC crede acum că o treime din toți americanii au avut deja COVID-19. Și totuși, cumva, marea majoritate a supraviețuit, iar majoritatea americanilor nici măcar nu și-au dat seama că au avut-o. Lucrurile se schimbă atât de repede, încât chiar și lansatorul-șef al ideilor apocaliptice, dr. Fauci, a recunoscut că copiii ar trebui să se întoarcă la școală.

Dar când episcopii vorbesc sau scriu, este ca și cum ar fi înghețat în timp. Ei vorbesc despre virus ca și cum ar fi o mare necunoscută și susțin măsuri contraproductive care au eșuat în mod dovedit în lumea reală. Ce va fi nevoie pentru ca episcopii să se trezească în cele din urmă și să-și dea seama că și-au vândut drepturile creştine din naștere pentru o mâncare viermănoasă?

Oare toate viețile sunt importante pentru Iisus?

Episcopii ne spun să acceptăm restricțiile pentru a proteja „vulnerabilii”, „aproapele nostru”, „cel mai mic dintre aceștia”, etc. Rareori am văzut episcopi sau pe susţinătorii lor dintre credincioşi care să trateze în mod deschis faptul că lockdown-urile produc un mare rău pentru unii dintre cei mai vulnerabili membri ai societății noastre. Un atât de mare rău, de fapt, încât, chiar dacă ar fi funcționat (ceea ce nu au făcut), „vindecarea” este mult mai gravă decât „boala”.

Un studiu recent a arătat că până la 60% dintre familiile de negri, latino și monoparentale se confruntă cu cel puțin o dificultate materială: greutăţi de plată a chiriei, alimentelor, utilităților sau asistenței medicale. Per ansamblu, 40% din toate familiile americane se confruntă cu aceste greutăți. Neurologul Universității din Oregon, Philip Fisher, autorul studiului, a spus:

„Există o distrugere a bunăstării care este direct legată de bani și de capacitatea de a plăti pentru nevoile de bază. Nu există niciun motiv să credem că oamenii vor putea să fie grijulii cu copiii lor atunci când se frământă despre ce vor mânca. Aceasta este o furtună perfectă de stres toxic. Cu ceea ce știm despre cât de vulnerabili sunt copiii la stres la începutul vieții, este de-a dreptul șocant pentru mine modul în care totul se adună. O luăm razna cu toţii.”

Familiile sunt stresate, falimentare și din ce în ce mai exasperate. Școlile sunt închise, așa că mamele renunţă la serviciu pentru a-și îngriji copiii. Pe parcursul blocărilor, mamele copiilor cu vârsta de până la 12 ani au pierdut 2,2 milioane de locuri de muncă doar în Statele Unite. Pierderile s-au concentrat, desigur, la nivelurile mai mici de venituri, unde viața era deja suficient de dificilă. Sforţările au devenit acum sărăcie, întrucât 39% din gospodăriile cu un venit sub 40 000 de dolari au raportat pierderea unui loc de muncă. Încă 8 milioane de americani au ajuns sub pragul sărăciei, în timp ce șomajul a luat un avânt uriaş, iar lockdown-urile vor mai fi. Familiile nu își pot plăti chiria, astfel încât până la 34 de milioane de americani sunt expuși riscului de evacuare.

Copiii înlocuiesc activitățile faţă în faţă cu timp în faţa ecranului, care le întârzie dezvoltarea socială și mentală. Se estimează că peste 40% dintre adulții americani se luptă cu probleme legate de sănătatea mentală sau de abuzul de substanțe. Mulți dintre ei sunt părinți cu copii acasă, ceea ce duce la abuz și neglijare, deoarece părinților le este imposibil să facă față. Anxietatea a atins un nivel frenetic. Gândurile de sinucidere au izbucnit (în special în rândul tinerilor), la fel și sinuciderile propriu-zise.

La nivel mondial, foamea creşte în mod accelerat, cu temeri că nesiguranța alimentară s-a dublat la peste 32%. Multe familii pur și simplu nu își permit să-și hrănească copiii. Peste 100 000 de afaceri s-au închis definitiv în Statele Unite. Se așteaptă ca 1 din 3 restaurante să închidă definitiv, în timp ce 86% dintre acestea şi-au redus personalul. Afacerile care odinioară hrăneau și îmbrăcau familiile proprietarilor și angajaților deopotrivă au dispărut și nu se mai întorc niciodată. Pe măsură ce situația se înrăutățește, infracțiunile (în special infracțiunile violente) sporesc.

Zeci de mii de americani între 25 şi 44 de ani au murit din cauza impactului măsurilor de blocare. Un american din această categorie de vârstă are de 3,6 ori mai multe șanse de a muri din cauza reacției la COVID decât din cauza COVID în sine.

Vârstnicii care au trecut de perioada anilor de muncă suferă, de asemenea. Persoanele în vârstă sunt cele mai expuse riscului de COVID, aşadar casele de bătrâni au încercat să le mențină izolate pe aceste persoane pentru siguranța lor. Singurătatea și izolarea au atins asemenea niveluri, încât în ​​rândul persoanelor în vârstă, certificatele de deces menţionează acum cauza decesului ca fiind „izolarea/incapacitatea de a se dezvolta din cauza restricțiilor COVID-19. Această poveste de pe Twitter este un exemplu legat de moartea unei doamne în vârstă ca urmare a blocării și efectul asupra familiei sale. Și mai înspăimântător, corespondentul medical al CTV News, Avis Favaro, a raportat că Nancy Russell, în vârstă de 90 de ani, a murit în octombrie 2020 prin eutanasie (MAiD) pentru a evita să treacă printr-un alt blocaj COVID-19. Nu era invalidă, bolnavă cronic sau muribundă. Este o ironie faptul că restricțiile concepute pentru a menține persoanele în vârstă în viață îi fac, de fapt, să-și dorească să moară. Orice creștin ortodox, darămite un episcop, ar fi trebuit să prevadă această situație.

Episcopii și apologeții lor îi consideră adesea pe cei care se plâng de daune economice ca fiind „cu inima de piatră” sau „lipsiți de iubire”. Ni se spune că avem de ales între „salvarea de vieți” și „bursa de valori” sau „mamona” pe care o venerăm în dorința noastră diabolică de a o omorî pe bunica cu COVID-19. Acestea sunt în mod evident dihotomii false, iar episcopii ar trebui să fie suficient de inteligenți și să aibă suficient discernământ pentru a-şi da seama de asta. În timp ce „beneficiile” blocării sunt extrem de discutabile, după 9 luni putem vedea adevăratul dezastru pe care îl provoacă. Sărăcia ucide. Izolarea persoanelor în vârstă ucide. Deznădejdea ucide.

Efectele economice ale blocajelor sunt resimțite cel mai acut în rândul lucrătorilor care desfăşoară muncă manuală şi care nu pot lucra de acasă. Spre deosebire de cei care muncesc în tehnologie, birocrați și teologi, ei trebuie să meargă zilnic la un loc de muncă pentru a câștiga banii pentru a supraviețui. Aceștia sunt oamenii despre care episcopii, în special Papa, pretind că le pasă. Cu toate acestea, copiii, muncitorii săraci și mamele singure care se luptă par a fi uitaţi complet în timp ce mulți episcopi se dau peste cap a da binecuvântări legate de această catastrofă economică. De ce nu contează toţi „cei mai mici dintre aceştia” pentru episcopi așa cum contează pentru Hristos?

Un nou echipaj pentru Arca Mântuirii?

Mulți episcopi creștini (ortodocși și romano-catolici) sprijină entuziast politicile care sufocă viața din turmele lor. Acestea sunt aliniate directivelor politicienilor și experților în sănătate publică care au devenit notorii pentru încălcarea propriilor politici privind restricțiile de călătorie, carantine, mese, proteste, măști și multe altele. Primarul din Denver, Michael Hancock, la o oră de la îndemnarea locuitorilor din Denver să nu călătorească de Ziua Recunoștinței, a urcat într-un zbor comercial către Mississippi pentru a-şi vedea familia. Guvernatorul Cuomo din New York, înainte de a fi prins, plănuia să-şi aducă două fiice și pe mama sa în vârstă în oraș pentru Ziua Recunoștinței, în ciuda propriilor reguli împotriva acestui gen de acţiuni. Am inclus o secțiune despre o astfel de ipocrizie în acest articol.

Cineva s-ar putea aștepta măcar ca episcopii să-și folosească vocea profetică pentru a-i apostrofa pe lideri să se supună propriilor lor reguli. A spune adevărul puterii a fost datoria lor de-a lungul istoriei. Dar ei nu le fac morală celor puternici. În schimb, ei ne fac nouă morală despre obligațiile noastre de a respecta regulile pe care cei de la putere le fac și apoi le ignoră fără să se teamă de consecinţe. Dacă mai era vreo îndoială cu privire la gravitatea acestei „pandemii”, a-i vedea pe politicieni ţopăind ca și cum ar fi 2019 a lichidat-o cu siguranță.

Episcopii par să fi învățat utilitatea „lovirii celor de jos” și  „sărutării celor de sus”. Mulți dintre credincioșii lor au observat acest lucru, desigur, și nu sunt câtuşi de puţin amuzaţi. Se discută multe în ceea ce privește Marea Resetare a economiei globale, iar speculațiile sunt ample cu privire la implicarea episcopilor noștri creștini (Papa mai presus de toate) în acest efort de a transforma lumea într-un uriaş lagăr de prizonieri. Aceasta va fi o schimbare totală a fiecărui aspect al lumii, de la economie la politică și la religie.

Printre creștini, Marea Resetare provoacă discuții despre Antihrist. În fiecare zi, se dezvăluie mai multă tehnologie care ne temem că va obligatorie ca măcar să participăm la societate. Vaccinuri obligatorii, pașapoarte imunitare, ID-uri digitale, nanotehnologie implantabilă, o societate fără numerar și multe altele. Arhiepiscopul romano-catolic Vigano a atins o coardă sensibilă cu avertismentele sale despre utilizarea tehnologiei pentru a ne urmări și controla. Călugării și episcopii ortodocși din întreaga lume discută, de asemenea, situația actuală în lumina eshatologiei. Există un consens asupra ideii că suntem în faza de „creștere” a apariției ordinii mondiale satanice. Dar, deși mulți dintre credincioși se află într-o stare de îngrijorare în care se roagă în legătură cu aceste evoluții, atât de mulți episcopi își văd de treabă ca de obicei. Fie ignoră peisajul tehnologic și politic în dezvoltare, fie îl susțin așa cum a făcut Papa.

Societatea devine neliniştită și din ce în ce mai rebelă împotriva blocărilor și a restricțiilor. Acest lucru a început deja să se răsfrângă şi în Biserică. Păstorii care sunt priviți ca apologiști pentru tiranica Nouă Ordine Mondială se vor trezi că au din ce în ce mai puţine oi. Mulți oameni din întreaga lume caută lideri creștini care să-i susțină și nu să le ţină predici despre cum să îmbrăţişeze sărăcia forțată, izolarea socială și chiar posibila înfometare ca obligații morale. Creștinii caută lideri care să spună adevărul în faţă puterii și care să ceară încetarea tendinței spre urmărirea și controlul electronic al vieții noastre. Episcopii care se vor ridica vor atrage un număr enorm de credincioși. Acest lucru se va întâmpla dincolo de liniile jurisdicționale și, eventual, chiar și dincolo de frontierele naționale.

S-ar putea să existe o profeție despre această ascensiune a unei noi conduceri a Bisericii de la un Sfânt, așa cum i-a fost spusă ucenicului său, care este acum un cunoscut episcop ortodox:

Sfântul Porfirie i-a spus mitropolitului Neofit de Morfou:

„Vei vedea, fiule, atunci când vei trece de al cincizecilea an [Mitropolitul are acum 58 de ani], că Dumnezeu are un plan de a schimba „echipajul” navei.”

„I-am spus: Ce vrei să zici, Gheronda, cu „echipajul navei”?

„Corabia lui Hristos este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, Ortodoxă. Numai această Biserică.”, îmi spuse el. „Pe oricine este „căpitan”, fie că este patriarh, stareț, preot, diacon… El îi va schimba dacă nu își fac treaba bine. El va permite să se întâmple o sumedenie de evenimente – boli, cutremure, inundații și un război grozav … și după toate acestea, va veni o pace deosebită cu echipajul NOU al navei, pe care Hristos îl va aduce. Și în echipaj nu sunt doar căpitanii, ci și oamenii simpli.”

A sosit timpul pentru acest nou echipaj?

Cel mai important lucru de făcut acum este să separăm episcopii de Evanghelie (de a nu pune pe seama Evangheliei eșecul unor episcopi – n.n.). Iisus nu este vinovat de ceea ce se întâmplă cu atât de mulți oameni nevinovați. Există şi eşecuri în mitre. La fel sunt și cei care îi favorizează dintre credincioși, care închid ochii la răul blocărilor. Lui Iisus îi pasă de copii și îi pasă de cei săraci. Episcopii care vor fi cele mai bune exemple de rezistență la opresiune asemănătoare celei a lui Hristos vor găsi în mod just că vor avea milioane de suflete obosite și rebele de care să aibă grijă. Acei episcopi legați de această lume vor secera o recoltă amară și izolată.

The Editorial Staff of Orthodox Reflections

„Ne restrângem libertatea și drepturile, chiar și în ceea ce privește participarea la biserică, voluntar”. BISERICA CIPRULUI recomandă vaccinul anti-covid. IPS NEOFIT își exprimă DEZACORDUL și reținerile față de substanțele componente ale vaccinului

„Alegeți cu înțelepciune în aceste zile. Consecințele sunt veșnice”. Mărturia unui preot catolic bolnav în stadiu terminal: COVID ESTE FOLOSIT DE DUȘMAN PENTRU A TRAGE SUFLETELE ÎN IAD. Trebuie să luptăm!

O întrebare esențială: DE CE NU OBIECTEAZĂ BISERICILE față de noua DICTATURĂ a FRICII și a limitărilor puse LIBERTĂȚII RELIGIOASE? Nici în Marea Britanie, nici în Franța, bisericile românești NU S-AU IMPLICAT în bătălia pentru libertatea de cult

Arhiepiscopul catolic Carlo Maria Viganò despre cum a ajuns (ANTI)BISERICA CATOLICĂ a Papei Francisc să fie slujitoarea NOII ORDINI MONDIALE. Despre revoluția Conciliului II Vatican, religia deschisă și noul umanism consonant cu ideile francmasonice

Dacă vrei să vezi cum va arăta „BISERICA” LUI ANTIHRIST aruncă o privire la ÎNTÂLNIREA INTER-RELIGIOASĂ PENTRU PACE de la Roma. De ce „momentul istoric” în care lideri religioși, printre care și MITROPOLITUL IOSIF al BOR, au semnat un APEL PENTRU PACE, este corespondentul religios al MARII RESETĂRI, aka NOUA ORDINE MONDIALĂ?

Papa Francisc a ANULAT liturghia de Crăciun. Arhiepiscopul Vigano: se confirmă intenția Sfântului Scaun de a SPRIJINI NARAȚIUNEA mediatică privind „pandemia”. Înaltul prelat acuză papalitatea de „afirmarea fraternității masonice” laolaltă cu „anularea metodică a ceremoniilor liturgice”

REBELII COVID. Epidemiologii Martin Kulldorff și Jay Bhattacharya, co-autori ai DECLARAȚIEI DE LA GREAT BARRINGTON, denunță tăios POLITICILE BLOCĂRII: încălcarea flagrantă a valorilor sănătății publice, inclusiv a preceptelor creștine, prin înfometarea celor săraci, prejudicierea bolnavilor non-Covid și denaturarea științei și dezbaterii


Categorii

Coronavirus, Noua ordine mondiala, guvern mondial (Pasi catre Antihrist?), Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

5 Commentarii la “Înaintea Marii Cerneri. Reflecții amare despre episcopatul ortodox, politicile blocării și Marea Resetare

  1. Covihoax-2019, intronat prin cea mai perfida manipulare la nivel planetar, coordonata centralizat dupa cum se poate lesne vedea, pe langa tot felul de scarbe provocate, a aratat si chipul lumii crestine la anul 2020: “ticalos, sarac, orb si gol, fara de alifie dumnezeiasca”.
    Ierarhia Bisericii s-a supus politrucilor si impostorilor atei bagand capul in nisip ori dand sfaturi “intelepte” de a accepta robia, neluand atitudine fata de masurile criminale adoptate de acesti impostori guvernamentali si din sanatate.

  2. Tare analiza din acest articol! Dar și f realistă. Ne întrebăm totuși, oare cum mai lucrează Duhul Sfânt prin acești episcopi??? Și bineînțeles nu mă refer aici la Bergoglio, care este antemergătorul antichristului! El își face treaba cum știe el mai bine.
    Oricum avem nădejdea, că Duhul Sfânt lucrează și va lucra mult mai intens în episcopii și preoții care rămân pe poziții și acumulează tot mai mult discernământ și curaj.

  3. parintele Arsenie a zis-o , “stati sa vedeti cand vine anarhia, steaua cu 6 colturi”…acum vine anarhia ca sa ceara lumea ajutorul ONU, mancare si apa…cum a spus Kissinger.
    Hristos plage cand vede tradarea din parte slujitorilor lui dar se astepta la ea, asa se face cernerea, vor merge toti la vaccin si pasaport ca sa primeasca portofelul digital cu venitul garantat.
    suntem in era KaliYuga cum le place satanistilor sa spuna, acum vine lumina din distrugerea creatoare….adica din jertfele aduse pe altarul lui Baal de catre guvernarea mondiala.
    E cea mai proasta atitudine strategica sa taci si sa te faci mic, dusmanul se face el mic cand vede ca ii raspunzi ferm si ai adevarul la tine, face pasul in spate si isi cauta alta tactica…Biserica nu trebuie sa se lase, altfel ne trezim cu uraciunea pustiirii in altare.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare