INTERVIU SMINTITOR CU PROTOPOPUL ROMÂN DIN SICILIA, promovat pe siteul BASILICA. Pentru pr. Nicolae Chilcos, SCLAVIA ROMÂNILOR DIN ITALIA consta in ”cazuri izolate si exagerate de presa”, CULPABILIZATE FIIND TOT VICTIMELE! (video)

3-02-2018 7 minute Sublinieri

Într-un interviu acordat publicaţiei online Gazeta Românească, Părintele Nicolae Chilcos, Protopop al Protopopiatului Sicilia, vorbeşte despre românii care trăiesc pe insulă prin prisma legăturilor acestora cu Biserica, dar şi a activităţii desfăşurate pe teritoriul statului italian.

Răspunzând primei întrebări adresate, cu referire la motivaţia plecării în străinătate, Părintele Chilcos precizează că se află în Sicilia de aproape zece ani şi a plecat din România pentru a sluji la altar.

În continuare, la solicitarea jurnaliştilor, Părintele oferă informaţii cu privire la frecvenţa românilor la slujbele religioase, ocupaţiile acestora, precum şi despre modul de raportare al copiilor la credinţa de care aparţin.

‘În comparație cu numărul românilor care viețuiesc pe cuprinsul parohiei, sunt foarte puţini cei care trec din când in când pe la biserică și extrem de puțini cei care o frecventează. În ceea ce privește copiii, cifrele sunt zdrobitoare, pentru că ei nu au nici o posibilitate să ajungă dacă nu sunt însoțiți’, răspunde Protopopul Siciliei.

Părintele prezintă pe larg situaţia copiilor români şi menţionează că deşi toţi părinţii ‘declară că fac sacrificii pentru copii, tocmai aici găsim o mare contrazicere în declarația lor, fiindcă nu fac sau nu se implică mai mult în a aduce copiii la școala parohiala sau măcar la anumite momente mai importante din viața parohiei’.

În acest context, Părintele Chilcos avertizează că îi simte pe copii din ce în ce mai îndepărtaţi de Biserică, ‘aproape de rupere’, iar prin adăugarea altor factori ‘copiii născuți aici sau veniți la o vârstă fragedă nu prea mai au contact cu valorile românești și cu autenticitatea credinței adevărate’.

Printre cauzele care conduc la această îndepărtare de Biserică se află ‘renunțarea la a mai vorbi în familie limba maternă, ruperea sau neintrarea în comunitatea românească’ din jur și mai ales ‘din Biserica Ortodoxă, mersul la biserică numai când și dacă ai nevoie’, explică Părintele Protopop.

În acelaşi timp, potrivit Părintelui Nicolae, există numeroşi români cu viaţă ortodoxă autentică ce susţin proiectele misionare ale Bisericii şi prin ajutorul lor ‘se construiesc și se mențin parohiile ortodoxe în diaspora românească și mulțumim Domnului că ni-i trimite acolo și atunci unde și când avem de făcut o lucrare sfântă’.

Mai departe, păstorul de suflete le oferă jurnaliştilor statistici surprinse în cei opt ani de misiune la parohie: ‘au fost încreștinați un număr de aproximativ o mie de prunci și s-au întemeiat (au primit Taina Cununiei) peste o sută de familii’.

Intervievat în continuare, Protopopul Siciliei îşi prezintă poziţia faţă de articolele din mass-media cu privire la reprezentarea condiţiilor de sclavie în care se află românii care lucrează în serele din Vittoria.

Încă de început, părintele răspunde că ‘este greu sa găsești soluții atâta timp cât pe cei în cauză nu prea îi interesează’, făcând referire la români, şi adaugă că aceste cazuri sunt destul de izolate, iar presa exagerează’.

Clericul dezvoltă acest subiect, în răspunsul oferit, şi precizează: ‘eu nu pot numi sclav un om care stă (n.r.: la locul de muncă) de bunăvoie. Când eşti nedreptățit, sunt autorități la care poți merge și dacă, din spusele românilor, unii nu și-ar fi făcut treaba, întotdeauna sunt alții mai mari ca ei la care putem apela. Cum ai vrea să fii tratat de un străin, când acesta vede că tu îi furi căciula fratelui tău român sau când vede că se vorbesc de rău între ei pentru a-și fura locurile de muncă…plus alte multe lucruri necreștine cu care unii își alimentează sufletele’.

În contrast cu aceste situaţii, Părintele precizează că există români apreciaţi pentru activitatea desfăşurată: ‘cunosc multe cazuri de români care sunt respectați și apreciați acolo unde își desfășoară activitatea. Deci, nu există pădure fără uscături…sunt și oameni buni și mai puțin buni, dar mai important e ca noi să nu fim nici răi, nici proști (să ne lăsăm batjocoriți) și să ne rugăm mai mult’.

Părintele Nicolae Chilcos este slujitor la Parohia Ragusa de aproape opt ani şi de puţin timp Protopop al Protopopiatului Siciliei, aflate în jurisdicţia Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.

***

„Sclavele” românce de la fermele din Sicilia: violate, bătute şi exploatate pentru a-şi păstra locul de muncă

Aproximativ 5.000 de românce lucrează sezonier la fermele din provincia italiană Ragusa, situată în Sicilia, al treilea mare producător de legume din Europa. Aici, până la 7.500 de femei, majoritatea românce, trăiesc în sclavie. Potrivit organizaţiei pentru apărarea drepturilor imigranţilor, “Proxyma Association”, peste jumătate dintre femeile care lucrează în serele de aici sunt forţate să întreţină relaţii sexuale cu angajatorii lor, iar aproape toate lucrează în condiţii de muncă fortaţă şi exploatare cruntă. Nicoleta Boloş este una dintre ele. Românca le-a povestit jurnaliştilor de la The Observer, publicaţie săptămânală a ziarului britanic The Guardian, abuzurile prin care a trecut.

În ultimii trei ani, în fiecare noapte Nicoleta Boloş stătea trează până târziu, pe salteaua sa murdară în casa improvizată aflată în provincia Ragusa, Sicilia, aşteptând să audă sunetul unor paşi la uşă. Pe măsură ce orele treceau, se aştepta ca uşa să se deschidă, să audă clinchetul metalic al armei aşezată pe masa de lângă capul ei şi greutatea corpului angajatorului pe salteaua mizeră, lângă ea. Singurul lucru de care se temea mai tare decât de auzul paşilor fermierului, în faţa uşii sale, era pierderea slujbei. Aşa că a îndurat noapte după noapte să fie violată şi bătută, în timp ce soţul său se îmbăta până la inconştienţă, relatează povestea româncei ziariştii de la The Observer, publicaţie săptămânală a ziarului britanic The Guardian.

“Prima dată, a fost soţul meu care mi-a spus că trebuia să fac asta. Că proprietarul serei care ne dăduse de muncă voia să se culce cu mine şi că dacă îl refuzam, nu ne-ar mai fi plătit şi ne-ar fi alungat de pe terenul său. Am crezut că era nebun, dar când l-am refuzat, m-a bătut. Mi-a spus că trebuia să fac tot ce îmi spunea şeful nostru pentru că era singura modalitate de a ne păstra slujba. La un moment dat, angajatorul nostru m-a ameninţat cu puşca. Mi-a spus că dacă aveam să mă mişc, o să îmi zboare creierii. Apoi a plecat, povesteşte Nicoleta Boloş.

În următoarea dimineaţă, Boloş era înapoi la muncă, ghemuită lângă soţul ei într-o seră unde temperatura era foarte ridicată, îngrijând şi lucrând produsele care au transformat Italia în cel mai mare producător şi exportator de fructe şi legume din Europa. Provincia Ragusa este al treilea cel mai mare producător de legume din Europa.

În timpul petrecut la fermă, Boloş susţine că lucrătorii abia aveau parte de un spaţiu locuibil, proprietarul le dădea la cină mâncare pentru pisici şi le refuza tratamentul medical. Noaptea, Boloş şi celelalte femei de la fermă erau sursa de distracţie a proprietarului şi prietenilor săi, fiind violate şi abuzate în mod repetat, de-a lungul anilor petrecuţi acolo.

“Când am venit aici m-am gândit că am ajuns la un loc de muncă dificil, dar decent într-o altă ţară din Europa, dar am sfârşit ca nişte sclave”, mai spune Boloş.

Ca Nicoleta Boloş mai sunt alte 5.000 de românce care sunt lucrători agricoli sezoieri în Ragusa.

Forţă de muncă vulnerabilă

“Proxyma Association”, o organizaţie din Italia pentru apărarea drepturilor imigranţilor, estimează că peste jumătate din numărul femeilor care lucrează în serele din Italia sunt forţate să întreţină relaţii sexuale cu angajatorii lor. Aproape toate lucrează în condiţii de muncă fortaţă şi exploatare cruntă.

Potrivit poliţiei, până la 7.500 de femei, majoritatea fiind românce, trăiesc în sclavie la fermele din regiune. Guido Volpe, comandant în cadrul jandarmeriei din Sicilia, a declarat, pentru The Observer, că provincia Ragusa este centrul exploatărilor de pe insulă.

Aceste femei muncesc la câmp ca sclave şi ştim că sunt şantajate să întreţină relaţii sexuale cu proprietarii fermelor sau ale serelor pe baza subjugării lor psihologice. Nu este uşor de investigat şi de stopat acest fenomen, în condiţiile în care femeile, în mare parte, se tem să vorbească despre asta“, a afirmat Guido Volpe.

Cele mai multe dintre aceste românce îşi lasă copiii şi restul familiei acasă şi se simt fortaţe să recurgă la aceste măsuri disperate, care au trasat linii adânci şi pe faţa Nicoletei Boloş.

De unde vin eu, din Moldova, nimeni nu are o slujbă“, spune Boloş în timp ce are grijă de fiica sa în vârstă de cinci luni într-o casa improvizată întunecată, care este noua sa locuinţă, la o altă fermă tot din provincia Ragusa.

“Salariul mediu acolo este de 200 de euro pe lună. Aici poţi face mai mulţi bani, chiar dacă trebuie să suferi”, mai spune ea.

Jurnaliştii de la The Observer au vorbit cu zece românce care lucrează la ferme în provincia Ragusa. Toate au mărturisit faptul că au fost exploatate sexual şi supuse unui regim de muncă de 12 ore la temperaturi foarte ridicate, fără apă, fără plata salariului şi fiind obligate să locuiască în condiţii insalubre şi înjositoare, în cocioabe izolate. Potrivit acestora, în zilele de lucru erau supuse violenţei fizice, fiind ameninţate cu arme şi şantajate cu copiii şi familia.

Profesorul Alessandra Sciurba, de la Universitatea din Palermo, a cosemnat un raport, în 2015, care arăta abuzurile de care au parte româncele din Sicilia. Potrivit acestuia, condiţiile s-au înrăutăţit.

“Aceste femei ne spun că au nevoie să emigreze pentru a se asigura că copiii lor nu trăiesc în sărăcie în România şi că sunt forţate să îndure condiţii teribile şi abuzuri, drept consecinţă. “Nu există o altă slujbă”, ne-a declarat o femeie. Aşa că, pentru a le furniza famiilor lor cele necesare, au simţit că trebuie să accepte relele tratamente la care erau supuse. Este o alegere conştientă pe care o fac. Asistăm la exploatare prin muncă forţată şi trafic de persoane, aşa cum sunt definite de Organizatia Internaţională a Muncii.

Nota noastra

Acestea de mai sus sunt exagerarile de presa, de care nu vrem sa stim?

Consideram ca afirmatiile parintelui protopop Nicolae sunt cel putin neinspirate, daca nu chiar dubioase, iar decizia Agentiei Basilica de a le populariza este total neinspirata si regretabila.

Pe langa observatiile binevenite care mai atenueaza din optimismul legat de rata crescuta a frecventarii bisericii in randul diasporei romanesti si care pune problema acuta a deznationalizarii si aculturalizarii romanilor emigrati (in Italia), parintele face niste comentarii care sunt cel putin chestionabile, daca nu de-a dreptul inacceptabile legate de starea sociala a romanilor din Sicilia.

Zice parintele ca problema romanilor aflati la munca in regim de sclavie in Italia e exagerata de presa, si ca nu poate numi sclav un om care intra de bunavoie in astfel de raporturi sociale.

In primul rand, parintele vorbeste despre aceste lucruri cu o usurinta nefireasca. El nu da detalii si nu se axeaza pe fapte, nu evoca ceva ilustrativ si convingator din realitatea sociala, ci isi exprima, de fapt, o atitudine fata de aceste realitati. Nu stim daca parintele a facut sau nu demersuri concrete, astfel incat sa vorbeasca din experienta si dintr-o posibila dezamagire a cuiva care isi dedica timp si suflet pentru a-si ajuta semenii si observa ca nu obtine nimic, dar, din ce spune, nici nu pare ca ar fi incercat. Pare ca e vorba de o perceptie la mijloc, nu de durere. Si aici e cea mai mare problema. Parintele vorbeste ca un oficial al statului roman, ca ambasadorul Romaniei in Cipru din filmul pr. Ciprian Mega, care nega existenta prostituatelor (alte sclave de bunavoie, ah, nu stiau nimic parintii aceia din pateric care mergeau deghizati sa le scoata din bordeluri. Sa fi luat ei niste lectii de pastoratie moderna de la ”ai nostri”…). Minimalizeaza spre negare o problema grava, anume regimul de sclavie al romanilor, si, cand il recunoaste, da vina pe victime, ca accepta acest regim de bunavoie. Unde e durerea? Unde e empatia? Si cum de Basilica expune o astfel de atitudine, sa recunoastem, smintitoare, in prim plan?

Ii reamintim parintelui ca exista nenumarate cazuri de sclavie “de bunavoie”, iar primul dintre ele este …chiar starea omului cazut. De bunavoie a cazut omul din Rai. De bunavoie se da patimilor si diavolului. Daca vreun preot considera problema inexistenta sau minora pentru ca acceptul este de bunavoie, si atunci nu mai trebuie facut nimic, atunci sa isi inchida biserica, sa-si lase hainele de preot si sa-si caute un post de… manager intr-o multinationala care lucreaza cu forta de munca ieftina.

Mutatis mutandis, si in viata sociala avem diferite situatii in care exista acest accept de bunavoie al unui salariu de mizerie, al unui raport silnic intre stapan si “sclav”. Esential este DE CE accepta acei oameni un astfel de regim? De ce sunt atat de disperati? De ce nu mai au niciun alt reper si niciun alt motiv de lupta cu viata astfel incat sa nu isi abandoneze copiii, sa nu isi abandoneze demnitatea de oameni? Si cine, daca nu Biserica, trebuie macar sa incerce, pana la jertfa, in a retrezi in acesti oameni sentimentul demnitatii, al apartenentei, al faptului ca sunt chip al lui Dumnezeu?! ONG-urile lui Soros?! 

In al doilea rand, afirmatiile parintelui sunt inexacte, ceea ce este absolut surprinzator, dat fiind faptul ca au fost raportate cazuri grave de sclavie FORTATA tocmai in regiunea in care sfintia sa este protopop! Dupa cum se poate vedea si in materialele de presa citate mai sus, aceste cazuri sunt documentate nu doar de presa, ci si de diverse asociatii si sunt cunoscute inclusiv de autoritatile statului italian (chiar Jandarmeria!). Mai mult decat atat, au existat unele tentative din partea celor aflati sub un astfel de regim de a se plange autoritatilor locale, insa totul a fost in van. Unde este sclavia de bunavoie?! 

Iar acolo unde exista, pe baza de ”subjugare psihologica”, cu atat mai mult este nevoie de rolul si interventia preotului, atat pe langa persoanele care, din cauza saraciei, intra de ”bunavoie” in relatii de sclavie, cat si pe langa ”proprietarii” acestora. Mai mult decat toti, preotul are responsabilitatea sa incerce sa schimbe aceste relatii samavolnice, bazate pe specularea intensa a unei disperari si a unei derute maxime in legatura cu rolul de indeplinit in viata si familie. 

Este foarte dureros ca NU preotii romani din Italia au fost cei care au semnalat problema semenilor lor aflati in regim de sclavie (moderna) in Italia.

Este foarte dureros ca exista preoti care dau vina pe saraci pentru saracie si pe “sclavi” pentru sclavia pe care trebuie sa o indure.

Este foarte dureros pentru noi, romanii, ca niste medici italieni au fost cei care au semnalat sindromul Italia, de depresie severa a celor plecati in afara, si nu niste români... Si tot asa.

Unde au disparut, daca au existat vreodata, empatia elementara, durerea pentru conditia decazuta a semenilor nostri?!

Nu va mai mirati ca nu vin romanii la biserica, draga parinte, daca asta e conceptia sfintiei voastre. Ce sa caute fiii la parinti, daca acestia sunt vitregi?


Categorii

1. ȘTIRI, Documentare/ Reportaje, Opinii, analize, Suferinta de langa noi, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

17 Commentarii la “INTERVIU SMINTITOR CU PROTOPOPUL ROMÂN DIN SICILIA, promovat pe siteul BASILICA. Pentru pr. Nicolae Chilcos, SCLAVIA ROMÂNILOR DIN ITALIA consta in ”cazuri izolate si exagerate de presa”, CULPABILIZATE FIIND TOT VICTIMELE! (video)

  1. Nu asa, fratilor, iertati-ma. Hai sa ii spunem durerii pe nume. Dureros, nu rusinos. Smintitor, da. Va rog mult, schimbati cum credeti in titlul fisierului / link si in text.

  2. @diana

    Am schimbat.

  3. Din ce spune, este de bunavoie sclava banilor. Nu poti sa pretinzi acestui gen de persoane sa dea pe la biserica.

    “De unde vin eu, din Moldova, nimeni nu are o slujbă“, spune Boloş în timp ce are grijă de fiica sa în vârstă de cinci luni într-o casa improvizată întunecată, care este noua sa locuinţă, la o altă fermă tot din provincia Ragusa.

    “Salariul mediu acolo este de 200 de euro pe lună. Aici poţi face mai mulţi bani, chiar dacă trebuie să suferi”, mai spune ea.

  4. Doamne ajuta!
    Fratilor, din pacate din sutele de preoti ortodocsi romani de pe teritoriul Italiei, sunt incredibil de putini cei care au vocatie si chemare pentru haina preoteasca,si care-i slujesc lui Dumnezeu cu credinta. Pentru multi, preotia este o munca oarecare. Iertati-ma.
    Sunt, de asemenea, si mai putini cei care fac misiune si se ocupa intr-adevar de castigarea sufletelor. Nu stiu cat de multa vina au dansii si cata vina are tot sistemul acesta de “descurca-te preote acolo unde trebuie sa slujesti!”. Si de aici incep plecaciunile si inchinaciunile in fata cardinalilor si clerului catolic cu care sunt obligati sa aibe legaturi ecumeniste (intalniri de ordin politic si administratitiv, rugaciuni in comun…cum imi spunea cineva :”cum sa merg sa stau la rugaciune cu penticostalii care o hulesc pe Maica Domnului? ce pot vorbi cu ei intr-o intalnire ecumenista?).
    Sunt dese cazurile de alunecari smintitoare din partea preotilor care, avand totusi duhovnici iscusiti in manastirile din Romania , din multa si binecuvantata “ascultare” nu mai slujesc Prohodul Adormirii Maicii Domnului, dau lunar la Episcopie dare de seama cu intalnirile ecumeniste (unde participa bucuros! ), slujesc in italiana toata slujba pentru un singur italian ratacit-casatorit cu o romanca- astfel incat ceilalti credinciosi sa nu inteleaga nimic, ca nu face nimic…ce nu facem noi pentru castigarea unui suflet de italian? ca, de, trebuie sa dam bine in statistici…ca sa aibe Episcopia cu ce se lauda…Nu mai conteaza cati romani isi pierd putina credinta pe care o au, nu mai conteaza casatoriile mixte,cand romanii nu mai tin nici credinta ortodoxa si nici pe cea catolica, adica se face un fel de ghiveci, ca de, din pogoramant si multa dragoste, trebuie sa-i intelegem pe toti.( cunosc personal un caz cand el -ortodox si divortat si fara copii, traieste cu ea – catolica, necastorita si fara copii. au impreuna un copil botezat catolic. el merge la Biserica Ortodoxa si se impartaseste in fiecare duminica cu Sfintele Taine- ca de, este credincios,ea merge la biserica catolica sa-si ia biscuitele si MAI RAU DECAT TOATE RELELE- PREOTUL LUI DUHOVNIC I-A SPUS CA CHIAR DACA SE CASATORESTE LA CATOLICI, TOT ORTODOX RAMANE, SA NU-SI FACA PROBLEME DE MANTUIRE. BISERICILE, ASA E RANDUIT DE LA DUMNEZEU, SE VOR UNI INTR-UNA SINGURA, CUM ERA LA INCEPUT. FRATILOR VA VINE SA CREDETI? EU SUNT INCA SOCATA DE ACEST RASPUNS (el fiind fostul meu sot). Nu stiu daca PS Siluan are cunostinta de acesti preoti si de activitatile lor, sau se ocupa numai cu citirea darilor de seama lunare.
    Mai sunt si cazuri cand, efectiv, dorinta de a aduna bani pentru uz propriu si nu pentru si inspre folosul Bisericii, a comunitatii si de intr-ajutorare a “sclavilor”, i-au facut pe unii preoti mai ceva decat vamesii de pe vremea Mantuitorului (macar aceia s-au pocait de faptele lor).
    Sincer ma intreb cum fac acesti oameni-preoti, sa stranga atatia bani intr-un timp atat de scurt, avand famillie cu copii, platind chirie pe casele lor (si neavand salariu!)…si ii auzi ca si-au cumparat masini de lux, case in Italia, in Romania, calatoresc des in pelerinaje, sunt imbracati bine, merg in concediu la mare, la munte ,la piscina, iarba verde…Cum fac fratilor? Ca de vine cineva cu un necaz in biserica lor, tot credinciosii trebuie sa-si ia de la gura si sa puna mana de la mana, nu ca ar zice preotul :”fratilor din fondul bisericii ajutam acea persoana cu 1000 euro sau 500 sau cat o mai fi nevoie”. NU, fereasca Sfantul. Din contra, biserica n-are niciodata bani!, chiar daca ortodocsii, la intelegere cu Curia catolica nu plateste chirie pentru biserica catolica alocata lor pentru slujbe!

    Dar, SLAVA DOMNULUI, sunt si preoti sporiti, credinciosi, buni duhovnici, buni indrumatori, carora daca le ceri un deget, iti dau toata mana. Este adevarat, acesti preoti ii poti numara pe degetele de la o mana, dar sunt, si sunt acei STALPI AI ORTODOXIEI. Daca Ortodoxia nu va cadea in Italia, cu siguranta pentru acesti preoti Dumnezeu se va milostivii si de ceilalti – COZI DE TOPOR.

    In legatura cu persoanele care lucreaza in sistem sclavagist in Italia, vina nu este in totalitate a lor. Aceste persoane sunt efectiv victimele sistemului social romanesc care nu le ofera nicio sansa de supravietuire in Romania, si impinse de saracie, iau drumul pribegiei, nestiind ce le asteapta aici (si AICI poate fi oricare tara europeana) . Daca acasa institutiile statului s-ar implica mai mult in rezolvarea acestor situatii de grozava saracie, numarul sclavilor romani din Italia si din alte tari s-ar reduce considerabil. Dar acasa, edilii oraselor si ai satelor n-au nicio treaba cu acesti scapatati, Biserica (din pacate in foarte foarte multe locuri)nu se implica, din contra, oamenii ba chiar si preotul ii da afara din Biserica, se rastesc la ei, le vorbesc cu superioritate si obraznicie, pentru ca…sunt saraci, sac! si cersesc, sac!

    Se face misiune si acasa, nu zic nu, cunosc parinti (chiar tineri) care si-au inteles menirea-aceea de a-i sluji lui Dumnezeu si oamenilor), si chiar se implica trup si suflet in ridicarea si salvarea sufletelor. DUMNEZEU SA-I MILUIASCA. Fac cateheza cu oamenii in sate, merg in casele lor sa-i cunoasca mai bine, ii implica in tot felul de activitati parohiale…si FUNCTIONEAZA. DACA PREOTUL ESTE VREDNIC, MULTI SE MANTUIESC.

    SA NADAJDUIM IN MILA SI MAREA MILOSTIVIRE A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, CARE INCA NE RABDA.

    NU TREBUIE SA NE SMINTIM DE CEI CARE CAD, TREBUIE SA NE MINUNAM SI SA-I VEDEM PE CEI CARE MAI RAMAN DREPTI, VERTICALI, CREDINCIOSI, LUMINOSI IN CURATIA LOR SUFLETEASCA SI IN CREDINCIOSIA LOR.

    SLAVA DOMNULUI PENTRU TOATE!

  5. “…afirmatiile parintelui protopop Nicolae sunt cel putin neinspirate, daca nu chiar dubioase…”
    Hmmm, sa am pardon, insa cred ca Pr. Nicolae spune adevarul, am umblat mult prin lume si am vazut multe parohii romanesti.
    In parohiile unde au ajuns romanii “selectati”, te izbeste o puternica raceala si suspiciune, in parohiile unde sunt romani care muncesc cu bratele,mersul la biserica inseamna un fel de contract cu Dumnezeu, “aprind o lumanare, dau un banut ca Dumnezeu sa-mi dea”.
    La amandoua categoriile, multa lacomie si invidie, aceasta-i regula, exceptiile trag slab in balanta.
    Hehe, in cei 45 de ani petrecuti pe ogoarele si in fabricile patriei, multe au invatat romanii in ale “micilor compromisuri”, ca sa se descurce si sa nu-i oropseasca rau comunistii.
    Acum au mers de buna voie la capitalisti si apoi se plang ca sunt sclavii lor, insa nimeni nu vrea sa plece de acolo decat bolnav sau mort. De vina pentru toate acestea este tara, cu oamenii ei care voteaza si-si aleg pe cei care apoi ii reprezinta.
    La nivel individual si colectiv toate isi au resorturile lor adanci, insa cel care le explica pe toate este ca, noi romanii, ne-am pierdut TOTAL INSTINCTUL INVIERII.

  6. @GeluS

    Comentarii despre lenea sau servitutea altora putem face intre noi cate vrem. Bine, eu nu gandesc asa, dar sa trecem peste asta.

    Insa un PREOT NU ARE VOIE sa aiba astfel de atitudini. E simplu. Poate MUSTRA spre TREZIRE, dar nu poate culpabiliza spre tacere.

  7. @admin
    Nu vreau sa intru in polemica cu domnia-voastra cu acest subiect, este adevarat ca la comentarii si sfaturi nu ne intrece nimeni, insa eu nu fac filozofie, ci vorbesc din cunoastere. Preotii nu pot nici ei sa faca prea multe, daca mustra, oamenii se supara. Am vazut si am auzit marturii ale lor in parohii din mai multe tari: “oamenii de azi se supara foarte repede”, “din toti care ii vezi pe aci(in biserica), nici unul nu Il cauta cu adevarat pe Dumnezeu”… Infricosator si trist, insa asa este. Scoala facuta in comunism fara de Dumnezeu isi arata din plin roadele, de aia oamenii se supara si te privesc urat la cea mai mica observatie.In parohiile din Diaspora, autoritatea preotului este mult mai slaba decat in tara in fata credinciosilor pentru ca in majoritatea cazurilor preotul este singur(bine, cu Dumnezeu…), iar ca sa pastreze biserica data sau inchiriata de fratii catolici(sau care or mai fi in alte cazuri), normal ca trebuie sa se inteleaga bine cu acestia.
    Si la urma urmei, de unde preoti buni, daca norodul si intelighentia romaneasca sunt asa cum sunt ? Cum am mai spus, instinctul Invierii a disparut, de aia avem parte de lasitate si netrebnicie.Incolo sa va dea Dumnezeu sanatate si lungime de zile in cele ce faceti!

  8. @GeluS

    Iti dau dreptate in ce priveste indreptarea norodului in Biserica prin predici inspirate si cu pericopele evanghelice aduse si talcuite pentru vremurile noastre de acum. De foarte multe ori, predicile se opresc la un eveniment avut loc undeva de demult, Iisus Hristos este atarnat undeva in timp, a fost candva, si lumea zice: ce fain, auzi cu era atunci! Multi credinciosi merg la Biserica din obisnuinta de a merge la Biserica, dar nu ca ar vrea intr-adevar sa-si schimbe in vreun fel viata. Si se supara imediat, sa nu fie atinsi cu niciun cuvant, Doamne fereste! Este o tragedie mare, daca nu mai merge lumea la biserica nu mai sunt bani, logic. si atunci se merge pe compromisul acesta, tu vino la Biserica si fa ce vrei, bine ca esti in Biserica si nu in alta parte.
    Pacat, mare pacat! Nu isi dau seama acesti slujitori ai Sfintelor Altare ca de dansii atarna mantuirea atator suflete. Sau oare nu cred in nemurirea sufletului si in nimicnicia acestei vieti pamantesti si grabnic trecatoare? Oare chiar nu cred? Oare nu-si dau seama ca sunt muritori si ca se vor vedea fata catre fata cu Dumnezeu?
    Daca preotii ar fi intr-adevar cu chemarea cea sfanta, ar face onoare hainei preotesti pe care o poarta si mai ales Harului cu care au fost investiti la hirotonie.
    Am indemnat in repetate randuri la citirea Vietilor Sfintilor, la citirea cartilor duhovnicesti, la alcatuirea unei mici biblioteci in Biserica prin contributia minima a fiecarui credincios. Daca de la 100 de credinciosi se aduna numai 5 euro, pai cu 500 de euro stiti cate carti se pot cumpara? mai ales daca comanzi direct la editura…Binenteles ca mi s-a raspuns: pai lumea nu mai citeste, uitati-va ca avem carti la pangar si nu le cumpara nimeni. Pai e logic daca le vinzi cu pana la 7-8 ori mai mult decat in cele mai scumpe librarii din Romania. Omul cumpara o data si gata. Lumea acum este foarte tehnologizata,nu mai are chef de citit carti. CE PLICTISEALA! Iti trebuie mult antrenament al mintii sa poti sta cu o carte in mana si sa citesti o ora, din Pateric, de exemplu. Doamne fereste! Am raspuns: OK, lumea NU CUMPARA, dar POATE IMPRUMUTA. Nu mi s-a raspuns. Am schimbat biserica, duhovnicul. Merita sa fac 80 km pana la Biserica, chiar merita. Slava Domnului ca ii trimite in lume la propovaduit pe acesti STALPI AI ORTODOXIEI, aceste nestemate rare.

    Cum am mai spus, sa nu ne smintim pentru cei ce cad, ci sa ne minunam de cei care raman in picioare, drepti, credinciosi.

    Doamne ajuta!
    Iertare.

  9. @anutza
    Preotii pe care i-am cunoscut si de care vorbesc sunt, cu foarte, foarte putine exceptii, dedicati slujirii lor pentru Dumnezeu si credinciosii lor, oameni cititi si care incearca prin cuvant si carti sa-si lumineze credinciosii, problema este ca sunt din ce in ce mai putini credinciosi! Paruta stiinta si desteptaciune au luat locul credintei, de smerenie nici ca se mai poate vorbi…

  10. Anutza, subscriu.

    GeluS, o parte din ce zici este adevarata, dar slujirea preotilor lui Dumnezeu este intoarcerea oamenilor la credinta in Biserica cea Una si Vie si mantuirea sufletelor lor – care este dobandirea Duhului Sfant. Daca asta nu se petrece, lucrarea nu are roade. Oricat de cititi ar fi slujitorii altarelor…
    Luminarea intru Hristos Domnul a aproapelui se face prin exemplu.
    “Caci Imparatia lui Dumnezeu nu sta in cuvant, ci in putere.”

  11. Un exemplu de urmat:
    http://ziarullumina.ro/comunitatea-celor-care-vor-sa-iasa-din-nefericire-130486.html

    Intamplator l-am cunoscut la o conferinta Ascor Craiova, un parinte al bucuriei, tata a 5 copii.

  12. @Lucian-Octavian Anghel
    “Luminarea intru Hristos Domnul a aproapelui se face prin exemplu.”
    Sunt de acord, acesta este unul din firele rosii ale predaniei ortodoxe.
    Insa aceasta se aplica ad-literam odinioara in comunitatile in care preotul si credinciosii sai se vedeau in fiecare zi, nu neaparat doar la sfintele slujbe, ci si in alte lucrari din viata de zi cu zi.
    Acum insa majoritatea il vad pe preot o data pe saptamana, in cel mai bun caz, preotul vorbeste max 45 de minute la predica slujbei, apoi individual cu cei care-l solicita. Eu zic ca cei care-L cauta pe Dumnezeu sa se antreneze si singuri, preotul le arata doar directiile tactice ale razboiului pe care trebuie sa le respecte. Este ca si intr-un grup de luptatori, comandantul ii conduce, insa fiecare este atent la sine si la ce-i in jur, ca sa nu-si rupa vreun picior sau sa nu-l detecteze inamicul si toti trebuie sa-si apere comandantul cu viata lor, daca este cazul… Nu ca vreau sa le iau apararea preotilor, eu sunt un “tip strict”, asa cum m-au definit sefii, insa incerc sa-i inteleg,
    majoritatea preotilor din diaspora trudesc mult, asta-i adevarul.
    Incep totul de la zero, insa am vazut ca Dumnezeu ii ajuta si incropesc parohii bune, insa nici agamitza nu sta degeaba si cand totul arata bine incep frecusurile si tot felul de critici. Insa in pomii cu roade se arunca cu pietre, parca asa se zice, ca daca sunt uscati, nimeni nu mai zice nimic.

  13. “Insa aceasta se aplica ad-literam odinioara…”

    Aceasta se aplica si se va aplica pana la sfarsitul veacului.
    Iar daca nu se mai intampla, acesta e un semn…

  14. Da, poate fi un semn cum mai sunt si altele. Eu insa zic asa : daca de Dumnezeu n-avem frica, cum sa-i respectam slujitorii?
    Una dintre cele mai viclene idei pe care le-am auzit (mai sunt si altele) suna cam asa: “n-avem de ce sa ne temem de Dumnezeu pentru ca Dumnezeu este Iubire”.

  15. ‘Una dintre cele mai viclene idei pe care le-am auzit (mai sunt si altele) suna cam asa: “n-avem de ce sa ne temem de Dumnezeu pentru ca Dumnezeu este Iubire”.’
    Subscriu!

    De aceea ma tem de slujitorul care slujeste, nu de cel care nu slujeste in duh si in adevar.

  16. Asa este, insa eu ma tem de amandoi!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare