Interviul saptamanii – cu Catalin Diaconu, TANARUL PROFESOR CREDINCIOS, DEMN, NOBIL SI PATRIOT din Targu Jiu, amenintat cu bataia de un elev: UN OM RARISIM FATA CU MIZERIA MORALA IN CARE A FOST ADUSA SCOALA ROMANEASCA

14-04-2011 7 minute Sublinieri

Lipsa de gândire face inima tânărului s’o ia razna, iar băţul şi învăţătura îi sunt departe. (Pilde, 22, 15)

Catalin Diaconu are 30 de ani si preda discipline economice la un grup scolar aflat la periferia Targu-Jiului. Patru ani a fost profesor in Valea Jiului si acum a ajuns aproape celebru. Un elev l-a amenintat in timpul orei si filmul intamplarii a aparut pe Youtube. Reactia lui Catalin Diaconu a fost deosebita: calm si ferm, Profesorul a reusit sa controleze situatia. Acest interviu nu este doar relatarea unui incident dintr-o scoala oarecare care a ajuns sa fie mediatizat, ci este povestea uneia dintre cele mai importante bresle din Romania: cea a profesorilor.

Vlad Mixich: Domnule Profesor, in momentul in care elevul dumneavoastra a batut cu pumnul in catedra si v-a amenintat, de ce nu i-ati dat o palma?
Catalin Diaconu: Sunt un om calm, iar serviciul actual m-a antrenat sa fiu si mai calm.  E logic sa fie asa. Nu poti sa bati elevii. Noi, profesorii, suntem persoane mature si raspundem de faptele noastre, pe cand copiii respectivi sunt doar niste copii.

V.M.: Eu nu stiu daca as fi reusit sa-mi pastrez calmul.
Catalin Diaconu: Si prietenii si familia si toti cei care au vorbit dupa, spun acelasi lucru: ca nu s-ar fi putut abtine. Eu le spun tuturor: Voi nu sunteti profesori!”.

V.M.: S-a mai intamplat ca vreun elev al dumneavoastra sa aiba reactii de acest fel? Cum s-o numim? O reactie violenta?
Catalin Diaconu: Nu violenta, inadecvata. Violent era daca dorea sa ma loveasca. Elevul respectiv este mai recalcitrant de felul lui, dar asa ceva nu mi s-a mai intamplat si sunt profesor de 5 ani.

V.M.: Elevului care v-a amenintat i-a fost scazuta nota la purtare, dar nu a fost exmatriculat.
Catalin Diaconu: In Romania primele zece clase sunt obligatorii. In momentul in care elevul trece in clasa a 11-a ar putea fi exmatriculat.

V.M.: Ce credeti ca ar trebui facut cu acest elev? Dumneavoastra, ca profesor, ce sfat ati da?
Catalin Diaconu: Nu pot sa raspund la intrebarea aceasta pentru ca sunt eu direct implicat.

V.M.:Va intreb pentru ca unul dintre cititorii HotNews scria intr-un comentariu ca acest elev ar trebui trimis la scoala de corectie.
Catalin Diaconu: Da, respect cititorii. Este parerea dumnealor. Dar eu sunt profesorul acestui elev si va trebui sa ii predau si sa il evaluez si de azi inainte. Intelegeti? Relatia mea cu el nu s-a schimbat. Cititorii dumneavoastra au vazut doar un filmulet. Eu trebuie sa imi continui meseria. Astazi, la ora, parea intristat de ce s-a intamplat. In schimb, e un baiat foarte inteligent. Daca s-ar comporta civilizat, nu vad de ce nu s-ar descurca ca o persoana obisnuita in societate.

V.M.: Ce s-ar fi intamplat daca aceasta intamplare nu ar fi fost filmata si postata pe Internet?
Catalin Diaconu: Eu am evitat sa vorbesc despre acest caz izolat, tocmai pentru ca stiam ca acest elev are o nota scazuta la purtare. Stiam ca daca voi vorbi despre asta, el va primi o sanctiune cu efecte dureroase.

V.M.: Credeti ca astfel de cazuri sunt frecvente si ca elevii sunt mai violenti astazi decat acum 15 ani?
Catalin Diaconu: Eu stiu precis ca asa ceva nu se intampla pe cand eram eu elev. Cand eram eu elev, doar doi copii din toata clasa aveau telefon mobil, iar asta in clasa a 12-a. Acum are toata lumea cate doua sau trei telefoane mobile, cu care pot inregistra orice. Sa te certi cu un profesor sau sa te bati cu un coleg, asa ceva nu se intampla cand eram eu elev. Nu-mi amintesc.

V.M.: De ce credeti ca astfel de cazuri par a fi mai prezente astazi?
Catalin Diaconu: Ar fi mai multe cauze. Parintii nu mai au timpul necesar pentru a se ocupa de copii. Unii dintre ei pleaca la munca in Spania sau in Italia pentru a asigura confortul financiar al familiei. Altii sunt despartiti, iar copilul traieste doar cu unul dintre parinti sau cu bunicii. Copiii sunt lasati cumva singuri, iar la un moment dat apuca pe niste cai gresite. Dar se pot indrepta.

V.M.: Dar parintii, mai respecta ei scoala?
Catalin Diaconu: Depinde de la om la om. De obicei elevii sunt ca si parintii.

V.M.:Cine credeti ca are astazi o influenta mai mare asupra copiilor: scoala, parintii sau televizorul?
Catalin Diaconu: E greu de facut un clasament. Probabil ca toate trei. Adesea, elevii stau mai mult cu profesorii decat cu parintii. Asta este. Oamenii ajung tarziu acasa, il intreaba pe copil ce a mai facut, dupa care se culca. Si nu ei sunt de vina, oamenii pur si simplu trebuie sa munceasca. Apoi copiii se uita la televizor si intra pe internet. Unii dintre ei petrec mai mult timp asa decat facandu-si temele. Depinde. Fiecare dintre cele trei elemente are un rol in educatia copilului. Mai este si biserica.

V.M.: Credeti ca Biserica mai are vreo influenta practica?
Catalin Diaconu: Eu am avut eleve care spuneau ca merg frecvent la slujba si as spune ca se vedea influenta Bisericii in viata lor.

V.M.: Copiii din clasele dumneavoastra ce modele au? Despre cine vorbesc cel mai mult?
Catalin Diaconu: Cantaretii de manele sunt printre favoritii lor. Si fotbalistii. Dar sunt si copii care se concentreaza pe invatatura. Stiu precis ca exista si sunt destui. Poate ca este greu de crezut, dar majoritatea au un fond bun si sunt seriosi. Din pacate, orice padure are si uscaturi. Poate ca ar trebui promovati mult mai mult copiii care se evidentiaza prin lucruri pozitive. Ar fi o idee foarte buna.

V.M.: Dumneavoastra v-ati simtit cumva umilit atunci cand elevul a batut cu pumnul in catedra?
Catalin Diaconu: Umilit m-as fi simtit daca venea cineva de la Inspectorat la ora si as fi fost nepregatit. In acel moment particular, preocuparea mea era sa gasesc o metoda prin care sa il determin sa treaca in banca. Atunci cand a vazut ca nu cedez si ca il notez asa cum merita, a renuntat si si-a vazut de treaba lui. Nu as vrea sa isi imagineze oamenii ca toate orele din liceul nostru sau din liceele din Romania se desfasoara precum in filmuletul acesta. Sunt doar cazuri izolate.

V.M.:
Va place meseria de profesor?
Catalin Diaconu: E frumoasa, interesanta, dar dupa mine ar trebui sa se primeasca un salariu mai mare. Pana la urma, eu m-am obisnuit si cu elevii mai greu de stapanit. Salariul ar fi principalul motiv care m-ar determina sa plec din invatamant. Si poate ma va determina.

V.M.: Dar ce salariu aveti?
Catalin Diaconu: Noua, zece milioane in mana.

V.M.:Vi se pare ca e mult, e putin?
Catalin Diaconu: Dumneavoastra cum credeti? Este foarte putin.

V.M.: Locuiti chiar in Barsesti?
Catalin Diaconu: Nu. In Targu-Jiu si de obicei merg la scoala cu masina personala.

V.M.: Si benzina cat va costa?
Catalin Diaconu: Este foarte aproape. Nu se pune problema.

V.M.: Mai lucrati si altceva?
Catalin Diaconu: Da. Am mai incercat sa fac si asigurari, cate un proiect, dar nu intotdeauna obtin bani in plus fata de salariu.

V.M.: Si cum va descurcati cand nu reusiti sa castigati bani si din alte activitati?
Catalin Diaconu: Sa zicem ca am norocul de a nu avea inca o familie.

V.M.: Dar pe viitor nu va ganditi la asta?
Catalin Diaconu: Sigur. Toata lumea se gandeste la asta. Dar in tara asta e greu. Cunosc oameni care au salarii mai mari si care se gandesc de sapte ori inainte sa faca un asemenea pas. Eu locuiesc deocamdata cu parintii.

V.M.: Unde credeti ca veti fi peste cativa ani?
Catalin Diaconu: Nu as pleca din tara si nici din localitatea de bastina. Aici m-am nascut, aici am crescut, aici am familie, prieteni, rude. Dar depinde si de partea financiara, desi nu ma consider o persoana care se gandeste doar la bani. Nu sunt omul care sa plece doar ca sa plece.

V.M.: Ce v-ati dori sa se schimbe in primul rand in scoala romaneasca?
Catalin Diaconu: Ar fi de dorit o relatie mai apropiata intre profesori, elevi, parinti si comunitate. Dar ea sa existe cu adevarat, nu doar pe hartie. Mi s-ar parea corect ca parintii sa stie ce se intampla in scoala si sa participe la luarea anumitor decizii.

V.M.: Credeti ca profesorii mai sunt respectati in Romania?
Catalin Diaconu: Doar de catre cei apropiati, de colegi si de rude.

V.M.: Si ce credeti ca a cauzat aceasta lipsa de respect?
Catalin Diaconu: Poate pentru ca intreaga societate nu mai respecta valorile adevarate.

V.M.: Care sunt aceste valori adevarate?
Catalin Diaconu: Scoala, seriozitatea si Biserica.

V.M.: A fost publicat de curand un studiu care spune ca majoritatea elevilor cred ca era mai bine pe vremea comunismului.
Catalin Diaconu: Putini dintre elevii de astazi stiu cine erau comunistii. I-am cerut mai demult unui baiat sa nu mai poarte cercei in urechi. Altfel, un elev foarte cuminte. Mi-a spus ca am idei comuniste. Si l-am intrebat: “Ce intelegi prin idei comuniste?”. Mi-a raspuns ca am idei inapoiate. Inainte de orice studiu, cred ca ar trebui definiti niste termeni.

V.M.: Si de ce i-ati spus sa nu mai poarte cercei?
Catalin Diaconu: Pentru ca acesta este regulamentul dupa care functioneaza orice scoala.

V.M.: Dar credeti ca, in Romania in general, regulamentele sunt respectate?
Catalin Diaconu: As raspunde printr-o alta intrebare. Oare se respecta legile in Romania?

V.M.: Nu prea se respecta, va raspund eu.
Catalin Diaconu: Atunci este greu sa separam complet un domeniu de altul. Si elevii si profesorii traiesc in Romania. Sigur, speram ca va fi mai bine. Eu chiar sper asta.

V.M.: Si cum credeti ca se poate produce o astfel de schimbare in mai bine?
Catalin Diaconu: E nevoie ca in functiile importante sa ajunga persoane serioase, pregatite. Ele ar putea impune respectarea regulilor.

V.M.: Care este cea mai importanta calitate pe care trebuie sa o aiba un conducator?
Catalin Diaconu: Sa fie un om cinstit. Sunt convins ca oameni puri nu exista. Stim ca nu exista, dar oameni cinstiti exista, chiar daca trebuie sa ii cautam cu felinarul. Ii vom gasi. Din pacate, cei care ar merita sa ajunga in astfel de functii nu sunt astazi vizibili.

V.M.: Domnule Profesor, sunteti multumit ca traiti in Romania?
Catalin Diaconu: Alta tara nu cunosc. Decat din povesti. Dar sunt convins ca poate fi mai bine si la noi.

V.M.:
O ultima rugaminte: transmiteti va rog un mesaj ministrului Educatiei.
Catalin Diaconu: Bine. Dar nu este numai pentru Ministru, ci pentru toti oamenii. Il invit sa faca un efort de imaginatie si sa se gandeasca cum ar fi sa predea cateva ore, o saptamana, si sa fie nevoit sa isi motiveze elevii, sa le explice de ce trebuie sa invete. Elevii sunt dezamagiti pentru ca stiu ca daca invata, nu vor avea totusi un serviciu asigurat dupa aceea. Si atunci se intreaba de ce ar mai invata si de ce ar mai ramane aici, in Romania? La asta ar trebui sa se gandeasca liderii nostri.

  • Adevarul:

Târgu-Jiu: Elevii din Gorj au lipsit de la peste un milion de ore

Târgu-Jiu: VIDEO/ Scene incredibile la Grupul Şcolar Bârseşti: Un elev îşi ameninţă profesorul cu pumnul

Târgu-Jiu: Elevul care şi-a ameninţat profesorul cu bătaia are nota scăzută la purtare şi pe primul semestru

Un elev se răsteşte, ridică pumnul, vorbeşte vulgar şi mişcă de catedră atunci când dascălul vrea să-i pună nota 2 în catalog. Secvenţa, petrecută la 6 aprilie, într-o clasă a Grupului Şcolar Bârseşti din Târgu-Jiu, a fost filmată de o elevă şi postată pe YouTube câteva zile mai târziu.

La un moment dat, adolescentul chiar se aşază la catedră în locul profesorului, care rămâne în picioare. Elevul se numeşte Marius Cucăilă, are 16 ani şi este în clasa a IX-a la profilul „Servicii”. Profesorul, Cătălin Diaconu, predă Calitatea Produselor şi Serviciilor.

Conducerea şcolii consideră că incidentul a fost amplificat. „I-am chemat pe părinţi, iar el a început să plângă. Regretă ceea ce a făcut. Nu a comis o crimă, nu l-a lovit pe profesor”, a declarat directoarea liceului, Maria Dabelea.

Maria Anghelache, director educativ în cadrul Grupului Şcolar Bârseşti, a precizat că în consiliul clasei s-a propus scăderea notei la purtare sub 6, ceea ce înseamnă ca elevul să fie exmatriculat, dacă şi consiliul profesoral va aproba.

Georgiana Cambrea, diriginta elevului, a spus că Marius Cucăilă are nota scăzută la purtare şi pe primul semestru: „Este un elev mediocru, are multe absenţe şi i s-a scăzut nota la purtare la 6, dar nu a avut probleme de comportament”.

Adolescentul a refuzat ­să-şi comenteze fapta. Familia sa este cunoscută în cartier datorită scandalurilor în care a fost implicată.Ies cu parii în stradă, lumea se teme de ei. Ultima dată, acum o lună, au băgat câţiva oameni în spital. Să nu-mi daţi numele, că-mi dau foc la casă”, a spus o localnică. Eleva care a filmat scena, una dintre cele mai bune la învăţătură din clasă, va fi sancţionată şi ea cu scăderea notei la purtare.

Nota noastra:

Reactia halucinanta a directoarei liceului poate fi scuzata, daca o punem pe seama terorii exercitate de familia interlopa a elevului, pe care o putem deduce din toate datele prezentate in articol. Probabil asta explica si reticenta profesorului de a se pronunta asupra comportamentului elevului si asupra sanctiunilor meritate.

Insa este ceva mai mult decat tulburator si ilustrativ pentru nivelul de degradare fara precedent la care a ajuns atat profesia de dascal, cat si, in general, societatea, educatia si scoala romaneasca. Mai ales in Oltenia, si mai ales in grupurile scolare… Putini isi dau seama ca trebuie sa ai rezistenta de otel si stofa de martir ca sa rezisti intr-un asemenea mediu si sa mai si reusesti sa mai schimbi cate ceva, extrem de putin,  cam cat o picatura intr-un ocean, in caracterele si comportamentele unor elevi care fac parte dintr-o generatie… distrusa si distrugatoare, dintr-o lume din ce in ce mai… infricosatoare. Si mai grav este ca acest gen de oameni deformati si degradati  si acest gen de comportamente abrutizate, de  insi si gasti cu apucaturi violente, anti-umane, ajung sa faca legea in multe alte sfere din societatea noastra si sa devina modelele celor care vin dupa ei... In vreme ce oamenii cinstiti, de bun-simt si de valoare raman la margine. Unii demni si plini de noblete sufleteasca, de marime de suflet, altii ingenuncheati…



Categorii

Articolele saptamanii, Educatie, Opinii, analize, Presa, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Razboiul impotriva Romaniei, Scoala romaneasca

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Rânduială de rugăciune în Postul Paștilor

Comentarii

53 Commentarii la “Interviul saptamanii – cu Catalin Diaconu, TANARUL PROFESOR CREDINCIOS, DEMN, NOBIL SI PATRIOT din Targu Jiu, amenintat cu bataia de un elev: UN OM RARISIM FATA CU MIZERIA MORALA IN CARE A FOST ADUSA SCOALA ROMANEASCA

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Sunt tinerii romani rasisti, homofobi, antisemiti, cu o parere buna despre comunism si favorizand dictatura militara? CARE ESTE AGENDA IDEOLOGICA SI CE MIZA URMARESTE STUDIUL FUNDATIEI SOROS?
  2. Admir din tot sufletul curajul acestui domn! Curajul de a spune lucrurilor pe nume! Sunt convinsa ca nu exagereaza si nu diminueaza cu nimic, asa cum sugereaza alti martori, nici vorba: este un Profesor, un Apostol, atasat de profesia lui si de elevii lui. Este pertinent, decent, rezervat si… inca un tânar cadru!! Si eu lucrez in invatamant, la inceput de tot mai apar probleme, apoi ajungi sa petreci timp cu elevii, sa-i cunosti, sa te obisnuiesti cu prostioarele lor, sa ii iubesti ca si cum ar fi ai tai de acasa. Le-as propune si eu cititorilor un exercitiu de imaginatie: cum ati judeca o clasa de elevi recalcitranti drept delincventi juvenili daca, privind mentiunile de la sfarsitul catalogului, veti vedea o lista din care doar 4-5 elevi din 30 nu sunt cu situatii de genul: orfan de ambii parinti/ orfan de un parinte/ mama casnica -tata somer si alte variatiuni pe aceeasi tema.Daca te apropii de ei cu dragoste si le inspiri incredere, ii cuceresti definitiv! Chiar daca au cercei in nas si de fapt cam aproape peste tot, chiar daca fetele fac avorturi, chiar daca baietii mai inghiontesc pe cineva in pauza, sufletelele lor sunt curate si tanjesc dupa acceptare si intelegere, sunt doar niste victime. Nu putem sa ii condamnam exclusiv pe copii. A condamna sistemul, in bloc, este iarasi o eroare pentru “sistemul” ca are si aspecte pozitive si pe alocuri este gandit chiar in sensul unui progres. Ramane atitudinea fiecaruia in fata clasei: sa iti asumi profesia, riscurile, demnitatea si… roadele de la final de an, mesaje de multumiri, felicitari de Craciun!! aceste momente merita totul.

  3. Foarte frumos. Calm and collected, cum zicem noi. Si in USA tot asa fac si profesori… trist.

  4. @maria ,

    mai aveati un pic si indreptati condamnarea catre dvs , cadrele didactice (!) . Sau , sa ne amintim cum se spune in limbajul strazii : nu el este rau ci Dumnezeu ca-l tine . Vina , intra-adevar , este impartita : copil ( adolescent , tanar ) , familie , scoala , societate , sistem de legi , …. Acum haideti sa grupam aceste elemente in functie de interesul pentru sanatatea trupeasca si sufleteasca a copilului si oricat de subiectivi sau obiectivi vreti sa fim , vom ajunge la concluzia ca doar familia ( eventual ) este cea care ii vrea binele si toti ceilalti ( inclusiv cei in cauza ) manifesta fie indiferenta , fie cateodata chiar rea vointa vis-a-vis de problemele si educatia tinerei generatii .
    Faptul ca mass-media are o influenta din ce in ce mai mare in viata noastra iar mass-media promoveaza din ce in ce mai mult non-valoarea , in timp ce Biserica este lovita , discreditata , judecata , marginita , neavand nici un cuvant de spus in nici o sfera , fie ea legislativa , educativa , morala , face ca prapastia sa fie din ce in ce mai aproape .

    ” Catalin Diaconu: Eu am avut eleve care spuneau ca merg frecvent la slujba si as spune ca se vedea influenta Bisericii in viata lor. “—-vedeti , aceasta este imaginea din foarte multe biserici . A spus ” eleve ” , deci baietii fie se jeneaza sa spuna ca merg la biserica , fie nu merg . Din ceea ce am observat eu , chiar este vorba doar de eleve . De fapt , stim cu totii ca proportia barbati-femei in biserica este cam de 1-10 ( parca ar fi razboi ) .

    Pana cand fiecare dintre noi , parintii , nu vom constientiza ca educatorul principal si esential al copilului nostru suntem NOI , pana cnad nu vom intelege ca in primul rand copilul trebuie sa stie de frica parinteasca , apoi de frica de cadrul didactic , apoi de frica de Dumnezeu si abia apoi se va putea spune ca i s-a dezvoltat , cu adevarat si pe baze solide , CONSTIINTA , nu vom avea generatii sanatoase pe care sa ne bazam la predarea stafetei . Am vazut copii ” cocolositi ” in familie ( parinti care spun -eu nu am atins copilul nici cu un deget , il educ si nu permit nimanui sa-i dea vreo lectie dura ) , am vazut parinti ( avand copii de 11-12 ani !!!!! ) care spun deznadajduiti DEJA ca nu mai pot face nimic tocmai pentru ca nu au facut nimic atunci cand trebuia , pentru ca au ascultat DOAR sfaturile idioate ale unor psihologi de 3 lei in loc sa se fi inspirat din metodele cu care au fost crescute atatea si atatea generatii .

    ” Viitor de aur , tara noastra are … ”

    Doamne , ajuta-ne !

  5. Un om deosebit, subliniaza f bine niste aspecte la un moment dat in interviu.Ce credeam e adevarat exista si o alta Romanie, nu doar ceea propagata de ProTV!!Apropo Romania te iubesc e o batjocura nu vreau sa dau exemple pt o intelegere mai clara ca sa nu fiu banat definitiv din acest site!

  6. Draga Maria,

    Ma bucur ca esti idealista, dar eu iti spun sincer ca esti irealista! Si chestia asta ma omoara cand o vad la oameni, care cred ca mai fac si altceva decat sa se uite la meciuri si sparga seminte.

    Tu spui “chiar daca fetele fac avorturi…sufletelele lor sunt curate”. Draguta, asa ceva nu exista! Nu poti pune cele doua idei in aceiasi fraza.
    Nu ma iau neaparat de fraza asta aiurea, ci de faptul ca esti visatoare!!!! Draga mea, poate ca lucrezi in invatamant, dar nu cred ca lucrezi sub o astfel de presiunde ca prof. Diaconu, ca altfel nu vorbeai atat de frumos de meseria de dascal. Si eu lucrez in invatamant, nu sub presiunea asta, slava Domnului! Dar nu pot sa zic ce “frumoasa meserie!”

    Nota adminu-lui e de bun augur, dar am si eu mare intrebare: DE CE I SE SCADE NOTA LA PURTARE FETEI CARE A FILMAT!
    A nu trebuie sa se stie mizeriile, asa-i? Ce frumos e sa fii profesor,minunt! Dar pleci batut sau poate mai rau, intre patru scanduri. Sa fim seriosi, nu visatori!

  7. @Maria

    Din pacate, nu putem idealiza si prezenta drept curat ce este murdarit. Cine cade in astfel de pacate strigatoare la cer (avort) nu mai are cum sa fie cu ”sufletul curat”. Si tocmai asta este marea tragedie a tinerei generatii, care e macelarita sufleteste cum altadata evreii isi sacrificau copiii in cultul lui Baal cand se indepartau de Dumnezeu si Legea Sa. Adica tragedia consta tocmai in faptul ca suflete altfel recuperabile, inca maleabile, inca neimbatranite in rele, sunt aruncate in iadul unor astfel de pacate tocmai pentru a ii indeparta definitiv de Viata. Si cine e vinovat de aceasta situatie?

    Nu doar societatea, nu doar parinti, nu doar scoala. Toti suntem vinovati, spune Dostoievski, la un nivel duhovnicesc. Dar si vinovatia are grade si camasa e mai aproape de trup decat paltonul. Deci prima oara familia, apoi scoala, apoi societatea…

    @Fboncu: Nu stim daca familia e singura care vrea binele copilului. Cum spunea si dl profesor in interviu, copiii sunt de cele mai multe ori ca parintii…

  8. Frumos suflet, acest profesor. Dumnezeu sa-i ajute

    Poate fi un exemplu ptr noi toti

  9. @admin ,

    tocmai de aceea am si scris in paranteza ” eventual ” . Ceea ce , de altfel , este si mai tragic , adica avem de-o parte copilul , la diferita varste , iar de cealalta parte , restul lumii lui . Ghici care pe care ?

  10. @Nimeni:

    E drept, sa fim realisti, nu visatori, dar sa crutam totusi si pe acestia, fara sa ii luam prea tare la rost… Unii chiar asa sunt, mai idealisti, mai naivi, chiar daca si ei traiesc in aceleasi conditii ca si noi, nu trebuie sa le facem o vina mare din asta.

    Din pacate, intr-adevar, la scoala respectiva pare ca se musamalizeaza totul, ceea ce inseamna ca profesorul respectiv se afla intr-o situatie si mai delicata pentru ca nu are suportul institutional al scolii. Cum a spus si in interviu, el trebuie sa se confrunte cu astfel de elevi zilnic…

  11. Apropo Romania te iubesc e o batjocura nu vreau sa dau exemple pt o intelegere mai clara ca sa nu fiu banat definitiv din acest site!

    Adica? Speram ca nu te referi la emisiunea despre Mosuni, acolo unde fenomenul grav chiar trebuie vadit…

  12. bun gasit,

    cu “mai ales in grupurile scolare” as fi de acord, dar nu si cu “mai ales in Oltenia” – de ce neaparat ‘mai ales’ acolo?! cel putin dpvd al crestinatatii ortodoxe de pe aceste meleaguri, nordul Olteniei ramane ‘o forta’…

    …iar dpvd lumesc, oamenii (in special elevii) de acolo nu mi-au parut cu nimic mai prejos decat altii, din alte parti ale tarii.

    am avut ocazia, in ultimele 3 sapt, sa vizitez 10 institutii scolare in patru (DJ, GJ, MH si VL) din cele cinci judete ale Olteniei. desigur ca nu a fost vorba despre deja ‘infamele’ grupuri scolare, dar profesori precum dl Catalin Diaconu am mai intalnit.

    am ramas foarte placut impresionat de cum se ‘lupta’ oameni precum acest dascal cu greutatile vietii si cum incearca sa ofere un ‘sens’ elevilor, intr-un sistem educational si o societate romaneasca pline de nonsens.

    nu stiu de altii, dar poate ca eu, asa-zis ‘intelectual’ de la Bucuresti eram intoxicat de imaginea scolii romanesti din filmuletele de pe YouTube, insa acum imi dau seama ca eram intr-o profunda eroare.

    astfel de momente de groaza exista in scolile romanesti – dar in aceeasi masura in care exista in SUA, UK, ba chiar China comunista (cautati pe YouTube!). dincolo de ele exista si multa daruite, si multi copii isteti si dornici sa invete, sa schimbe ceva.

    este vorba de tineri ‘obligati sa spere’, pt ca ei nu-si permit sa se planga, sa se gandeasca dc si cand vine pensia, ca lucrurile merg groaznic in Romania… pur si simplu, trebuie sa invete sa zboare.

    din pacate, multi vor zbura catre alte zari. exista si clase unde elevii nu ar pleca peste hotare, dar, cu mici exceptii, situatia este urmatoarea. vreo 90% maini ridicate la intrebarea “cati ati pleca la studii sau la munca in Europa?”, apoi doar pana in 5-6 maini ridicate la intrebarea “dar cati v-ati mai intoarce in Romania?”

    si ce poti sa le faci? cum sa-i opresti din drum? ce sa le promiti?

    ***

    milioane de romani au plecat deja, alte milioane o vor mai face, ba chiar destui au plecat in aceste ultime luni ‘de criza’. este un moment tragic din istoria Romaniei, dar nu as zice ca e ‘nemeritat’ (ar trebui sa stiu cate pacate ducem in spate, de ar fi doar la avorturi sa ne gandim!), insa nici de un ‘tragism absolut’.

    nu am fi primul popor (a se vedea evreii) vanturati dintr-un colt in altul al lumii de-a lungul istoriei. probabil ca este o ispasire prin care trebuie sa trecem…

    va mai iesi ceva bun de pe urma ei, ne vom ‘pocai’ sau ne vom afunda si mai mult in pacate?

    ***

    “elevi care fac parte dintr-o generatie… distrusa si distrugatoare, dintr-o lume din ce in ce mai… infricosatoare.” – oare chiar asa sa fie?!?!

    da, lumea este infricosatoare, si viitorul pt care se pregatesc elevii de azi nu prevesteste nimic bun, insa nu stiu dc le-ar placea sa li se spuna ‘distrusilor’ si ‘distrugatorilor’ 🙁

    exista si elevii care ‘construiesc’, care incearca sa faca ceva, care invata inca bine si castiga concursuri, care vor sa plece cu dorinta de a se intaorce in tara, care cred in Dumnezeu.

    poate ca, din randurile lor, s-or ridica si niste tineri dintre cei care erau cu Prorocul Daniel in Babilon, poate ca unii or si schimba ceva in bine… acea “picatura intr-un ocean” de care ziceti se poate dovedi imensa, dc contribuie la salvarea unui singur OM, care valoreaza mai mult decat lumea intreaga!

    nu am argumente a combate constatarea ca suntem, ce-i drept, o ‘societate esuata’, intr-o grava ‘coma morala’, insa nu stim cum se va face iesirea din coma nici cati, din aceasta generatie, nu se vor dovedi ‘esuati’, ci vor ‘invia’…

    ***

    stiu ca pot fi etichetat drept naiv, stiu ca uneori eu insumi ma descurajez de cuvintele mele optimiste, dar nu sper la nimic utopic, la ‘renasterea Romaniei’, la pocainta ‘in masa’ etc…

    …sper insa ca, indiferent cat de grav se va dovedi ‘experimetul Pitesti planetar’, credinta unora va supravietui. nu stiu ce va mai fi Romania in cateva decenii, dar ceva-ceva, la nivel de indivizi, tot va mai fi. multi, multi ne-om pierde sufletele, dar unii se vor mantui!

    istoria nu este numai suma comportamentelor individuale, caci dc ar fi dupa acestea, de mult ar fi trebuit sa ‘se termine’ cu istoria omenirii, ci tine in mare masura si de voia lui Dumnezeu.

    exista multe aspecte ‘mult mai rele’ decat in epocile trecute, dar pe vremea fanariotilor, dupa martirizarea Brancovenilor, la ce mai sperau romanii? or in vremea idealizata acum, a lui Cuza ori a lui Carol I, nu era foarte multa disperare pe aceste meleaguri? sau in ‘epoca de aur interbelica’, nu era vai si amar de multa lume?

    cumva-cumva, la fel ca ‘ciuma lui Caragea’, va trece si aceasta ‘ciuma portocalie’ – va veni o ‘alta’ sau ne vom ‘redresa’ cumva?!

    sa dea Dumnezeu sa ne dezmeticim! dar nu stiu cum om putea sa o facem fara sa mai pastram o farama de speranta…

  13. Sunt curios cum isi motiveaza (real, in constiinta lor) parintii pe copii sa invete astazi. Daca as avea copii, nu m-as putea uita in ochii lor mintindu-i cum ca merita sa invete (mai ales ca au si ce).

    Parintii mei au fost profesori. Eu am prins dec. 1989 in clasa a X-a. Am vazut cu ochii mei cum totul se distruge in Romania, in liceu, in facultate, in viata de zi cu zi, de peste 20 de ani incoace.
    La serviciu nu conteaza ce stii, conteaza doar cat de mult esti dispus sa “prestezi” pentru sefi (asta daca esti de sex interesant pentru ei). Iar sefii sunt toti pe spranceana, sunt interesati doar spre inconjurarea de oameni ce nu se vor opune sistemului de valori ce le asigura traiul “fericit”.

    Daca nu esti ca ei, esti ca un ghimpe infipt intr-un balon elastic si impenetrabil. Se stie finalul; necunoscuta e doar durata pana cand balonul respinge complet ghimpele.

  14. Consider ca emisiunea cu Mosuni e forma f perversa de a lovi in Biserica, unui caz izolat i se da o aura nationala, alaturi de alti ciudati din aceeasi emisiune.Pur si simplu eram o alta confesiune printre alte erezii.Astia de la Protv au sfatuitori de taina excelenti..

  15. Domnilor,sunt profesor cu vechime de 20 de ani in invatamant,am avut de-a face cu astfel de specimene de elevi dar nu mi s-a intamplat niciodata asa ceva.Daca domnul profesor a avut clasa de la inceputul ciclului scolar TREBUIA SA SE IMPUNA ALTFEL.Este inadmisibil ca un elev sa vina sa stea pe scaunul profesorului,sa-l injure si sa-l ameninte.Aici nu suntem la proba de rabdare ,SE APLICA LEGEA.Daca nu i-a avut de la inceput are scuza ca i-a gasit deja stricati,dar si in situatia aceasta exista directori,exista politie… Cititi, va rugam, si nota noastra de la final, apropo si de ceea ce scria in articolul din Adevarul, reprodus inaintea ei.

  16. @quintus:

    Dle profesor, am fost si noi elevi, unii poate au si parinti profesori, si stim cum e sa fie profesorii umiliti de elevi tupeisti. Se intampla asta mai ales acelor profesori care sunt mai sensibili, mai “cuminti”, care nu au duritatea – sau chiar agresivitatea – necesara sa se impuna tuturor derbedeilor. Problema e reala si credem, cu tot respectul, ca s-ar cuveni ca astfel de profesori sa fie intelesi de colegii lor, nu dispretuiti.
    Mai mult, spuneti de director, dar ati vazut doar ca, de fapt, conducerea scolii musamalizeaza cazul, minimalizeaza gravitatea situatiei. Ca sa nu mai spunem ca si politia pare absenta din peisaj, familia elevului recalcitrant fiind cunoscuta in cartier pentru ispravile de fapte de violenta. Asadar, complicata situatie! Mai bine sa ne gandim ca nu suntem in locul dl Catalin…

  17. @adi:

    Acest lucru s-a discutat la topicul respectiv si s-a raspuns deja acestui gen de “critici” – chiar nu era nevoie de reluarea subiectului aici, unde e alta problema grava, sociala, discutata. Si nu tine, oricum ai lua-o. Biserica a fost prezentata bine in acel documentar, cu exceptia deja obisnuita a purtatorului de vorbe C. Stoica. Apoi, era foarte-foarte necesar sa fie vadit “fenomenul” de la Mosuni. Si inca ceva: doar cineva cam slab de minte nu ar putea sa vada diferenta, in acel documentar, intre Biserica Ortodoxa si fenomenul de la Mosuni, facand diferenta intre normal si inselare. Chiar si cei straini, daca nu au prejudecati, pot vedea asta.

  18. @george ,
    sunt doua aspecte legate de ” cum isi motiveaza parintii pe copii sa invete astazi “:
    -1-ar trebui sa intelegi prea bine , dat fiind ca ai prins liceul … nici in car , nici in caruta , adica nici cu totul inainte dar nici cu totul dupa `89 . Si-atunci era o bulibaseala cumplita , iar viitorul era poate mai incert decat acum ( acum vedem toti doar negru in fata ochilor , alte nuante ni se par nelalocul lor ) , fiecare il vedea in felul lui propriu ( sau asa cum si-l dorea ) .
    -2-indiferent de epoca , nimeni nu v-a putea spune cu certitudine ce va fi peste X ani , prin urmare este absolut necesar sa inveti macar pentru a putea sa-ti ajuti , la randul tau , copilul cand vei ajunge in acea situatie . Sunt rare cazurile , in ziua de astazi ( spre deosebire de anii `44-`89 ai secolului trecut , si nu numai ) , cand copilul reuseste sa atinga performantele parintelui in materie de invatatura , cultura generala . Si asta pentru ca functioneaza foarte bine regula exemplului din familie sau ” cum e turcul , si pistolul ” . Daca nu reuseste sa gaseasca in familie un model , atunci se ajunge la ceea ce spunea profesorul :
    ” Cantaretii de manele sunt printre favoritii lor. Si fotbalistii. ” Si cu asta cred ca am spus destul .

    Doamne , ajuta-ne !

  19. Daca nu sunt motivati copiii sa invete, este si vina noastra, a parintilor. Unui copil nu ii spunem ca trebuie sa invete ca sa castige mai usor si mai multi bani. Ca vede si el cum se castiga banii, si ca multi dintre cei bogati nu stiu nici macar sa vorbeasca sau sa scrie corect.
    Copilului ii spunem sa invete din respect pentru profesorul care ii preda materia respectiva, din respect pentru noi parintii care ii purtam grija. Cel putin, pana la o varsta acestea functioneaza.
    Mai departe, este treaba lui…Si daca nu vrea sa invete, macar sa munceasca cinstit.

    Daca profesorul Catalin Diaconu este astazi un tanar “nobil”, e si meritul parintilor sai.

    admin,
    nu inteleg cum de s-a ajuns la concluzia ca Oltenia ar fi oaia neagra a invatamantului romanesc. 🙁

  20. @ Ioana:

    Nu, nu, sub nicio forma! Ne refeream doar la problemele legate de lumea interlopa, de teroarea unei anumite etnii, etc.

  21. admin,
    asa, da. M-am “linistit”!
    Cunosc copii olimpici si profesori buni si mi s-a parut ca au fost nedreptatiti. Scuze, am inteles eu gresit.

  22. Eu nu pot intelege de ce nu sunteti de acord cu MARIA, este drept, nu poti spune de cineva care face avort ca este “un suflet pur” dar trebuie sa fim realisti si sa spunem lucrurilor pe nume : daca nu ar fi fost legalizat nu s-ar mai fi ajuns in situatia asta….sau ar putea macar sa fie data o lege prin care doctorii sa fie obligati sa instiinteze mamele ca avortul nu e o simpla crima, e un adevaram masacru-o fiinta care nici macar nu se poate apara este rupta in zeci de bucatele, sfasiata,chinuita, toate acestea desi este o parte din tine fie ca vrei sau nu acest lucru( oricat de iresponsabil ai fi, daca ai avea inima in tine nu ti-ai omora propriul copil, nici macar in numeroasele cazuri in care femeile sunt abuzate). Sa revin, si eu am vazut la scoala numeroase filme si documentare prezentate de profesorul de religie care pur si simplu m-au impresionat! Sunt cazuri de copii care sunt violenti nu pentru ca asta vad in familie ci pentru ca vor sa para altceva decat ceea ce sunt in realitate: niste fiinte nevinovate care nu pot trai intr-o societate in care sunt marginalizati sau luati in ras. Eu am doar 18 ani, sunt in ultimul an de liceu si va pot spune ca si la mine in clasa se intampla lucruri de genu, elevii batjocoresc borfesorii, ii iau peste picior dar cu toate acestea GARANTEZ ca nu sunt niste copii rai, am ajuns sa ii cunosc si sa vad ca de fapt au un suflet sensibil si tocmai de aceea se manifesta asa violent, pentru a nu fi luati in ras de asa zisii “smecheri”.O seara placuta si sper sa cteasca cineva si parerea mea.

  23. Buna seara tuturor,
    ma simt datoare sa revin cu precizari dar nu inainte de a multumi celor care au intrezarit adevarata semnificatie a mesajului printre niste fraze, recunosc, destul de nemestesugit alcatuite. Imi cer scuze fata de toti cei care s-au simtit, in purismul dumnealor, vexati de aparenta improprietate in termeni “avort” si “sufletel curat”. Regret ca exercitiul de imaginatie la care v-am provocat a degenerat intr-o discutie fara sens in jurul unor clisee intristatoare pentru noi toti cei care obisnuim sa frecventam acest site. Ceea ce ma intristeaza este ca ati scos fraza din context drept pretext sa dati cu pietre. Contextul principal este ca acestia sunt copii care au nevoie de dragoste si acceptare. Sunt copii derutati si tristi, saraci intr-o lume sclipitoare, cu parintii departe sau lipsiti de mijloace materiale, de rabdare.
    Atunci cand am spus “chiar daca fetele fac avorturi au sufletelul curat”, marturisesc ca nu am facut cea mai fericita optiune lingvistica pentru a exprima un fapt care pentru mine este evident: cand o copila de 15 ani a facut un avort nu poti avea nesimtirea, impietrirea inimii, sa arunci cu bolovanul in ea si sa o consideri responsabila si constienta de actul oribil savarsit. Controversa care s-a inscat apoi pe marginea acestei propozitii m-a pus pe ganduri cu privire la faptul ca intr-adevar nu oricine poate sa inteleaga ca atunci cand o fetita de 15 ani face un avort, vinovati suntem cu totii. Parintii care daca ar afla o pot ucide in bataie. Profesorii care nu reusesc sa faca un minim efort de empatie si sa le castige increderea. colegii care rad si societatea care abia asteapta sa le stigmatizeze dupa cum si domniile voastre curate sufleteste ati demonstrat-o scurt, fiindu-mi iertat ca va atrag atentia ca daca cineva dintre dv ar avea o fetita de 15 ani si ar afla ca e gravida in 3 luni nu stiu cum ar reactiona. Sa se cerceteze fiecare, gandindu-se la dimensiunile spaimei si rusinii din mintea ei.
    Poate ca sunt un profesor idealist dar m-am confruntat cu n situatii concrete dureroase in 6 ani de experienta. Am dat declaratii la politie cand elevi de-ai mei au fost batuti bestial in afara scolii. Cand elevi de-ai mei au creat probleme. A trebuit sa predau in continuare si sa pun note in clase in care elevi transferati disciplinar imi recomandau sa nu le pun absente ca “pe naveta se pot intampla multe, dra profesoara!! :d”… si totusi s-au calmat cu totii si am reusit sa ne intelegem bine. Va spun sigur si aceasta a confirmat-o o eleva intervenienta, ca daca un profesor transmite caldura si dragoste elevilor, oricat ar fi de scandalagii, ei nu vor crea probleme. Vor crea probleme profesorului rigid care refuza sa ii asculte si sa se puna in pielea lor. Vor incerca sa creeze probleme la inceput pentru a-i intimida, pentru ca elevii de liceu pana prin cls a XII-a cand se sperie de BAC sunt ca niste mici fiare, foarte greu de stapanit, aproape imposibil in contextul actual in care sunt bombardati cu violenta si pornografie pe toate canalele posibile si imposibile. Dar sa fim cinstiti si sa ne amintim propriile revolte la 16 ani. Sa reasezam lucrurile in contextul 2011. Si sa iertam, ca numai asa mai putem rezolva ceva, cu duhul blandetii.

    Am facut acea afirmatie poate socanta pentru ca, indiferent daca o eleva a facut un avort, 7, 20( nu suntem la rubrica despre analiza flagelului avortului ci la cea despre educatie; sa nu uitam despre ce discutam), ea are un suflet pur la 15 ani, si sufera cumplit pentru cele intamplate. daca vrei sa te numesti profesor trebuie sa stii sa te apropii de ea si sa ii arati dragoste si compasiune, sa ii oferi indrumare in viata mai mult decat informatie seaca. Ganditi-va cum se poate duce acasa la tatal ei somer o fata gravida care are mama plecata de 4 ani in Spania sau Italia? Credeti ca ea a vrut sa i se intample asta? Cum poate reactiona un copil de 15 ani in plina febra hormonala cand tot ce vede in jur este sclipici si poleiala, cand la ora de educatie sexuala i se ofera prezervative sau adrese de cabinete de planning, i se recomanda anticonceptionale?Cand corpul ei cere asta si factorii de decizie ii transmit subliminal: fa-o, e ok, dar protejeaza-te si daca a luat antibiotic pentru un dinte clar in curand va face anticamera la ginecolog pentru avort!! Dar asta nu i se spune. Cu mama plecata la mii de km? Va spun eu: cade rapid victima. Chiar daca hormonal este pregatita pentru a deveni mama, in mintea ei dragostea este pura, sau se teme sa nu-l piarda pe baiatul pe care il iubeste dintr-un motiv asa “stupid” cum e virginitatea si sufletul este pur si pe deasupra si traumatizat de cele patite. Sa nu mai condamnam copiii pentru pacatele noastre: ale profesorilor de a nu ne implica mai mult, ale parintilor de a-si parasi copiii pentru un pumn de malai in plus, ale sistemului consumist in care traim. Daca vrem sa oprim mizeria asta, depinde de noi sa ne oprim sa mai aruncam cu pietre sa luam copilul de mana si sa-l ducem la biserica, sa-l ajutam cu bani si orientare catre centre specializate de suport ca sa nasca daca inca nu a apucat sa faca avortul. E greu si cere timp dar se poate! Cand o diriginta sau de ce nu chiar un diriginte are situatia elevei si stie ca mama ei e plecata de acasa (la munca sau nu) si locuieste cu tatal + inca 7 frati este raspunderea ei, direct, sa evite ca fata sa faca avort! Nu sa se piarda in lectii sterile despre “libertate” sau “modelul meu in viata”!! Va rog sa ma iertati am simtit nevoia sa fiu mai explicita pentru ca nu am avut intentia sa insinuez ca as fi de acord cu avortul. Daca vi se pare prea lung nu mai publicati acest raspuns este de ajuns ca dv ati inteles ceea ce am vrut sa spun. Multumesc 🙂

  24. Domnule Quintus, va respect munca si experienta dar eu la psihopedagogie am invatat ca un profesor trebuie sa accepte ca se va misca in urmatorii parametri:
    1. Va fi prost platit;
    1. bis: va face, mai mult ca sigur, o naveta epuizanta;
    2. Va fi dispretuit de parintii analfabeti ai elevilor care la randul lor in clasa vor copia ceea ce au auzit acasa;
    3. Va fi amenintat si agresat verbal si poate si fizic.
    Ni s-a pus problema: daca veti accepta ca un Profesor trebuie sa fie un Apostol, mergeti si lucrati cu copiii. Copiii pana la 18 ani copiaza. Si cand vor sa fie originali, copiaza comportamente pe care le considera originale. Daca veti tremura in fata lor, daca veti ridica tonul la ei o secunda, daca veti merge nepregatiti profesional la doar o singura ora, veti fi pierduti. Cine isi asuma aceste riscuri si va indrazni sa-l trateze pe copil ca pe un om mai mic, nu va avea niciodata probleme indiferent cat sunt de agresivi. Am citat din memorie. Trist e ca in ziua de azi cursurile de psihopedagogie se tin pe hartie si in realitate cei care absolva modulul sunt ca mieii la taiere cand ajung in fata clasei 🙁 Nu e cazul dl Catalin care se pare ca si-a facut foarte bine lectiile. Insist si eu sa cred ca astea sunt cazuri izolate! Cu stima.

  25. @ Maria:

    Trebuie sa recunoastem ca e deja la limita absurdului daca asa ceva i se spune tanarului care alege sa fie profesor, la cursurile de psihopedagogie. Va sa zica meseria asta a ajuns un soi de profesie de tipul pilotarii avioanelor, a fortelor de elita din armata antrenate sa supravietuiasca in conditii limita si sub pericol total sau a practicantilor de sporturi extreme? E de ras sau de plans? Noi nadajduim ca totusi nu consimtim ca fiind si NORMALA o asemenea situatie si o asemenea pretentie de sfintenie sau de perfectiune stoica de la bietii profesori. Si eventual sa-i si condamnam pe cei care sunt “ca mieii la taiere” si nu pot sa se ridice la standardele psihologice de tip Delta Force pentru a-si castiga o paine amara? Doamne, dar pana unde am ajuns sa ridicam stacheta normalitatii? Maria, tot mai speram ca nu vorbesti chiar serios si nu indreptatesti aceasta stare de lucruri ca pe una fireasca, fiindca atunci chiar ne pierdem de tot reperele, criteriile, busola…

  26. @Maria: nu am cuvinte dar si chear de as avea, as tacea. ma bucur ca v-ati luat timp sa scrieti tot ceea ce ati scris si ma inclin in fata nobletei dumneavoastra sufletesti.

  27. @ Maria B si Maria S (acum pt. primul mesaj, cel lung):

    Intelegem si apreciem sincer perspectiva voastra, dar credem ca ati dus, totusi lucrurile un pic cam prea departe, intr-o extrema, dintr-un prisos de empatie 🙂 Cu adevarat cea mai mare responsabilitate revine familiei, apoi si profesorilor. Dar sa nu ajungem totusi sa dezvinovatim chiar integral un adolescent care, din pacate, e tot mai putin un copil inocent si pur in ziua de azi, iar de la o anumita varsta incepe si el sa aiba o responsabilitate inaintea lui Dumnezeu, drept pentru care se si pune problema pacatului si a necesitatii spovedaniei. Deci sa nu mergem chiar atat de departe, pana la a justifica chiar orice tip de comportament prin culpabilizarea EXCLUSIVA a unor factori din afara. E bine ca-i puteti intelege si iubi, dar nu ar fi bine deloc sa incepem sa si consideram drept INDREPTATITE chiar cele mai grave, mai crude si mai oribile fapte ale lor. Oricata mila am avea, si oricat le-am intelege resorturile adanci, in realitate, daca nu ne pierdem reperele de bun-simt si pe cele crestinesti de normalitate, trebuie sa admitem ca este o IMENSA TRAGEDIE si o situatie fara iesire ceea ce se intampla. Un cerc vicios din care nu e important sa stabilim “cine este mai vinovat” sau cine trebuie aparat de aruncarea unor presupuse “pietre”, ci… cum putem NOI sa mai MARTURISIM, atat prin cuvant, cat si prin viata noastra, care este, de fapt, NORMALITATEA. Sa n-o lasam sa devina un fel de relicva a istoriei! Mai ales o eleva, care este si colega cu ei, trebuie sa dea aceasta marturie. Nu este o scuza pentru un crestin imitarea unor conduite deviante, aberante, doar pentru a nu fi exclus din grupurile care, oricata “puritate” ar avea in adanc, pe dinafara e evident ca s-au satanizat intr-un chip infricosator. Si chiar trebuie spus raspicat ca a accepta si a ne resemna in fata terorii acestor tineri nu este nici crestin, nici pedagogic. De acord, sa ne coboram cu dragoste catre ei. Dar si cu durere si sfasiere pentru nenorocirea in care au ajuns, chiar fara vina lor initial, si pentru…. nevinovatia si omenia pe care, din pacate, nici macar nu le (mai) cunosc, multi dintre ei. Iar acestia sunt ‘programati’ sa devina tortionarii nostri de maine.

    Iertati-ne!

  28. Subliniez ca discutam aici de cazuri izolate, mediatizate prea intens dar nu trebuie sa uitam si ca exista licee in care clase compacte contine elevi transferati disciplinar si acolo apar probleme destul de des. raportat la o medie, normalitatea unei ore de clasa se mentine ca atare. Eu va rog sa ma iertati daca nu reusesc sa transmit ceea ce doresc 🙂

    Nu e firesc deloc ce se intampla. Nu condamn profesorii pentru ca sunt colegii mei. Fiecare are personalitatea, stilul de lucru, metoda lui. Nu tolerez huliganismul. Sub nicio forma nu vreau sa se inteleaga asa ceva din cele ce am scris. Traind in mijlocul lor am umila opinie ca vad lucrurile din interior, nu neaparat am pretentia ca le vad bine; doar pe baza unor observatii simple am ajuns la concluzia ca un profesor apropiat de elevii lui poate evita multe conflicte, fara ca prin asta sa faca un compromis de la disciplina. Ca trebuie sa stie sa se impuna si sa separe in acelasi timp latura personal-umana de cea a materiei si sa se implice in problemele copilului cand parintii nu sunt acolo din motive obiective sau nu.

    Poate am avut eu noroc sa am elevi in proportie de 80% normali si conflictele mele cu ei sa nu fi fost atat de dure ca cea din filmuletul cu pricina. Poate e asta.

    Problema lor nu e ca au pierdut inocenta – discutie foarte periculoasa: caci nu putem sa intelegem uneori violenta lor dar pretindem ca le citim sufletul ca pe o carte deschisa? – ci ca sunt extrem de rataciti in lipsa de suport moral si repere si aici un profesor daca intervine poate sa fie de mare folos, fie si numai daca il indruma catre biserica si duhovnic.

    Cat priveste cursul de psihopedagogie, cel care vrea sa predea la liceu este instruit in sensul ca trebuie sa stie la ce sa se astepte nu sa se ia pe el ca reper de normalitate ci sa faca fata unei realitati care il poate soca. Omul care vrea sa fie cadru didactic trebuie sa aiba o anumita vocatie si acesta era genul de discurs prin care se testa la inceput vocatia. Nu consider ca sunt absurde, ci chiar foarte departe de idealismul lasc al manualelor de acum 60 de ani sau limba de lemn a celor contemporane. Profesorii titulari continua sa faca navete nedecontabile, desi au note peste 8 la testele nationale; suplinitorii continua doar sa treaca strada ca sa predea in liceul de prestigiu al orasului desi au note sub 7. Profesori batuti efectiv de elevi au existat si prin anii 90 si cunosc eu insami cazuri va asigur ca nu am niciun interes sa spun minciuni; Niciodata insa nu au fost batuti profesorii echilibrati, ci aceia care jigneau elevii, care ii frustrau sistematic sau hartuiau elevele.

    Va rog mult, sa nu aveti ipocrizia sa afirmati ca astfel de situatii nu exista si azi. Exista in mod la fel de izolat ca si comportamentele deviante ale elevilor. Este realitatea sistemului in care traim. Nu afirm ca e normal. Dar trebuie sa facem tot ce putem acolo unde ne e dat sa ne facem datoria. Peste toate numai dragostea de profesie si atasamentul fata de elevi ne ajuta sa trecem.

    Cine nu a stat niciodata in fata a treizeci de perechi de ochi stralucitori si curiosi, nu va intelege decat greu, este ca si cum ai vorbi despre ce frumos e sa ai un copil fara sa fi nascut niciunul. Iar cine nu are curajul sa priveasca in acei ochi, va fugi repede din invatamant.

    Va rog sa nu mi-o luati in nume de rau. Mie chiar imi sunt de mare folos sufletesc materialele de pe acest site si nu vreau sa necajesc pe nimeni! Normalitatea este cea despre care vorbiti dumneavoastra.

    Realitatea poate fi uneori dura ca in filmul dezbatut. Subliniez: uneori. Daca veti considera ca aceasta interventie a mea poate sminti pe cineva chiar va rog mult sa nu o publicati. Imi cer scuze daca am fost deplasata. Nu stiu cat e de bine sa dezbatem fenomenul asta inepuizabil in discutii fara finalitate mai util ar fi sa facem fiecare cum credem mai bine incat sa fim de folos, dumneavoastra noua si noi, celor fata de care trebuie sa slujim! Cu stima!

  29. @Maria:

    Intamplarea face ca sa nu fim chiar straini de ce inseamna scoala. Situatia e foarte tragica si intr-adevar cel mai probabil, asa cum ati scris,

    Poate am avut eu noroc sa am elevi in proportie de 80% normali si conflictele mele cu ei sa nu fi fost atat de dure ca cea din filmuletul cu pricina. Poate e asta.

    In ceea ce priveste inocenta, sa fim seriosi, ea nu mai exista demult la liceu. Nu exista printre elevii de liceu din anii ’90, daramite acum, in anii nostri. “Traditia” absentelor, a chiulurilor, a barurilor, a betiilor, a mega-petrecerilor sau, mai rau, a batjocoririi, umilirii si agresiunii celui mai slab dintre ei, limbajului spurcat, a anturajelor la limita sau dincolo de lege sunt deja obieceiuri, mentalitati, constituie “cultura” acestor “inocenti”.

  30. Timotei 2:
    15.”Se va mantui prin nastere de fii,daca staruieste cu deplina intelepciune(asa numeau cei vechi infranarea),in credinta,in iubire si in sfintenie.”
    Nasterea de fii,deodata cu o petrecere de acest fel,e ceva care contravine instinctului poligamic si fara alta socoteala al barbatului fara Hristos;deci nu e cu putinta implinirea intentiei divine,decat cu un sot in stare de aceeasi credinta si petrecere.Convingerea ca se poate si ceea ce ni s-ar parea ca nu se poate,e o putere nebanuita;un fel de amplificare a vointei omului cu vointa lui Dumnezeu.
    Avem probe unde nici n-am banui:in fizica moderna,despre puterile sufletului asupra lumii fizice,deci si asupra trupului.Prin simpla atingere a unui obiect structura acestuia s-a schimbat intr-ucatva.Prin simpla indreptare a energiei cunoscatoare a sufletului asupra unui lucru,acestase influenteaza si se schimba intru-catva,incat nu e identic in mod absolut cu el insusi de mai inainte de experienta.
    Drept aceea,nu se poate vorbi de o determinare riguroasa a configuratiei materiei,ci cel mult de un indeterminism in fizica.[…]De aici retinem faptul ca organismul viu inregistreaza cu atat mai usor un bombardament al energiei sufletului si-i pricinuieste mutatia infinitezimala,dupa dorinta.Iar o mica schimbare in microbiologie dezlantuie,prin amplificare,procese uriase in configuratia persoanei,uneori chiar si in macrobiologia societatii.{…}Gandirea indreptata ca o sageata poate pricinui la tinta leziuni organice.Si iarasi:cum sa nu fie in stare rugaciunea cu iubire sa-l foloseasca si sa-l schimbe,din rau in bun?Cu ce sa fie mai prejos rugaciunea unei mame pentru mugurele sau,zisa cu tot focul fiintei sale,ca aceasta sa nu-l foloseasca in chipul pe care il doreste?Mai mult:toate starile trupesti si sufletesti ale celor doi parinti,iar mai cu seama ale mamei in vremea celor noua luni,se intiparesc in copil,ca tendinte sau predispozitii,pe car copilul le va avea pentru toata viata.Suparari,amaraciuni,dureri predispun copilul la tristete,melancolie,nesanatate.
    Nota sufleteasca dominanta in familie,cu deosebire din vremea aceea,si mai ales a mamei,va fi caracteristica intregii vieti a urmasilor.
    Acum e vremea cand sa faci ce vrei din copilul tau,acum esti datoare sa-l pazesti de toate relele,cu care n-ai vrea sa te supere,fiindca numai acum poti si te asculta cu desavarsire.Deci nu te lasa corupta de sotul mai slab de fire si nepricepand minunea ce o savarseste credinta ta,ca sa nu plangi degeaba pe urma ticalosiilor copilului tau pe car nu l-ai pazit curat,in vremea in care trebuia pazit.
    Indreapta purtarile tale, mama,catre Dumnezeu,care savarseste prin tine minunea imbinarii unui pui de om cu un pui de cer,rasplata de fericire pentru ostenelile tale.
    In atari stradanii,orice mama se va mantui.
    Iata faza spirituala a vietii de familie,rabdand pentru un rost divin o pravila sfanta,despre care zice Sfanta Scriptura:
    Intelepciunea lui Solomon 6:
    10″Cei ce-au pazit pravila sfanta,sfinti-se-vor,
    si cei ce-ar invata-o vor sti ce sa raspunda.”
    […]
    Ceea ce se petrece in mic,intr-un om,se petrece si in mare,in omenirea intreaga.Ceea ce se petrece in microbiologie se petrece si in macrobiologie,in societatea omeneasca;cu deosebire ca o mica stambare dintr-un ins,cu intinderea si cu lungimea de vreme,poate da intre oameni o ratacire cum nu s-a mai pomenit.De la faptul neinsemnat ca unuia,investit cu putere,i s-a strambat mintea,e cu putinta sa se ajunga la izgonirea a milioane de oameni de sub ascultarea lui Dumnezeu.[…]
    Drept aceea zice Sf Maxim:”Nimenea pacatuind,nu poate avea apararea pacatului slabiciunea trupului.Caci unirea cu Dumnezeu-Cuvantul a intarit toata firea,prin dezlegarea de blestem,nemailasadu-ne nici o aparare pentru pornirea cu voie spre patimi.Caci dumnezeirea Cuvantului,fiind totdeauna dupa Har in cei ce cred in El,vestejeste din trup legea pacatului.”
    (Cararea Imparatiei-Parintele Arsenie Boca)

  31. Maria,

    Acum cred ca te-ai exprimat mai clar si te-am inteles mai bine, ai dreptate, aceasta este realitatea. E foarte de admirat gandirea si atitudinea ta. Sa dea Domnul sa te tina asa si sa poti smulge din iad cat mai multe suflete, cu ajutorul harului lui Dumnezeu! Trebuie sa ai grija insa, ca razboiul este foarte mare, duhovnicesc, nu doar omenesc, cand iti asumi o asemenea lupta dura si ai un asemenea scop extraordinar. Maica Domnului sa te pazeasca si sa-ti dea spor in viata duhovniceasca, sa te sfinteasca, pentru a aduce rod mult si a te izbavi de toate cursele!

    Am pus paragrafe la ultimul comentariu, ca sa poata fi citit mai usor, fiindca merita.

    Eu zic ca are folos si rost discutia, asa cum s-a purtat, mai ales bazata pe experiente nemijlocite si pe o raportare crestina.

  32. Depinde de punctul de referinta, experienta mea este limitata la un liceu teoretic modest de rang doi dintr-un oras mic de munte, nici macar capitala de judet, oras cu oameni foarte saraci si elevi in general seriosi care invata motivati sa plece sa studieze la facultate in Bucuresti ca sa scape de saracie(nu comentez optiunea lor), un director drastic care prefera sa riste sa nu respecte drepturile omului decat sa piarda un suflet, unde sunt controlati la intrarea in curte in ghiozdane sa vada daca au ce le trebuie si unde chiar mie, in prima luna dupa ce m-am prezentat la post, portarul mi-a cerut legitimatia de eleva sa pot iesi din curtea liceului sa-mi cumpar ceva intr-o pauza 🙂 noroc cu colegii care i-au explicat ca sunt din tabara cealalta. Jumatate din elevi sunt si ei navetisti de pe coclauri, bataile se intampla noaptea dupa ore pe drumul spre autobuz, avorturi se intampla chiar asa cum va spun, fara ca fata sa mearga la petreceri, fara sa bea alcool, doar pentru ca mama e in Spania la capsunarit si tata e betiv somer. Abuzuri multe au loc in caminele de elevi din oras… scandaluri cu profesori sau administratori care au abuzat de eleve…musamalizate. Se prefera naveta acasa chiar daca e mai obositor. Sunt in general foarte multe familii dezorganizate in zona dupa inchiderea fabricilor… Daca plange fata si regreta ca a facut avortul ce e mai bine oare? Sa o lasam sa dispere si sa se sinucida? Nu stiu cum sunt elevele rasfatate din liceele cu staif, daca ele au sau nu remuscari cand fac un avort, pentru ca daca dumneavoastra va raportati in schimb la ultraprestigioase licee din capitala sau chiar si la unele din periferie, va dau dreptate 100%; am auzit ca e iadul pe pamant. Si ca exista anumite licee in Bucuresti si alte orase mari din tara de foarte proasta reputatie 🙁 cu elevi problema adusi de pe la alte institutii si clase compacte create special pentru ei… iar profesorii care intra acolo intra ca in groapa cu lei. Am o colega care a fugit urland din Bucuresti de frica “inocentilor”. Deci va inteleg perfect pozitia. Imi cer scuze ca nu am inteles din capul locului ca ne referim la lucruri diferite, si ca am privit doar din perspectiva mea ingusta dand astfel prilej de controversa 🙁

  33. Frate admin, am apucat sa mai scriu o precizare fara sa vad ca ati revenit asupra propriei dv interventii. Imi pare rau si ca atare va rog sa suprimati ceea ce socotiti superfluu. Va multumesc din suflet pentru ca va rugati pentru mine, sper atat cat pot sa fac bine, si cand nu stiu, sa ma abtin, e tot ce vreau! Sa aveti un post binecuvantat in continuare si toate bucuriile harului sa fie cu dumneavoastra, luminandu-va asa cum si noi primim de la dumneavoastra lumina! 🙂

  34. Este de apreciat cat de mult se comenteaza pe seama unui subiect “de presa” adica a unei intamplari de scandal.
    Doar ca as spune: cati dintre profesorii comentatori vad (recunosc) ca in randul COLEGILOR lor de breasla exista o violenta, o agresivitate, o lipsa de moralitate cu mult mai mare!? Aici vorbesc nu despre relatia rasuflata profesor-elev, ci despre relatia profesor-profesor, in care, mai nou, apar anomalii introduse prin schimbarile in legislatie: profesorii vor fi platiti in functie de numarul elevilor care frecventeaza scoala, directorii “fac legea” in scoala, adica isi aleg profesorii, stabilesc cheltuielile scolii, inclusiv salarile profesorilor.
    In cancelaria in care “ma odihnesc” in pauze de ceva vreme am vazut deseori batai cu pumnul in masa, discutii aprinse in contradictoriu, pentru ca unii se autoapreciaza (asa cum cere prezenta practica in invatamant pentru calificative, pentru inscrierea la grade didactice, pentru salariile de merit sau gradatiile de merit)cu mult peste valoarea lor reala. Vorbiti despre elevii care “copiaza” comportamente. Dar nu aud nimic despre profesorii care isi insusesc frecvent munca altora. Care lucrare de diploma, de masterat sau de doctorat nu inseamna altceva decat un mixaj de idei ale altor persoane, nu ale autorului care cu emfaza pune numele sau pe coperta si se lauda cu sutele de pagini ale lucrarii.Mai nou, moda proiectelor scolare determina profesorii sa se agate de activitatile concepute de colegii sai, iar apoi sa excluda daca se poate pe initiator si sa-si insuseasca laurii, si laudele, si mai ales premierile. Tot nevoia de bani primeaza, tot gaunosenia sistemului genereaza vadirea firii omului, a lipsei de caracter, a alegerii proprii, cu certitudine nu dupa criterii duhovnicesti. Cati dintre dascali, nu dintre elevi, au credinta si frica de Dumnezeu? Pe acest site se intalnesc in pareri oameni credinciosi. In cancelarile scolare procentul orgoliilor depaseste procentul comportamentului crestin cu…doua cele mai mari cifre,urmate de multe multe zecimale, la fel de mari. Comportamentul profesorului al carui interviu il comentati este comportamentul tipic al oricarui profesor cu minim 3 ani vechime in invatamant.Asa se formeaza cei care intra in sistem. Altfel nu te poti numi profesor. Culmea, se comenteaza ca…”bine ca elevul nu a lovit profesorul!” in timp ce cu totii stim ca durerea sufleteasca poate fi mult mai devastatoare pentru om decat cea fizica.Iar elevii pot sa loveasca sufletul profesorului si din banca, fara sa foloseasca pumnii pentru a face zgomot. Nu mai spun de colegii profesori care, ca oameni maturi, direct interesati in cresterea salariului prin ORICE MIJLOACE, au imaginatie mult mai bogata ca acesti copii, care sunt nevoiti sa se reintoarca in banci ca sa termine scoala si sa aiba o diploma de undeva. Iata, cautati modele: ele sunt mai aproape si ne-am obisnuit cu ele ca pestii cu apa. Sunt in noi, din noi, le generam, le atragem, le meritam. Nu e bine sa aruncam pisica in curtea vecinului si nici sa privim in curtea altuia si sa facem “judecati de valoare”. Lasati presa in pace, nu fiti voi insiva presa de amatori.
    Cora

  35. @ Maria:

    Asta se explica prin faptul ca era un admin1 si un admin2, care au dat raspunsuri diferite. Suntem mai multi administratori si se intampla sa raspundem, uneori, usor diferit la unele subiecte, si atunci ne diferentiem cu un numar.

    @ Coralia Negrut:

    Chiar nu am inteles ce anume v-a deranjat in ceea ce am publicat si comentat si de ce anume numai opinia unora are dreptul sa fie exprimata? Subiectul nu e deloc unul de scandal si am reliefat foarte clar un fenomen simptomatic, asa cum l-am perceput noi, si atitudinea extraordinara, pilduitoare a unui dascal care are legatura si cu Biserica. Nu vrem sa vorbim si despre contradictiile din propriul dvs. comentariu, ca sa nu va suparam si mai mult, dar poate nu ar strica sa intrati in dialoguri cu mai putina agresivitate, cu atat mai mult cu cat va deranjeaza agresivitatea colegilor dvs.

    Iertati-ne! Doamne, ajuta!

  36. Iar imi permit sa intervin, dar de data aceasta scurt: Are si Coralia dreptate cu precizarea ca aici a fost intr-un anumit sens in afara subiectului pentru ca discutam in legatura cu relatiile profesori-elevi, nu profesori-profesori; la fel mi s-a parut ca au depasit subiectul articolului si cei care au polemizat mai mult pe ideea de avort care nu e decat adiacenta in context.

    Totusi nu putem nega faptul ca si atmosfera generala din cancelarie se rasfrange asupra elevilor de la clasa pentru ca multi profesori exprima animozitatile fata de copii si atunci, cam ca intr-o familie in care parintii in divort se intrec sa-si castige odraslele mituindu-le cu diverse dulciuri si promisiuni, si elevii devin “rasfatati”, derutati de comportamentul neuniform al dascalilor. Iertati-ma, dar mi se pare ca in afara tonului cam ascutit pentru site-ul asta, ce e drept, Coralia se apropie si domnia sa se realitate!

    Sa aveti cu totii Florii linistite si pline de lumina!
    cu multa stima!

  37. Am citit cu sufletul la gura aceasta postare.Cu adevarat muntii nostrii aur poarta,dar noi cersim din poarta in poarta.Spuneam intr-un alt comentariu ca avem margaritare intr-o lume aparent pierduta.
    Vai mie,fariseului!Caci ma comport ca si acesta:”Dumnezeule, iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames; postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig”.Acesti tineri profesori mi-au amintit cuvintele:”Mila voiesc,iar nu jertfa!”.
    Vreau ca patriarhul nostru sa fie ca fostul patriarh sarb,vreau ca Basescu sa fie ca fostul presedinte polonez,dar de la mine nu vreau nimic…
    Si inca ceva.Credeam ca si domnul Boc ca profesorii nu isi prea merita banii.Acum il rog pe scumpul nostru prim ministru sa le dea bani cu galeata.Acesti oameni nu au pret.Ei investesc in viitorul tarii.

  38. Pingback: Razboi întru Cuvânt » CEL MAI SLAB BAC DIN ISTORIE: Generatia “tembelizata”, ROMANIA SUCCESURILOR si strategiile cinice ale “reformei” educatiei
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare