CAPITALISM SALBATIC SI SECURISTIC, IMUN “ANTICORUPTIEI” DNA. Scandalul APA NOVA si sfarsitul mitului privatizarilor. MULTINATIONALELE SI RETELELE SECURISTICE DE INFLUENTA

27-09-2015 9 minute ~~Sublinieri~~

Gandul: Ce a discutat Iohannis cu giganţii americani MetLife, Chevron şi ExxonMobil

Preşedintele Klaus Iohannis a subliniat, la o întâlnire avută la New York cu reprezentanţii unor companii multinaţionale americane, necesitatea implementării unui ghid de bune practici, având la bază prevederi din legislaţia americană privind combaterea actelor de corupţie din societatea economică.

Şeful statului a avut, vineri, la New York, o întrevedere cu reprezentanţii unor companii multinaţionale americane prezente sau care doresc să investească în România, printre care MetLife, Johnson & Johnson, Chevron, ExxonMobil, Cargill, Timken Warburg Pincus, se arată într-un comunicat transmis de Administraţia Prezidenţială.

“Companiile care au participat la acest eveniment vor putea aduce în România mai multe investiţii directe, care să contribuie la transferul de tehnologie şi să creeze mai multe locuri de muncă”, menţionează sursa citată.

Tematica discuţiilor s-a axat pe “valorificarea potenţialului real al cooperării economice dintre România şi Statele Unite ale Americii, investiţiile americane ca instrument de modernizare economică, independenţa energetică şi rolul ei ca vector esenţial al competitivităţii economice a României, precum şi Cadrul de cooperare ca element important al Parteneriatului Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP)”.

Preşedintele Klaus Iohannis a reiterat prioritatea României de a atrage investiţii străine, unul dintre obiectivele principale ale ţării noastre fiind eliminarea constrângerilor care afectează libertatea economică şi reprezintă impedimente pentru investitori.

“În acest sens, Preşedintele României a subliniat necesitatea implementării unui ghid de bune practici, având la bază prevederi din legislaţia americană privind combaterea actelor de corupţie din societatea economică“, se precizează în comunicat.

Întrevederea a fost organizată de American-Romanian Business Council, o organizaţie non-profit care promovează relaţiile comerciale dintre Statele Unite ale Americii şi România, menţionează sursa citată.

Digi24:

Experiență în mușamalizat. Datele de poluare, falsificate de 40 de ani

Scandalul Volkswagen este în plină desfășurare. Lumea este revoltată, dar culmea este ca Volkswagen a mai trişat în acest fel şi în trecut. Putem spune că are antecedente, dar nu e singura companie cu astfel de experiență. În trecut au mai călcat pe bec şi Honda, și General Motors, și Ford. Toţi au fost prinşi cu mâţa în sac sau cu poluarea pe eşapament. Dar tot germanii au inventat jocul – primele dispozitive care falsifică datele la ei s-au găsit. Acum nu mai puţin de 40 de ani.

Se spune că regulile sunt făcute să fie încălcate, iar în industria auto vorba a fost luată de bună. În 1974, autoritatea de protecţia mediului din America a găsit montaţi pe mașinile Volkswagen doi senzori care la o anumită temperatură dezactivau o parte din sistemele de control al emisiilor. MarketWatch scrie că dispozitivele au fost descoperite pe aproximativ 25.000 de autoturisme ale mărcii, însă atunci Volkswagen a scăpat ușor. Și-a cumpărat liniștea și nici măcar nu a dat prea mulţi bani. Compania a plătit 120 de mii de dolari pentru a închide dosarul, iar autorităţile nu i-au cerut nici măcar să-și recunoască greșelile.

În 1995 și General Motors a trebuit să plătească pentru a stinge un scandal similar. Departamentul american de Justiţie acuza gigantul că a montat ilegal dispozitive care manipulau controlul emisiilor pe aproape jumătate de milion de mașini de lux Cadillac. Împreună, autoturismele aruncaseră în aer cu o sută de mii de tone de monoxid de carbon mai mult decât dacă ar fi respectat legea, spuneau pe atunci autorităţile. Pentru a închide dosarul General Motors a plătit 45 de milioane de dolari, din care amenda era doar 11 milioane, iar restul cheltuielilor au mers către dezvoltarea unor tehnologii mai prietenoase cu mediul, dar și către rechemarea în service a mașinilor afectate. Acesta era chiar primul caz de rechemare din motive de mediu din istoria Americii.

Însă la scurt timp au venit altele. Trei ani mai târziu prinși cu minciuna au fost cei de la Ford. Agenţia americană de mediu acuză compania că pentru a da peste cap sistemul de control al emisiilor instalase un dispozitiv special pe 60.000 de furgonete Econoline produse cu un an mai devreme, în 1997. Software-ul creștea emisiile de oxizi de azot pentru nivelul legal. Compania a trebuit scape de dispozitiv în urma unei campanii de rechemări care a costat 1,3 milioane de dolari. A mai avut de plătit o amendă de 2,5 milioane, plus alte 4 milioane pentru investiţii în proiecte de reducere a poluării şi certificate pentru emisiile de oxid de azot.

În același an, autorităţile găseau probleme şi la subsidiara americană a celor de la Honda. Compania a fost acuzată că dezactivase din computerul de bord avertizările care îi arătau şoferului că are probleme cu motorul, iar sistemul de control al emisiilor nu funcţionează. Astfel că acesta ar fi putut polua mult mai mult, fără să știe. Afectate au fost nu mai puţin de 1,6 milioane de maşini, spuneau autorităţile. Printre ele modele cu vânzări mari precum Honda Accord, Civic sau Prelude. Amenda în sine a fost de 12,6 milioane de dolari dar factura a crescut cu alte cel puţin 250 de milioane pentru alte măsuri cerute de justiţia americană. E însă mult sub cele 18 miliarde cât i-ar putea costă acum greșeala pe cei de la Volkswagen.

Basescu despre dubla masura a ambasadorilor occidentali, cazul Wolkswagen, anticoruptia si “arestarile fara judecata”

**Comenteaza: Adrian Izvoranu (om de afaceri) si Mihaela Sahlean (psiholog) la “News Magazine” cu Mihaela Barzila – 26 septembrie 2015**

EVZ: Traian Băsescu, înţepături la adresa sistemului din ţara noastră, după scandalul Volkswagen: În Germania sunt respectate drepturile omului şi prezumţia la nevinovăţie. Dar în România?

Traian Băsescu a transmis un mesaj în contextul scandalului de amploare care a izbuncit recent la Volkswagen şi a făcut o paralelă între scandalul din Germania şi justiţia din România, afirmând că spre deosebire de România, Germania respectă drepturile omului şi prezumţia de nevinovăţie.

Traian Băsescu a scris, pe o reţea de socializare, că ambasadorii SUA, Germaniei, Marii Britanii sau Olandei transmit mesaje atunci când se dispun arestări preventive atunci când sunt suspiciuni de corupţie şi face o paralelă cu situaţia din Germania, unde este în desfăşurare un amplu scandalul la compania Volkswagen. În acest context, fostul preşedinte se întreabă ce ar răspunde ambasadorul Germaniei în România, dacă ar fi întrebat de ce nu sunt arestaţi preventiv vinovaţii din scandalul în care este implicată comania germană.

Dar în România? Sunt printre aceia care cred şi au crezut în acţiunea hotărîtă împotriva corupţiei. La Bucureşti, frecvent, ambasadorii SUA, Germaniei, Marii Britanii sau Olandei salută public anticorupţia manifestată prin arestările fără judecată (preventive) atunci cînd este vorba despre suspiciuni de corupţie. În Germania n-am auzit despre nicio arestare fără judecată (preventivă) la Volkswagen şi la autoritatea de stat care, împreună, au înşelat consumatori de pe toate continentele măsluind cu bună ştiinţă caracteristicile tehnice a peste 11 milioane de maşini vîndute, furînd sume uriaşe din buzunarele cetăţenilor. Oare dacă ambasadorul Germaniei la Bucureşti ar fi întrebat de un jurnalist român de ce nu sunt arestaţi preventiv cei responsabili de înşelătoria germană, ce ar răspunde? Ne-ar spune cumva că în Germania trebuie respectate drepturile omului şi prezumţia de nevinovăţie? Dar în România?, a scris Traian Băsescu, pe Facebook.

EvZ: HALUCINANT. Apa Nova folosea foști OFIŢERI de informații pentru FILAJE și interceptări în rândul propriilor angajați

Apa Nova Bucureşti avea un serviciu de securitate format din foşti lucrători ai serviciilor de informaţii, prin intermediul căruia se efectuau filaje şi interceptări, se arată în referatul DNA cu propunerea de arestare preventivă a lui Costin Berevoianu, a lui Vlad Moisescu şi a omului de afaceri Ovidiu Semenescu.

Potrivit referatului DNA, prin intermediul acestui serviciu de securitate se dorea evitarea divulgării de către angajaţii companiei a datelor care să conducă la depistarea activităţilor ilegale pe care le derulau cei care controlau agentul economic.

”Deosebit de important este şi faptul că la nivelul SC Apa Nova Bucureşti SA a fost instituit un serviciu de securitate format din foşti lucrători ai serviciilor de informaţii care efectuează filaje şi interceptări în interesul persoanelor care controlează agentul economic şi care încearcă în acest mod să ţină sub control divulgarea de către angajaţii companiei de date care să conducă la depistarea activităţilor nelegale derulate. Tot pentru asigurarea confidenţialităţii activităţilor ilicite derulate de această companie au fost înfiinţate conturi bancare confidenţiale prin intermediul cărora sunt efectuate plăţi de către persoane anume desemnate (Bruno Roche şi Lalague Laurent)’, spun procurorii DNA Ploieşti.

Voxpublica/Costi Rogozanu: Ne luăm APA înapoi? E momentul perfect să discutăm naţionalizarea ApaNova

Erau vremuri cînd privatizările se făceau pentru că erau prea corupte la stat. O fi venit timpul să începem privatizările pentru că au devenit şi mai corupte în privat.

Consilierii primarilor Chiliman şi Oprescu au netezit calea prin comitete şi consilii locale pentru măriri repetate ale preţului apei. DNA îi acuză de influenţarea directă a preţului. Ăsta e DNA care-mi place. Numai că de obicei mă dezamăgeşte pentru că, nu ştim cum se face, întotdeauna rămîn vinovaţi intermediari, păpuşari diverşi din zona politico-administrativă, dar multinaţionala nu plăteşte nimic.

Sînt curios care va fi teoria Veolia (care deţine Apanova în Bucureşti). Noi n-am ştiu nimic? Pur şi simplu ne trezeam cum ne creşteau încasările? Din acuzaţiile iniţiale ale procurorilor ni se arată un scenariu cunoscut. Multinaţionala nu intră direct în noroi, lucrează prin subcontractori şi intermediari politici plătiţi prin sume adiacente sub formă de reclamă şi alte contracte.

Însă vreau să văd că răspunde principalul beneficiar. DNA nu-şi va face treaba pînă la capăt pînă nu va începe să demanteleze ceea ce pare deja o schemă clasică: vămuirea banului public de către multinaţionale care sînt protejate de propria mărime.

(Un prieten cititor îmi explica un lucru şi mai grav, care scapă deocamdată logicii DNA, căruia i-a luat oricum ceva timp să se prindă că şi ăia mari şi vestici fură, chiar mai performant. Este vorba despre transformarea marilor contractori într-un soi de stat în stat care taxează informal ceea ce ar trebui să taxeze autorităţile publice. Aşa se face că sateliţi mai mici în loc să plătească taxe la stat, plătesc taxă de protecţie pentru mari companii.)

Am fost la o întîlnire cu diverşi reprezentanţi de grupuri cetăţeneşti sau pur şi simplu voci publice bucureştene, acum două săptămîni, a şi ieşit o Agendă a Convocării pentru Bucureşti care cred că ar trebui citită de orice candidat la diverse primării bucureştene. Una dintre propuneri suna cam aşa:

Curentul anti-privatizare și pro-transparență. Nu putem ignora un întreg val european de reluare în posesie a unor companii strategice pentru orașe – companiile de apă, de exemplu. Toată lumea a auzit de recordmenii scumpirii apei, Apa Nova. Ei ne arată eșecul credinței că privatizarea rezolvă problema corupției sau pe cea a calității managementului. Pentru asta trebuie regândite ofensive politice și forme de control cetățenesc.

Naţionalizare? (Mă rog, termenul nu e exact, readucere sub control public sau găsiţi ce denumire mai precisă doriţi). Esenţa însă e clară: astfel de companii privatizate ar trebui luate înapoi de autorităţile locale şi ar trebui să devină modele de gestionare şi obsesie pentru calitate. Frica de furt devine superfluă în condiţiile în care furtul nu pare să fi dispărut după privatizare. Controlul unor astfel de companii trebuie să devină o prioritate pentru partidele politice sau grupuri cetăţeneşti care doresc să monitorizeze conducerea locală.

Astfel de “naţionalizări” se tot fac în UE în ultimii ani, nu e vreo schemă violentă, abuzivă, e chiar o reacţie normală la corupţie. În mod normal, dacă acuzaţiile procurorilor se dovedesc a fi susţinute de dovezi puternice, am avea un bun moment de demarare a preluării companiei de apă în domeniul public. Privatizarea nu e ireversibilă.

Avem un candidat la primărie care să pună măcar în discuţie o astfel de strategie proaspătă, una anti-profit pe banii şi sănătatea cetăţenilor? Nu cred. Tema trebuie împinsă însă cît mai în faţă. DNA ajută la chestia asta nesperat.

Se încheie epoca mitului privatizărilor care eficientizează şi “curăţă” de corupţie. Vom fi capabili să facem politică la nivelul cerut de situaţie acum? Adică reglementarea relaţiilor marilor companii cu banului public, cu unele firme mai mici? Vom fi capabili să începem să vorbim de naţionalizări fără să roşim provincial (dacă se face în Germania, se poate şi aici, vă puteţi încuraja aşa dacă aveţi spaime de “socialisme” – vezi şi acest material despre privatizările apei)?

P.S. Vă amintiţi cum se indignau diverşi ‘telectuali de medalia că a luat Oprescu mare medalie de la statul francez? Eu, dacă eram Veolia, aş fi făcut puţin lobby pentru el, la ce profituri a generat. Dar Veolia n-a făcut lobby pentru medalie. Statul francez l-a premiat probabil pentru eroism personal misterios, bancuri bune, francofonie etc.

Ziarul Financiar/ C. Hostiuc: Carcalacii din fişierele multinaţionalelor: hrăniţi şi toleraţi cu bună ştiinţă pentru a aduce şi a proteja afaceri de sute şi miliarde de euro

[…] Multinaţionalele, ca să definim aşa companiile străine, au schimbat multe din companiile pe care le-au cumpărat în procesul de privatizare, au adus finanţare în condiţiile în care pieţele de împrumuturi erau închise pentru România, au antrenat echipe întregi de români cu noile tehnologii pentru că România rămăsese cu 20 de ani în urmă, au angajat oameni tineri în job-uri ale prezentului, au creat generaţii întregi de manageri români foarte buni, au deschis pieţele externe pentru România şi companii româneşti care au devenit furnizori externi, au permis ca produsele „made in Romania” să intre în circuitul mondial (În anul 2000 exporturile României erau de 8 mld. dolari, iar acum depăşesc 50 mld. euro/an).

Dar pentru acest lucru, într-un fel sau altul, şi-au luat partea sau tainul. Au primit adevărate rente economice în România, au primit controlul unor sectoare întregi, au putut să îşi vândă produsele pe piaţa românească la preţuri occidentale, dacă nu chiar mai mari, în condiţiile în care salariul aici este de patru ori mai mic decât în Occident, au înzestrat instituţiile publice cu echipamentele lor care zăceau prin magazii, dar la preţuri de top, au primit liber de aterizare în toate birourile guvernamentale ca să îşi rezolve problemele care apar pe parcursul derulării activităţii economice.

Lobby-ul multinaţionalelor se face oficial, diplomatic, prin organizaţii de top, prin ambasadori, prin miniştri străini care trec pe la Bucureşti, câteodată doar pentru a pune pe masă rezolvarea unei probleme. În cazul companiilor româneşti şi a antreprenorilor români, acest lobby se cheamă trafic de influenţă şi se pedepseşte. Diferenţa este că multinaţionalele îşi rezolvă problemele fiscale din resurse umane sau de mediu într-un mod public, poate de multe ori chiar în favoarea economiei româneşti în ansamblu, transparent, în timp ce companiile româneşti nefiind unite şi fără a avea organizaţii puternice încearcă să rezolve lucrurile pe la colţuri, în şoaptă şi individual. Din acest motiv ajung la DNA.

În toată această poză legătura dintre multinaţionale şi stat, guvern, ministere, primării, preşedinţie sau autorităţi publice se face prin intermediul băştinaşilor cu cravată. Pentru ca lucrurile să meargă mai repede, ca o decizie sau o hârtie de autorizaţie să nu stea uitată la Registratură cu săptămânile, lunile sau chiar anii, multinaţionalele apelează la consultanţi, la avocaţi, la foşti politicieni, la foşti oameni din Servicii Secrete, la aceşti brokeri de putere.

Dacă nu ar apela la ei, afacerile s-ar întârzia foarte mult, iar timpul înseamnă bani. De multe ori, multinaţionalelor li se sugerează să preia pe ştatul lor de plată aceşti consultanţi pentru ca toată lumea să fie fericită, iar treaba să meargă repede. Consultanţii vin la pachet odată cu primirea unui contract cu obţinerea unei autorizaţii, cu deschiderea unei uşi.

Câteodată stai şi te întrebi de ce avea nevoie Microsoft, una dintre cele mai mari corporaţii din lume, de Claudiu Florică, de “Pinalti” sau de Cocoş pentru a-şi vinde produsele? Nu auzise nimeni de Microsoft şi de Windows? Nu puteau să vină direct? Sau poate aşa statul român, prin instituţiile publice, au cumpărat licenţe cât pentru “100 de ani”. De ce au nevoie firmele de echipamente medicale de intermediari? Foarte puţină lume îşi mai aminteşte că în anii 2000, când Mugur Isărescu era premier, România a cumpărat echipamente de vreo 600 mil. de dolari. Cred că şi acum o parte dintre ele zac nefolosite. De ce era nevoie ca grupul german Kaufland, un gigant în retail, să apeleze un intermediar pentru a schimba nişte drumuri într-o intersecţie din Capitală?

Credeţi că marile grupuri de retail ar fi putut să se extindă atât de repede fără să beneficieze de intermediari care să cunoască mersul lucrurilor în administraţia românească? Cum a luat SocGen un pachet de acţiuni BRD în anul 2004, în timpul guvernului Năstase, sub preţul din piaţă? Cum pot multinaţionalele să promoveze hotărâri de guvern fără a avea oamenii lor în antecamera premierilor?

Toţi aceşti consultanţi costă de la sute de mii de euro până la zeci de milioane de euro pe an. Totul ca să fie linişte, să nu se trezească cu ANAF-ul dând buzna la prima oră în birouri, să stea în faţă când se iau decizii, să obţină creşterea tarifelor la apă etc. Portofelul românului poate plăti toate aceste lucruri.

Acest mod de funcţionare a unei societăţi, a unei economii, este peste tot în lume, nu numai în România. La ei acasă, board-urile multinaţionalelor sunt pline de foşti politicieni, de foşti şefi ai Serviciilor Secrete, de brokeri de influenţă, denumiţi elegant “lobbyşti”.

La noi, mai primitivi, sunt băştinaştii, adică carcalacii care trăiesc bine din firimiturile care rămân după masă. Din când în când, mai vine cineva şi stropeşte cu insecticid de import ca să nu crească prea mari şi să dea buzna în sufragerie. […]/ integral pe zf.ro