La MARSUL DIVERSITATII din Bucuresti, Coalitia pentru Familie a fost declarata INAMICUL PUBLIC NUMARUL 1. Alaturi de Patriarhul Daniel/ NOUA STRATEGIE DISCURSIVA A ACTIVISTILOR LGBT/ Manipularea “redefinirii familiei”/ Catre un DREPT LA COPIL al cuplurilor gay

21-05-2017 21 minute Sublinieri

foto: Facebook

Circa 600 de persoane s-au strans pe ploaie in Bucuresti pentru Marsul Diversitatii, care se va desfasura, pana la ora 19.30, pe traseul pe Sos. Kiseleff de la Piata Arcul de Triumf pana la Piata Victoriei si pe strazile care acced in Sos. Kiseleff.

UPDATE 17.43Nu acceptam ca familia noastra sa fie decisa de altii”, a declarat Florin Buhuceanu, liderul organizatie neguvernamentale Accept.

UPDATE 17.19La eveniment participa si ambasadorul SUA, Hans Klemm, care s-a declarat un sustinator al drepturilor LGBT. De asemenea, este prezent si deputatul PSD Petre Florin Manole, unul dintre parlamentarii care au votat in favoarea partenieratului civil. (News.ro)

UPDATE 17.11 Potrivit jandarmilor, numarul participantilor este la acest moment de circa 600, transmite reporterul HotNews. Circulatia in zona a fost oprita, manifestantii se pregatesc de plecare.

Inainte de inceperea evenimentului manifestantii, cu esarfe si umbrele multicolore si numeroase baloane, au fost tinuti intr-o loc ingradit de catre fortele de ordine, care nu le-au permis sa stea in strada.

“Drepturile omului sunt pentru toti”, “Dragostea si respectul imi definesc familia” si “Taxele mele sunt la stat, drepturile mele unde sunt?”, scrie pe cateva pancarte.

Aproximativ 200 de persoane au participat, sambata, la Marsul Normalitatii, scandand “Romania nu-i Sodoma” si “Salvam, salvam familia normala”. Totodata, acestia au o pancarta cu Donald Trump, pe care scrie “Sustin casatoria dintre un barbat si o femeie”. Sustinatorii “familiei traditionale” au mers intre Piata Victoriei si Patriarhie.

foto: Casa Jurnalistului

Nota noastra

Activistii LGBT au apelat la o noua strategie discursiva in contextul avansului demersului Coalitiei pentru Familiei.

In primul rand, s-a apelat la manipularea “redefinirii familiei” (vezi si articolul de mai jos pe subiect). Cu alte cuvinte, nu activistii gay vor sa schimbe, redefineasca familia, ci CpF. Astfel ca activistul Accept, Buhuceanu, declara foarte senin ca ei, de fapt, isi apara familia “noastra” de “altii”.  In acest caz, ideea e simpla si eficienta: din grup agresiv care vrea revolutionarea sexuala a societatii, activistii LGBT se rebranduiesc in grup defensiv care apara drepturile si familia “lor”, de parca aceasta ar exista si ar avea realitate juridica. Este o performanta, trebuie sa o recunoastem.

In al doilea rand, s-a apelat la parazitarea discursurilor conservator-liberale si chiar si crestine. Oamenii platesc taxe, deci revendica drepturi. Nu conteaza ca majoritatea covarsitoare a platitorilor de taxe sunt sustinatori ai CpF si ai unei conceptii traditionale despre familie. Si, daca nu-i vorba despre taxe, atunci e vorba despre “dragoste”, singurul criteriu, chipurile, al unei casatorii. Daca acesta ar fi, insa singurul criteriu, de ce sa mai interzicem casatoria incestuoasa sau poligamia? Cu ce drept interzicem haremul? 

Daca nu stiati, crestinilor, “Iisus nu a spus nimic despre familia homosexuala”. Sau despre gay. Si, daca nu a spus explicit “Adevar zic voua. Sustineti Coalitia pentru Familie sau nu veti intra in imparatie”, atunci se cheama ca nu ar fi avut nicio parere despre homosexualitate sau despre casatorie. Dar nu se opreste aici rastalmacirea. Stiati ca, in realitate, Biserica Ortodoxa, conform canoanelor, ar trata homosexualitatea ca un “mic” adulter, un fleac de pacat, acolo? Asta sustine un promotor al drepturilor gay, nedandu-si seama, cand il invoca pe Sf. Vasile cel Mare, ce gafa imensa face (e adevarat ca in canoanele Sf. Vasile cel Mare homosexualitatea e pedepsita la fel cu adulterul, dar si la fel cu… crima, bestialitatea si idolatria!). 

In al treilea rand, se evoca mitul complotului extern. Agenturili republicane si putiniste si-au dat mana si au creat Coalitia pentru Familie, ca sa abata tarisoara noastra Romania de la drumul sau avantat spre gloriosul progres al emanciparii sexuale si de gen(erat). Rusi si americani conspira, cot la cot, tenebros, la lipsirea romanilor de acest mare bine comun ce e casatoria gay si adoptia de copii de catre cupluri homosexuale.

#Savafierusine! Ca tot fu Floricica Dansatoarea la marele Mars al Diversitatii…

Dar, revenind la un ton serios, dincolo de aceasta strategie de rastalmacire si repozitionare discursiva, pe turnanta agresivitatea activistilor pro-LGBT se apropie de nivelul iresponsabilitatii maxime. Sa declari Coalitia pentru Familie, pentru un demers care a avut girul Curtii Constitutionale, drept inamicul public numarul 1 al drepturilor omului in Romania, este deja orwellianism multiplicat la infinit. 

  • Stiripentruviata:

„Gay Pride” 2017 la Bucureşti: O ploaie homofobă strică planurile activiştilor anti-referendum

Sâmbătă, 20 mai 2017, vremea a stricat planurile pentru parada homosexualilor la Bucureşti, intitulată „marșul diversității”. O furtună s-a stârnit din senin, care a fost imediat urmată de o ploaie puternică ce a scăldat cele câteva zeci de manifestanţi.

Ulterior, deoarece programul trebuia respectat, discursurile au fost scurtate. Printre vorbitori s-au numărat reprezentanţi ai ambasadelor străine, o reprezentantă din Partidul Verzilor (de extremă stângă) din landul german Baaden-Wurtenberg şi lect. univ. Oana Băluţă, activistă feministă şi susţinătoare a platformei politice DEMOS (Claudiu Crăciun, de la platforma DEMOS, a participat şi el). Evenimentului i s-a alăturat compania Google, care şi-a pus logo-ul pe platforma mobilă de pe care s-au susţinut discursurile.

Oana Băluţă a susţinut că inamicul numărul unu al democraţiei în România este Coaliţia pentru Familie, al cărei demers de protejare a familiei naturale în Constituţie ar reprezenta o limitare a drepturilor altora. Profesorul universitar a mai susţinut şi că, după limitarea drepturilor homosexualilor, vor fi vizate (tot de Coaliţie, se subînţelege) şi alte grupuri, fără însă a preciza clar la care anume se referă.

Activistul pro-homosexualitate Vlad Viski a fost nevoit să le explice jurnaliştilor de ce Patriarhul României este un alt „inamic” al drepturilor omului şi ce înseamnă pancarta cu inscripţia:

Daniele, nu uita, va veni şi vremea ta.

Av. Ana-Corina Săcrieru: A trata subiectul ca „redefinirea familiei” în condițiile în care NU familia, ci căsătoria face obiectul proiectului de lege care va sta la baza referendumului, reprezintă un act prin care se urmărește exclusiv manipularea conștiinței cetățenilor

Este adevărat că românii au voluptatea interpretărilor juridice. Ultimii ani ne-au lăsat să credem că nu există familie fără Constituție în casă și fără propriul mod susținut de a interpreta diversele ei dispoziții, funcție de momentul fierbinte al zilei.

Recenta adoptare în Camera Deputaților a proiectului de Lege privind modificarea art. 48 alin. 1 din Constituție în sensul copierii în actul constituțional a definiției căsătoriei deja existente de câțiva ani în Codul civil, a provocat o nouă dezbatere juridică pe tema obiectului acestei revizuiri.

Însă, dacă urmările manipulării termenilor nu ar fi dramatice în conștiința românilor, s-ar putea desigur spune că este doar o altă dezbatere spumoasă, un nou prilej de nesfârșite interpretări juridice la care toată lumea se pricepe. Situația este însă tristă cu atât mai mult cu cât, inclusiv în mediul juridic, regăsim urmele acestei manipulări mediatice.

În ce constă manipularea? Nu definiția familiei face obiectul acestei revizuiri, ci căsătoria. Potrivit art. 48 alin. 1 din Constituția în vigoare azi, căsătoria este definită prin folosirea terminologiei care trimite la consimțământul liber „între soți” iar potrivit disp. art. 259 alin. 1 Cod Civil, terminologia folosită raportat la căsătorie ca uniune liber consimțită ce stă la baza familiei este aceea de „între un bărbat și o femeie”.

În aceste condiții, fiind vorba despre o chestiune aproape tehnică de translatare a definiției căsătoriei din Codul Civil în Constituție, inițiativa privind această modificare a primit inclusiv avizul constituțional dat de către Curtea Constituțională prin Decizia 580/20.07.2016. În considerentele acestei Decizii – obligatorii de altfel potrivit Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995 – „prin înlocuirea sintagmei între soți cu un bărbat și o femeie, se realizează doar o precizare în sensul stabilirii exprese a faptului că aceasta se încheie între parteneri de sex biologic diferit, aceasta fiind, de altfel, chiar semnificația originară a textului”. Și continuă Curtea Constituțională – îndrăznim să spunem uimiți – aproape inutil pentru aceia care se indignează față de recenta adoptare în Camera Deputaților fără să fi citit în prealabil această decizie a Curții Constituționale prin care a fost avizată propunerea legislativă ce face obiectul acestei inițiative cetățenești în anul 1991, când Constituția a fost adoptată, căsătoria era privită în România în accepțiunea sa tradițională de uniune între un bărbat și o femeie”.

Unde, în obiectul revizuirii ori în considerentele Deciziei Curții Constituționale care avizează acest obiect, regăsește cineva sintagma de redefinire a familiei?

Și atunci ne întrebăm unde, în obiectul revizuirii ori în considerentele Deciziei Curții Constituționale care avizează acest obiect, regăsește cineva sintagma de redefinire a familiei? O elementară rigoare de logică juridică exclude aprioric recursul la noțiunea de familie doar pentru că art. 48 alin.1 începe cu acest termen.

Aceasta pentru că obiectul proiectului de Lege nu este definirea familiei ci definirea constituțională a căsătoriei nici măcar în sensul unei redefiniri a ei, ci la modul cel mai simplist, de copiere a unei definiții existente  deja de doi ani în Codul Civil al României.

Nu este nevoie să fii jurist să observi că teza finală a art. 48 alin 1 din Constituție, respectiv aceea care trimite la familie ca raport juridic izvorât din calitatea de părinte, nu face obiectul revizuirii. La fel cum nu fac obiectul acestei revizuiri nici dispozițiile art. 48 alin. 3 din Constituție, respectiv acelea care consacră drepturile tuturor copiilor – indiferent dacă sunt crescuți de un singur părinte, de doi părinți necăsătoriți sau de orice altă rude având astfel de drepturi – ca fiind egale cu cele dintr-o familie compusă din mamă și tată și în egală măsurăocrotite. În mod similar și tot în interesul copiilor este consacrată legislativ și ocrotirea părintelui singular care crește și îngrijește copii.

Mai mult decât atât, dacă lecturăm doctrina la nivelul ei de bază, respectiv acela de comentarii la noul Cod Civil, în speță Noul Cod Civil comentat, constatăm că orice dezbatere juridică este aproape jenantă față de precizarea expresă că în România „caraterul heterosexual al căsătoriei este de ordine publică”.

De aceea afirmăm că a trata subiectul zilei sub denumirea redefinirea familiei în condițiile în care nu familia face obiectul proiectului de lege care va sta la baza referendumului, reprezintă un act prin care se urmărește exclusiv manipularea conștiinței cetățenilor.

Este însă a noastră, a profesioniștilor în drept, obligația să respectăm acuratețea normelor juridice, a interpretărilor constituționale dispuse prin Decizia 580/2016 a Curții Constituționale, a interpretărilor fundamentale de natură doctrinară dar și a practicii CEDO care a prevăzut în mod constant diferențele de nuanță dintre familie și căsătorie precum și faptul că reglementarea căsătoriei, la nivel național, trebuie, pe de o parte, să urmeze tradițiile, obiceiurile și civilizația celui stat (în fond, exact considerentul de interpretare dat de Curtea Constituțională atunci când analizează sintagma între soți edictată în 1991), iar pe de altă parte, să aparțină domeniul intern de reglementare în baza suveranității, a marjei de apreciere a statelor și a competenței naționale.

În încheiere, pentru a rămâne în același registru constituțional, propunem drept soluție de stingere a nesfârșitelor dezbateri – inutile raportat la caracterul simplist al copierii unei definiții – recursul la solidaritatea statuată de dispozițiile art. 4 din Constituție. În fond, pentru limpezirea juridică și socială a acestei chestiuni, tocmai solidaritatea prezenței la Referendum – expresie directă a suveranității poporului – va revela caracterul esențial al ocrotirii instituției căsătoriei în România.

Părintele Visarion Alexa, preot paroh al bisericii cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh, Sfântul Nicolae – Militari”, se întreabă, într-o postare pe Facebook, de ce homosexualii vor o familie, „piratând”, în acest fel, o idee care s-a născut în Biblie.

«De ce vor homosexualii o “FAMILIE”?! Nu înțeleg, de ce vor să pirateze o idee care s-a născut în biblie? „Și a făcut Dumnezeu pe om după CHIPUL Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut BĂRBAT și FEMEIE. Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: “Creșteți și vă ÎNMULȚIȚI…” (Geneza, 27-28).

Știți că unii piratau casetofoane, pe vremuri, sub nume asemănătoare… Sannyo, Sanny… etc. De ce să strici un concept atât de COMPLEX și VECHI, “FAMILIA” ?!?!

Domnilor, Doamnelor, de felurite orientări sexuale… ce spuneți să definiți altfel dorința Dumneavoastră… să-i spuneți: “FoMELIE”, “FuMELIE”, “FiMELIE”… etc. … folosiți imaginația!
Nu are rost să descompunem ceva ce funcționează de mii de ani. Chiar Dvs. sunteți rodul unei FAMILII!!!

Deci ce spuneti de un joc de cuvinte creativ și propuneți legiuitorului conceptul?!?

Mă simt nevoit să mai adaug: nu îi disprețuiesc pe homosexuali. Mulți sunt oameni faini… cu nimic mai prejos decât confrații hetero…», a scris părintele Visarion Alexa.

  • Iulian Capsali:

„Elite progresiste” contra „fanatici religioși”

Care este firul roșu care îi leagă pe Viorel Cataramă, Mihaela Miroiu și Oana Pellea?

Politicianul Cataramă are în dulap scheletul unuia dintre marile scandaluri financiare din anii ’90 și suspiciunea că ar fi fost membru al serviciilor înainte de căderea regimului Ceaușescu. Prăbușirea SAFI a păgubit peste o sută de mii de investitori mici. După o îndelungată retragere din politică, Viorel Cataramă a devenit brusc ultima găselniță a Sistemului, care l-a scos din pălărie ca pe un iepure proaspăt, fiind candidatul surpriză la președinția PNL. Ca o paranteză, programul cataramist se evidențiază prin privatizarea Învățământului și a Sănătății. Adică de la sloganul liberal al Brătienilor – ‘„Prin noi înșine” -, la programul neoliberal-darwinist al noilor “elite” globaliste – „Scapă cine poate”.

Profesoara universitară Miroiu este exponențială pentru toată pletora de ideologi progresiști ce îndoctrinează masiv studenții de la facultățile politico-umaniste din România, clanul Miroiu fiind unul de referință pentru noua orientare ideologică a învățământului de stat.

Oana Pellea este o cunoscută actriță (având șansa unui tată celebru), devenită și activistă civic. Aceasta s-a făcut remarcată în ultima vreme ca o voce gravă a secularismului în România. De altfel a și apărut, alături de alte câteva figuri anticlericale, în clipul formației „Taxi” – cel în care se combătea, printr-o smerenie insidioasă, construirea Catedralei Patriarhale.

Legatura: toți trei instrumentalizează Sfânta Scriptură, găsind în diverse versete din Evanghelii baza pe care își fundamentează ideologia Corectitudinii Politice în general, homosexualistă (LGBT) în acest caz.

„În Biblie spune că Dumnezeu a făcut pe om și i-a dat anumite calități” ne spune Viorel Cataramă, care declară semidoct că homosexualitatea are acoperire scripturistică (fiind o „calitate”). Și continuă: „Dacă voi fi ales, PNL va fi de acord cu căsătoriile homosexuale și va fi de acord cu adopțiile de către aceste familii a copiilor. Fac această declarație în baza moralei creștine (sic!)” La ordin, rectul devine un organ genital „binecuvântat” de Sistem, bun de folosit în campanii politice. Iar prin vocea lui V.Catarama, PNL devine un partid de avangardă, cerând ceva ce nici activiștii Soros nu îndrăznesc să o facă încă: adopțiile de copii pentru cuplurile homosexuale.

Familia tradițională? „Iisus nu spune nimic pe această anume temă”, clamează ritualic prim-ideoloaga feministă a României Miroiu, soția lui Adrian Miroiu, cenzorul de partid al revistelor bisericești în perioada Ceaușescu, coleg cu soția la SNSPA. Dumneaei nu face decât să ducă pe un alt plan lupta împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, prin sofisme învățate, probabil, în școala de cadre a lui Soros din Budapesta (Central European University).

Oana Pellea face direct un construct pur New Age, declarând senin că ea crede nu neapărat în Dumnezeul cel Viu, ce este Calea, Adevărul și Viața, ci „într-o energie care poate să fie numită oricum: Dumnezeu, Mahommed, Iisus, Buddha”. Actrița a precizat că susține căsătoriile între persoanele de același sex și adopția copiilor de către cuplurile gay. Domnișoara Pellea luptă în avangarda civilizației. Noi, ceilalți, creștinii, care credem că o căsătorie nu poate fi realizată decât între un bărbat și o femeie, iar copiii trebuie crescuți (ideal) de o mamă și un tată, aruncăm România „cu 50 de ani în spate” – așa cum ne admonestează ofuscata actriță și activistă.

Această ridicolă salată spiritualistă asezonată cu siropuri dulcege, din care se înfruptă personalitățile în cauză, transformând pe Iisus din Domn al Slavei, într-un guru zemos, care protejează și promovează păcatele lumii, un „dumnezeu” al relativismului suficient, bază a unui „creștinism” obnubilat de mode, călduț, eviscerat de mistică și în care exemplul jertfei, al Crucii, este complet marginalizat, sintetizează de fapt crezul religios al mahalalei burgheze de la noi. Care nu poate trece de spiritualitatea kitsch a energiilor impersonale, pendulând între zodiacul din revistele glossy și cărțile lui Osho.

Toată această explozie de contestare a Familiei, unul dintre ultimele bastioane – alături de Biserică – în calea topirii societății într-un creuzet globalizant, inert, visat de elitele corporatocrate (care sprijină masiv financiar această nouă revoluție culturală), nu ar fi existat dacă cei peste 3 milioane de cetățeni nu ar fi semnat pentru Referendum. Este o ultimă centură de siguranță care poate să asigure spațiul de normalitate dat de acest cadru firesc în care copilul învață gramatica socială, în care își formează personalitatea pentru tot parcursul vieții.

Agresiva contestare a firescului, fără precedent la noi, nu demonstrează decât că poporul a avut instincte bune atunci când a hotărât că Familia trebuie securizată în fața valului ideologic sexo-marxist, partea culturală a Noii Ordini Mondiale.

Cei trei reprezintă simbioza dintre politică, educație și cultură, cu ideologia Corectitudinii Politice. Cât timp încă mai există mijloace constituționale (iar un referendum reprezinta chiar chintesența democrației) pentru stoparea experimentelor sociale utopice, acestea trebuie folosite, chiar dacă sunt semnalate parșiv de către activiștii globaliști, ca instrumente de „reprimare a iubirii”. Esența ideologiei LGBT fiind una totalitară, tot ceea ce-i incomodează pe acești revoluționari este exprimarea democratică, pe care ar suprima-o imediat, dacă ar avea putința.

Diversiunile promovate de Lucian Mîndruță și restul activiștilor globaliști din presă, de tipul „tema Coaliției pentru Familie e una care aparține propagandei ruse”, sunt deja poncifuri răsuflate, lozinci folosite în toate luptele duse împotriva barajului opus de apărătorii ordinii naturale, inclusiv în SUA, împotriva acestui asalt morbid dat de ideologii revoluționari asupra societății.

Ca o concluzie, noua modă preluată din Vest, aceea de a justifica amoralitatea folosind Evanghelia, este ultima fiță în materie ideologică de la noi. Dar este atât de insolentă, grotescă și extravagantă, încât probabil că și dracu’ își ia notițe de la acești nelegiuiți.

Martorii lui Soros fumează

Pentru activistul civic neomarxist Claudiu Crăciun – care are trasată sarcina să construiască o platforma politică (Demos, îi zice), în caz că proiectul USR eşuează, şi care da un interviu la Adevărul (fosta Scânteia) în timpul paradei homosexuale de azi – suntem martorii unui complot străin. Ultraconservatorii creştini americani şi Rusia (luaţi aminte, fraierilor de la ILD), şi-au “unit mâinile în România şi avansează o agendă care nu are legătură cu interesele marii majorităţi a cetăţenilor. Dacă ne uităm la sondaje, vedem că cei care neapărat vor să definească Familia în Constituţie sunt în jur de 2-3%”

Băbăieţi, ce vă da Soros să fumaţi? Aţi inversat procentele, şi asta o să se vadă la referendum. Nu vă mai proiectaţi dorinţele voastre şi le confundaţi cu realitatea, care e pe dos (sic!) decât o vedeţi voi (bine, asta mi se pare absolut normal). Poate 2% susţin “familia” homosexuală, să fim serioşi. Suntem un popor normal, zic. Chiar dacă Klemm, sluga lui Soros, încă mai speră să ne pervertească acum, pe final de mandat.

Minţiţi ca o gazeta bolşevică şi pervertiţi realitatea, ciugulitori mici şi lacomi 🙂

Liftele plantate la ambasada (LGBT, până azi) de către globalişti, i-au enervat deja pe republicanii din Senat şi Congres.

E stupid să transformi o ambasada într-o oficină de propagandă sexo-marxistă într-o ţară majoritar ortodoxă.

Nu înţeleg de ce mai este ţinut acest personaj care a dezonorat nobila misiune de Ambasador şi a avut grijă ca să ducă spre podea enorma simpatie de care se bucura SUA în rândul românilor. Poza lui cu extremiştii maghiari, ţinând un aşa zis steag al “ţinutului secuiesc” (inexistent în istorie), nu va fi uitata prea curând.

Trimiteţi-l acasă pe vidanjor!

  • Cultura Vietii/

Paul Elmann: Să nu ne uităm ușor trecutul

„Legislația internațională în domeniul drepturilor omului pornește de la premisa că toți indivizii trebuie să se bucure de aceleași drepturi și libertăți, așa cum prevede Declarația Universală a Drepturilor Omului. Tocmai respectul pentru aceste valori fundamentale obligă guvernele să-și protejeze cetățenii împotriva violenței și discriminării și să se asigure că toți se bucură de șanse egale. Unele persoane se confruntă în continuare cu acte de discriminare, direct sau indirect, din cauza orientării și identității lor sexuale. Guvernele noastre încearcă să combată astfel de acte prin promovarea drepturilor omului” – citat din declarația semnata de o serie de ambasadori pe 17 mai 2017

Ideea care stă in spatele comunismului nu e deloc rea, în sine. Atât Marx cât și Lenin au militat pentru promovarea drepturilor omului (așa cum ei le-au înțeles), pentru plăți egale, egalitate între clase și egalitate între sexe. Totuși, istoria ne învață că putem să călcăm pe o pantă alunecoasă iar atunci când astfel de ideologii noi sunt duse la extremă, se poate ajunge, inter alia, la suprimarea libertății de expresie, la privarea de libertate și la omogenizarea artificială a opiniei publice. Toate acestea Romania le-a trăit în trecutul său relativ recent. Reducerea la tăcere a națiunii prin diverse inginerii sociale în scopul de a reforma opinia individului despre cultură, religie, economie sau politică atentează la însăși viața democrației.

Într-adevăr, un stat de drept este chemat a se asigura că toți cetățenii săi se bucură de șanse egale în drepturi. Astfel, fiecare persoană trebuie să aibe o șansă egală la dreptul la liberate, la viață, la liberă exprimare ș.a.m.d. Apoi, fiecare persoană are o șansă egală la dreptul de a primi educație pentru ca mai apoi să se integreze în societate, să își găsească un loc de muncă și să beneficieze de o remunerație echitabilă. Cu toate că șansa există pentru toți, sunt situații când unii totuși refuză spre exemplu să învețe pe băncile școlii, să se angajeze sau să se integreze în societate.

În acest spirit al egalității, dreptul la căsătorie este deschis tuturor. Dincolo de latura subiectivă și personală a dragostei și a respectului reciproc, căsătoria are și o latură obiectivă, ca celulă fundamentală a societății în care se nasc drepturi și obligatii, în care se nasc noi subiecți de drept (copiii) și prin care, finalmente, se asigură perpetuarea și bunăstarea națiunii. Încă din 1948 găsim în Declarația Universală a Drepturilor Omului că „familia constituie elementul natural și fundamental al societății și are dreptul la ocrotire din partea societății și a statului”[1]. Așadar, căsătoria este deschisa tuturor, însă specificul ei implică elementul natural al uniunii dintre bărbat și femeie.

Considerăm astfel că este vădit greșit ca într-o situație în care se dorește menținerea căsătoriei naturale să insinuăm o discriminare. Dacă fondurile europene sunt deschise tuturor care întrunesc condițiile de eligibilitate, se poate spune despre un agricultor care nu se califică pentru acestea că este discriminat? Sau este discriminare atunci cand unui orb i se refuză angajarea ca pilot de avion? Mai mult, nici Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) nu a catalogat niciodată ca discriminatorie nerecunoașterea căsătoriilor unisex. Nici demersurile Poloniei, Slovaciei, Croației etc de a limita prin lege sau constituție căsătoriile la uniunea dintre un bărbat și o femeie nu au fost niciodată condamnate ca discriminatorii în baza unei decizii CEDO.

Pe de altă parte, alimentarea agricultorului neeligibil cât și orbului cu idei cum că ar fi „victime” ale unui sistem nu este decât o încercare de dezbinare a societății, de ambele părți. Nici agricultorul fără fonduri și nici orbul refuzat nu sunt victime ale unui sistem, ci fac parte dintr-o societate care trebuie să continue să le ocrotească drepturile.

Este totuși interesant că semnatarii au ales să citeze din Declarația Universală a Drepturilor Omului în contextul în care, în 1948, DUDO nici măcar nu pomenește de discriminarea în raport cu orientarea sexuală. Pomenește, în schimb, de discriminare în funcție de religie, rasă, orientare politică etc (art. 2). Totuși, este bine de menționat că sub legea română discriminarea în funcție de orientarea sexuală este deja interzisă de 17 ani. Astfel, persoanele îndreptățite se pot adresa în mod liber autorităților competente.

Ceea ce prevede însă Declarația Universală a Drepturilor Omului este: „Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul și femeia, fără nici o restricție în ce privește rasa, naționalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie. ”

Le datoram romanilor mult din noțiunile de drept și democrație pe baza cărora, încă, societățile dezvoltate de astăzi funcționează. Relațiile homosexuale erau întâlnite și în Roma antică; cu toate acestea, o căsătorie „gay” ar fi fost absurdă nu numai din punctul de vedere al dreptul roman, dar și în contextul unei națiuni atât de evoluată și puternică. Locul omului în societate începea cu rolul său în familie, de unde și conceptul de paterfamilias. Bărbații care totuși întrețineau și relații homosexuale în case de toleranță nu confundau însă aceasta cu rolul lor fundamental în societate: de a întemeia o familie și de a procreea.

Să nu ne uităm ușor trecutul.

[1] Articolul 16 DUDO,  http://www.echr.coe.int/pages/home.aspx?p=basictexts/convention

Un „drept la copii”, indiferent cu ce preț – chiar cu acela al încălcării drepturilor copilului

Așa cum am mai relatat, în fața Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) se află pendinte o cauză (R.F. c. Germaniei) a cărei miză este alterarea reglementărilor privind filiația, pentru a servi două persoane de același sex care „au copii”. O altă cauză, de asemenea pendinte, oferă o nouă ocazie de a se folosi pretinse argumente anti-discriminare spre avansul unei agende sinistre anti-familie, manifestă, de data aceasta, sub forma ipocritului „drept de a avea copii” – inclusiv pentru aceia care, din motive ce țin de construcția biologică a cuplului, nu pot avea unul.

Este vorba despre Charron și Merle-Montet c. Franța (nr. 22612/15), în care două lesbiene, care sunt „căsătorite” în Franța sub legea Taubira, se plâng Curții că legislația actuală nu le permite să devină „părinți” prin procreație asistată medical cu sperma unui donator anonim. Petentele arată că legislația franceză, care restricționează asistarea medicală a procreației la cuplurile heterosexuale infertile cu condiția ca gameții să fie ai cuplului și nu de la terți, le „discriminează pe criteriul orientării sexuale” și le „încalcă dreptul la viață privată și de familie”.

Evident, legea este restrictivă întrucât urmărește protejarea interesului copilului de a crește cu părinții săi și nu de a fi transformat în obiectul unei mizerabile tranzacții. În plus, un „drept la a avea copii”, așa cum am mai arătat, nu există, din perspectiva dreptului internațional; există doar dreptul copilului la o familie.

Dar nimic nu contează în fața marșului triumfal al „activiștilor” în care putem detecta zorii noii lumi descrise de Orwell și Huxley: lumea în care legile naturii sunt rescrise de guvern.

Femeile cer, așadar, să fie tratate „la egalitate” de lege, deși în mod evident NU pot fi într-o situație egală unui cuplu heterosexual, infertilitatea lor nefiind o anomalie patologică, ci o stare permanentă, proprie naturii cuplului.

Cauza este tipică pentru litigiile strategice în fața cărora CEDO s-a prostituat în ultimii ani: deși pretinde că luptă contra discriminării, adevăratul scop este să fabrice un „drept la copii” pe care să îl pună la dispoziția celor care au bani să plătească acest serviciu.

Decretarea acestui drept ar transforma actul sacru al procreației, și așa terfelit îndeajuns, într-o nenorocită de tranzacție comercială, spre deliciul antreprenorilor din clinicile de inseminare artificială, din care Petra De Sutter a fost un exemplu prezentat chiar la noi pe blog. Similar, „dreptul la copii” ar necesita furnizarea regulată de gameți și de servicii gestaționale, pentru care se vor crea reglementări speciale. Din păcate însă, CEDO refuză de rutină să aibă de-a face cu consecințele deciziilor sale, lăsate pe seama statelor prin grația magistraților care reduc totul, simplist și elastic – deci acoperitor în ochii presei și ai intelectualității progresiste – la „anti-discriminare” și „protecția intimității”.

Trebuie reținut și că CEDO ia cele mai radicale decizii atunci când prezumă că ele vor fi întâmpinate bine de guverne: acest lucru a fost admis chiar de către fostul președinte ale CEDO, Dean Spielmann, cu ocazia deschiderii anului judiciar 2015. Cu alte cuvinte, atunci când Curtea are rațiuni să creadă că Statele sunt favorabile unei decizii revoluționare, nu contează cât de rău fundamentată și extremistă, va emite o astfel de decizie. Prin contrast, judecata va fi una mult mai precaută dacă la putere se află un guvern mai conservator.

La momentul respectiv, Spielmann s-a referit la decizia foarte controversată din cauza Labassée și Menesson c. Franța, care a deschis pentru francezi posibilitatea achiziționării de servicii de surogație în străinătate, pentru ca apoi să le fie recunoscută paternitatea în Franța. Asta s-a întâmplat când guvernul președintelui François Hollande plănuia legiferarea abominabilei practici a surogației (lucru care nu s-a mai întâmplat). Nicio surpriză deci că guvernul francez nu a făcut vreun efort să apere legea și nici nu a apelat la Marea Cameră decizia de primă instanță a CEDO…

Acesta, dragi cititori, este adevărul trist din spatele unei bune părți a jurisprudenței CEDO de azi: împreună cu guvernele complice, Curtea înscenează proceduri judiciare care promovează cauze aflate, în mod evident, în contradicție cu drepturile autentice ale omului, cu demnitatea umană și chiar și cu decența și bunul simț. Cât despre cauza la care am făcut referire azi, ne așteptăm ca noul președinte al Franței, Emmanuel Macron, să fie actor în această mascaradă, dat fiind că în timpul campaniei sale a avocațiat în mod deschis pentru legalizarea surogației materne.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
18 mai 2017

PARADA ANORMALITATII DE LA BUCURESTI

Mai si iunie e sezonul paradelor homosexuale in Europa, America, si alte tari ale lumii. Din nou, strazile marilor orase din lume vor fi inundate de homosexuali si prietenii lor, presa va fi de parte lor, propaganda homosexuala va fi la inaltime, media va exagera numarul participantilor, ni se va spune ca homosexualii sunt victime ale discriminarii, si ca discriminarea si violenta impotriva homosexualilor sunt actiuni zilnice perpetuate de restul lumii.

Grupuri de oameni  imbracati in culori stridente vor scanda si cere “casatorii” intre persoane de acelasi sex, dreptul homosexualilor de a adopta copii, de a dona sange, de a fi reprezentati in Parlament, in ierarhiile bisericesti, de a li se recunoaste “contributia” la societate, ori de a discrimina importiva celor care nu sunt de acord cu ei. Vor fi imbracati mai mult sau mai putin decent. Vor fi vulgari, mai mult sau mai putin. Vor fi obsceni, mai mult sau mai putin. Se vor saruta in strada. Vor tipa. Prin toate acestea, vor cauta sa transmita un mesaj al confidentei, veseliei si fericirii. Dar unul care insala, asa cum de fapt face intreaga masinarie propagandistica a homosexualilor.

Romania nu va face exceptie acestui ritual anual. Pe 20 mai e programat marsul homosexualitatii in Romania si media romana, ca de obicei, va promova marsul, va lamenta “discriminarea” impotriva homosexualilor, va arata fata “umana” a homosexualitatii, va promova agenda homosexualilor. Ne va acuza de homofobie, de ura fata de homosexuali,  de ingustime de minte. Toate acestea, adica si parada si propaganda mediatica, pe banii Uniunii Europene, a unei Uniuni Europene pe moarte, care traieste, in prezent, de pe banii viitorilor ei copii si nepoti. Daca va mai avea copii ori nepoti. Caci avortul si homosexualitatea nu produc. Doar distrug. In acest context al “celebrarii” anormalitatii homosexuale, media romana va ignora cea mai trista realitate a vietii homosexualilor – sufletele lor goale.

Parada homosexualitatii de la Bucuresti a devenit un ritual anual. Asa cum de fapt a devenit si comentariul nostru anual care cauta sa atraga atentia, pe baza multor studii care parvin de-a lungul anului, asupra a trei aspecte nefaste ale homosexualitatii, a persoanelor care se identifica ca homosexuali, si a relatiilor dintre ei: infectii si boli, depresie si violenta domestica. Privind fiecare din aceste trei (3) subiecte vom prezenta citeva studii si carti recente care confirma ce afirmam. Infectii Anul trecut, The Center for Social Research in Health din Sydney, Australia, a publicat un studiu intitulat Gay Community Periodic Survey: Melbourne 2016 (“Raportul periodic al comunitatii homosexuale: Melbourne 2016”). [Studiul il aflati aici: https://csrh.arts.unsw.edu.au/media/CSRHFile/GCPS_Melbourne_2016.pdf] Concluziile lui reflecta raspunsurile a 2.886 de barbati homosexuali din Melbourne la un chestionar intocmit de sociologi si asistenti sociali. Scopul lui a fost sa determine practicile sexuale ale homosexualilor din Melbourne, folosirea drogurilor si incidenta infectiilor cu boli venerice, in special SIDA. Sondajul de opinie a fost efectuat intre 2012 si 2016. Datele obtinute alarmeaza.

Conform lor, 95% dintre respondenti erau tratati pentru infectie cu SIDA. Majoritatea acestor barbati sunt de origine anglo-saxona, bine educati, cu locuri de munca bune. 91% dintre ei s-au identificat ca fiind homosexuali si 5% bisexuali. 72% dintre ei au fost nascuti in Australia. Doar 30% dintre respondenti au declarat ca au un singur partener sexual (adica ca sunt monogami), 23% ca isi schimba partenerii sexuali ocazional, si 31% ca intretin relatii sexuale cu mai multi parteneri simultan. Homosexualii marturisesc ca isi gasesc partenerii prin internet, baruri homosexuale, calatorii in strainatate, saune, ori prin text telefonic. Consumul de droguri e si el un aspect major al stilului de viata homosexual. Conform statisticilor, 32% dintre cei 2.886 de respondenti au declarat ca folosesc marijuana, 21% ecstasy, 20% viagra, 18% cocaina, 11% amfetamine, si 10% metamfetamine de cristal. Consumul de droguri e mai mare la barbatii infectati cu SIDA.

Consumul excesiv de alcool a fost un alt aspect al studiului, 36% dintre respondenti dezvaluind ca beau alcool de cel putin 4 ori pe saptamina. Situatia e la fel de serioasa si precara si in Statele Unite unde, pe 25 aprilie, Center for Disease Control (Centrul pentru controlul bolilor) din SUA a emis raportul pe 2016. [Raportul il aflati aici: https://www.cdc.gov/hiv/group/msm/index.html]

Populatia ne-heterosexuala masculina a SUA e pusa la 2% din populatie, dar ei constituie 55% din toate persoanele infectate cu SIDA in Statele Unite. Procentul persoanelor infectate creste cam cu 1% in fiecare an, Raportul CDC afirmind ca, daca tendintele actuale persista, 1 din 6 barbati homosexuali americani vor fi infectati cu SIDA pe parcursul vietii lor, adica 17%. La barbatii de culoare sansa de infectie cu SIDA va fi de 50%, iar la barbatii de origine hispana de 25%. Cea mai redusa rata a infectiilor e la barbatii albi, cu un procent de 9%. 83% din numarul total de persoane nou infectate cu SIDA anual in SUA sunt barbati homosexuali. Procentul e mai ridicat la tinerii intre 13 si 24 de ani, 92% din noile infectii cu SIDA fiind adolescenti si tineri din aceasta categorie de varsta. Tragedia asta nu poate fi exagerata – e o mare pierdere sa fii infectat cu SIDA la o varsta atit de tinara, moartea prematura fiind aproape garantata pentru fiecare dintre ei. In total, aproape 700.000 de barbati sunt infectati cu SIDA in Statele Unite. In plus, Raportul CDC mentioneaza ca in jur de 15% dintre homosexualii infectati cu SIDA nu stiu efectiv ca sunt infectati.

Violenta  

Adam M. Messinger e autorul recentei carti LGBTQ Intimate Partner Violence – Lessons for Policy, Practice and Research (“Violenta domestica la persoanele LGBTQ”) Cartea pare a fi prima de acest gen, cel putin evaluata dupa anvergura ei. Messinger zice ca a studiat mii de baze de date, articole din reviste de specialitate si interviuri si a formulat citeva impresii majore privind violenta domestica la cuplurile homosexuale. Cartea lui cauta, in cuvintele autorului, sa spulbere citeva mituri privind viata cuplurilor homosexuale. Discutam trei dintre ele.  Primul mit e ca violenta intre homosexuali e rara. Messinger dezagreaza. Homosexualii se pling mai putin de violenta in viata de cuplu decit heterosexualii pentru ca vor sa puna o fatada a fericirii si implinirii personale in relatiile lor cu societatea civila. Mitul ca violenta la homoexauli e rara a fost spulberat de studiile de specialitate, adauga Messinger. (“The myth that LGBTQ IPV is rare has been largely debunked by reaserch.”) (Pagina 5) Intre homosexuali, adauga Messinger, riscul violentei “is quite high”, adica “ridicat”. Studiile de specialitate reflecta ca “minoritatile sexuale si cei care traiesc in relatii homosexuale beneficiaza de un risc mai ridicat de a suferi violenta domestica ori abuz sexual ori psihic” in comparatie cu persoanele heterosexuale ori persoanele care traiesc cu persoane de sex opus. Messinger mentioneaza, bazat pe studii facute in America, ca o treime din barbatii homosexuali sunt abuzati fizic de partenerii lor, si 50% dintre femeile lesbiene de partenerele lor. Violenta intre homosexuali are de a face si cu modul specific prin care ei se raporteaza unii altora. De exemplu, barbatii mai masculini abuzeaza sexual si fizic barbatii feminini, iar lesbienele masculine pe femeile mai feminine. Barbatii feminizati, in special cei transgender, sunt priviti cu dispret de catre partenerii lor.Al doilea mit discutat in cartea lui Messinger e ca violenta domestica la homosexuali e mai putin severa. (Pagina 8) Studiile lui Messinger spulbera si acest mit. Messinger dovedeste ca “this stereotype of LGBTQ IPV being less severe has indeed been proven by research to be a myth rather than reality” (“acest stereotip ca violenta la persoanele LGBTQ e mai putin severa a fost dovedit ca fiind un mit nu o realitate”) (Pagina 9) Violenta si metodele violente intre homosexuali sunt mai vatamatoare si mai diverse decit la cuplurile heterosexuale. Simptomele violentei si consecintele lor sunt si ele mai grave. Santajul, dispretul, violenta fizica se manifesta mai des la homosexuali decit la heterosexuali. Un studiu canadian din 2013, mentionat de Messinger, arata ca homosexualii sunt expusi violentei fizice domestice de doua ori mai mult ca persoanele heterosexuale, au o sansa de 50% mai mare sa fie abuzati de alti homosexuali in public decit persoanele heterosexuale, iar persoanele transgender au o sansa de 4 ori mai mare sa fie abuzati verbal de partenerii lor decit persoanele heterosexuale. Studiile discutate in cartea lui Messinger sunt bine documentate pentru ca acestea, la rindul lor, sunt bazate pe date obtinue de la politie si autoritati. Iar o multime din aceste detalii privind viata de “familie” a homosexualilor parvin din procesele de divort ale homosexualilor “casatoriti” in tarile occidentale care au legalizat casatoriile unisex.

Al treilea mit pe care il discuta Messinger e ca societate ar fi responsabila pentru violenta homosexualilor. Messinger simpatizeaza cu homosexualii, dar dovedeste integritate intelectuala lasind studiile sa vorbeasca de la sine. Agreeaza, pina la un punct, ca stigmatizarea homosexualilor ar putea fi responsabila pentru violenta domestica a homosexualilor. Dar pe linga asta, zice el, violenta domestica la homosexuali e o problema sociala care are cauze unice, o dinamica proprie, si consecinte proprii. Important, cartea lui Messinger conchide deasemenea ca homofobia si transfobia sunt factori irelevanti privind cauzele violentei domestice la homosexuali. (“LGBTQ IPV is a social problem that also has unique causes, dynamics, and outcomes. For example, homophobia and transphobia [are] factors largely irrelevant to HC IPV”) (“Violenta domestica la persoanele LGBTQ e o problema sociala care are cauze, un dinamism si consecinte unice. De exemplu, homofobia si transfobia [sunt] factori mai in intregime irelevanti cind e vorba de violenta intre persoanele homosexuale”) (Pagina 11)

Primul capitol al cartii lui Messenger e disponibil online. El descrie punctele majore ale cartii, si, pe linga cele trei (3) mituri discutate de noi, discuta multe altele. Capitolul poate fi citit aici: https://content.ucpress.edu/chapters/12951.intro.pdf

Depresie

Depresia, singuratatea, si izolarea sunt caracteristici dominante la homosexuali. Comentatorii intreaba de ce, avind in vedere ca homosexualilor li s-a permis sa se casatoreasca? Un comentariu recent punea discutia dintr-o perspectiva deosebit de relevanta, cu intrebarea “Gay “marriage” is legal. So why aren’t gays happy”. (“Casatoriile homosexuale sunt legale. De ce atunci homosexualii nu sunt fericiti”?) [Comentariul: https://www.lifesitenews.com/opinion/the-silent-suffering-of-gay-men-an-unspoken-epidemic] Comentariul examineaza mai multe perspective privind viata homosexualilor facute de Michael Hobbs, el insusi homosexual, si alti comentatori pro-homosexuali care scriu pentru influenta publicatie americana online Huffington Post. Conform lor, homosexualii americani sunt tot mai deprimati. “Barbatii homosexuali de orice varsta, scrie Hobbs, se sinucid la un ritm de doua pina la zece ori mai mare ca barbatii heterosexuali.” Si tot el adauga ca vietile homosexualilor nu pot fi descrise atlfel decit ca fiind mizerabile si ruinate. Incidenta bolilor cardiovasculare  la homosexuali e mult mai ridicata ca la barbatii heterosexuali, la fel incidenta cancerului, a alergiilor, a celor care sufera de astma, consumul de droguri, infectii si alte boli. Homosexualii au mai putini prieteni, isi traiesc viata izolati in “gettourile homosexuale” (“gay neighbourhoods”) si sunt mult mai dispretuitori unii fata de altii ca heterosexualii. Un tinar homosexual remarca ca se simte ca “o bucata de carne”. Multi cad in depresie de la o varsta tanara si raman asa. Sunt descurajati, traiesc fara speranta, si se gandesc ca viata nu are niciun rost pentru ei. Comentariul atentioneaza ca situatia precara a sanatatii si izolarea homosexualilor sunt la fel de acute si in tarile care au legalizat casatoriile homosexuale. Date statistice provenite din Suedia ori Olanda indica ca homosexualii sunt de trei ori mai susceptibili ca heterosexualii sa sufere de depresie si au sanse de pina la 10 ori mai mari sa se sinucida decit heterosexualii.

Concluzii

Oamenii de buna credinta intreaba, din perpsectiva acestor date statistice impotriva carora nimeni nu poate argumenta -si care se repeta de la an la an cu fiecare studiu nou- la ce foloseste elevarea homosexualitatii si a stilului de viata homosexual la rang de drepturi ale omului? De ce persoanelor care traiesc astfel de vieti sa li se acorde dreptul sa adopte copii? Pentru ca si copiii sa imbratiseze aceleasi moduri de comportament social si sexual? Ori sa se “casatoreasca”? Consecintele acestor comportamente asupra copiilor sunt deosebit de vatamatoare. Mintea si sufletul copiilor sunt toxificate iar sexualitatea lor deformata. Stilul de viata homosexual nu e natural. Nu e nici normal nici natual pentru fiintele umane sa traiasca in depresie, izolate, abuzind droguri si alcool, traind o viata de violeta domestica de la an la an. Asta nu inseamna ca persoanele ne-homosexuale nu se implica in astfel de comportamente. Dar incidenta acestor comportamente toxice la homosexuali e cu mult mai ridicata, atit de mare, de fapt, incit sociologii si comentatorii se intreaba, de buna credinta, daca nu cumva exista ceva specific vietii homosexualilor si homosexualitatii care cauzeaza aceste manifestari in vietile lor. In alte cuvinte, poate homosexualitatea in sine sa fie cauza comportamentelor lor riscante? Cert e ca de la an la an studiile care tind sa dea raspuns afirmativ acestei ipoteze sunt tot mai numeroase si se va ajunge inevitabil la un punct cind cauzalitatea nu va mai putea fi negata.

Pe 20 mai nu e nimic de celebrat la Bucuresti. Pe 16 si 17 mai Parlamentul European a dedicat doua zile de discutii si programe pentru combaterea “homofobiei, a transfobiei si a bifobiei”. [Detalii: https://agendaeurope.files.wordpress.com/2017/05/idahot_2017.pdf] Programul acesta de indoctrinare e indreptat impotriva oamenilor de buna credinta care inca au curajul sa mentioneze deficientele din viata de cuplu a homosexualilor. E un program gresit. Nu ne amintim ca Parlamentul European sa fi organizat vreodata evenimente ori conferinte speciale care sa atraga atentia asupra lucrurilor discutate de noi azi. Tacerea asta nu le face homosexualilor nicio favoare. Nici noua, si nici intregii societati europene. Ne indoim, de fapt, ca Parlamentul European o va face, deoarece el pare a fi complet izolat de realitate si de noi, cetatentii responsabili ai Uniunii.


Categorii

Homosexualitate, Opinii, analize, Razboiul impotriva Romaniei, Revizuirea constitutiei

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

2 Commentarii la “La MARSUL DIVERSITATII din Bucuresti, Coalitia pentru Familie a fost declarata INAMICUL PUBLIC NUMARUL 1. Alaturi de Patriarhul Daniel/ NOUA STRATEGIE DISCURSIVA A ACTIVISTILOR LGBT/ Manipularea “redefinirii familiei”/ Catre un DREPT LA COPIL al cuplurilor gay

  1. Pingback: Argumentare juridica: proiectul de revizuire al Coalitiei pentru Familie NU REDEFINESTE FAMILIA si NU incalca niciun fel de DREPTURI ALE OMULUI
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare