MANUALELE DIGITALE – UN EXPERIMENT APLICAT COPIIILOR DIN ROMÂNIA? Virgiliu Gheorghe despre efectele negative ale digitalizarii educatiei/ FACEBOOK PERVERTESTE RELATIA DINTRE PARINTI SI COPII. Umilirea parintilor prin expunerea pe internet/ Dependenta de retele sociale

4-02-2015 9 minute Sublinieri

646x404

Asociația Dascălilor Români,Asociația Părinților pentru o Educație Sănătoasă și Asociația Părinților și Profesorilor Ortodocși „Grigorie Palama” au organizat conferința de presă Copilul între Galaxia Gutenberg și tehnologia modernă, susţinută de Virgiliu Gheorghe, doctor în bioetică și biofizician. Utilizarea suportului digital in procesul de invatare sau in lectura recreativa are impact negativ atat asupra reconstructiei mentale a informatiilor, cat si asupra dezvoltarii neuronale si neuro-psihologice a copiilor.

Părăsirea triumfalistă a civilizaţiei Gutemberg în favoarea lumii digitale se va dovedi în următorii câţiva ani a fi unul dintre cele mai mari eşecuri din istoria şcolii moderne româneşti. De fapt, în aceste condiţii vom fi martorii apariţiei nu numai a unei generaţii practic analfabete, ci şi şi a unei generaţii în care problemele de învăţare şi dezabilitățile mentale vor constitui principala chestiune cu care se vor confrunta părinţii, instituţiile din domeniul educaţiei şi sănătăţii din ţara noastră. Cine va răspunde în faţa legii şi a poporului român pentru această măsură abuzivă şi iraţională prin care se încearcă înlocuirea manualelor cu tabletele în România?

Prezent la eveniment, biofizicianul Virgiliu Gheorghe a susţinut că este ocazia potrivită pentru a trage un semnal de alarmă în privinţa deciziei de a introduce manualele pe suport digital în locul manualelor şcolare imprimate pe hârtie.

„Înainte de lansarea efectivă a primele două manuale şcolare din proiectul naţional „Un manual românesc pentru copilul tău”, proiect derulat de Asociația Dascălilor Români și de Asociația Părinților și Profesorilor Ortodocși „Grigorie Palama”, voi spune câteva cuvinte despre această nouă măsură guvernamentală privind soarta şi viitorul învăţământului românesc.

Deşi manualele digitale au fost destul de lăudate în anumite cercuri ale mass-media româneşti, nu ştim dacă numai din ignoranţă sau chiar motivat de anumite interese, nu credem că există până la acest moment o expertiză ştiinţifică sau un studiu pilot pe care să se fundamenteze aceste opinii

Virgiliu Gheorghe a afirmat că studiile demonstrează efectele negative ale introducerii manualelor digitale asupra educaţiei şi a copiilor.

Dimpotrivă, studiile realizate până acum dovedesc că introducerea tehnologiilor digitale, a calculatorului şi a tabletei în educaţia copiilor se va răsfrânge negativ asupra procesului de învăţământ, conducând la o scădere fără precedent a abilităţilor cognitive şi a nivelului şcolar. Aceste afirmaţii sunt susţinute de studiile realizate în ultimele două decenii care au ajuns la următoarele concluzii:

– lectura pe suportul digital este de la 20% până la 30% mai înceată decât pe suport de hârtie şi cu 50% dacă este vorba de lectura online;

– Lectura efectuată pe monitor consumă mai multe resurse mentale decât cea pe hârtie şi totodată face mai dificil procesul de reamintire a textului citit odată ce cititorul termină de parcurs materialul respectiv.

-Lucrul pe computer conduce la un nivel mai înalt de oboseală şi la o senzaţie crescută de stres aferentă respectivei sarcini.

– Citirea de naraţiuni lineare şi texte descriptiv-explicative pe un ecran conduce la o înţelegere mai slabă a textelor lecturate decât citirea aceloraşi texte de pe hârtie 

– Din punctul de vedere al memoriei, citirea de pe ecran reduce capacitatea memoriei de lucru  dar şi memoria de lungă durată, deoarece procesarea informaţiei de pe support digital, cand este implicat multitasking-ul nu se face pe hippocampus, zona din creier care răspunde de procesul de memorare, ci în striatum”.

Biofizicianul se întreabă dacă suntem martorii unui experiment la adresa copiilor din România.

„Toate acestea vor conduce în mod sigur la configurarea unor reţele neuronale care nu vor mai favoriza lectura, pentru că nu vor mai oferi satisfacţia necesară pentru desfăşurarea acestui proces. Este cunoscut faptul că atunci când citirea se desfăşoară mult prea încet, iar lectorul se confruntă cu problema memoriei de scurtă durată, el nu va mai înţelege uşor ceea ce citeşte, ceea ce-l va determina să renunţe la acest proces care-i necesită mai multe resurse cognitive decât este dispus că consume, pentru un lucru care nu-i aduce satisfacţie. Practic, primul efect al introducerii tabletelor va fi anularea completă a dispoziţiei şi capacităţii de a citi a tinerilor din noua generaţie.

În aceste condiţii, sporeşte nu numai  riscul naşterii unei noi generaţii aproape analfabete, ci şi acela de a ne trezi într-o lume în care problemele de învăţare şi atenţie cu hiperactivitate, ca şi alte dizabilităţi mentale vor constitui una dintre marile probleme ale Instituţiilor din domenii ca educaţia şi sănătatea.

Ne-am interesat şi nu am putut afla de existenţa unei comisii formate din experţi la nivelul Ministerului Educaţiei şi învăţământului din ţara noastră care să fi luat în considerare aspectele negative ale educaţiei cu ajutorul tabletei, a mijloacelor digitale, în general. De asemenea, nu cunoaştem să fi existat vreun studiu pilot realizat pe câteva şcoli din ţara noastră pe care să se fundamenteze hotărârea introducerii manualelor digitale în România.

În acest context, ne întrebăm, oare cei care conduc astăzi sistemul de învăţământ românesc şi-au asumat sarcina de a ne demonstra faptul că doctorul Alfred Spitzer are dreptate când afirmă în cartea sa Digitale Demenz, că noile media vor induce o răspândire fără precedent a demenţei digitale în sânul noilor generaţii? Suntem martorii unui nou experiment realizat la scara noilor generaţii din România? Sau este vorba de o nouă mare afacere despre ale căror profituri vom afla prea târziu pentru a repara afecţiunile mentale şi educaţionale a câteva sute de mii de copii?

În încheiere, ţinând cont de gravitatea temei avută în discuţie, ca reprezentant a două asociaţii a dascălilor şi a părinţilor din România, vom pune întrebarea? Cine în ţara noastră îşi asumă în faţa legii succesul introducerii manualelor şcolare. Pe cine vom putea trage la răspundere privind distrugerea sănătăţii mentale a unei întregi generaţii de adolescenţi?”.

Ca raspuns real la framantarile parintilor ce vor să iși educe copiii într-un spirit autentic românesc, in cadrul conferinței, au fost lansate primele manuale școlare, parte din proiectul național „Un manual românesc pentru copilul tău” derulat de Asociația Dascălilor Români și de Asociația Părinților și Profesorilor Ortodocși „Grigorie Palama”. Manualele sunt concepute conform curriculei naționale propusă de Ministerul Educației Naționale şi le permit atât dascălilor, cât şi părinţilor, să le ofere celor mici o educație bazată pe valori.

Îndrumător de Arte Vizuale pentru clasa pregătitoare și clasa I este primul de instrument de lucru în domeniul artelor pentru această grupă de vârstă, cu o viziune novatoare, o alternativă interesantă la ghidurile didactice și caietele de lucru deja existente. Indrumătorul a fost conceput pe parcursul a şapte ani de 30 de cadre didactice şi specialişti în diverse domenii, care au pus în lumină inclusiv valorile pedagogiei de artă din perioada interbelică—valori autentice care au creat elite în învăţământul românesc. In întregime ilustrat (pictură, colaj, arte textile, origami, bricolaje, sculptură şi grafică) de către copii, ofera teme plastice atractive şi subiecte fascinante pentru cei mici, o abordare în cheie ludică, spirituală, ce valorizează binele, adevărul și frumosul.

Memorator – Îndrumător de matematică pentru clasa a V-a își propune și reușește, pentru prima dată, să arate drumul corect spre înțelegerea matematicii, „ca o știință frumoasă, ascunsă elevilor din cauza unor programe școlare greșit alcătuite, prea încărcate, cu chestiuni secundare și fără suficiente legături cu viața”, potrivit autorilor.

Un nou fenomen ia amploare pe reţelele sociale: adolescenţii postează înregistrări în care părinţii îi ceartă sau le fac reproşuri. Facebook creează astfel o generaţie de părinţi care evită să-şi disciplineze copiii de teamă să nu fie supuşi judecăţii publice.

Adolescenţii din Marea Britanie şi SUA au găsit o metodă de a se răzbuna pe părinţi: ei îi filmează când îi ceartă şi postează înregistrarea pe Facebook sau pe alte reţele sociale, unde adulţii sunt „judecaţi“ de prieteni. Shona Sibary, jurnalist şi mama unei adolescente de 14 ani, a povestit pentru publicaţia „Daily Mail“ despre confruntarea pe care a avut-o cu „armata“ de susţinători virtuali ai fetei după ce aceasta a înregistrat discuţia în care cele două se certau. Postarea nu doar că a primit peste 200 de „Like-uri“, dar a adunat o mulţime de critici la adresa mamei, în ciuda faptului că aceasta îşi pedepsise adolescenta pentru că a chiulit de la şcoală, iar profesorii o bănuiau că fumează.

„Adolescenţii zilelor noastre nu se retrag în dormitorul lor şi se supun penitenţei. Nu, ei postează online pedepsele primite din dorinţa de a atrage simpatia, în detrimentul unor părinţi naivi ca mine“, crede Shona Sibary. Printr-o experienţă similară a trecut şi Sally Chambers după ce fiica ei şi-a minţit prietenii de pe Twitter că mama ei a încuiat-o în cameră. „Pentru mine, experienţa a fost umilitoare. Săptămâni la rând, când mă întâlneam cu prietenii, eram întrebată ce a făcut fiica mea atât de rău încât să merite o asemenea pedeapsă, povesteşte Sally, editor în Londra.

Internetul, intrusul în familie

Reţelele de socializare au transformat creşterea copiilor într-o sarcină mai dificilă decât oricând, este de părere Alice Phillips, preşedintele Asociaţiei Şcolilor de Fete din Marea Britanie şi direcatoarea Şcolii St. Catherine. „Părinţii devin tot mai puţin curajoşi şi intuitivi în creşterea adolescenţilor. Copiii, ca orice adult morocănos, se retrag în camera lor când li se spune «Nu», dar, în loc să reflecteze ascultând muzică la volum maxim, ei înregistrează comportamentul aparent nejustificat al părinţilor pentru a-l arăta prietenilor de pe Facebook, ai căror părinţi sunt, la rândul lor, la fel de deplasaţi“, spune Alice Phillips, care este convinsă că internetul a creat o generaţie de părinţi care evită să-şi mai disciplineze copiii pentru a nu fi făcuţi de râs.

Revolta adolescentului pe reţelele de socializare este un mod de a declara public că nu este de acord cu ce spune părintele, că nu este înţeles şi acceptat. Oarecum, el caută răspunsul la ceea ce i se întâmplă, verifică opinia celorlalţi şi nu de puţine ori, caută persoane care să intervină în sprijinul lui, crede psihologul Keren Rosner, din Bucureşti.

„Uneori, se poate ca din teribilism, din dorinţa de confruntare făţişă să dorească să-şi pună părintele în situaţii penibile. Ceea ce este expus pe reţelele de socializare este rupt din context şi, uneori, poate apărea ca o atitudine exagerată. Evident că astfel de filmuleţe au susţinători virtuali, atrag simpatie, popularitate, încurajează şi perpetuează astfel de metode de a-şi înregistra părinţii, este un exemplu contagios printre  adolescenţi“, spune psihologul.

Părinţii îşi pierd curajul

Presiunea venită din partea reţelelor de socializare este resimţită de un număr tot mai mare de părinţi şi mulţi dintre ei se gândesc acum de două ori înainte de a le aplica adolescenţilor o pedeapsă, de teamă să nu fie ridiculizaţi pe internet.

Comportamentul adolescenţilor poate fi manipulator, pentru că prevăd că prezentarea părinţilor atrage critici şi îi poate determina pe adulţi să fie mai puţin îndrăzneţi în observaţii şi în corectarea comportamentului lor. Părintele pus în situaţia de a fi ridiculizat pe internet poate avea una dintre cele două reacţii: fie se înfurie şi repetă metoda de corectare mai vehement, fie devine speriat de consecinţe şi reticent în a mai lua atitudine când copilul greşeşte, crede Keren Rosner.

„Eu, personal, refuz să mă las intimidată. Data viitoare când unul dintre copii merită să fie pedepsit, o voi face în maniera clasică. Fără audienţă, sper“, conchide Shona Sibary.

Gestul adolescentului de a-şi ridiculiza public părinţii, indiferent că vorbim despre internet sau grupul de prieteni, trădează sentimentul de nedreptate pe care îl simte. Este posibil ca el să se simtă umilit de către părinţi, mai mult sau mai puţin justificat, lucru care îi declanşează furia, nevoia de revanşă şi de a demonstra că este nedreptăţit.

„Gestul lui deonotă o detaşare afectivă, un deficit  de respect şi admiraţie sau chiar un gest disparat în care încearcă să dovedească cerinţele părinţilor ca fiind exagerate sau fără sens. Indiferent dacă în urma unui astfel de incident, părintele devine mai permisiv sau mai vehement, problemele din relaţie nu se vor rezolva. Din contră, se va accentua distanţa dintre ei şi, cu cât se măreşte acest decalaj, cu atât este mai dificil de remediat“, mai spune Keren Rosner.

Umilirea a pornit de la părinţi

În vara acestui an, au apărut pe reţelele de socializare fotografii cu copii şi adolescenţi cu pancarte în braţe pe care părinţii scriau diverse greşeli sau lucruri rele făcute de cei mici. Dacă adulţilor li s-a părut o formulă amuzantă de a-şi pedepsi copiii, nu de aceeaşi părere sunt şi psihologii. „Intenţia părinţilor de a-şi face de râs copiii este total nepotrivită. Este dăunător ca un părinte să nu-şi respecte copilul şi să apeleze la forme de umilinţă. Adolescenţii sunt foarte sensibili şi uşor de rănit. Astfel de evenimente pot să le zdruncine temeinic imaginea de sine şi să declanşeze anxietate şi izolare. Orice situaţie se rezolvă între membrii familiei“, spune psihologul Keren Rosner.

Fără pedepse lipsite de empatie

Adolescenţa este o perioadă dificilă, în care nevoia de independenţă a copilului şi convingerea că înţeleg totul mai bine decât părinţii stârnesc conflicte şi reproşuri între cele două „tabere“. Părinţii, de partea cealaltă sunt uneori depăşiţi de situaţie şi nu reacţionează întotdeauna eficient. Problema este că de părinte depinde cum să acţioneze şi să reacţioneze astfel încât adolescentul să nu se revolte pe reţelele de socializare sau sub o altă formă.

Adolescentul se disciplinează într-o formă paşnică, prietenoasă, care să inspire certitudinea dreptăţii şi sfatul să aibă consecinţe pozitive pentru el. Un părinte care se impune calm, dar ferm, explicând şi argumentându-şi opinia, va fi tratat cu respect şi bunăvoinţă de către adolescent. De partea cealaltă, un părinte care găseşte metode punitive, moduri de a se impune pe principiul puterii sau care foloseşte cearta, criticile şi deciziile unilaterale va stârni reacţii de opoziţie, de respingere, de răzbunare, potrivit psihologului Keren Rosner.

Întrebarea pe care ar trebui să şi-o pună părintele într-o astfel de situaţie ar fi dacă este suficient de apropiat de copilul său, dacă îl înţelege şi, mai ales, dacă îl cunoaşte suficient. „Când există o comunicare eficientă şi sănătoasă, îl va susţine pe adolescent în etapele lui de autocunoaştere şi definitivare a personalităţii. Să nu uite că este perioada metamorfozelor, a căutărilor şi a revoltei. Pedepsele şi interdicţiile lipsite de comunicare, empatie şi căldură sufletească creează o relaţie rece, tensionată“, recomandă psihologul.

Cel mai recent studiu Pew Research Center a relevat faptul că Facebook continuă să fie cea mai populară reţea de socializare. Cercetătorii au vrut să afle şi ce efect are social media asupra creierului uman.

Cercetătorii au investigat ani la rând ideea dependenţei de Facebook. În 2012, savanţii Universităţii din Bergen au realizat un studiu care arată în cel fel se dezvoltă dependenţa oamenilor de reţeaua socială. Natura socială a site-ului în sine ar putea reprezenta o problemă, mai ales pentru femei, extrovertiţi şi cei care reuşesc să adoarmă noapte târziu.

Un nou studiu, publicat în revista Psychological Reports: Disability and Trauma şi citat de medicaldaily.com, analizează elementul compulsiv al dependenţei de social media. Cercetătorii au rugat 20 de studenţi să completeze un chestionar, care dezbătea simptomele dependenţei asociate cu Facebook, inclusiv refularea, anxietatea, conflictul generat de site. Apoi, cercetătorii au folosit scanarea creierului participanţilor, în timp ce aceştia priveau imagini pe computer – logouri de Facebook, semne neutre şi au fost rugaţi să apese (sau să nu apese) un buton. Cu cât participanţii au obţinut un scor mai bun la chestionar, cu atât au fost mai predispuşi să acceseze butonul respectiv (confundându-l, în unele situaţii) pentru Facebook, comparativ cu imaginile neutre.

Scanările creierului au arătat că participanţii cu scoruri ridicate au experimentat o activitate mai puternică în nucleul amigdalian şi striatum, cele două regiuni responsabile cu comportamentul impulsiv. Totuşi, spre deosebire de dependenţa de droguri, “regiunile creierului care inhibă un asemenea comportament funcţionează corespunzător”.

Nir Eyal, fondatorul unui startup şi autor al unui studiu de specialitate, a declarat pentru Live Science că Facebook face legătură dintre oameni şi o serie de elemente diferite: “discutăm despre un declanşator de singurătate, plictiseală, stres, o acţiune precum logarea pe Facebook… În ecuaţie apare o recompensă, precum vizualizarea unor ştiri interesante, a unei investiţii “sentimentale” – cum ar fi postarea de fotografii şi acordarea de like-uri pentru o persoană dragă”.

În cazul studiului din 2012, cercetătorii au observat că oamenii care se simt nesiguri din punct de vedere social apreciază  formele de comunicare via social media, în defavoarea unor discuţii faţă în faţă. Pe de altă parte, cei care sunt orientaţi spre muncă obişnuiesc să folosească site-ul în scopuri profesionale şi evită astfel dependenţa de Facebook.


Categorii

Bolile generatiei digitale, Facebook, Internet, New Media, Noile Tehnologii, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Scoala romaneasca, Virgiliu Gheorghe

Etichete (taguri)

, , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Actualitate

Comentarii

4 Commentarii la “MANUALELE DIGITALE – UN EXPERIMENT APLICAT COPIIILOR DIN ROMÂNIA? Virgiliu Gheorghe despre efectele negative ale digitalizarii educatiei/ FACEBOOK PERVERTESTE RELATIA DINTRE PARINTI SI COPII. Umilirea parintilor prin expunerea pe internet/ Dependenta de retele sociale

  1. http://www.hotnews.ro/stiri-esential-19281714-isteria-anti-vaccin-face-primele-victime.htm

    “Mai precis: o discuţie lucidă despre acest subiect cu persoane care au fost deja convinse de discursul anti-vaccin este improbabilă. Este motivul pentru care comentariile la acest articol, bazat exclusiv pe fapte dovedite ştiinţific, sunt oprite.”

    Cata marsavie la Mixici asta….

  2. Pingback: Psihiatrul Manfred Spitzer, autorul volumului DEMENTEI DIGITALE, despre cum utilizarea NOILOR TEHNOLOGII duce la DECLIN MINTAL (Video TVR). SMARTPHONE-ul, printre cei mai periculoși UCIGASI din istorie! In plus: Niciun studiu nu arată că folosirea comp
  3. Pingback: CONSILIUL NATIONAL AL ELEVILOR, structura lipsita de personalitate juridica, sustine introducerea EDUCATIEI SEXUALE si se opune INTERZICERII telefoanelor mobile in scoli/ Ecaterina Andronescu vrea TABLETE INTELIGENTE pentru elevii de gimnaziu si liceu. Ce
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare