“ISTERIA ANTI-VACCIN” – o manipulare. Care sunt intrebarile rationale pe tema campaniilor de vaccinare?

Vlad Mixich, autor pe teme ce tin de sistemul sanitar pe siteul hotnews.ro, a abordat un subiect controversat ce vizeaza, de fapt, situatia din Romania: Isteria anti vaccin face primele victime

Materialul este dedicat, de fapt, unui scandal in desfasurare din SUA, unde o epidemie de rujeola a provocat contestarea vehementa a curentului anti-vaccinari. Autorul face, insa, repetate trimiteri la situatia din Romania, remarcand faptul ca si la noi in tara s-a dezvoltat un asemenea curent. Dincolo de subiectul in sine, insuficient documentat, tinta lui Vlad Mixich este delegitimarea oricarei umbre de indoiala cu privire la necesitatea vaccinarilor. Semnificativa, in acest sens, este concluzia sa:

ESTE POSIBILĂ O DEZBATERE LUCIDĂ CU MIŞCAREA ANTI VACCIN?

Rujeola se răspândeşte prin picăturile din tuse sau strănut. Boala este foarte molipsitoare deoarece pacientul devine contagios cu 4 zile înainte de apariţia simptomelor specifice (iritaţii şi pete pe piele). Cei mai mulţi oameni se vindecă în câteva săptămâni, dar complicaţiile precum encefalita, diareea severă sau pneumonia pot duce la deces. Nu există tratament disponibil pentru rujeolă.  Statistic, vaccinul nu asigură imunitate pentru 5% din persoanele care au primit doar prima doză, fără repetarea la vârsta de 4-6 ani. În cazul celor care au primit ambele doze, eşecul instalării imunităţii apare în mai puţin de 1% din cazuri.

Pentru cei interesaţi de informaţii solid argumentate ştiinţific, Academia Americană de Pediatrie a pus la dispoziţie un document (în engleză) care citează peste 40 de studii în care au fost incluşi zeci de mii de copii şi la care au lucrat sute de medici şi cercetători de la cele mai redutabile universităţi din lume. Concluzia este unanimă: vaccinarea contra rujeolei, rubeolei şi oreionului la copii nu produce efecte adverse semnificative.

Studiile cu rezultate similare sunt foarte numeroase şi dublate de faptul că, în doar un deceniu de la introducerea vaccinării, rata îmbolnăvirilor în Statele Unite a scăzut de peste 30 de ori, iar decesele cauzate de aceste boli practic au dispărut în ultimele două decenii.

Din păcate argumentele raţionale, ştiinţifice, folosite într-o posibilă dezbatere despre eficienţa vaccinurilor sunt cu atât mai inutile cu cât nivelul de îngrijorare al unei persoane în privinţa efectelor adverse produse de vaccinuri este mai mare (sursa: studiu al Dartmouth College).

Mai precis: o discuţie lucidă despre acest subiect cu persoane care au fost deja convinse de discursul anti-vaccin este improbabilă. Este motivul pentru care comentariile la acest articol, bazat exclusiv pe fapte dovedite ştiinţific, sunt oprite.

De ce consideram acest material drept unul manipulator si care sunt intrebarile si faptele omise de Vlad Mixich in aceasta “dezbatere” care are ca unic scop delegimitarea curentului anti-vaccin?

1. Asa cum am spus, este insuficient documentat episodul epidemiei de rujeola. Lucru firesc, de vreme ce, pentru autor, evenimentul nu prezinta un interes in sine, ci doar un pretext pentru o “demonstratie”. O documentare ampla a acestei epidemii inseamna prezentarea tuturor imprejurarilor si citarea unor autoritati din domeniu, de preferinta de orientari cat mai variate. Nu doar un medic pediatru, sa spunem, ci si un imunolog. Din articol nu aflam nimic despre epidemia de rujeola, nici macar care este numarul de cazuri! Fie el si aproximativ. Sunt date cateva cifre locale. Apoi, esential ar fi fost corelarea acestor cazuri de rujeola cu numarul de copii vaccinati/nevaccinati. Nu presupozitii, nu afirmatii care se bazeaza pe “pare”, ci numere concrete, cifre, statistici. 

2. Pretentia autorului este ca a scris un material bazat pe “fapte dovedite stiintific”. Insa acest lucru nu califica in niciun fel articolul in sine, care poate sa fie perfect diletant. Nici macar daca Vlad Mixich ar fi avut studii din domeniul medicinei nu l-ar fi calificat drept autor de text stiintific. Dar, din cate stim, nu aceasta este specializarea sa. Prin urmare, autoritatea stiinitifica a articolului este zero. In realitate, avem de-a face cu un articol de opinie care citeaza unele studii, NU unele fapte, asa cum pretinde. Mai precis, este vorba despre un singur document care se refera la vaccinuri in sine, cel citat si in comentariul nostru de mai sus, al Academiei Americane de Pediatrie. Restul trimiterilor sunt facute catre studii care masoara perceptii, deci nu calitatea vaccinarilor in sine sau statistici despre efectele pozitive/negative ale acestora. Din documentul Academiei de Pediatrie, Mixich reda doar concluziile despre vaccinarile contra rujeolei, rubeolei si oreionului. Nu reda problemele carora incearca sa le raspunda Academia prin centralizarea acestor studii – anume, efectele largirii schemelor de imunizare, folosirea unor adjuvanti si efectele unor “cocktailuri” de vaccinuri. 

Abia de aici ar incepe discutiile reale pe aceasta tema. Urmeaza acele intrebari si situatii, fapte, care sunt omise din prezentarea dlui Mixich.

3. Autorul nu prezinta o clipa macar o parte din argumentele curentului anti-vaccinari. Macar un singur argument. Iti lasa impresia ca la mijloc e vorba de ceva unitar, care respinge vaccinurile in bloc, precum si de o lipsa totala de argumente rationale sau temeri justificate inclusiv factual. Lucru important, pentru ca exista curente care resping orice fel de vaccin, in orice conditii, precum si curente care resping mai cu seama ACTUALA SCHEMA DE IMUNIZARI SI ACTUALA PRACTICA A VACCINARILOR IN MASA. Intre cele doua este o mare, mare diferenta.

4. Exista o presiune constanta pentru extinderea schemei de imunizari a vaccinarilor. De pilda, in SUA demult nu mai sunt vaccinati copii doar impotriva rubeolei, rujeolei si oreionului. Un asemenea numar de vaccinuri, care pot atinge cifre de cateva zeci, repetate, oare nu ridica absolut niciun fel de problema sistemului imunitar uman? Atentie, nu intrebam despre efecte adverse punctuale, ci despre efectul de ansamblu al unei astfel de burdusiri cu stimuli a organismului uman. (citam trei medici, dintre care unul de specialitate: aici, aici si aici). Academia de Pediatrie ofera studii care ar arata ca nu ar fi o legatura intre largirea schemelor de imunizare si autism. Insa aceasta este doar o problema punctuala, care nu raspunde ingrijorarii expuse aici. 

5. Cine preseaza pentru largirea schemei de imunizare, adica pentru marirea numarului de vaccinuri? Sigur, putem spune ca interesul public. Insa, in spatele acestui concept abstract, exista certe interese mai putin publice, unele chiar foarte private. Sunt interesele marilor producatori farmaceutici, care intretin numerosi experti pe statele de plata si care pot intretine inclusiv o armata de redactori binevoitori fata de imaginea acestora. In fine, chiar daca am omite sa ne gandim la posibilele conflicte de interese ale expertilor care, pe de o parte, fac propuneri de politici sanitare si, pe de alta parte, poate ca au lucrat pentru marile companii farmaceutice ale caror produse sunt incluse in respectivele recomandari, este absolut legitim sa ne intrebam cu privire la INTERESELE COMERCIALE din spatele acestei chestiuni. Vaccinurile NU sunt pe gratis, ele sunt achizitionate prin ample achizitii publice. 

Problema fortarii vaccinarilor pentru includerea a cator mai multe produse sau pentru declansarea unor campanii de vaccinare in masa provocate de un alarmism suspect este una atinsa in mass-media cat de cat independenta. Astfel, Le Soir punea problema “traficului cu boli” si a “mercantilizarii sanatatii”:

Pentru Oscar Grosjean, chirurg și expert medical, autor al volumului „Sănătate, cât de departe vom merge?”, este clar că „sunt creați pacienți pentru a demola securitatea socială. O serie de tehnici permit sporirea beneficiilor pieței de asistență medicală”. În vizorul său au intrat în special vaccinurile:

„Dacă e adevărat că vaccinurile au îmbunătățit radical perspectivele de viață, unele vaccinuri discutabile sunt, însă, suportate financiar de către comunitate”.

Vorbim în special de vaccinurile împotriva gripei și împotriva cancerului de col uterin:

„Nici un studiu epidemiologic de mare amploare nu a demonstrat impactul vaccinării împotriva gripei sezoniere asupra mortalității. Vaccinurile imunizează împotriva tulpinilor care suferă mutații rapide, spre marea bucurie a industriei farmaceutice. În timp ce interesul pentru acest gen de vaccin scăzuse, anxietatea amenințării cu pandemia cauzată de virusul AH1N1 l-a reînviat. Aceasta permite trecerea de la studiul în laborator la testarea directă pe pacienți fără să existe studii clinice”.

Iar în ceea ce privește cancerul de col uterin:

„Vaccinurile HPV au fost comercializate la prețuri prohibitive, dar deja rambursate parțial grație lobby-ului intensiv al unor firme. Eficacitatea și, în orice caz, eficiența acestor noi vaccinuri încă fac obiectul dezbaterilor.” (intreg materialul aici)

Isi mai aduce cineva aminte despre scandalul gripei porcine? Atunci legaturile corupte dintre expertii OMS care au recomandat vaccinarea in masa si companiile farmaceutice producatoare ale respectivelor vaccinuri au ajuns si in atentia Consiliului Europei. Epidemiologul W. Wodarg a explicat fenomenul intr-un interviul acordat L’Humanite:  Epidemiologul si deputatul Wolfgang Wodarg denunta CARDASIA DINTRE OMS SI “BIG PHARMA”. Campania de vaccinare, demarata pe baza unei FARSE ISTORICE!

6. Interesul comercial sau, mai simplu spus, goana dupa profit este cel putin un factor de luat in considerare atunci cand exista presiuni publice pentru campanii de vaccinare in masa sau pentru marirea exagerata a schemei de imunizari. Asa cum am vazut, lucrul acesta duce la punerea in folosinta a unor produse farmaceutice insuficient testate sau de o calitate precara. Este bine ca facem istoricul efectelor vaccinarilor, dar de ce nu facem si istoricul modului in care sunt produse acestea? Avansul tehnologic nu inseamna neaparat o calitate superioara, de vreme ce unele etape sunt sarite din cauza “urgentelor”, iar mai nou sunt folositi celebrii “adjuvanti”, despre care NU SE STIE de fapt cum actioneaza asupra sistemului imunitar (vezi aici un material – nu este anti-vaccinare).

7. Daca tot se face cazul de tehnologia avansata, nu ar fi un lucru bun sa ne imaginam alte practici de vaccinare? Poate unele mai “custom” si nu asa, la “pausal”, cum sunt in prezent? Cu alte cuvinte, nu doar vaccinurile au redus semnificativ riscul de boli, ci, mai degraba, un complex de factori printre care se numara imbunatatirea starii materiale si igienice a oamenilor. De ce se prefera bombardarea oamenilor cu zeci de vaccinuri care stimuleaza sistemul imunitar intr-un mod cu totul necunoscut in efectele sale pe TERMEN LUNG, in loc sa se procedeze personalizat, raportat la starea actuala de sanatate a fiecaruia in parte? Chiar si in cazul statisticilor oficiale, exista intotdeauna macar cateva cazuri de efecte adverse grave, unele care marcheaza definitiv persoana in cauza. Nu conteaza ca statistic se poate pretinde ca nu e o problema – cert e ca nimeni nu vrea sa-si vada copilul lovit pe viata de o afectiune neurologica si nimeni nu va fi consolat de ideea ca alte mii de copii nu au avut probleme sau vor avea sanse mici sa faca oreion. E ciudat (sau nu?) ca in epoca monitorizarii sanatatii, a analizelor si centralizarilor datelor despre sanatate, vaccinarile se fac oamenilor ca la vite – la gramada, in masa. Iar, uneori, campaniile de vaccinare sunt dublate de operatii extrem de dubioase, cum ar fi sterilizarea femeilor. 

8. Revenind la punctul de plecare: nu e prima oara cand curentul anti-vaccinari e contestat vehement in SUA si nu cu cele mai oneste mijloace. Am prezentat si noi un caz aici. Esentiala, aici, este ce atitudine se promoveaza fata de parinti si fata de vaccinari. De pilda, in SUA, parintii nu mai au dreptul sa dea in judecata producatorii farmaceutici, dar, in schimb, exista opinii care cer pedepsirea lor penala pentru refuzul vaccinarii copiiilor. Obligativitatea vaccinurilor si coercitia asupra parintilor ne duc cu gandul la o vaccinare de tip politienesc. Un gand foarte linistitor si o societate foarte “lucida” si “rationala”, nu? Pana la urma, este vorba despre o chestiune de incredere la mijloc. Cum poate fi castigata increderea prin stigmatizarea celor care isi pun intrebari cu privire la practica vaccinarilor de astazi? In orice caz nu prin minciuna prin omisiune si prin ocolirea unor realitati incomode. Cum se poate pretinde incredere oarba in produse farmaceutice in conditiile unor scandaloase cazuri ca cel al gripei porcine sau al vaccinurilor anti-HPV? 

Iata, asadar, doar cateva intrebari de bun simt pe care o dezbatere onesta le presupune pe tema vaccinarilor. Intrebarile ridicate se bazeaza, toate, pe fapte, opinii si studii emise de medici. Omiterea acestor chestiuni dintr-o analiza care-si propune sa abordeze tema “isteriei anti-vaccinurilor” nu poate fi inocenta, ci tine de un exercitiu de manipulare a cititorilor.

UPDATE: Apropo de punctul 8, iata un excelent punct de vedere semnat de George Damian:

• Despre oamenii fără copii care știu ce este bine pentru copii, de la vaccinuri la mărimea pantofului

Îmi plac foarte mult experții de internet care știu ce trebuie făcut cu copii. Doar că majoritatea acestor experți nu sunt părinți în lumea reală.

Oamenii fără copii știu cum trebuie disciplinați copii. Oamenii fără copii știu ce trebuie să mănânce copii, cât și cum trebuie să doarmă, cum trebuie educați. Oamenii fără copii au păreri foarte ferme despre predarea religiei în școală și despre învățământ în general, de la profesori, manuale, materii care trebuie predate și până la programul de funcționare al școlilor. Oamenii fără copii știu că trebuie făcute vaccinuri, multe, foarte multe vaccinuri. Oamenii fără copii știu totul despre copii.

Oamenii fără copii susțin că au dreptul să își impună părerile asupra sistemului-malaxor de stat în care sunt băgați cu de-a sila copii. Raționamentul este unul financiar: oamenii fără copii plătesc taxe la stat, deci copii altora merg la școală și pe banii lor. Dacă vorbim despre bani, haide să vorbim despre bani până la capăt: oamenii fără copii nu plătesc manualele și rechizitele suplimentare, nu plătesc cadourile periodice către profesori, nu plătesc fondul clasei, nu plătesc meditațiile, nu plătesc hainele, nu plătesc cursurile suplimentare de înot și karate, nu plătesc medicamente în caz de boală (rețetele gratuite sunt o legendă urbană, nu există în realitate), nu plătesc șpăgile la doctori, nu plătesc tabere și tot așa. Oamenii fără copii achită niște taxe și vor să fie pe picior de egalitate cu părinții în ceea ce privește viitorul copiilor.

Că vorbim despre vaccinuri. Am cunoscut două femei ai căror copii s-au îmbolnăvit de autism după ce au fost vaccinați. Nu am de gând să intru în disputa vaccinuri-autism, este o poveste întreagă foarte încâlcită. Poate copii erau oricum predispuși să devină autiști și declanșarea procesului a coincis cu momentul vaccinului. Nu știu. Însă mi s-a întipărit pe creier disperarea celor două mame. Una dintre ele trecuse deja prin toate fazele posibile, de la ură la resemnare. Avea o privire tristă, era frântă, își cheltuia toți banii pentru recuperarea copilului. Probabil i-ar fi prins bine niște sfaturi de la niște oameni fără copii. Cea de-a doua mamă abia aflase ce se întâmpla cu copilul ei. Avea o privire sălbatică, ar fi fost în stare să sfărâme pereți, să mestece cărămizi. Și ea avea nevoie de sfaturi de la niște oameni fără copii.