MAREA MOSCHEE, AGRESIUNEA ASUPRA “SURORILOR MUSULMANE”… CU AUTORI NECUNOSCUTI SI MANUFACTURAREA UNUI NOU RAZBOI CULTURAL. Mecanismul de gestionare a societatii de catre puterea reala: PRIN TRIBALIZARE CATRE LEVIATHANUL TOTAL

5-04-2016 20 minute Sublinieri

muslima

Am trăit s-o văd şi pe asta. Preşedintele Klaus Iohannis este criticat şi, uneori, chiar violent atacat în chestiunea marii moschei care urmează să fie ridicată în Bucureşti. Această operaţiune, prin care este învinuit şeful statului, este rezultatul unei veritabile jonglerii mediatice. Cu această ocazie, însă, ies la iveală noi detalii ale acestei istorii care stârneşte toate patimile.

Ce putea altceva să facă preşedintele Klaus Iohannis, aflat într-o vizită oficială în Turcia, programată cu mult timp înainte? Atunci când a venit vorba despre marea moschee pe care Turcia o va ridica în nordul capitalei României, putea Klaus Iohannis să spună nu? Mai avea el această posibilitate? Angajamentele unor state, trebuie să se ştie, reprezintă obligaţii ferme care trebuie asumate, indiferent dacă ne place sau nu şi indiferent cine au fost reprezentaţii care şi le-au asumat. În orice caz, nu Klaus Iohannis este cel care a negociat acest aranjament cu statul turc. Şi nu el este cel care, printr-o hotărâre de Guvern, a oferit, cu generozitate, şi terenul pe care urmează să fie construită marea moschee. În schimb, el, în calitate de şef al statului, nu putea, indiferent ce crede, să spună nu. Şi să anuleze din vârful buzelor documente semnate şi parafate. Aşa că, dacă este să fie pusă în discuţie responsabilitatea acestei operaţiuni, suntem obligaţi să ne uităm în altă parte.

Acum, se spune că primele negocieri pe această temă le-ar fi făcut Adrian Năstase, că proiectul ar fi fost aprobat de Traian Băsescu, atunci când el a fost preşedinte, iar Ponta, la rândul său, nu ar fi făcut altceva decât să respecte o înţelegere, acordând gratuit suprafaţa de teren necesară, aflată în complexul expoziţional din nordul capitalei. Dacă aşa stau lucrurile, atunci, eu unul, l-aş scoate din ecuaţie şi pe Adrian Năstase. Chiar dacă sub guvernarea acestuia au fost iniţiate discuţiile dintre cele două state pe vremea când Erdogan nu era preşedinte, ci prim-ministru. Şi aş face acest lucru din simplul considerent că, în urmă cu 12 ani, situaţia era cu totul şi cu totul alta sub aspectul radicalizării mişcărilor islamice şi transformării unei părţi consistente a acesteia în jihadism şi terorism. Ceea ce în urmă cu 12 ani părea normal şi raţional din partea unui stat european, acum, după ce, practic, a fost declanşat cel de-al Treilea Război Mondial, este cel puţin un gest periculos. Prin urmare, principalul responsabil rămâne Traian Băsescu, care şi-a luat acest angajament, în mod ferm, în cursul unei întâlniri la cel mai înalt nivel, desfăşurat la Ankara, şi mai puţin premierul Victor Ponta, care nu a făcut decât să dea curs angajamentului României.

De ce era bine şi de ce nu mai este bine să există o mare moschee la Bucureşti? Era bine într-o Europă normală, funcţională şi neatacată din toate poziţiile, fie şi numai pentru că, astfel, în capitala României urmau să vină numeroşi pelerini, care ar fi adus, nu numai o culoare în plus Bucureştiului, ci şi o puternică infuzie financiară. În jurul unei mari moschei, de regulă, sunt iniţiate numeroase alte activităţi, cum ar fi, de pildă, studiul organizat şi sistematic al Islamului. Prin urmare, ar fi venit, şi acest lucru se poate întâmpla şi în viitor, un mare număr de studenţi în Bucureşti, care şi ei ar fi finanţat, în mod direct sau indirect, o serie de activităţi.

Astăzi însă, pericolul este atât de mare de a fi generate activităţi de tip terorist în jurul moscheii şi sub acoperirea studierii Islamului de către sute sau poate chiar mii de tineri, încât o logică elementară ne spune că ar trebui să excludem, cu desăvârşire şi indiferent de riscuri, acest proiect.

Dar, până atunci sau tocmai în acest scop, este bine să remarcăm câteva “detalii”. Cum ar fi, de pildă, faptul că locurile de cult ortodoxe din Istambul sunt apreciate drept suficiente de către Patriarhia noastră. Care s-ar mulţumi, cel mult, nu cu o catedrală, nu cu o biserică, ci cu o simplă capelă. Desigur, raportat la numărul de credincioşi români trăitori acolo. Prin urmare, nu discutăm despre un veritabil schimb, atâta vreme cât noi ne-am oferit să dăm mult prea mult, dar de solicitat, solicităm mult prea puţin. Ar mai fi de remarcat faptul că numărul moscheilor din Bucureşti autorizate şi neautorizate este, în prezent, mai mare decât numărul musulmanilor credincioşi. Şi atunci, întrebarea care se pune este dacă nu care cumva o mare moschee, cea mai mare din această parte a Europei, nu are cumva drept obiectiv tocmai atragerea masivă, eventual prin strămutare sau colonizare, a unui mare de islamişti în capitala României – acţiune interzisă de Constituţia noastră. (Sorin Roșca Stănescu)

Traian Băsescu i-a atacat pe Klaus Iohannis și Victor Ponta pentru acordul prin care la București urmează să fie construită o moschee. de către statul turc. Mai mulți politicieni au atras atenția asupra ipocriziei fostului președinte, care adună capital politic după criza migranților, dar care a fost cel care a pornit proiectul moscheii de la București. Patriarhia Română nu s-a amestecat în acest scandal, până acum. Un drept la replică al BOR îl dă însă în vileag pe Băsescu. Replica vine după ce au apărut articole potrivit cărora Patriarhia Română ar intenţiona să construiască un hotel în Istanbul, prin acordul de reciprocitate cu autoritățile turce. Patriarhia arată că negocierile statului român cu statul turc au început în 2005, în mandatul lui Traian Băsescu. Mai mult, acordul inițial nu prevedea reciprocitate, ci doar autorizarea unei moschei la București. Iată poziția Patriarhiei:

-În negocierile începute oficial în anul 2005 între statul român şi statul turc pentru construirea unei moschei în Bucureşti, nu a fost inclusă propunerea de reciprocitate, în sensul atribuirii comunităţii ortodoxe româneşti din Istanbul a unui teren pentru construirea unei biserici.

-Ideea de firească reciprocitate a fost introdusă ulterior la solicitarea Patriarhiei Române şi anume oferirea de către statul turc a unui teren în vederea construirii unei case pentru pelerini având şi o capelă sau un paraclis necesar credincioșilor ortodocși români care merg în pelerinaj la vechile aşezăminte creştine din Istanbul (vechiul Constantinopol) şi împrejurimi.

De ce nu o biserică mare?

Pentru că în Istanbul, Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului deţine un mare număr de biserici ortodoxe grecești, aproximativ 70, însă, în ultimele decenii, numărul creștinilor ortodocși greci din Istanbul s-a diminuat foarte mult, ajungând astăzi la aproximativ 2000, similar cu numărul ortodocșilor români existenți în Istanbul. De aceea, în anul 2002, Patriarhia Ecumenică a oferit Patriarhiei Române, în folosință pentru comunitatea ortodoxă română din Istanbul, biserica Sfânta Muceniță Paraschevi, ctitorie a Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu din anul 1692.

De ce este necesară o casă pentru pelerini, nu un hotel?

Spre deosebire de un turist, pelerinul este un rugător, iar pelerinajul constituie un act de manifestare a credinţei. Din acest motiv, o casă pentru pelerini diferă mult faţă de un hotel nu doar prin condiţiile mult mai modeste ale confortului, ci tocmai prin faptul că include în mod necesar un lăcaş de rugăciune (paraclis sau capelă) care răspunde nevoilor spirituale ale pelerinilor.

Menţionăm, de asemenea, că, în prezent, discuția despre construirea unei moschei în Bucureşti sau edificarea unei case pentru pelerini în Istanbul nu constituie o prioritate pentru Patriarhia Română, deoarece prioritară este acum finalizarea lucrărilor la Catedrala Națională sau Catedrala Mântuirii Neamului.

În contextul radicalizării opiniei publice în jurul subiectului ridicării unei moschei la Romexpo, pe terenul cedat de Guvernul României în urma unui acord cu Turcia, de câteva zile este nelipsită din jurnalele de știri povestea unor fete musulmane care ar fi fost bătute în București din cauza că purtau vălul islamic.

În afară de faptul că vălul islamic nu este ceva obișnuit în România, știrea în sine ridică mai multe semne de întrebare, legate de refuzul victimelor de a depune plângere la poliție, de lipsa martorilor la incident, de lipsa unei reacții a Muftiatului României, care este instituția care conduce legal comunitatea musulmană, dar mai ales de identitatea celor care au făcut publică povestea.

Organizația Surorile Musulmane, cum a fost semnat comunicatul prin care știrea a fost făcută publică, are sediul la adresa București: Șos. Colentina nr. 373 și un număr de telefon de contact care coincide cu adresa și numărul de contact al Centrului Cultural Islamic Islamul Azi, condus de un personaj arhicunoscut pentru autoritățile care se ocupă cu siguranța națională: Abu Al Ola Nagi Al-Ghithy. 

Judecând după activitatea sa din ultimii 17 ani, acesta are toate motivele să propage mesaje care să adâncească neîncrederea reciprocă între românii majoritar creștini și musulmanii din România.

De ce? Iată niște posibile răspunsuri:

CINE SUNT RADICALII MUSULMANI DIN ROMANIA

Comunitatea musulmană din România este condusă de Muftiatul Cultului Musulman. Muftiul este ales prin vot și are mandat de câțiva ani. Muftiul actual, Iusuf Murat, a fost contestat imediat după realegerea sa în funcție, în luna martie. Împotriva lui Iusuf Murat, un propovăduitor al islamului tradițional și moderat, a fost depusă o acțiune în instanță de către Ozghin Nurla, contracandidatul său, susținut puternic de șeful asociațiilor musulmane radicale din România, Abu Al Ola Nagi Al-Ghithy, fondator al fundațiilor Taiba și Islamul azi, două ONG-uri religioase cercetate de DIICOT pentru suspiciuni de legături cu organizații teroriste.

Cine este Abu Al Ola Nagi Al-Ghithy se arată într-un documentar realizat de site-ul inliniedreapta.ro.: „Islamul Azi” este parte a „Fundației Taiba”, înființată la București, în 1999, de Abu al Ola Nagi al Ghithy, pe atunci student la medicină. „Taiba” este, (conform ziarului Adevarul, 2009) finanțată de Arabia Saudită și a fost cercetată de DIICOT în mai multe rânduri pentru suspiciunea de legături cu organizații teroriste. Adevarul scria, în 2009: „Dr. Abu al-Ula Al-Ghiti, de origine yemenită, a pus bazele Fundaţiei Taiba din România, în 1999, care este finanţată de o bancă din Arabia Saudită. Aceeaşi bancă sponsorizează şi Liga Islamică şi Culturală din România, precum şi Taibah International Aid Agency, din Bosnia.”

De la înființare, „Taiba” și „Islamul Azi” au avut ca scop contestarea autorității Muftiatul Cultului Musulman din România, reprezentat de Muftiul Yusuf Muurat. Muftiatul este singura autoritate recunoscută de statul român ca reprezentându-i pe musulmanii din România. Într-un raport al Ambasadei SUA despre „Presiunile turceşti şi saudite asupra Muftiului din România”, dezvăluit de wikileaks în 2011:

„Muftiul a mai spus că s-a aflat sub „o presiune imensă” din partea „fundaţiilor” saudite. În timpul unei vizite la ambasada saudită, Muftiul a povestit confruntarea pe care a avut-o cu un vice-consul saudit care a contestat faptul că Muftiul a stat „prea calm” după publicarea, în februarie, a desenelor cu Profetul Mahomed în Danemarca şi în altă parte. Potrivit Muftiului, vice-consulul l-a sfătuit că în loc să „fie reţinut” şi să îi spună comunităţii să stea calmă, Muftiul ar fi trebuit să provoace comunitatea musulmană să fie mai activă în protestul împotriva desenelor. Într-o întâlnire separată, ambasadorul saudit i-a spus de asemenea Muftiului că „fundaţiile” saudite [ Taiba, „Islamul Azi” etc n.m.] sunt nemulţumite de activităţile Muftiului şi a întrebat dacă ambasada saudită ar putea să fie mai „aspră” cu el.”

„Fundamentaliştii au foarte mulţi bani şi fac apel la tânăra generaţie. Sunt 50 de imami recunoscuţi oficial în România, dar numărul neoficial este mult mai mare şi aceasta este îngrijorător, a spus el [Ahmet Rifat Okcum, Ambasadorul Turciei în România n.m.].Extremiştii îi cumpără pe imami, unul câte unul. În timp ce Bucureştiul are o singură moschee oficială, alte 17 funcţionează neoficial. Fundamentaliştii au construit orfelinate şi şcoli şi îi „cumpără” pe copii de la părinţii lor, pentru a merge la ele.Muftiul Iusuf Muurat este o persoană bună, dar tânără şi cu mulţi duşmani.”

În aprilie 2011, DIICOT a făcut descinderi la sediile „Taiba”, „Islamul Azi” şi la domiciliile unora dintre membri organizaţiilor pe motiv că „cei în cauză sunt implicaţi în acţiuni cu potenţial de radicalizare şi prozelitism islamic radical, respectiv în susţinerea unor canale de finanţare a acestor activităţi”. Procurorii DIICOT au efectuat atunci 21 de percheziţii la domicilii din Bucureşti, Constanţa, Gorj, Mehedinţi şi Cluj, unde lideri spirituali ai islamului îşi instruiau adepţii în scopul săvârșirii unor atentate teroriste, conform unui articol din România Liberă de la vremea respectivă. Imobilele din Cluj, Bucuresti, Craiova, Constanţa, la care au descins ieri echipele de anchetatori, erau închiriate, iar logistica (bani, computere, cărţi) erau din Pakistan şi Sudan, ca de altfel şi „instructorii”, susţin surse judiciare, scrie România Liberă. „Acţiunea […] nu a fost singulară, iar indiciile sunt de săvârşire a unor infracţiuni care aduc atingere siguranţei naţionale” spun sursele RL. Cei instruiți în vederea unor viitore atentate teroriste erau racolaţi din medii sărace, iar în finanţare ar fi fost implicaţi şi lideri ai „Ligii Islamice şi Culturale” şi ai Fundaţiei „Islamul Azi”, adaugă RL. Potrivit SRI, „Fraţii Musulmani” activează în România sub acoperirea „Ligii Islamice şi Culturale din Romania”, „Fundaţiei Umaniste Al Taiba – Romania”, „Societăţii Umanitare Semiluna” şi „Asociaţiei As Salam” şi are filiale în principalele centre universitare din ţară.

CUM SE FACE PROPAGANDĂ ANTI NATO ÎN BUCUREȘTI ȘI CE FAC AUTORITĂȚILE

În București există o moschee a Muftiatului în zona Eroii Revoluției. Dar mai există și alte 17 așezări musulmane neautorizate, în sediile fundațiilor patronate de Abu Al Ola Nagi Al-Ghithy sau în locuințe private. Sunt 11 predicatori străini în acest moment care adună musulmanii din Capitală, români și străini, la cuvântările lor. 10 sunt egipteni, apropiați ai organizației Frații Musulmani, și unul este venit din Yemen.

Muftiul României susține că la aceste adunări predicatorii nu vorbesc despre învățăturile Coranului, ci despre cât de nocivă este NATO. Tot Iusuf Murat susține că sunt lecturate materiale care fac propagandă anti occidentală, care sunt traduse și în limba română. Un exemplu este volumul Islamul și Celălalt, care poate fi găsit și pe internet și care vorbește despre asuprirea musulmanilor de către occidentali și de către evrei.

Soluția pentru ca acești imami să nu mai poată aduna cetățeni pentru a le asculta discursurile ar fi ca ONG-urile religioase care funcționează acum după bunul plac să aibă nevoie de autorizarea Guvernului, prin Secretariatul de Stat pentru Culte. În acest scop a fost modificată legea cultelor printr-un proiect care se află pentru avizare la Ministerul Justiției, au declarat surse guvernamentale pentru BreakingNews24 în iulie 2015. Proiectul prevede și ca, pe lângă autorizațiile necesare pentru înființarea și funcționarea fundațiilor religioase, să fie nevoie de acordul Guvernului și pentru înființarea lăcașurilor de cult, astfel încât moscheile neautorizate să fie scoase oficial în afara legii.

O altă soluție, pentru care pledează Muftiatul, este construirea unei Moschei în București, devenită deja celebră. Aici ar trebui să fie școliți imamii cultului din România, care în prezent pleacă la studii în străinătate deoarece nu există în țară nicio școală pentru ei. Acest lucru, susține Muftiatul, ar descuraja imamii veniți din țările arabe care vin în România în căutare de adepți, și ar feri și comunitatea musulmană din București, compusă în mare parte din cetățeni proveniți din țări arabe, de contactul cu organizații suspecte.

Agresorii celor două tinere musulmane nu fuseseră identificaţi până luni, iar faptul că părinţii victimelor refuză să depună plângere la Poliţie îngreunează ancheta, atrag atenţia procurorii. Între timp, specialiştii subliniază că problema terorismului nu va fi rezolvată prin atacarea unor eleve de liceu.

Cei cinci agresori care au atacat, joi după-amiaza, două eleve musulmane în centrul Capitalei, lovindu-le şi smulgându-le vălurile de pe chipuri, sunt în continuare căutaţi de poliţiştii sectorului 2. 

Ancheta înaintează greu deoarece poliţiştii nu au reuşit să identifice foarte mulţi martori ai incidentului. Luni, de exemplu, cei mai mulţi dintre comercianţii care îşi fac veacul pe Calea Moşilor spuneau că nu au văzut nimic ieşit din comun joi. 

Alţii pretindeau că la ora 18.00, când ar fi avut loc atacul, nu se mai aflau în zonă. 

Poliţiştii şi procurorii care se  ocupă de acest caz nu au nici ei foarte multe noutăţi. Dar cel mai important este, pe de o parte că nu i-au identificat de autori, iar de cealaltă parte că părinţii elevelor refuză în continuare să depună plângere împotriva atacatorilor. Ori, potrivit legii, şi dacă vor fi identificaţi autorii agresiunii nu vor putea fi traşi la răspundere dacă împotriva lor nu există o plângere penală.

„Incidentul nu ne face ţinte pentru terorişti”

Sociologul Alfred Bulai arată că agresiunile pe străzi au loc destul de des în România însă sunt prea rare cazurile în care martorii intervin iar cei agresaţi ajung să apeleze la autorităţi pentru a li se face dreptate. „Şocul mare în acest caz a fost acela că adolescentele nu erau românce. Însă un astfel de incident nu ne face în niciun caz ţintă pentru terorişti. Asta pentru că teroriştii vizează acţiuni politice, intervenţia alianţei NATO, de pildă, nu un cetăţean sau doi care sunt agresaţi”, a explicat Bulai.

Potrivit acestuia, ţările dezvoltate din Europa sunt ţinte ale atacurilor teroriste. „Jumătate din Europa este sigură, dar acest lucru nu înseamnă că potenţial nu există. Pe de altă parte, trebuie să ţinem cont de faptul că România este în general o ţară destul de tolerantă, românii sunt cosmopoliţi, în special cei din mediul urban”, a mai spus sociologul, adăugând că dacă acel conflict petrecut în mijlocul Capitalei era unul serios, tinerii bătăuşi ar fi fost deja identificaţi.

Smulgerea baticului nu rezolvă problema terorismului

„SRI-ul i-ar fi monitorizat. Au fost doar nişte adolescenţi impresionaţi de ce se întâmplă în străinătate. După astfel de tragedii, e firesc ca unii să reacţioneze afectiv, dar este strict o chestiune de moment. Reacţiile acestea sunt, de asemenea, punctuale. În asemenea situaţii ajungi să ai oameni care urăsc mai mult sau iubesc mai mult”, a completat sociologul.

La rândul său, Alina Isac Alak, specialistă în hermeneutica islamică, dar şi în feminismul Islamic, subliniază pe blogul ei de pe adevărul.ro că smulgerea baticului de pe capul unor adolescente nu va rezolva problema terorismului, „ci doar va disemina şi consolida prejudecăţile şi stereotipurile anti-musulmane, va amplifica excluderea, izolarea şi marginalizarea socială a musulmanelor, periclitând comunicarea şi cooperarea interreligioasă şi intercultural”.

„Pe de o parte, agresarea elevelor musulmane din Bucureşti ne povesteşte prioritar despre condiţia femeilor, în general, şi abia apoi despre hijab (eşarfă care acoperă gâtul şi părul musulmanelor) şi islam; acesta este un caz care se încadrează în categoria mai largă a violenţelor la care sunt supuse femeile, indiferent de religie, de rasă, de naţionalitate, clasă socială. Femeile sunt considerate a fi mai vulnerabile, aşadar actul în sine nu creează o disonanţă stridentă în raport cu valorile morale ale multor actori sau spectator români. Pe de altă parte, în acest caz particular, victimele sunt femei musulmane, un fel de suboameni, născătoare de terorişti şi soţii ale unor criminali. Aceleaşi femei musulmane devin primele victime ale potenţialilor „binefăcători“, fiind simultan compătimite, dispreţuite, urâte, blamate, alienate, considerate duşmane.

Discursul islamofob se combină spectaculos de armonios cu atitudini misogine şi sexiste; în final, femeile musulmane au privilegiul de a fi oprimate şi discriminate mai des şi în moduri mai variate decât bărbaţii musulmani şi, nu în ultimul rând, din direcţii diferite, anume: din interiorul comunităţilor islamice, consecinţă a unor interpretări islamice medievale care au statuat o ierarhie rigidă de gen în relaţiile dintre sexe, şi, mai nou, pe fondul unui context socio-politic consternant de turbulent, de către nemusulmanii căzuţi pradă unor asocieri nefaste între terorişti şi musulmani”, a scris specialista.

Femeile nu au siguranţă în spaţiul public

Desigur, smulgerea baticului de pe capul unor adolescente nu va rezolva problema terorismului, ci doar va disemina şi consolida prejudecăţile şi stereotipurile anti-musulmane, va amplifica excluderea, izolarea şi marginalizarea socială a musulmanelor, periclitând comunicarea şi cooperarea interreligioasă şi interculturală. Prin aceste atacuri adolescentelor musulmane li s-a reamintit, pe de o parte, că sunt în primul rând fete/femei care – încă – nu au dreptul de a fi prezente în siguranţă în spaţiul public şi, pe de altă parte, că vor rămâne nişte „străine“, cetăţene aparte care, indiferent de naţionalitate sau etnie, din cauza identităţii religioase asumate şi exhibate public prin vestimentaţie, vor fi încadrate permanent într-o categorie a alterităţii indezirabile”, a completat ea.

„Întâlnim o serie de asocieri simpliste şi reducţioniste: hijabul divulgă identitatea religioasă a femeii; femeile musulmane sunt transformate în simbolul islamului; islamul este ostracizat de către agresori la cea mai radicală şi violentă interpretare a sa, invocată în justificarea religioasă a atrocităţilor teroriste. Pe fondul unor reacţii emoţionale, unui atac terorist abominabil îndreptat asupra unor persoane nevinovate i se răspunde printr-o violenţă îndreptată la fel de colectiv şi injust. Dacă musulmanii nu pot controla imputarea acestei vini colective care li se atribuie, ei pot totuşi să-şi asume raţional propriul răspuns şi să nu alunece în ispita generalizărilor inverse: „românii sunt rasişti“, românii sunt islamofobi“”, a mai scris bloggeriţa.

Agresorii, condamnaţi în funcţie de fapte

„Revolta musulmanilor din România, în faţa acestor tipuri de agresiuni ale căror ţinte sunt femeile musulmane, pentru a fi viabilă, constructivă şi morală, ar trebui să fie reactivată la fel de intens şi în cazul hărţuirilor şi/sau agresiunilor sexuale ale unor actanţi musulmani asupra unor femei nemusulmane. Solidaritatea creată prin experimentarea unui tip de agresiune relativ similar ar trebui să determine condamnarea agresorilor în funcţie de fapte şi nu de apartenenţa religioasă. Altfel, ne vom confrunta doar cu augumentarea fenomenului extremismului cumulativ, iar cei care profită de accelerarea discursurilor instigatoare la ură sunt islamiştii radicali, care pot racola astfel mai mulţi adepţi, precum şi reprezentanţii partidelor de extremă dreapta a căror cazuistică islamofobă este alimentată de perpetuarea răspunsurilor violente ale musulmanilor”, conchide Alina Isac Alak.

De peste jumătate de an, zi de zi, asistăm la diabolizarea musulmanilor. În fine, totul a început de fapt după spectaculoasa cădere a turnurilor gemene şi a altui bloc de lângă, prăbuşit absolut inexplicabil, ca şi lovirea Pentagonului, acolo unde nimeni nu a văzut avionul. Atunci a început invazia americană în Orientul Apropiat, distrugerea Irakului, ocuparea Afganistanului, urmate de “Primăvara arabă”, democratizarea țărilor nealiniate, devastarea Siriei şi a Libiei, sprijinul vestului via Arabia Saudită şi Turcia pentru constituirea ISIS, o entitate teroristă programată să ucidă.

Evident, noi am fost sensibili la uciderea ritualică a creştinilor, deşi musulmanii care nu au vrut să pactizeze au avut parte de acelaşi soartă sau au fost nevoiți să-şi ia lumea în cap. Dar civilizația Occidentală (democrația) trebuie să avanseze, cu orice preț. Probabil că bilanțul morților încă nu s-a sfârşit.

Bref, am înțeles că două fete musulmane au fost agresate de câțiva derbedei pe Calea Moşilor. Nu ştiu detalii prea multe si nici nu mă preocupă dacă au folosit cuțitul sau palma ca să le “corecteze”, câte persoane erau etc. Ce este înfiorător de fapt este reacția unui public fanatizat, care aplaudă gestul. Inclusiv un ieromonah care are un public de presupuşi ortodocşi (!). Climatul este întreținut fervent de un preot care pune filme cu decapitări în ziua de Duminică şi postează metodic explicații istorice ale nocivității islamului.

Este o alianță, fără precedent în ultimele decenii, a intelectualității neocone (băsiste) – unde avem diverse reacții, isterice sau mai doctorale, ale profesorilor universitari, articleri sau politologi de hotnews -, cu ortodoxismul militant, in reverendă.

Trăim timpuri urâte…

Până la urmă nu m-am lăsat și am scris și eu ceva. Care o să supere pe mai toată lumea. Așa cum și trebuie de fapt.

Mai uşor cu crucea pe scări, că e ușor să o invoci, dar mai greu să o duci

Sincer, nu știu cine mă dezgustă mai mult. Cei care, confruntați cu radicalii islamiști și subsecventul eșec al multiculturalismului (criza doar?), pe care îl invocă doamna Ana Blandiana, se concentrează pe patologizarea și combaterea „radicalilor” pro-life autohtoni (http://adevarul.ro/…/radicalizare-1_56f4471e5ab6…/index.html), sau doamna Ana Blandiana însăși, care se plânge de criza demografică și spirituală prin care trece Europa, în condițiile în care tot ea era cea care afirma că interzicerea avortului de către Ceaușescu a reprezentat “punctul cel mai teribil pe care l-a atins naționalizarea în România” comunistă (http://www.slideshare.net/Lina59/decretzeii-alina-sima).

Știu că politica natalistă a unui stat totalitar este o chestiune complet diferită (și evident, strict din punctul de vedere al acestor diferențe, perfect condamnabilă) față de garantarea dreptului la viață din momentul concepției, pe care legislația irlandeză, spre exemplu, încă îl prevede, chiar și după ce căsătoria între persoane de același sex a fost legalizată în Irlanda. Însă la noi subiectul nu se discută cu nuanțele de rigoare, și asta deoarece sub umbrela anticomunismului societății civile își găsesc adăpostul o serie de inovații legislative a căror origine, culmea, comunistă (!), este escamotată. Căci ceea ce i se reproșează lui Ceaușescu este faptul de a fi abrogat un drept care a fost legalizat prima oară de către Uniunea Sovietică, în timpul lui Lenin; la noi a fost legalizat prima oară tot de comuniști; la vremea când l-a abrogat Ceaușescu, nu era prevăzut nicăieri în legislația statelor occidentale; iar Polonia l-a abrogat, la rândul ei, după căderea comunismului.

În orice caz, nu prea înţeleg la ce anume se aştepta doamna Ana Blandiana: ca generalizarea achizițiilor revoluției sexuale șaișoptiste să aducă cu sine o epocă de propășire spirituală și o creștere demografică pe măsură? Eu pot înţelege frica europenilor de terorism, mai ales când este potenţată de diletantismul autorităţilor şi imbecilismul politically correct care a permis dezvoltarea, la vedere, a unor focare de extremism pe teritoriul ţărilor europene; la fel cum pot înţelege fricile unui cuplu confruntat cu o sarcină nedorită, şi cu atât mai mult cele ale unei mame singure aflate într-o astfel de situaţie. Dar hai să distingem totuşi ceea ce e doar omenesc, prea omenesc, de ce e creştinesc, mai ales în condiţiile în care Europa, al cărei presupus creştinism îşi găseşte o apărătoare în persoana Elenei Udrea, a declarat singură, în cadrul celei mai mari manifestaţii din istoria ţării numită cândva „fiica mai mare a Bisericii”, că ea nu (mai) este Creştinătatea, ci este … Charliehttp://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.ro/…/iudaism-cre….

Comparaţi reacţia opiniei publice franceze şi europene la atentatul de la redacţia revistei Charlie Hebdo, cu reacţia la recenta masacrare a creştinilor din Pakistan, ce a avut loc chiar de Paştele catolic şi protestant. Câţi oameni au mai ieşit acum pe străzi să strige că şi ei sunt creştini, că sunt alături de fraţii lor din Pakistan? Niciunul, în timp ce pentru a face profesiune charlistă de credinţă au ieşit milioane. Şi comparaţi şi reacţia multor neoconi cu crucea-n frunte la fenomenul charlist, cu reacţia la fenomenul imigraţionist. Atâta timp cât avortam, blasfemiam, ne eutanasiam la noi acasă şi bombardam peste mări şi ţări, ne făceam că plouă sau încuviinţam. Ne-am trezit însă că suntem ameninţaţi, în fibra noastră creştină, doar când ne-am simţit ameninţaţi de propria noastră milă creştină, încurajată de Papa de la Roma, faţă de milioanele de amărâţi care fugeau din ţări la a căror distrugere am contribuit şi noi românii, cu trupe.

Altfel spus, din câte se pare, conform logicii de neocon, Europa (creştină?) poate supravieţui, la urma urmei, oricărui abuz de libertate, economică, sexuală sau de alt fel, dar cu siguranţă nu poate supravieţui excesului de compasiune. Nu ştiu cum se face că de acesta din urmă ne temem cel mai mult. Asta poate pentru că, de fapt, ne temem mai mult pentru siguranţa noastră decât pentru sufletele noastre. Dar poate că dacă ne-am teme mai mult de Dumnezeu în diversele aspecte ale vieţii noastre, publice şi private, ne-am teme mai puţin de oameni, inclusiv de oamenii de altă religie care ne cer ajutorul.

Ştiu că problema implică aspecte politice şi instituţionale mult mai complexe, că nu putem să reducem totul la imperative umanitare, şi cu atât mai mult nu poate fi ea rezolvată prin dictate umanitare, altminteri respinse, cu înverşunare, deseori de aceiaşi oameni care susţineau dictatele austeritare. Oricum ar fi, atâta timp cât îl dezgropăm pe Dumnezeu din lipsă de dispozitiv anti-islamic, şi ca pe simplu alibi al fricilor noastre mic-burgheze, tare mă tem că ne mişcăm în orizontul aceleiaşi „culturi a morţii”, de care pomenea un fost papă polonez, tare iubit de societatea civilă anticomunistă, dar citit în conformitate cu principiile spiritualităţii postmoderne de tip „pick and choose”. De aceeaşi „cultură a morţii”, şi de multiplele ei dimensiuni, continuă să vorbească şi Papa Francisc, şi el citit tot după principiile spiritualităţii de tip „pick and choose”.

Or, în acest context, se pune întrebarea: cine este mai autorizat să vorbească în numele Europei şi al Creştinismului? Papa Francisc? Sau GDS-ul? Sau poate că Papa Francisc vorbeşte în numele Creştinismului, iar GDS-ul vorbeşte în numele Europei, două realităţi distincte, din ce în ce mai distincte, ca urmare a opţiunilor europene, pe care, măcar din decenţă, ar trebui să nu le mai amestecăm, asumându-ne în acelaşi timp opţiunile.

Căci altminteri, mesajul Evangheliei este clar. Pe Dumnezeu îl urmezi întru totul şi până la capăt, iar dacă nu eşti în stare s-o faci, măcar nu încerca să-l târăşti în mlaştina unui „oportunism al valorilor”, că mai rău îţi este să fii căldicel decât rece. Iar dacă tot ne place să discutăm despre invaziile barbare, și să-l reimplicăm pe Dumnezeu în istoria noastră, ar trebui să ne aducem aminte că în veacul al V-lea, creștinii îl numeau pe Attila biciul lui Dumnezeu. E drept, creştinii din vremea respectivă mai ştiau şi că, dintr-o „criză spirituală”, nu se iese prin „redescoperirea valorilor spirituale”, ci prin pocăinţă, care este cu totul altceva.

leviathan

Nota noastra

Pentru a raspunde intrebarii retorice a lui Al. Racu, Papa Francisc este tot atat de legitim in a vorbi in numele crestinismului in Europa, cat este si GDS-ul in Romania. Discursurile ambivalente ale Papei sunt atat de “catch all” incat toata lumea a uitat ca, doar cu putin timp inainte de a spala “umil” si la vedere, picioarele unor imigranti selectati pe spranceana, Francisc vorbise despre “invazie” si, ce sa vezi, despre… “redescoperirea radacinilor culturale”, adica tot despre valori:

Pe fondul valului migrațiilor din ultimul an, Papa Francisc afirmă că Europa poate să devină un loc gol dacă ajunge în punctul de a-și uita istoria și de a-și negliza schimburile culturale, informează Deutsche Welle.

“Dacă Europa vrea să se refacă, trebuie să își redescopere rădăcinile culturale. Dar prin uitarea propriei istorii, Europa se slăbește pe sine. Și acesta este momentul în care riscă să devină un loc gol“, a declarat Suveranul Pontif.

Întrebat fiind care este motivul pentru care consideră că Europa a devenit un loc gol, Papa a explicat că “astăzi putem vorbi de o invazie arabă. Este o realitate socială. Cu câte invazii s-a confruntat Europa în istoria sa? A fost mereu capabilă să le depășească mergând mai departe și făcându-se mai bună prin schimburile dintre culturi”.

Sigur, invazia e schimb cultural, deci e de bine, cu conditia ca Europa sa ramana crestina, cam asta e mesajul Papei. Insa imaginea ramane – o invazie e o invazie, nu un refugiu din calea rautatilor. Acest mic reminder este util pentru a constientiza ca imaginea baietilor buni, crestini umili, condusi de Francisc, vs baietii rai, neoconii de toate riturile, reprezentati in Romania de GDS, este, la randu-i, falsa. Tabloul real este unul facut tandari, in care diversii actori relevanti imbraca o serie de atitudini si se pozitioneaza proteic in functie de context, de ordinul pe unitate si de scopul manufacturilor (geo)politice ale crizelor sociale si culturale.

Astfel, intrebarea reala care ar trebui sa ne preocupe nu este, neaparat, cine-i mai crestin dintre acesti actori publici. Pana una alta, avem exemple autohtone de decenta, cum ar fi IPS Ioan Selejan; o pozitie corecta a avut si Patriarhia pe tema. Pentru a preintampina eventualele critici asupra accentului pus de Patriarhie pe chestiuni pragmatice si realiste, readucem aminte acest verset al lui Pavel:Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi şi mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios.” Asadar, primim refugiatii, insa in asa fel incat sa nu facem rau nici alor nostri, nici lor insile, prin co-participarea la inginerii sociale perverse.

Intrebarea corecta, am spune noi, este alta: care-i sensul manufacturarii politice a crizei reale a refugiatilor? Fara indoiala, exista o criza reala umanitara. In mod destul de evident, aproape fara perdea, o criza reala este supusa unor inginerii sociale cu mai multe implicatii.

Astfel, un prim nivel al acestei inginerii se regaseste in maniera in care ajung refugiatii in Europa. O chestiune esentiala, de altfel, insa foarte putin dezbatuta/cercetata. Care este traseul, care sunt filtrele si care sunt canalele pe care ajung refugiatii in Europa? Pentru ca, poate fi doar o impresie, insa din ce se vede, la o prima vedere, pare ca ajung in Europa tocmai cei care sunt mai tari in a da din coate, cei care au mijloace si resurse pentru a se “refugia”. Cei fara de putere, sarmanii, printre care si multi, multi crestini, par a fi absenti din acest tablou. Un corolar al acestei intrebari este – cine controleaza si cum “robinetul” refugiatilor? Pe undeva, prin Turcia si prin insulele elene ar fi un inceput de raspuns.

O a doua chestiune este: care este impactul fluviului de refugiati? Primul impact si cel mai evident este cel de haos social. Multi refugiati sunt inchisi intr-un fel de lagare de concentrare, cum este cazul celor de la granita dintre Grecia si Macedonia, ajung la capatul rabdarilor, intra in conflict cu fortele de ordine; altii “invadeaza” garile si centrele oraselor de tranzit, provocand panica; altii umplu centrele de primire a refugiatilor din Occident, adica tot intr-un fel de lagare. Impactul, asadar, atat asupra populatiei refugiate cat si asupra tarilor de tranzit sau de destinatie, este unul de dezordine, anarhizare. Lucru absolut previzibil, de altfel – ce se poate intampla cand ai mase largi de oameni fugind dintr-o parte in alta? Ceea ce e de mirare nu este acest lucru, ci maniera in care autoritatile europene si ale statelor in cauza gestioneaza problema. Un laisser-faire, laisser-passer suspect, care duce,  pe de o parte, la garduri de sarma ghimpata si isterisme islamofobe pe de alta. 

La al treilea nivel, intrebarea este: cum anume incadreaza/prezinta publicului sistemul de putere si de propaganda problema refugiatilor? Senzatia noastra este ca, atat la nivelul intregii Europe, cat si la noi, se creeaza un conflict prefabricat, artificial, ideologic, intre “stanga” si “dreapta”, adica intre sustinatorii cauzei refugiatilor, ai deschiderii fara limite in fata “invaziei”, si cei ai baricadarii Europei intre frontierele sale geografice si culturale (redescoperite brusc, partial si ipocrit). Pe de o parte, se creeaza toate premisele pentru radicalizarea publicului pe tema refugiatilor, in special in directia de “dreapta”, in care cruciatul european isi rupe camasa multiculturalismului si se juruie ca va apara “civilizatia” de “barbari”, pe de alta parte se introduc legislatii draconice corect politice care merg pana la a amenda pe cei care se exprima critic fata de refugiati pe retelele de socializare sau a le suprima vocea. Totul, pe fondul unor atentate care, fie precizat macar in treacat, sunt realizate de cetateni europeni, chiar daca magrebieni. 

Asistam, asadar, la inflamarea spatiului public, la ideologizarea sa progresiva, la maniheizarea reprezentarilor sociale disponibile oamenilor, prin intermediul carora isi pot explica realitatile curente. Totul trebuie sa fie un conflict, o batalie, un razboi. Trebuie neaparat sa fim impartiti in tabere care se afla in pozitii diametral opuse si sa ne scoatem ochii, unii altora, fie pe baza de “umanism”, fie pe baza de “civilizatie europeana”

Care ar fi sensul acestei dihotomizari a publicului?

Gestionarea societatilor prin crearea si manipularea conflictelor ideologice artificiale, capturarea mintii oamenilor in reprezentari binare, inregimentarea lor in lupte pentru cauze false si sterile. La adapostul acestei transformari a societatilor in transee, baricade si brigade culturale, sistemul real de putere, increngatura serviciilor secrete, gruparilor economice corporate, fratiilor de toata mana si specia isi dezvolta si perfectioneaza agenda, in timp ce populatia se ia la bataie cu partea vizibila si cea mai lipsita de influenta a sistemului – politicul. Asa se face ca, in acelasi timp in care ne smulgem caciulile pe baza de refugiati, treptat si perseverent, ne vedem cu totii deprivati de drepturi civice si sociale, libertati politice, in numele “sigurantei” si “securitatii“. 

Intr-o cheie si mai sinistra, radicalizarea publicului, poate chiar fanatizarea acestuia, crearea unor extremisme relevante social si poate si politic, toate merg exact in sensul agendei de mai sus. E ca in Leviathanul lui Hobbes: pentru ca asistam la o situatie de tip “homo homini lupus”, pentru ca avem de-a face cu “razboiul tuturor impotriva tuturor”, atunci solutia este edificarea puterii totalitare, careia ii cedezi toate drepturile, puterile si libertatile. Si tocmai pentru ca in societate NU exista ca stare naturala conflictul, atunci il cream si il gestionam noi, aia de formam Leviathanul! 

Asa cum arata si filosoful Agamben, puterea in modernitate functioneaza pe principiul gestionarii – adica manipularii – crizelor, nu pe principiul solutionarii lor prin actiunea asupra cauzelor reale:

In acest sens trebuie să înțelegem formula atribuită lui Quesnay, dar pe care el, de fapt, n-a scris-o niciodată: „Laisser faire, laisser passer”. Departe de a fi doar deviza liberalismului economic, ea descrie o paradigmă de guvernare, care plasează securitatea (Quesnay amintește „siguranța agricultorilor și lucrătorilor”) nu în prevenirea problemelor și dezastrelor, ci în capacitatea de a le canaliza într-o direcție utilă.

Si, in alta parte, dezvoltand pe tema conceptului de “securitate”:

În modelul britanic al lui Thomas Hobbes, care a influențat atât de profund filozofia noastră politică, contractul care transferă puterile suveranului presupune teamă reciprocă și război al tuturor împotriva tuturor: statul este exact cel ce vine să înlăture frica. În statul securitar, acest model este inversat: statul se bazează constant pe frică și trebuie, cu orice preț, să o mențină, căci din ea își trage funcției sa esențială și legitimitatea.

Foucault a demonstrat deja că, atunci când cuvântul „securitate” apare pentru prima dată în Franța în discursul politic al guvernanților fiziocrați dinainte de Revolutie, nu e folosit pentru a preveni dezastrele și foametea, ci toate acestea au fost lăsate să se intample pentru a fi apoi guvernate și ghidate într-o direcție considerată profitabilă.

Asadar, pe plan local, discursul inflamat despre pericolele islamizarii, caruia ii corespunde pavlovian discursul inflamat despre pericolele islamofobiei si xenofobiei, nu pare a fi altceva decat franciza locala a unui angrenaj european. Atentie, nu ne referim aici la corectitudinea unor discursuri pe fondul lor, ci la cum sunt manufacturate acestea in noi forme de reprezentari socio-politice si cum sunt folosite acestea pentru a imparti publicul in diferite tabere divergente, inregimentate, in timp ce “baietii” isi vad linistiti de treaba lor. In aceasta cheie privim problema moscheii, a refugiatilor si a agresiunii suspecte, facute in buricul Bucurestiului, dar, culmea, fara martori. Trebuie exportat aici inca un razboi cultural, mintile oamenilor trebuie sa gandeasca dihotomic, frica si ura trebuie directionate catre oricine altcineva decat cei care decid in mod real in societatea noastra.  

Si nu este singurul astfel de razboi de la noi. Dar, despre altele, cu alta ocazie, de va vrea Dumnezeu. Mai ales ca, in cazul romanesc, nebunia serviciilor atinge culmi nebanuite, pe baza principiuli “radicalismul e cu atat mai periculos cu cat este… asbent”.


Categorii

Alexandru Racu, Criza refugiatilor/ imigrantilor, Iulian Capsali, Opinii, analize, Servicii secrete, Stat politienesc, Turcia

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

24 Commentarii la “MAREA MOSCHEE, AGRESIUNEA ASUPRA “SURORILOR MUSULMANE”… CU AUTORI NECUNOSCUTI SI MANUFACTURAREA UNUI NOU RAZBOI CULTURAL. Mecanismul de gestionare a societatii de catre puterea reala: PRIN TRIBALIZARE CATRE LEVIATHANUL TOTAL

  1. Da, bine zis:

    “Gestionarea societatilor prin crearea si manipularea conflictelor ideologice artificiale, capturarea mintii oamenilor in reprezentari binare, inregimentarea lor in lupte pentru cauze false si sterile. La adapostul acestei transformari a societatilor in transee, baricade si brigade culturale, sistemul real de putere, increngatura serviciilor secrete, gruparilor economice corporate, fratiilor de toata mana si specia isi dezvolta si perfectioneaza agenda”

  2. Asta-mi aminteste de Calais care mi se pare ca ilustreaza perfect gestionarea stramba a acestui fenomen intr-adevar `dilematic`, prin pendularea buimaca intre extreme.

    Deci: se dispune din condei de catre o instanta evacuarea fetidei `jungle`, fara in schimb a se pune NIMIC in loc! Urmarea:

    http://www.aljazeera.com/news/2016/03/refugee-crisis-calais-destruction-grows-jungles-160311035250035.html

    Interesant, pe de alta parte, sa inteleg ca guvernul francez ofera 800 de euro/luna refugiatilor?

    http://www.aljazeera.com/indepth/features/2016/03/calais-syrian-refugee-deferred-english-dreams-160330073643614.html

    Intre timp, copii refugiati dispar

    http://www.independent.co.uk/news/world/europe/calais-jungle-unaccompanied-children-refugee-camp-demolition-minors-a6965216.html
    iar UK – cum o stim – nu s-a atins de usturoi si respiratia ii e proaspata, doar s-a eschivat delicat, punand bariere pana si la reunirea familiilor, iar acum arata moralizator cu degetul.

    Apropo asadar de comentariul CO (f pertinent): statele europene par complet dezarmate, lipsite de parghii, destructurate in fata fenomenului, iar sofisticatele mecanisme de cooperare inter-institutionala europene – zero barat.

    Hai pe bune, chiar asa??

  3. Pe de alta parte, nu e chiar asa usor sa fii bun crestin in fapte, `la firul ierbii`

    https://www.rt.com/news/334757-france-calais-protest-paris/

    https://www.rt.com/news/333269-migrants-rape-police-norway/

    Ce vreau sa spun este ca subscriu comentariului CO, in sensul ca nu e genul de situatie black or white, si pe asta s-a mizat probabil de la bun inceput cand s-a pus la cale toata aceasta inginerie sociala dementa. Iar statul cum sa intervina eficient cand la carma cel putin 40% probabil sunt tradatori?

  4. Si totusi, are dreptate si Alexandru. Uite ca se poate si sa fii bun crestin:

    http://www.bbc.com/news/magazine-33936487

    Am selectat articolele aiurea, adica tematic nu cronologic. Mi s-a parut pur si simplu o ilustrare perfecta a complexitatii fenomenului si a reactiei actorilor implicati – stat, migranti, populatie locala, voluntari etc..

  5. @Doroteea:

    Exista vreo situatie in care suntem exceptati sau scuzati de la a fi buni crestini? 🙂

  6. @admin:

    ei, am zis si eu cu cuvintele mele..:)

  7. Lucrurile sint destul de clare apropo de ce se vrea. Si acest “vrea” se face pe mai multe directii. Unul este terorismul cu rezultatele pe care le-am para-discutat. Rolul imigrantilor este si el mult-fold vorba-aia: distrug ce-a mai ramas din unitatea civilizationala a Europei – care nu se mai bazeaza de ceva vreme pe crestinismul practicat constient dar care are/avea backgroundul cultural infuzat de valorile/mentalitatile crestine oricit de diluate de protestantism, ateism ar fi fost ele-asta pe termen mai lung. Insa pe termen scurt chiar presant de scurt este ca astia vor un conflict civil intre musulmanii radicalizati fie ei imigranti sau nu si restul populatiei civile. Adica un haos civil de tipul celor din Orientul Mijlociu doar ca aici serviciile si structurile maretzei Ordini Mondiale vor ramine in- control -adica un haos controlat.
    Din tot materialul de mai sus cea mai interesata parte, din punct de vedere informational este exact asta:
    “Muftiul a mai spus că s-a aflat sub „o presiune imensă” din partea „fundaţiilor” saudite. În timpul unei vizite la ambasada saudită, Muftiul a povestit confruntarea pe care a avut-o cu un vice-consul saudit care a contestat faptul că Muftiul a stat „prea calm” …….

    Este extrem de relevant: 1. se arata cum radicalizarea islamica este una organizata, sistematica, calculata.
    2. Mina “mai” vizibila sint sauditii. Dar
    3) Sauditii au fost si sint de decenii aliatii SUA. Ei au fost unul din principalele motive pentru care lumea araba nu s-a putut organiza impotriva Israelului in 60. Ei au fost, culmea, un cuib al islamismului wahabbit dar si sursa principala de diviziune si slabiciune politica a lumii arabe. Multi dintre membrii grupurilor teroriste mai vechi dupa modelul Al Qaida provin de aici. Puterea Arabiei Saudite s-a bazat raliat de decenii la caruta geostrategica americana.

    Asa ca, pericolul cel mai apropiat apropo de criza refugiata nu este islamizarea ci intrarea in haos si lupte civile.
    Cit despre partea umanitara…..cum sa zic….Racu are dreptate – nu e uman (cu atit mai putin crestin) sa lasi sa-ti moara sub proprii ochi, aproapele. Dar si vorba romaneasca “pe cine nu lasi sa moara…..” pare sa aiba o aplicatie cinica extrem de realista aici. Chestia e ca daca s-ar fi vrut, lucrul asta s-ar fi putut evita. Trimiterea inapoi, eventual in locul de plecare _Turcia s-ar fi putut aranja, daca ar fi existat bunavointa. Nu era deloc necesar supra-incarcarea Greciei de exemplu cu responsabilitatea unor imigranti , dintre care majoritatea par sa fie de un soi cu care nimeni nu ar vrea sa se invecineze.parerea mea e ca problema umanitara nu este o problema. Si se pare ca nu este o problema chiar pentru refugiati care isi gauresc barcile punindu-si fara scrupule compatriotii, sau ce-or fi ei, in pericol….
    Dar repet, pentru mine informatia apropo de presiunile asupra Muftiului roman mi se pare cea mai importanta pentru noi.

  8. Musulmanii vor genera probleme oriunde se vor stabili in Europa, daca nu imediat, SIGUR mai tarziu. Este in firea lor sa-i urasca pe “cruciati”, chiar daca majoritatea locuitorilor Europei nu mai au nici o treaba cu Crucea.Orice musulman, cat ar fi de moderat,doreste in inima sa ca islamul sa biruiasca, indiferent de mijloace. A fost vreo miscare a musulmanilor “pasnici”, “moderati”,de condamnare a taierii capetelor fratilor lor de sange, dar crestini de cei de la ISIS ? Eu n-am auzit de nici una.

  9. Pana la urma NATO si UE se vor suprapune geografic:
    https://conceptdraw.com/a1130c3/preview–European%20membership%20of%20the%20EU%20and%20NATO%20map
    SUA trage de mult sa bage Turcia in UE. Sau neoconii tot insista:
    http://www.theguardian.com/world/2002/dec/03/turkey.eu
    Si poate tot tam-tamul si ping-pongul cu migrantii nu-i decat o smecherie de a strecura Turcia in UE prin spate si de a duce granita europeana in Orientul Mijlociu, eliminand spaimele legate de neocolonialism, fragmentand in acelasi timp vointa statelor care blocau aderarea Turciei (intamplator sau nu, tocmai tarisoarele care se opun integrarii turcesti sunt cele mai afectate de islamul migrant: Grecia, Austria, Franta, Germania, Danemarca). Nu stiu Cipru..dar dupa criza bancara nu cred ca mai poate comenta.
    Si daca Turcia va deveni, intr-un fel sau altul, granita UE, atunci avem si docomentul de rigoare, pus pe masa ieri:

    Federica Mogherini, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, a declarat: „În ultimii ani, mediul de securitate s-a schimbat în mod dramatic. Am asistat la creşterea ameninţărilor hibride la frontierele UE. S-a lansat apelul ferm ca UE să îşi adapteze şi să îşi amelioreze capacităţile în calitate de furnizor de securitate. Relaţia dintre securitatea internă şi cea externă trebuie să fie consolidată în continuare. Prin aceste noi propuneri, dorim să consolidăm capacitatea noastră de contracarare a ameninţărilor de natură hibridă. În acest demers, vom intensifica, de asemenea, cooperarea şi coordonarea cu NATO”.
    Contracararea ameninţărilor hibride intră în mare parte în competenţa naţională, responsabilitatea principală revenind statelor membre. Cu toate acestea, cadrul comun pe care Comisia Europeană şi Înaltul Reprezentant, Mogherini, l-au prezentat astăzi are scopul de a sprijini statele membre ale UE şi pe partenerii lor în eforturile de contracarare a ameninţărilor hibride şi de a ameliora rezilienţa lor atunci când se confruntă cu aceste ameninţări, corelând instrumentele europene şi naţionale într-un mod mai eficace decât în trecut. De asemenea, multe dintre statele membre ale UE se confruntă cu ameninţări comune, care pot viza reţele sau infrastructuri transfrontaliere. Cadrul răspunde Orientărilor politice ale preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care a subliniat faptul că trebuie „să depunem eforturi pentru ca Europa să fie mai puternică în materie de securitate şi de apărare”. De asemenea, cadrul dă curs invitaţiei Consiliului Afaceri Externe din 18 mai 2015, de a prezenta propuneri de acţiuni pentru contracararea ameninţărilor hibride.

    Citeste mai mult: adev.ro/o57xla

    Hard power….America…NATO
    Soft power…..Europa….UE
    Mariajul mondial, binomul global imbatabil mascat sub cooperarea intre cele doua organizatii si a anexele lor lucrative. Rusia play dead, China aport.
    Acum cativa ani:

    Spre un parteneriat global
    Construind pe fundaţia „lecţiilor învăţate” din Balcani şi având în vedere că noul teatru este global, cooperarea între cele două organizaţii (NATO – UE n.m.) ar trebui să fie adusă la un nou nivel.

    Recunoscând dimensiunea din ce în ce mai globală a securităţii internaţionale de după atacurile teroriste din 11 septembrie, NATO s-a angajat ireversibil în operaţii „în afara ariei” dincolo de centrul său de gravitate euro-atlantic iniţial. Prin asumarea conducerii Forţei Internaţionale de Asistenţă de Securitate (ISAF) în Afganistan, Alianţa a deschis calea pentru dialog politic, consultări şi parteneriate cu state deosebit de importante aflate cu mult în afara spaţiului euro-atlantic, printre care Australia, Noua Zeelandă şi Pakistan.

    Uniunea Europeană a devenit de asemenea din ce în ce mai mult un actor internaţional, îndeplinind misiuni militare şi civile de gestionare a situaţiilor de criză, reformă a sectorului securităţii, aplicare a legii şi asistenţă a frontierelor, atât în imediata sa vecinătate, cât şi în afara acesteia. Ariile geografice includ Balcanii, Caucazul, Europa de Est, Mediterana şi Orientul Mijlociu – dar şi locuri foarte îndepărtate precum Republica Democrată Congo (DRC) şi Indonezia. Dislocarea trupelor UE în DRC la jumătatea lui 2006 a evidenţiat ideea că Africa sub-sahariană va reprezenta un nou punct focal al securităţii UE şi al proiecţiei în exterior al acesteia.

    Probabil că parteneriatele la nivel global vor realiza o cultură a cooperării în domeniul securităţii între Alianţă şi alţi actori internaţionali, vor reduce înţelegerea eronată şi concepţiile greşite şi vor spori cunoaşterea şi conştientizarea condiţiilor regionale vitale în vederea conceperii unor răspunsuri de securitate eficiente pentru ameninţările actuale sau emergente. Pe fondul extinderii colaborării operaţionale cu parteneri globali aflaţi geografic din punct de vedere la mari distanţe, cooperarea NATO-UE trebuie să devină coloana vertebrală a unei comunităţi euro-atlantice puternice.

    sursa: http://www.nato.int/docu/review/2007/issue2/romanian/art6.html
    Iar mai deunazi, secretatul general NATO, Jens Stoltenberg declara, cf. Agerpres:

    ‘Ne vom dubla eforturile și vom conlucra și mai strâns pentru a contracara ascensiunea extremismului, care poate inspira asemenea atacuri oribile aici’, a spus Jens Stoltenberg într-o reuniune la care a participat și șefa diplomației europene Federica Mogherini.

    Secretarul general al NATO a accentuat că Alianța Nord-Atlantică și UE nu își mai pot permite să elaboreze politici paralele care vizează obiective similare. ‘Când mizele sunt atât de ridicate și nevoile cresc, mai pot NATO și Uniunea Europeană să continue ca până acum?’, s-a întrebat Stoltenberg. [cata apasarea si grija si truda…dar sa nu fim rautaciosi]

    Un număr de 22 de țări sunt membre atât ale NATO, cât și ale Uniunii Europene. Cele două organizații au obiective similare în domeniul securității și apărării, dar au sedii, forțe de reacție rapidă și misiuni externe separate, notează agenția de presă britanică.

    http://www.agerpres.ro/externe/2015/11/17/nato-si-ue-doresc-o-cooperare-mai-stransa-dupa-atentatele-teroriste-de-la-paris-08-00-48
    P.S.
    legat de Nagorno-Karabah. Daca imi dati voie, m-as cita putin…ceva scris in ianuarie 2016:
    ““Conflictele îngheţate şi uitate” din Moldova-Transnistria, Georgia-Abhazia si Osetia, Nagorno-Karabah si Azerbaijan vor ramane semi-eternele barometre ale turbulentelor geopolitice din zona Rusiei. Cu accent pe Nagorno-Karabah. As tine un ochi pe regiune.”
    https://lumealuienkidu.wordpress.com/2016/01/28/2016/
    E modul Turciei de a invita Rusia la negocieri. In sud Siria, kurzii, est Armenia, la nord rusii. S-a ales praful de politica turceasca “zero probleme cu vecinii”. Acum, Ankara trebuie sa joace cum canta SUA si UE. Europenii se laudau ca au blocat optiunile asiatice ale Turciei, neo-otomanisnul ei sincopand jenant in conflictele regionale, vecinatatea Turciei cu Siria devenind similara unei vecinatati cu Afganistanul. Aceeasi sursa de eterne probleme care va necesita “operatia delicata” a NATO. Tiptil, tiptil. I’m a hunter…pandesc, ma furisez, astept oportunist. Moartea caprioarei.
    Lumea spune ca santajul e invers, ca turcii au dat drumul robinetului santajist..dar daca se inchid capitole de negocieri in modul dorit de Bruxelles si Turcia se conformeaza in zone sensibile ei pretentiilor europene, atunci pot presupune, la fel ca in cazul interventiei rusesti in Siria, ca au fost negocieri secrete turco-europene care au precedat valul migrationist. Din 2011 pana in 2015, au stat 2 de milioane de sirieni bine mersi in Turcia fara sa plece nicaieri. Si dintr-o data se rupe gardul si cade casa pe europenii nevricosi. Uitati-va la rezultatul final. Or fi si legile big-brother pe lista, nu zic nu, dar parteneriatul global UE – NATO si implicatiile lui depasesc cu mult ca magnitudine alte obiective. Si de cand cu netul si smartfonul, comedia deja a inceput.

    parerea mea.
    nu uitati de binomul UE-NATO si anexele lui de securitate si cooperare economico-democratica zonale. Pe ici colea….unde sunt capcaunii regionali: China, Iran si Rusia. (asean, nato arab, ccg, marea chinei de sud, etc.)

  10. Turks building a mosque in Amsterdam called “Hagia Sophia”:

    http://www.pravoslavie.ru/english/92259.htm

  11. @enkidu:

    E f profi ce si cum scrii, asa ca o sa risc f timid o intrebare: pai si daca in iunie se lasa cu brexit la referendum-ul din UK? Zic unii ca deja a inceput inceputul sfarsitului odata cu votul de azi din Olanda
    http://www.express.co.uk/news/world/658953/Dutch-referendum-Brexit-fans-rejoice-vote-humiliates-European-Union-Ukraine

    Adica ce vreau sa zic: mai e loc de Turcia cand lumea pare ca isi cam strange jucariile si se pregateste de plecare? :-ss

  12. “Minaretele sunt baionetele noastre, moscheile – cazarmele, iar credincioşii – soldaţii noştri“. Această declaraţie, rostită ca primar al Istanbulului în faţa unei mulţimi de simpatizanţi, i-a adus lui Erdoğan patru luni de puşcărie, pentru instigare la islamism. Tot această declaraţie i-a adus faimă şi, din primar al Istanbulului, a devenit cel care conduce Turcia de peste 15 ani, ca prim-ministru şi, de puţin timp, ca preşedinte.”
    […]

    Integral: https://rodiagnusdei.wordpress.com/2016/04/05/de-ce-tine-turcia-sa-construiasca-cat-mai-multe-moschei-in-lume/

  13. Pai nu-ti pot oferi decat supozitii si rationamente speculative, sperand ca vor fi validate de viitor.
    Sa incep:
    Daca nu au iesit grecii, nu cred ca vor iesi nici britanicii. Una la mana.
    Doi: mie mai degraba imi pare ca UK isi renegociaza obligatiile in cadrul UE in contextul viitoarelor modificari (acord Dublin, redistribuiri, etc.). Si maniera cea mai simpla si de impact e amenintarea cu Brexitul. Daca nu e cum vreau eu..atunci pa.
    “Liderii statelor membre UE au ajuns la un acord, vineri seară, privind termenii menţinerii Marii Britanii în Uniunea Europeană, documentul conţinând o clauză care va permite limitarea indemnizaţiilor sociale ale angajaţilor comunitari străini, în anumite condiţii. David Cameron a declarat, vineri seară, la Bruxelles, că a obţinut un statut special al Marii Britanii în Uniunea Europeană.
    http://www.mediafax.ro/externe/marea-britanie-va-organiza-pe-23-iunie-referendumul-privind-apartenenta-la-ue-15081712
    Si gandeste-te si asa: daca nu au plecat scotienii (votul lor a fost nu la referendum), se vor intoarce englezii la ‘splendida izolare”? Si poti extrapola speculativ.
    Clasa engleza politica nici nu pune problema brexitului, mai ales ca au obtinut ce vor:
    “”Nu iubesc Bruxellesul, eu iubesc Marea Britanie. Eu am fost primul care a spus că există multe lucruri pe care Uniunea Europeană trebuie să le îmbunătăţească. Nu voi spune niciodată că ţara noastră nu poate supravieţui în afara UE, nu asta este problema. Problema este că vom fi mai puternici şi în mai mare siguranţă în cadrul Uniunii Europene. Dumneavoastră veţi lua decizia, eu voi face totul pentru a respecta voinţa cetăţenilor”, a subliniat Cameron.”
    din aceeasi sursa Mediafax.
    Si in acum cand 90% din opinii se formeaza la TV si online…ce sanse ar mai fi sa voteze lumea altfel decat vrei? Plange lumea in Romania ca tineriiliberisifrumosi au vandut tara si au nenorocit-o, daramite afara unde mananci tehnologie pe paine?
    Incepi de la jumatatea lui aprilie ditamai campania pro-UE, mascat bineinteles, sau si pe fata la urma urmei, si pe 23 iunie vezi roadele. Nu exista brexit…poate ca varianta de lucru de 0,1% succes (doar sa dea foamea rau in englezi si Uniunea sa fie acarul Paun).
    Daca accepti ca lumea e condusa de oculta si ca aceasta are un program bine stabilit, cu mijloacele de manipulare din ziua de azi…mai poti vorbi de rivolutii, Noua Anglie si eterie?
    Si SUA sa accepte ca principalul ei aliat din super-combinatia ei osmotica NATO-UE sa plece? Cat de inapt politic sa fii? Pai desfiintezi toate lojile masonice si o iei de la capat cu alti purtatori de sortulet mai capabili. Eu nu cred in “fentele” astea de pseudo-independenta din Europa. Nu mai exista asa ceva, avand in vedere clasele politice actuale si impactul mass-mediei. Iar raportarea obsesiva la perioada interbelica mi se pare o miopie crasa (nu ma gandeam la tine cand scriam asta). Nu va renaste nicio o dreapta…doar o clasa de mijloc nemultumita ca nu poate rontai linistit in weekend picnicul (“si calicii astia migranti..sa moare ei sa-mi fie mie bine”).

    Neah….doua variante vad pentru un alt final decat cel al unei pax americana.
    Rusia cu o economie viabila si o China nucleara cu resurse prime suficiente. Pana acum..pica amandoua variantele.
    Si de ce sa nu ii asmuti unul impotriva altuia? Siberia si Drumul Matasii.
    Ameicanii deja isi muta combinatiile din Orientul Mijlociu in Asia Centrala. Acolo se vor intalni toti 3 granzii. Rusia joaca acasa, China isi face autostrada presand aliante militare in Turkestan si SUA da tarcoale.

  14. @doroteea
    si as mai completa ceva
    triumivratele si diumviratele nu au rezistat niciodata mult in istorie.
    ce-ti face motanul?

  15. @enkidu:

    Logic si argumentat, dupa mine. Singurul amendament: profetiile. Partea cu The Battle of the Black Gate in Asia Centrala se potriveste. Dar cu o UE destramata in prima faza.

    Motanul meu? E bine si gaseste interesant punctul tau de vedere. Iti transmite salutari si recomandarea de a mai arunca un ochi pe brexit polluri. 🙂

  16. @doroteea
    m-am uitat pe brexit polluri, dar toate sunt in favoarea ramanerii in UE si cu foarte multi indecisi.

    Profetiile
    spun ca va fi ww3 dar nu spun cand, iar multe sunt contradictorii, cel putin pentru mintea mea de tinarfrumosiliber.
    Sfantul Serafim de Virita profetea ca Siberia va fi luata de China si in momentul cand China va trece de Urali va veni ww3.
    Parintele Paisie Aghioritul spunea ca „Din Siria va începe al treilea război mondial! Rugați-vă neîncetat!” si ca Turcia va fi impartita in trei, preluand astfel si interpretand profetiile Sfantului Cosma Etolul, dar daca te uiti la Tratatul de la Sevres:
    https://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_S%C3%A8vres#/media/File:TreatyOfSevres_%28corrected%29.PNG
    constati ca deja Turcia a avut acel moment cand a fost impartita in 3 si Istanbulul a fost al strainilor implinandu-se parca profetia Sf. Cosma Etolul. Primul administrator francez al Constatinopolului a intrat in el calare pe un cal alb, aidoma lui Mahomed al II-lea, tocmai pentru a arata sfarsitul Imperiului Otoman.
    @c2 mai spunea asta:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/08/24/sfantul-cosma-etolul-%E2%80%93-cuvinte-de-duh-si-profetii-%E2%80%9Craul-va-veni-de-la-cei-invatati%E2%80%9D/comment-page-1/#comment-57625

    Singurul numitor comun al profetiilor e ca va fi ww3, dar din ce vad in jur….mai e de asteptat. Parerea mea.

    Sa manipulezi pretul petrolului e cam si cum ai folosi zeci de bombe nucleare asupra Rusiei.
    Sa lasi sa controlezi Taiwanul si resursele prime ale Chinei e ca si cum ai folosi zeci de focoase nucleare.
    Sa le pui la zid zilnic si sa aliezi o lume intreaga impotriva lor, e o stare de razboi.

    Despre profetii s-a mai discutat aici:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/09/04/paisie-aghioritul-profetie-siria-razboi-mondial-rugaciune/#comment-232979
    Nu stiu de ce s-ar destrama UE…acum. Da-mi un argument, ceva.
    Exista asasinate politice, asasinate morale, poloniu, prabusiri de avioane in care sunt presedinti, exista cameriste de hotel violate de candidati la presidentie, exista campanii de presa, mas-media aservita, facebook, criza economice, falimente bancare, primaveri si revolutii colorate, pret al materiilor prime ascendent sau descendent, etc.. Un intreg arsenal de parghii la dispozitie pentru manevre.
    Tineti minte trei cuvinte: binomul UE-NATO (de fapt, un cuvant si doua acronime).
    Si de ce e important rezolvarea problemei naravasilor turci? Pentru ca ei blocheaza extinderea si aprofundarea acordului Berlin plus (acord care reglementeaza cooperarea dintre UE si NATO).
    Asadar, sa citez:

    Un alt subiect de ingrijorare este reprezentat de situatia Turciei. Aceasta problema impiedica o comunicare adecvata intre cele doua organizatii, chiar si dupa adoptarea aranjamentelor de la Berlin. Din aceasta cauza, discutiile strategice intre NATO si UE nu au depasit faza cooperarii in situatii de criza. In miezul problemei se afla ,b>refuzul Turciei de a largii domeniile de cooperare, pe motiv ca doua dintre statele membre ale UE, Cipri su Malta, nu au o intelegere de securitate cu NATO. Uniunea Europeana la randul ei refuza sa accepte cererea Turciei de a exclude aceste tari din discutiile strategice ale celor doua organizatii. Aceasta situatie duce la lipsa din discutiile NATO-UE a unor subiecte fierbinti, cum ar fi terorismul sau situatia din Darfur. Problema este departe de a fi rezolvata cat timp Cipru ramane o insula impartita, Turcia controland partea de Nord.

    Copyright (CYD) http://cyd.ro . Citeste mai mult aici http://cyd.ro/subiecte-cheie-in-cooperarea-dintre-nato-si-ue/ .

    Si de ce e importanta cooperarea intre cele doua institutii supra-statale?
    Pentru ca, si iar citez din sferapoliticii.ro in sustinerea afirmatiilor mele:

    Un alt proces de transformare comun al celor doua organisme [UE, NATO, n.m.] este reprezentat de deschiderea spre noi cooperari cu state din exterior, situate in imediata vecinatate estica si sudica sau chiar mai indepartate. NATO a creat Parteneriatul pentru Pace, Dialogul Mediteranean, Consiliul NATO-Rusia, Comisia NATO Ucraina, Initiativa de Cooperare de la Istanbul, colaborarea cu tarile de contact, in timp ce UE a lansat Procesul de cooperare Barcelona, Politica Europeana de Vecinatate, Acordul de Parteneriat si Cooperare Rusia etc. Mecanismele de cooperare ale celor doua organisme sunt diferite ca arie de actiune, proceduri si acoperire, insa ratiunea este similara, crearea de punti de legatura, deschiderea si mentinerea unor canale de dialog, cooperare, sporirea increderii reciproce, avand in vedere faptul ca diminuarea barierelor din calea proliferarii riscurilor de securitate, multiplicarea acestora, complexitatea naturii lor (radacini politice, economice, etnice, religioase etc.) fac aproape imposibil ca statele natiune si organizatiile pe care acestea le-au creat sa actioneze independent unele de altele. Interdependenta economica, politica si de securitate a imprimat o tendinta de relationare sporita si dialog intre diferitii actori internationali in vederea sporii eficientei cu care actioneaza la nivel international. In acest context, Fed. Rusa joaca un rol strategic ca stat cu o importanta geopolitica majora, daca este numai sa amintim potentialul energetic de care dispune, precum si de parghiile politice si militare pe care le poate utiliza in solutionarea conflictelor inghetate din spatiul CSI. De altfel, Rusia reprezinta un partener important in combaterea noilor amenintari de securitate, incluzand terorismul, crima organizata, imigratia ilegala sau diferite forme de trafic ilegal.

    http://www.sferapoliticii.ro/sfera/123-124/art14-enachescu.html
    si din nou:
    “Pe termen lung, aceste procese de transformare si maturizare comune NATO, UE in domeniul apararii vor produce rezultate in conditiile multiplicarii convergentelor institutionale, a intensificarii dialogului pe baze transparente. Riscurile, starile conflictuale, nevoile de asistenta nu au incetat sa se perpetueze. In acest sens, un exemplu poate fi constituit de solicitari de natura umanitara (criza siriana, migrantia, n.m.) care pot veni din partea unor state confruntate cu gestionarea consecintelor unor dezastre naturale (cutremure, furtuni etc.), iar pe fondul perturbatiilor schimbarilor climaterice acest tip de dezastre este probabil sa se intensifice, iar cele doua organizatii pot contribui impreuna in acest domeniu specific.”
    Cititi, daca dorit si aveti timp, analiza Cor:
    http://analize.cuvantul-ortodox.ro/nato-reteaua-militara-globala/
    Si tot acest proces osmotic intre UE si NATO a inceput tot dupa 9/11:

    Primele eforturi de a defini aceste relaţii datează din 2001. Declaraţia UE-NATO asupra Politicii Europene de Securitate şi Apărare (ESDP) din decembrie 2002 a trasat elementele fundamentale ale „parteneriatului strategic” dintre cele două organizaţii: consultări reciproce, respectarea egalităţii, autonomiei decizionale şi intereselor statelor membre, dezvoltarea coerentă, transparentă şi în spiritul susţinerii reciproce a capabilităţilor militare. De asemenea, documentul a stabilit că „NATO rămâne piatra de temelie a apărării colective a membrilor săi”, în vreme ce scopul ESDP este acela de a „adăuga un pachet de instrumente aflate deja la dispoziţia Uniunii Europene pentru managementul crizelor şi prevenirea conflictelor”. În plus, chiar dacă Uniunea Europeană şi NATO sunt organizaţii de natură diferită, activităţile de managementul crizelor ale celor două organizaţii trebuie să se susţină reciproc6. Doar câteva luni mai târziu, Declaraţia a fost completată de un pachet cuprinzător de documente cunoscute sub denumirea de Berlin Plus (17 martie 2003) care au stabilit cadrul de cooperare între cele două organizaţii în probleme de managementul crizelor: în situaţia în care NATO decide să nu se implice într-o anumită operaţiune, Uniunea Europeană poate face acest lucru în condiţiile în care NATO îi pune la dispoziţie propriile resurse şi capabilităţi şi o susţine prin aranjamente privind comanda şi acordarea de asistenţă în planificarea operaţională7.

    http://www.sferapoliticii.ro/sfera/147/art01-paun_ciceo.html
    De altfel domnul Iulian Chifu remarca intr-un articol, subliniand dificultatea aprofundarii relatiilor UE-NATO ca:
    “Buna cooperare și coordonare UE-NATO a fost un ideal greu de atins al celor două organizații. A fost nevoie de anexarea Crimeii și de agresiunea militară din Estul Ucrainei, declanșate de Rusia, pentru a determina regândirea pozițiilor și pentru a accelera dramatic apropierea UE și NATO, punerea în acord a capabilităților militare și a planificării dincolo de acordurile „Berlin Plus” și contemplarea misiunilor Petersberg ale Uniunii și reconsiderarea acestora, a creării deschiderilor necesare pentru asigurarea securității și apărării cetățenilor și teritoriului statelor europene.”
    Vedeti care e miezul din gogoasa? De ce asa multi migranti si kurzi si Sirie in flacari?
    Pentru ca este esential ca osmoza UE-NATO sa se adanceasca (extinderea latimii de banda a cooperarii). Dar nu poti de “raul” Turciei si Ciprului:

    Even though the EU and NATO together understand the enormity of the Ukraine crisis and its implications for both organizations, Cyprus and Turkey are undermining EU-NATO cooperation. Both countries are using the division of Cyprus, whose northern part Turkey invaded forty years ago, as a bargaining chip in NATO and the EU.

    In doing so, the two states hinder the ability of the union and of the alliance to complement their military and civilian capabilities. Cyprus, a member of the EU but not of NATO, and Turkey, a member of NATO but not of the EU, are jeopardizing a rare opportunity for hard and soft power to cooperate.,/b>

    sau tot dupa cum scria madam, intr-o traducere aproximativa:
    Ceea ce s-ar traduce in practica prin faptul ca Cipru poate bloca orice propunere a UE de a folosi Berlin Plus, iar Turcia poate bloca orice utilizare a capabilitatilor NATO de catre UE
    http://carnegieeurope.eu/strategiceurope/?fa=57423
    Cipru e pe butuci de cand cu criza (colateral banii rusesti), iar acum Turcia clantane din dinti asa de tare incat ia in calcul varianta impacarii cu Israelul.
    Deci, in concluzie, cam asta cred eu ca e in spatele crizei migrantilor (or fi si legile BB, si multe altele) dar cel mai important e vorba de adancirea relatiilor UE-NATO prin induplecarea problematicilor membri UE-NATO. Turcia e sub santaj kurd si vecina cu un Afganistan (Siria) plus multe alte belele, iar Cipru, Grecia, Austria si alte tari impovarate de migranti vor trebui sa accepte propunerile euro-atlantistilor privind integrarea mai profunda a Uniunii cu Organizatia Atlanticului de Nord, in esenta, o alianta Washington – Bruxelles.
    UE-NATO
    medicamenteee!!

  17. Pe scurt, pentru adancirea aliantei americano-europene, recte UE-SUA, e nevoie de eliminarea piedicilor ridicate de varii tari in cale feluritelor acorduri care fundamenteaza alianta atlantica. Iar criza siriana si cea a emigrantilor reprezinta procese in “linistirea” Turciei si a anumitor tari europene care se opun unei integrari mai profunde intre cele doua structuri euro-atlantice. Plus ca vine si TTIP-ul din urma.
    P.S.
    Integrarea Serbiei in UE ar reprezenta eliminarea riscului unei enclave sudice Kaliningrad.

  18. @enkidu:

    stai ca daca ma iei asa, ca la doctorat, tr sa-mi pregatesc un pic raspunsul. In general intuitia feminina e cea care ma ghideaza, sunt diletanta din convingere :).

    Cat priveste brexit pollurile, n-am facut decat sa transmit mesajul motanului meu. Aici sunt de acord cu tine (sunt cam 50-50), dar o tine pe-a lui.

    O sa ne uitam atent pe profetii si doumente, Picky si cu mine, si vin apoi cu o parere personala pe subiect. 😉

  19. Pingback: Bestiar de idei staliniste si un concept de care vom mai auzi: “radicalizare”. UN MIC ACTIVIST SECULARIST CERE SRI MONITORIZAREA ACTIVITATII “RADICALIZATE” A ORTODOXIEI in urma reactiilor la clipul TAXI anti-catedrala | Cuvântul O
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare