IDEOLOGIA DE GEN, impusa pe sest in România pentru… “ERADICAREA TRADITIILOR”, fara nicio dezbatere asupra implicatiilor. NOUA LUPTA DE CLASA, NOII ACTIVISTI (expertii de gen), NOUA MILITIE A GANDIRII (C.N.C.D) si NOUA LIMBA a NOULUI COMUNISM. In Bulgaria, CONVENTIA DE LA ISTANBUL, care normativizeaza ideologiile de gen, a fost RESPINSA inclusiv prin opozitia BISERICII/ Liceenii adusi pe liste (?) la filmul ”120 bpm” NU AU FOST AVERTIZATI cu privire la continut

Cultura vietii/ PRO VITA Bucuresti:

Gen sau sex? Integrarea de gen sau perspectiva genului

Christl Ruth Vonholdt este medic specialist în pediatrie și medicina adolescentului și director al Institutului German pentru Tineret și Societate (www.dijg.de).  A obținut doctoratul la Universitatea de Medicină din Hanovra. Sursa: Deutsches Institut für Jugend und Gesellschaft

Integrarea de gen este un nou termen pe care îl întâlnim din ce în ce mai frecvent. Odată descoperit, se pare că poate fi găsit peste tot – pe site-uri web, în ​​titluri de carte, pe invitații la seminarii de instruire și pe diverse evenimente (laice și inițiate de biserică). Integrarea de gen este promovată peste tot. Dar ce înseamnă în realitate această expresie și care sunt problemele care stau în spatele ei?

Un jurnalist a comparat integrarea de gen cu un submarin – nimeni nu știe care-i sunt intențiile, în ce direcție navighează și când vor deveni vizibile obiectivele sale. Este adevărat acest lucru, și dacă da, de ce?

După ce parcurgi texte despre integrarea de gen, ai putea ajunge la concluzia că pur și simplu ai de-a face cu mai multe drepturi pentru egalitate și cu „egalitatea” dintre bărbați și femei, așa cum se precizează în Constituția noastră germană. În realitate, integrarea de gen impune în mod clandestin o înțelegere complet nouă asupra Dreptului nostru constituțional de egalitate.

Un pas decisiv către difuzarea globală a integrării de gen a avut loc la cea de-a 4-a Conferință mondială a femeilor de la Beijing din 1995. În rezoluția finală a conferinței, Platforma de acțiune de la Beijing, se prevede: „Guvernele și alți actori ar trebui să promoveze o politică activă și vizibilă de integrare a perspectivei de gen în toate politicile și programele”. Sintagma „integrarea perspectivei de gen” a fost redusă la integrarea de gen.

Până la sfârșitul anului 1995, recomandările generale ale Conferinței de la Beijing au devenit o obligație în cadrul Organizației Națiunilor Unite: ONU și-a asumat un angajament ferm față de obiectivele de integrare de gen, Uniunea Europeană urmându-i în 1996, iar guvernul german, în 2000.

1. Perspectiva de gen: Diferențierea este nedreaptă

Expresia „integrarea perspectivei de gen” din rezoluția finală a Conferinței de la Beijing, face referire la ideologia fundamentală care stă la baza conceptului de integrare de gen, și anume perspectiva de gen. În ciuda multiplelor sale fațete, perspectiva de gen este în mod clar o teorie radicală despre sex și gen: „Perspectiva de gen… este o viziune globală asupra lumii, care vede fiecare relație sau activitate în care oamenii se angajează ca fiind construită din punct de vedere social”.¹

În limba engleză, există doi termeni pentru cuvântul german „Geschlecht”: sex și gender (sex și gen). În timp ce sex este înțeles ca un termen biologic explicit, gender (genul) a fost folosit pentru a descrie bărbatul și femeia în general, precum și bărbatul și femeia cu privire la rolurile lor sociale. Până de curând, cu toate acestea, conceptul de gender era inseparabil legat de termenul biologic al sexului. Prin urmare, în discursul obișnuit, termenii sex și gender continuă să fie folosite în continuare ca sinonime.

În anii ’70, s-a dezvoltat o formă radicală de feminism și cu ea ideologia perspectivei de gen. Perspectiva de gen se bazează pe o înțelegere complet nouă a termenului de gen. Potrivit perspectivei de gen, nu mai există nici o relație între „sex” și „gender”. În schimb, termenii trebuie înțeleși în mod independent, chiar și în contradicție unul cu celălalt. Teoreticienii perspectivei de gen susțin că, deși „sexul” ca o construcție biologică există, conceptul de „gender”/gen este mult mai important. În plus, genul este pur și simplu un rol construit din punct de vedere social și cultural, care nu este legat de criterii biologice și, ca rezultat, poate fi modificat după voință.

Multe din principiile esențiale ale perspectivei de gen derivă din marxism. Feministele gender au recunoscut problema lor centrală în teoriile lui Marx și Engels, și anume: presupusa opresiune universală a femeilor de către bărbați și convingerea că sursa și prototipul oricărei opresiuni ar reprezenta-o căsătoria heterosexuală. Potrivit lui Marx și Engels, diferențele naturale dintre bărbat și femeie au dus la prima diviziune a muncii bazată pe criteriul sexului, care la rândul său a devenit baza tuturor celorlalte diviziuni în clase economice și culturale. Cu alte cuvinte, prima diviziune de clasă care a condus la toate celelalte diviziuni de clasă și pe care se întemeiază toată nedreptatea, este împărțirea bazată pe sex.

Prin urmare, potrivit perspectivei de gen, eliberarea femeilor nu este realizată doar prin eliminarea posibilelor privilegii masculine. Omenirea trebuie să se emancipeze fundamental de „clasa sexului”, cu alte cuvinte, să iasă din categoriile binare de sex masculin și feminin. Dacă diferențele dintre bărbat și femeie sunt sursa oricărei opresiuni, atunci singurul obiectiv poate fi o „egalitate” în care toate diferențele (pe cât posibil) sunt eliminate. Acele distincții care nu pot fi îndepărtate sunt declarate irelevante. Perspectiva de gen a adoptat deviza marxismului: „Diferența este întotdeauna inegală și inegalitatea este întotdeauna opresivă”.

O feministă de gen cunoscută a scris cum ar trebui implementată perspectiva de gen într-o „societate dreaptă”: „În structurile sale sociale și în practicile sale, sexul cuiva nu ar avea mai multă relevanță decât culoarea ochilor sau lungimea degetelor. Nu s-ar face presupuneri privind rolurile „masculine” sau „feminine”².

2. Obiective și strategii: ambiguizarea categoriei de „gen”

O strategie centrală a perspectivei de gen este de a șterge categoria genului, făcând diferența dintre bărbat și femeie irelevantă. Obiectivul este „ambiguizarea genului” și, nu în ultimul rând, eliminarea „viziunii binare asupra sexului”. Numai făcând asta poate fi atins obiectivul „egalității” – și aici ne confruntăm cu reinterpretarea termenului egalitate. Egalitatea trebuie acum înțeleasă ca bărbatul și femeia sunt interschimbabili.

Dar cum este posibil acest lucru? Cercetările biologice au demonstrat demult că femeile și bărbații sunt „diferiți prin natură”, nu numai în anatomia lor, ci și în întreaga lor ființă.

Acesta este motivul pentru care perspectiva de gen respinge conceptul de sex biologic și a ales drept termen central termenul său propriu de „gen”, înțelegând prin „gen” nimic mai mult decât un „rol construit din punct de vedere social”, radical detașat de toate criteriile înrădăcinate în biologie sau în corpul fizic al unui individ. Ca urmare, ceea ce era imposibil cu termenul „sex” devine posibil cu termenul „gen” – genul poate fi modificat arbitrar. „Fluiditatea de gen este abilitatea de a deveni liber și cu bună știință unul sau un număr nelimitat de genuri, pentru orice perioadă de timp, indiferent de câte ori dorești. Fluiditatea genului nu recunoaște granițe sau reguli de gen”.³

Spre deosebire de termenul biologic de „sex”, nu sunt doar două genuri, ci mai multe. În prezent, teoreticienii de gen deosebesc între cinci sau mai multe genuri⁴.

În Republica Federală Germania, GenderKompetenzZentrum (Centrul pentru Competența de Gen) de la Universitatea Humboldt din Berlin a fost în primul rând responsabil de implementarea integrării perspectivei de gen, de la înființarea sa, în 2003. În 2006, pe site-ul său web se putea găsi următoarea declarație: „O ființă umană se naște cu caracteristicibiologice care sunt situate de-a lungul unui spectru între caracteristici masculine și feminine”. Mai departe, genul înseamnă „sexul în diversitatea expresiilor sale sociale”. „Prin urmare, sexul este, de asemenea, influențat de origini, credințe religioase, vârstă, competențe și handicapuri, orientare sexuală și alte caracteristici structurale”⁵. Cu alte cuvinte, în loc de două sexe complementare (bărbat și femeie), există acum nenumărate genuri echivalente. Aceasta este noua interpretare a termenului „egalitate”. În plus, ceea ce înseamnă de fapt diferite înclinații sexuale subiective sau „orientările sexuale”, cum ar fi „homosexual”, „lesbian”, „bisexual” și „transgender” sunt tratate acum drept genuri diferite. Prin urmare, devine clar că perspectiva de gen și integrarea de gen nu implică doar o reinterpretare a „egalității”, ci aduce cu sine și o nouă înțelegere a „căsătoriei și familiei”, cerând ca relațiile homosexuale să fie tratate în egală măsură cu căsătoria heterosexuală.

3. A patra Conferință mondială de la Beijing privind femeile 1995

 Site-urile web care promovează integrarea de gen consideră cea de-a patra Conferință Mondială privind Femeile, Beijing, 1995, drept o „piatră de hotar” în difuzarea conceptului de integrare de gen. Cu toate acestea, dezbaterile și conflictele aprinse între delegații ONU, înainte de conferință, arată că ideologia perspectivei de gen a câștigat.

În acel moment, delegații ONU din țările bogate, care susțineau noua ideologie, au realizat un joc de putere reușit împotriva rezistenței feroce a unor delegați ONU din țările în curs de dezvoltare. Jurnalistul și martorul ocular Dale O’Leary a scris un reportaj informativ și fascinant despre ceea ce a avut loc înainte de conferință și despre modul în care mai mulți reprezentanți ai ONU din țările sărace au fost reduși la tăcere în încercarea lor de a susține complementaritatea femeii și a bărbatului, familia și căsătoria.⁶

4. Cum se implementează din punct de vedere politic perspectiva de gen?

Perspectiva de gen pare să fie la o distanță kilometrică de viața cotidiană a majorității oamenilor din Europa. Cu toate acestea, luând în considerare această problemă, ar trebui să luăm serios cuvintele filozofului spaniol Ortega y Gasset, care a spus că gândurile exprimate în campusurile universitare de astăzi vor fi trăite pe străzile lăturalnice de mâine.

Teoreticiana genului Nina Degele, profesor de studii sociologice și de gen de la Universitatea Freiburg/Breisgau, confirmă faptul că perspectiva de gen are de-a face cu „denaturalizarea genului”. Ea continuă să spună că obiectivul integrării de gen este implementarea programatică a acestui punct de vedere. „Acest tip de … subminare este radical. Căci ce ne poate face mai nesiguri decât neputința de a clasifica în mod clar indivizii pe care îi întâlnim ca femei sau bărbați”.⁷

 Astăzi, aparatul birocratic în creștere și bine aprovizionat al UE, precum și cel al Republicii Federale Germania, implementează deja unele dintre principalele obiective ale integrării de gen, și anume ambiguizarea genului și realizarea interschimbabilității complete dintre femeie și bărbat. Următoarele exemple demonstrează acest lucru:

• Studiile de gen au reinterpretat semnificația egalității. Accentul central nu mai este pe șanse egale și drepturi egale, ci pe interschimbabilitate. Într-o etapă inițială, această „schimbare” este implementată programatic prin cererea unei egalități statistice obligatorii, adică 50/50 (bărbați-femei) pentru toate domeniile ocupării forței de muncă și ale vieții. Pentru a realiza acest lucru, toate femeile trebuie fie să reia angajarea cu normă întreagă, cât mai curând posibil după naștere, și să-și lase în mare măsură copiii în instituțiile publice, fie soții și soțiile trebuie să se asigure ca domeniile de muncă plătită și de muncă familială sunt întotdeauna împărțite, fiecare persoană realizând 50% din respectivele munci. Este de la sine înțeles că este bine ca un cuplu să își împartă voluntar munca în acest fel. Cu toate acestea, lucrurile devin problematice atunci când această diviziune devine obligatorie. De Ziua internațională a femeii, în martie 2007, secretarul general adjunct al ONU a solicitat o cotă de 50/50 pentru toți angajații ONU în ceea ce privește cariera și viața.⁸
• Principalul obstacol în atingerea acestei noi „egalități” este maternitatea. Numai femeile pot deveni însărcinate, pot naște și își pot alăpta copiii. Scopul egalității statistice în toate domeniile devine o imposibilitate statistică de îndată ce chiar o mică parte din femei doresc să fie mame cu normă întreagă timp de mai mulți ani. Prin urmare, pentru a asigura „tratament egal” pentru femei și bărbați, avortul este sponsorizat în întreaga lume pentru a permite femeilor să se debaraseze de maternitate ori de câte ori consideră potrivit. În toamna anului 2006, Ministerul Federal German pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (BMZ) a exercitat o presiune masivă asupra guvernului ales din Nicaragua, deoarece parlamentul nicaraguan a adoptat o lege care interzicea avortul. BMZ a amenințat clar că vor urma „consecințe asupra cooperării viitoare”, dacă legea nu va fi revocată⁹.
• Teoreticienii de gen sunt de părere că distincția dintre bărbați și femei ar trebui eliminată ori de câte ori este posibil. Abilitățile de sex masculin și feminin trebuie să fie etichetate drept „stereotipuri de gen”. Bărbații și femeile ar trebui să considere zestrea lor sexuală tipică ca fiind jenantă. Acest lucru are efecte deosebit de distructive asupra dezvoltării identității tinerilor. În 2007, Consiliul EPSCO al UE (în cadrul președinției germane) a solicitat expres „măsuri de combatere a stereotipurilor de gen în educație” în declarația de principii prezentată de „Alianța europeană pentru familii”¹⁰.
• În ianuarie 2007, a fost prezentat în fața Parlamentului german un proiect de lege care solicita o modificare în vederea unei legi transsexuale. În proiectul de lege (care în cele din urmă a fost respins de Parlamentul Germaniei) se afirma că determinarea juridică a genului unei persoane nu trebuia să se mai bazeze de atunci încolo pe criterii sexuale obiective, externe, ci ar trebui să depindă doar de percepția subiectivă a fiecărui individ. În proiect se putea citi că „trebuie acceptată o adevărata diversitate de identități”. Persoanele care se consideră transsexuale (sau transgender) nu ar trebui să fie forțate în categorii binare predefinite. Pentru teoreticienii de gen, un astfel de proiect de lege reprezintă un pas strategic în eliminarea „sistemului binar de gen”, nu numai pentru transsexuali și persoanele transgender, ci pentru toți oamenii¹¹.

5. Coruperea limbii

Obiectivele perspectivei de gen și a avocaților integrării de gen sunt ambiguizarea sexului, dizolvarea căsătoriei și a familiei și crearea unei persoane noi, „libere” și autodeterminate, care există dincolo de categoriile de gen și ale cărui gen și identitate pot fi inventate și re-inventate după voință.

În realitate, perspectiva de gen reprezintă o corupere a limbii, o luptă împotriva biologiei și o „eliberare” (de categoria sexului și genului), care este de fapt o alienare cartesiană a sinelui. Rezultatul este o escaladare a luptei dintre sexe (interesant, cei care se presupune că sunt la fel trebuie să se compare în mod constant), precum și dizolvarea căsătoriei și a familiei.

Să aruncăm o privire mai atentă la primul punct. C.S. Lewis a petrecut mult timp studiind „coruperea limbii”. El a susținut că limba poate vindeca sau distruge. Limba vindecă atunci când transmite clar ceva ce este adevărat. În schimb, limba coruptă este incomprehensibilă sau neclară. Volker Zastrow, redactorul FAS, scrie că, atunci când vine vorba de integrarea de gen, lipsa de claritate este deliberată¹².

În plus față de această lipsă de claritate, cuvintele precum egalitatea, drepturile, familia – toate care evocă asociații pozitive – sunt reinterpretate în mod ascuns. Limbajul este folosit conștient pentru a produce confuzie și pentru a orbi. Metafora submarinului se potrivește bine și aici. Încă nu s-a dezvăluit pe deplin. Nimeni nu știe exact unde se îndreaptă și care sunt intențiile sale.

C.S. Lewis a scris că procesul de reinterpretare a binelui în rău devine evident în folosirea limbajului. Când cineva modifică cuvintele sau semnificația lor, schimbă percepția publică a problemei în cauză. Scopul este acela de a aduce oamenii în punctul de a susține ceva pe care în mod normal nu l-ar susține niciodată, dacă ar ști de fapt care sunt problemele care stau la baza acestuia.

6. Omenirea – creată ca bărbat și femeie

Create ca bărbați și femei, ființele umane nu pot pur și simplu să se reinventeze singure, să-și reinventeze identitatea și ceea ce este bine pentru ele, după voia lor. Acest lucru nu este valabil numai datorită „realității biologice”, pe care avocații perspectivei de gen au încercat fără succes să o anuleze. Este valabil, de asemenea, și pentru singura normă obiectivă „căreia ființele umane trebuie să-i cedeze și să o încorporeze”, dacă trebuie să-și atingă libertatea și să evite să cadă victime sclaviei.¹³ În prefața cărții lui C.S. Lewis „Abolirea omului” H. von Balthasar scrie că „ființele umane nu inventează ceea ce este bun pentru ele, ci descoperă acest lucru adânc în intuiția primară a rațiunii lor și, ca răspuns, trebuie să aleagă să respecte acest lucru dacă nu trebuie să se scufunde sub demnitatea libertății lor”.¹⁴ În realitate, anume diversitatea ambelor sexe alimentează tensiunea creatoare dintre bărbat și femeie – și anume această tensiune face să fie posibili copiii, familia și un viitor durabil.

Cu mai bine de 50 de ani în urmă, filozoful și gânditorul iudeo-creștin Eugen Rosenstock-Huessy, în timp ce era un susținător clar al căsătoriei bazate pe parteneriat, a scris următoarele despre cei doi parteneri de căsătorie presupuși „interschimbabili” și, prin urmare, imposibil de distins: „Mi se pare că folosirea termenului de doi parteneri în locul soțului și al soției sau în locul miresei și al mirelui reprezintă o estompare conștientă a diferenței profunde dintre sexe. Ceea ce face căsătoria glorioasă este modul în care ea reflectă pacea ce poate fi realizată între sexele divizate în mod inexprimabil”¹⁵.

Perspectiva de gen nu va predomina, în cele din urmă, atâta vreme cât există suficienți bărbați și femei care aleg să-și afirme feminitatea și masculinitatea și sunt pregătiți să se angajeze în aventura unei complementarități fiabile și reciproce. Această aventură nu are nimic de a face cu „interschimbabilitatea”, ci mai degrabă se concentrează pe aprecierea egală a diferențelor lor „profunde”.

——

Note:
Acest articol a fost scris în 2008 și a rămas neschimbat, cu excepția câtorva corecții minore. Doar referința inițială la subvenționarea GenderKompetenzZentrum din Berlin de către Ministerul federal german pentru afaceri familiale, cetățeni în vârstă, femei și tineret (BFMSFJ) a fost eliminată. BFMSFJ și-a întrerupt sprijinul financiar pentru GenderKompetenzZentrum, în iulie 2010.

1. O’Leary, D., Gender: The Deconstruction of Women: Analysis of the Gender Perspective in Preparation for the Fourth World Conference on Women, Beijing, China, septembrie 1995, p.7, citată în Mundy, D.L., Hitting Below the Belt: Sex-ploitive Ideology and the Disaggregation of Sex and Gender, p.33, www.dijg.de/bulletin_2_2002_mundy
2. Okin, S., Justice, Gender and the Family, New York 1989, p. 171.
3. Bornestein, K., Gender-Outlaw: On Men, Women and the Rest of Us., New York 1994, p. 52, citat în O’Leary, D., The Gender Agenda, vezi nota de subsol 6.
4. De exemplu: Fausto-Sterling, A., The Five Sexes: Why Male and Female are not enough, în: The Sciences, March 1993.
5. Citat în Mascher, K., “Geschlechtslos in die Zukunft?“, Salzkorn 5/2006, Publisher: OJC, 64382 Reichelsheim, disponibil la: versand@ojc.de. Italicele au fost adăugate. Între timp, Centrul GenderKompetenzZentrum a eliminate ambele aceste propoziții de pe website-ul lor.
6. O’Leary, D., The Gender Agenda, Vital Issues Press 1997. Un rezumat în două părți în limba germane este disponibil în: Bulletin Nr. 13, Frühjahr 2007, Deutsches Institut für Jugend und Gesellschaft, Pf. 1220, D-64382 Reichelsheim, email: institute@dijg.de
7. Degele, N., Anpassen oder unterminieren: Zum Verhältnis von Gender Mainstreaming zu Gender Studies. In: Lüdtke, D., Kompetenz und/oder Zuständigkeit. Zum Verhältnis von Geschlechtertheorie und Gleichstellungspraxis, VS Verlag für Sozialwissenschaften 2005, S.95.
8. www.un.org/News/Press/docs/2007/dsgsm305.doc.htm.
9. www.bmz.de/de/presse/pm/2006/november/pm_200061117_1.html.
10. May 30, 2007 Buletinul Ministerului federal german pentru afaceri familiale, cetățeni în vârstă, femei și tineret (Bundesfamilienministerium, BMFSFJ-Newsletter). EPSCO: The Employment, Social Policy, Health and Consumer Affairs Council in the EU.
11. Proiect depus pe 30 ianuarie, 2007.
12. See Zastrow, V., Gender-Mainstreaming – Politische Geschlechtsumwandlung. Leipzig 2006, p.10. FAS: Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung.
13. Balthasar, H. von, Einführung in: C.S. Lewis, Die Abschaffung des Menschen, Einsiedeln 1997, p.11.
14. ibid. p. 12.
15. Rosenstock-Huessy, E., Der unbezahlbare Mensch, Berlin 1962, p. 139.

***

Cristina Popescu:

***

Florin Puscas/ Stiripesurse: Ideologia de gen, prioritate a României cu orice preț. Ale cui interese le servim?

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) şi Asociația ACCEPT implementează împreună, în perioada ianuarie 2018 – iunie 2019, un proiect cu finanţare europeană cu următoarele obiective:

• instruiri in domeniul justiţiei, sănătăţii, educaţiei şi asistenţei sociale pentru combaterea discriminării împotriva minorităților sexuale;

• contracararea utilizării abuzive a libertăţii religioase pentru a genera intoleranţă la adresa minorităţilor şi pentru a limita alte drepturi ale omului, inclusiv drepturile persoanelor LGBTI;

• Recunoaşterea juridică a identităţii de gen şi a asigurării suportului medical în tranziţie pentru persoanele transgender.

România a ratificat în 2016 Convenția de la Istanbul potrivit căreia genul nu este un dat biologic, ci un rol asumat, iar statul român se obligă la art. 12 și 14 din Convenție să ia “măsurile necesare – pentru a promova schimbările în modelele sociale şi culturale de comportament al femeilor şi bărbaţilor, în vederea eradicării prejudecăţilor, obiceiurilor, tradiţiilor şi a altor practici, care sunt bazate pe… roluri stereotipe pentru femei şi bărbaţi precum și – pentru a include material didactic pe probleme cum ar fi egalitatea între femei şi bărbaţi, rolurile de gen ne-stereotipe” (adică nu cele determinate de sex ca dat biologic, ci de rolul asumat).

Este important de stiut că Ungaria a sistat ratificarea acestor dispoziții, iar in Bulgaria, Croația, Letonia si Lituania se poartă dezbateri foarte aprinse asupra acestui subiect care are implicații majore in educația copiilor, precum si in ceea ce va mai fi permis sau nu din obiceiurile, tradițiile si cultura noastră.

In România nu există nicio dezbatere asupra subiectului determinat de ideologia de gen devenită – prin această Conventie – norma juridică. Tara noastră a ratificat fara nicio rezerva aceste dispoziții – deși Legea 217/2013 are prevederi complete cu privire la combaterea violentei in familie – si are un indice 10 din 10 (adica maximum) in ceea ce priveste libertatile personale legate de same-sex relationships, in indexul realizat de Cato Institute, printre alte organizatii (The Human Freedom Index, editia pe 2017). Însă armonizarea legilor naționale cu aceste dispoziții mai sus enuntate presupune tocmai „instruiri” în domeniile vieții sociale.

Tocmai de aceea, țările din jurul nostru sunt atât de precaute. Patriarhul Bulgariei a luat atitudine, arătând clar că “sub pretextul protejării femeilor si copiilor” (Conventia de la Istanbul are drept titlu combaterea violentei), aceste dispoziții despart noțiunea de gen de sexul biologic, ideologia de gen fiind “străină de limbajul si mentalitatea tării”. La noi insă, tocmai faptul ca a devenit obligatorie prin normativizarea ei – adică aducerea ei in norma juridica – începe sa ne transforme viețile: nu mai avem voie sa spunem ce gândim despre ce credem noi că este genul, nu mai avem voie sa păstrăm cultura si mentalitatea tării, nu mai avem voie să ne împotrivim in absolut niciun fel acestei ideologii pentru că deja sunt instruite si autoritățile publice in sensul sancțiunilor care urmează a ne fi aplicate. Avem cunoștință de toate acestea? Înțelegem implicațiile lor asupra vieților noastre?

• StirileProTV: Convenția de la Istanbul, privind combaterea violenței împotriva femeilor, retrasă din Parlamentul bulgar

Tratatul european privind combaterea violenței împotriva femeilor va fi retras de la ratificarea în Parlamentul bulgar, din cauza opoziției puternice exprimate de grupuri religioase și politice.

Guvernul de centru-dreapta, condus de Borisov, a înaintat luna trecută în Parlament pentru ratificare această convenţie a Consiliului Europei, însă decizia a divizat opinia publică din această ţară, care deţine în prezent preşedinţia rotativă a UE, informează Reuters, citat de Agerpres.

Disputa umbreşte eforturile lui Borisov de a prezenta Bulgaria, care a aderat la UE, împreună cu România, în 2007, drept o ţară progresivă şi lipsită de prejudecăţi, în special în contextul preşedinţiei UE/ Neînţelegerile pe acest subiect evidenţiază de asemenea rezistenţa în rândul ţărilor mai conservatoare social din fostul bloc comunist la valorile liberale din statele bogate din vestul Europei, comentează Reuters.

Într-o declaraţie pentru postul bulgar de televiziune bTV, Borisov a spus că GERB nu va înainta cu ratificarea acestui tratat, cunoscut sub denumirea de Convenţia de la Istanbul, din cauza lipsei de sprijin din partea unor partide politice, printre care şi formaţiunea naţionalistă Patrioţii Uniţi, care face parte din coaliţie de guvernare.

În urmă cu câteva zile, Volen Siderov, unul dintre co-liderii Patrioţilor Uniţi, a spus că dacă GERB va încerca să obţină aprobarea tratatului în Parlament, atunci acest lucru ar putea duce la căderea guvernului şi la organizarea de alegeri anticipate.

„Vom adopta Convenţia de la Istanbul numai dacă va exista un consens în societatea bulgară”, a declarat Borisov într-un interviu acordat miercuri seară, la trei săptămâni după ce partidul său a decis să amâne votul pentru a lăsa mai mult timp pentru dezbateri.

Criticii tratatului, printre care se numără şi extrem de influenta Biserică Ortodoxă Bulgară, spun că acesta i-ar putea încuraja pe tineri să se identifice ca transsexuali sau ca persoane de „al treilea sex” şi ar putea duce la căsătorii între persoane de acelaşi sex.

Şi preşedintele bulgar Rumen Radev s-a exprimat împotriva ratificării, spunând că exprimările vagi din text permit interpretări multiple, ceea ce ar putea avea consecinţe nefaste asupra Bulgariei. El a mai spus că tratatul nu previne în sine violenţa, adăugând că această problemă există în continuare şi în ţările care l-au ratificat.

Guvernul bulgar a semnat în 2016 documentul, care are 81 de articole, iar ratificarea parlamentară este următorul pas. În total, peste 40 de ţări au ratificat tratatul, printre care şi România.

• Orthodoxie.com: L’Église orthodoxe de Bulgarie dénonce l’idéologie du «genre» contenue dans la «Convention d’Istanbul»

[…] “Legăturile dintre sexe, atitudinea față de religie, tradițiile, obiceiurile, educația, așa cum apar în ideile Convenției, contrazic convingerile seculare ale poporului bulgar în domeniile credinței, naționalitate, moralitate, onestitate, demnitate, educație și familie.

Pe parcursul a mai mult de o mie de ani, poporul noștru a avut o singură aspirație: să întruchipeze dreptatea, iubirea și sfințenia evanghelică, să devină un popor sfânt, un popor al lui Dumnezeu (I Petru 2, 9-10 I, 15-16), care, pe parcursul istoriei sale, a predicat valorile și virtuțile divine.

Deși este un act juridic, Convenția are și o dimensiune spirituală – este un instrument care insuflă un sistem de valori care ne sunt străine, permițand societatii să fie condusă dupa un nou model care corespunde intereselor unui mic grup.“ trad. A.V. […]

***

***

• Referendum Pentru Romania: Școala ”homosexualității” sau identitatea de gen ca „ofertă educațională” pentru liceenii români

Prin prezenţa masivă a elevilor din România la programele de iniţiere în  homosexualitate prezentată sub titulatura respectării identității de gen, prin pezentarea ca normalitate a excepției controversate, Ministerul Educaţiei şi toate unităţile subordonate pot ajunge să încalce, în mod flagrant, Legea Educaţiei Naţionale care prevede la Art. 7, că „în unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic.”

Cum altfel sa interpretam dorința Ministerului de a introduce materia “Dimensiunea de gen de-a lungul istoriei” sub dezideratul “Familia şi alţi factori educaţionali sau de informare induc deseori prejudecăţi, stereotipii, inegalităţi şi discriminări de gen, iar acestea pot fi contracarate prin efortul organizat şi susţinut al şcolii” ?

Sau ce altceva putem intelege din faptul ca, la cinematograful Elvire Popesco “o sală plină de liceeni urmărind, cu profesorii lor, un film centrat pe personaje gay… cu secvenţe de sex destul de explicite între doi bărbaţi” sunt luați de profesori impreuna cu activistii LGBT, astfel cum se arată intr-un articol de pe un site de profil (scena9).

Dezbaterea de după această  proiecție a avut ca temă „educația sexuală”, fiind condusă și moderată de persoane necalificate pentru această temă, rezultând clar aspectul pur propagandistic al filmului și al dezbaterii, la care, de altfel, a luat parte un cunoscut activist LGBT.

Să înțelegem că rațiunea dezbaterii a fost una medicală, iar filmul a avut rolul de material didactic?

Atunci de ce a fost ales cazul unei relații homosexuale cu scene explicite de sex?

Organizatorii au cerut și obținut acordul expres al părinților?

Decizia profesorilor de a participa alături de elevi minori a avut aprobarea expresă a conducerii unităților de învățământ respective?

Școala românească este implicată in activismul LGBT?

Educată, încă de pe băncile şcolii, în spiritul acceptării propagandei lgbt ca orientare sexuală „normală”, generaţia de mâine va răspândi, la rândul său, propaganda homosexuală, luptând împotriva asa – zisei discriminării prin interzicerea libertății de credință și de exprimare, prin violarea libertății de conștiința și prin încălcarea gravă a dreptului părinților de a-si creste copiii potrivit convingerilor lor care nu sunt altele decât cele firești și anume că băieții  cresc bărbați, iar fetițele femei.

Cu o astfel de sustinere a autoritatilor publice, copiii noştri vor învăța la școală cât este  de dezirabil sa fii persoana LGB. Afirmaţia că un copil are nevoie de o mamă şi de un tată va fi considerată incitare la ură. Acceptarea stilului de viata  va deveni datoria unui cetăţean model.

Astăzi, se pledează tot mai des pentru scoaterea orelor de religie din şcoala românească, probabil urmarindu-se stigmatizarea modului creștin de viețuire atât de diferit de cel propus de ideologia gender.

Dacă educaţia lgbt este încurajată, dar orele de religie deranjează, înseamnă că peste un interval de timp, relativ scurt, vom culege roadele indiferentei noastre față de ceea se întâmplă acum!

• ActiveNews: Dezbaterea 120 BPM. Elevii au fost aduși pe liste de către profesori, nefiind avertizați asupra conținutului peliculei

Liceenii din București au participat pe 19 ianuarie 2018 la o dezbatere pe marginea filmului „120 BPM” premiat la Cannes în 2017. Amfitrionii evenimentului au fost profesorul Vintilă Mihăilescu și Florin Buhuceanu de la asociația Accept.

La dezbatere a fost prezentă doamna Teodora Moldovan,  director de programe la Alianța Părinților din România. Aceasta a vorbit pentru ActiveNews despre desfășurarea dezbaterii.

Doamnă Teodora Moldovan ați participat la dezbaterea din 19 ianuarie din partea Alianței Părinților. Doream să vă întreb dacă a mai fost prezentă vreo asociație care să reprezinte părinții…

La acea dezbatere nu a fost prezent nici un delegat al vreunei asociații de părinți. Noi am aflat din presă despre eveniment, nu am primit vreo invitație.

Ați observat o recomandare CNA la începutul filmului, organizatorii Vintilă Mihăilescu și Florin Buhuceanu au menționat sau au pus vreun semn privitor la audiență?

Nu, nu a existat vreun avertisment despre faptul că urma să vizionăm un film, mă gândeam că va fi doar dezbaterea. Nu a existat un avertisment despre conținutul filmului nici din partea organizatorilor, nici din partea CNA.

După încheierea filmului, înainte de dezbaterea invocată și în timp ce jumătate din elevi părăseau sala, au intrat în sală  Florin Buhuceanu de la Asociația Accept, antropologul Vintilă Mihăilescu și încă o doamnă care s-a recomandat a fi de profesie psiholog.

Aceste persoane nu au fost prezente în fața sălii la începutul filmului, nu a existat un avertisment referitor la scenele cu conținut sexual care se vor prezenta în film la începerea proiecției.

Acești liceeni care au participat la vizionare și apoi la dezbatere vi s-a părut că au fost aduși  de cineva?

Elevii au venit împreună cu profesorii din liceele în care învățau. Numele profesorilor și numărul de elevi era menționat în dreptul fiecărui profesor la intrare, trecute pe o listă.

După încheierea proiecției filmului, în timp ce se anunța că urmează o dezbatere, jumătate dintre elevii și profesorii veniți au părăsit sala.

Cum au primit liceenii filmul?

Răspunsul la întrebarea „cum au primit liceeni filmul” este mai amplu, se poate desluși urmărind ce s-a întâmplat de fapt.

În timpul vizionării primei jumătăți a filmului au fost și râsete și fluierături. A fost o prezentare de tip documentar mai degrabă.

În cea de-a doua jumătate a peliculei apar însă scenele sexuale homosexuale la limita pornografiei. Vedem în clar negocierea actului sexual, desfășurarea lui, masturbarea pe patul spitalului a unui bolnav de SIDA, prezentarea spermei, negocierea cinică lângă un personaj mort pentru un nou debut de act sexual. În aceste momente, în sală, din partea majorității elevilor s-au auzit sunete și voci care exprimau sila, repulsia, dezaprobarea.

În timpul dezbaterii, elevii au fost îndemnați să conteste autoritatea părinților. Florin Buhuceanu și Vintilă Mihăilescu au invocat un așa-zis drept al statului la educarea copiilor și adolescenților. Unii elevii au fost nedumeriți cum de se poate acorda mai mult respect profesorilor decât părinților.

Vă dați seama că această poziționare nu respectă practic articolul 29 din Constituție, dreptul părinților de a-și educa copiii în acord cu propriile convingeri.

În calitate de părinte și profesor am intervenit specificând că nu este suficientă protecția cu prezervativ pentru a te proteja împotriva bolilor cu transmisie sexuala. Am amintit de asemenea despre cursul opțional numit educație pentru sănătate ce se desfășoară în școală încă din 2004 și care are și această componentă. Discursul elevilor s-a schimbat și în cadrul dezbaterii au fost de acord chiar și profesorii că nu se poate face o educație sexuală la normă, fără a se ține cont de sex, fată, băiat, de vârstă, de dezvoltare cognitivă.

În concluzie elevii au susținut că nu este nevoie de un curs separat de educație sexuală fiind suficient acest curs de educație pentru sănătate. Unii dintre ei nu ar fi venit, au spus clar în dezbatere, dacă ar fi știut la ce sunt aduși.

• AgnusDei: SUA – Autoritățile din Ohio au forțat părinții să renunțe la custodia legală a fiicei lor, după ce s-au opus deciziei fetei de a deveni „bărbat”

Iata ca răpirile de copii, de state care cred [pretind]  ‘că știu mai bine decât parinții’ de ce au nevoie copiii,  au început și în SUA!

SUA – Autoritățile din Ohio au forțat părinții [creștini] să renunțe la custodia legală a fiicei lor, după ce s-au opus deciziei fetei de a deveni „bărbat”.

Doctorul Brinkman a motivat că depresia afectivă, anxietatea și disforia afirmată de fată arată că ea nu este în măsură să ia decizii care ar avea ca rezultat schimbări fiziologice permanente. „Nu pare că acest copil este chiar  capabil să facă o astfel de decizie de a-și schimba viața în acest moment.”

(Washington, DC) – Autoritățile guvernamentale din Ohio au forțat părinții să renunțe la custodia legală a fiicei lor, după ce mama și tatăl au declarat că s-au opus deciziei fetei de a se identifica ca un „băiat” și de a deveni „bărbat”, potrivit Lifesite News.

Serviciile de muncă și de familie din Hamilton County a luat custodia legală a fetei adolescente, în vârstă de 17 ani, care, conform dosarului, suferă de disfuncție de gen. Adolescenta trăiește în prezent cu bunicii ei materni. Numele fetei și numele părinților ei sunt sub sigiliu.

Minora a fost diagnosticată cu depresie, anxietate și  disfuncție de gen după ce a fost spitalizată în 2016. Medicii au decis că pentru că dorește să se identifice ca bărbat, ea ar trebui să primească testosteron și medicamente de „schimbare” a sexului.

Dar părinții fetei s-au opus, argumentând că nu credeau că un astfel de „tratament” era în interesul fiicei lor.

Un judecător din tribunalul pentru minori va determina dacă drepturile părintești ale minorului ar trebui eliminate în totalitate.
Sunt în joc drepturile părintești și cine va lua decizii medicale ca tutore legal pentru tânără. O decizie este așteptată până vineri.

Medicii pro-transgender au presat instanța în încheierea argumentelor, spunând că o hotărâre trebuie să vină repede, susținând că fată are nevoie de hormoni de sex opus sau altfel ea se poate ucide. Martorii medicali au declarat că respingerea de către părinți a deciziei fiicei lor de a se identifica ca bărbat a făcut-o să se sinucidă…

***

Cristian Dogaru:

Nu-i asa ca pedofilii sunt simpatici daca pun ochii doar pe copiii de peste 13 ani? Amicul Danilet asa zice, o tema recurenta la el…

“Apoi, avem o temă extrem de interesantă referitor la viața sexuală, pentru că în România, din păcate, nu se face educație sexuală cu copiii, este greu să știe copiii la vârsta asta ce este permis și ce nu este permis în materie de atingeri, mângâieri, întâlniri șamd. În România este o gravă confuzie cu privire la termenul pedofil. Nimeni nu știe ce înseamnă pedofil. Infracțiunea de pedofilie nu există în Codul penal. Pedofilia este o boală psihică și se manfiestă doar cu privire la copiii sub 13 ani. Noi încă nu știm să utilizăm termenii aceștia corect”.

http://www.romaniacurata.ro/ce-au-voie-si-ce-nu-au-voie-sa-faca-elevii-pe-facebook/

***

Alianta pentru Familie

SUPRAVIETUIREA CRESTINISMULUI DEPINDE (SI) DE NOI – ROLUL PARINTILOR IN PERPETUAREA CREDINTEI

Conform studiilor din ultimii ani, in Norvegia sunt mai multi atei decit crestini, pina in 2057 numarul anglicanilor in Marea Britanie va deveni irelevant din punct de vedere statistic (“statistically irrelevant”), in Occident numarul si influenta crestinilor e in scadere, iar in Europa de Est crestinismul continua sa ramina relevant si vibrant. In Canada crestinii sunt preocupati de o crestere fara precedent a discriminarii oficiale din partea autoritatilor [Detalii:http://www.thepublicdiscourse.com/2018/02/20922/?utm_source=The+Witherspoon+Institute&utm_campaign=80db74fdf7-RSS_EMAIL_CAMPAIGN&utm_medium=email&utm_term=0_15ce6af37b-80db74fdf7-84152905], iar in Statele Unite se simte un declin al crestinismului si influentei lui. Conform sondajelor de opinie, sub 80% dintre americani se identifica ca fiind crestini, iar restul ca fiind doar “spirituali”, ceea ce pe larg inseamna persoane religioase dar fara o identitate religioasa specifica. Cum am ajuns aici? Cauza, spun sociologii, se datoreaza in mare masura absentei parintilor din viata spirituala a copiilor lor. In ultimele luni au fost publicate mai multe studii, sondaje de opinie si comentarii care confirma aceasta concluzie si care se aplica si Romaniei: daca crestinismul va supravietui in Romania depinde nu doar de Dumnezeu dar si de noi. 

Un studiu american

In toamna, organizatia American Culture & Faith Institute (ACFI) a publicat un studiu vast privind subiectul care a implicat 9.273 de respondenti si a fost facut intre februarie si octombrie anul trecut. Titlul studiului este realist si ingrijorator: Christians are not Spreading the Gospel (“Crestinii nu impartasesc Evanghelia“). [Studiul: https://www.culturefaith.com/survey-christians-are-not-spreading-the-gospel/] Acesta nu e primul studiu facut de ACFI privind transmiterea credintei de la parinti la copii ori de la adulti la adulti. Studii identice au fost facute periodic de ACFI inca din 1991, iar studiul din toamna face comparatii utile cu datele statistice obtinute in deceniile si anii trecuti. Conform studiului, intre 1991 si 2005 40% dintre adultii americani se considerau crestini autentici. Prin “crestini autentici” autorii definesc crestinii care autentic se considera schimbati in viata si gandirea lor de Evanghelie si Sfintele Scripturi. Intre 2006 si 2010 procentul acesta a crescut la 44% dar pina in 2017 a scazut drastic la doar 31%. Este posibila stoparea ori inversarea acestei traiectorii? Rapunsul, conform studiului, este negativ, cauza principala fiind imbatrinirea rapida a populatiei crestine americane si lipsa de interes a generatiei tinere pentru religie, credinta si crestinism. Doar o treime dintre crestinii de peste 65 de ani se considera crestini autentici, 37% dintre crestinii intre 50 si 64 de ani, 31% dintre crestinii in anii 30 si 40 ai vietii, si doar 23% din adultii sub 30 de ani. Pe categorii rasiale, 33% dintre albi se considera crestini autentici, 24% din populatia hispana, si doar 17% din populatia de origine asiatica.

Un alt aspect important al studiului este ca 68% dintre persoanele care se considera crestini autentici au simtit aceasta convertire interioara inainte de 18 ani, iar procentul acesta scade vertiginos cu cit adultii inainteaza in varsta, astfel ca doar 9% din adultii de peste 40 de ani care se considera crestini autentici  simt convertirea interioara de la 40 de ani in sus.

Studiul deasemenea discuta influenta parintilor in inculcarea credintei crestine in copiii lor. Pentru 29% dintre persoanele care se considera crestini autentici, parintii au avut rolul primordial in deciziile care le-au facut privind viata crestinia si convertirea interioara. Pe urmatoarele locuri se afla rudeniile (16%), prietenii (5%), evenimentele organizate de biserici (20%), participarea la studii biblice (13%), pastorii si preotii (8%) etc. In alte cuvinte, conform studiului, familia e responsabila pentru transmiterea credintei crestine la 50% dintre copiii Americii care ca adulti se identica ca fiind crestini autentici.

Un alt rezultat al studiului este ca doar 21% dintre adultii americani considera important sa impartasasca credinta crestina cu altii. Deasemena, doar 30% dintre ei detin o perspectiva crestina asupra societatii (“worldview”). Un exemplu ar fi casatoriile unisex, unde doar 30% dintre americanii adulti dezagreaza cu casatoriile unisex pentru ca asa impune Biblia.

Ingrijoratoare sunt afirmatiile autorului studiului mai ales privind parintii: “Parents, who have more influence on the spiritual choices and development of their children than anyone else, are ill prepared these days to lead their children to a genuine, life changing experience with Jesus. Worse yet, most American parents are not interested or engaged in helping their kids to know Jesus personally. We are essentially abandoning both the future of the Church in the US and the best interests of our young people through our whosale dismissal of evangelism …” (“Parintii, care au cea mai mare influenta asupra copiilor, nu sunt bine pregatiti pentru a-si calauzi copiii spre o viata autentic crestina …”) 

Un studiu elvetian

Nu doar studiile facute in America dovedesc importanta parintilor in calauzirea copiilor spre crestinism. Date statistice ale recensamintelor din Elvetia duc la aceasi concluzie. In 1994 Elvetia a facut un sondaj de opine oficial pentru a afla in mod specific daca identitatea religioasa a parintilor s-a transmis copiilor lor, iar daca da, de ce, ori daca nu, de ce nu? Conform unui comentariu asupra studiului elventian facut de un prelat anglican din Marea Britanie, “it is the religious practice of the father of the family that, above all, determines the future attendance at or absence from church of the children”. (“Practica religioasa a tatalui din familie este factorul care determina cel mai mult participarea ori absenta copiilor de la biserica”) [Detalii: http://www.touchstonemag.com/archives/article.php?id=16-05-024-v]

Conform studiului elvetian, daca tata si mama merg in mod regulat la biserica, 33% din copiii lor vor frecventa si ei biserica in mod normal, 41% mai putin frecvent, iar 25% nu vor frecventa biserica de fel. Daca tata nu merge la biserica in mod regulat dar mama merge, doar 3% din copii vor merge la biserica in mod regulat, 59% in mod neregulat, si 38% se vor pierde pe drum. Daca tata nu merge de loc la biserica ci doar mama, doar 2% din copii vor frecventa biserica in mod normal, 37% din cind in cind, si peste 60% dintre ei se vor pierde. In alte cuvinte, daca tata nu merge la biserica, doar doi copii din 100 vor merge la biserica.

Nu e de mirare deci ca secularismul si educatia seculara incearca, cu mult succes, din nefericire, sa submineze familia, parintii si rolul parintilor in educarea si cresterea copiilor. Acum intelegem de ce tarile occidentale submineaza drepturile parentale, un fenomen pe care-l observam tot mai pronuntat si in Romania, atit in scoli, deciziile Curtii Constitutionale, dar si in proiectele propuse in Parlament, primul printre ele fiind Avocatul Copilului, acesta fiind echivalentul in Romania a Barnevernetului norvegian. Acelasi lucru se petrece si in Corea de Nord, asa cum de fapt a fost si pe vremea comunismului peste tot in lumea comunista. Coreenilor nu li se permite nici macar sa pronunte in familie cuvinte de genul “crestinism”, “Dumnezeu”, “Iisus” si alte cuvinte care insinueaza credinta crestina. In scoli, copiii lor sunt invatati ca de fapt crestinii sunt spioni straini care fura copii nord coreeni, ii tortureaza, ii ucid, si le vand sangele si organele. [Articol: http://www.christiantimes.com/article/pastor-reveals-why-children-of-christians-in-north-korea-grow-up-without-learning-about-their-parents-faith/73610.htm]

Descresterea prin politici antifamilie a rolului parintilor in cresterea si educarea copiilor are consecinte tangibile, inclusiv diminuarea ori disparitia simtamintelor religioase ale copiilor si transmiterea credintei crestine de la o generatie la alta. Acest rol este de o importanta imensa, a apartinut parintilor de mii de ani, si a fost, de fapt, consfiintit in Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948. Cititi, de exemplu, ce spunea Moise israelitilor acum mai bine de 3000 de ani in Deuteronon 5: 6-9 cind tatii aveau obligatia sa invete pe fiii lor “legea Domnului”.

Dreptul parintilor de a-si educa copiii si transmite credinta crestina izvoreste, deci, dintr-o obligatie pozitiva impusa de Divinitate. Statul secular vrea sa ni-l confiste. Si dreptul acesta de a transmite copiilor nostri mostenirea spirituala primita de la parintii nostri este extrem de important si relevant mai ales in zilele noastre. Traim in zile in care societatea si cultura zilelor noastre invata pe copii relatii nesanatoase atit din punct de vedere fizic, dar mai ales spiritual. Familia se dastrama. Divortul e in ascensiune. Tot mai putini tati sunt un rol de traire spirituala pentru copiii lor. Tot mai putini tati isi afirma in familie rolul lui Iosua din vechime cunoscut si pentru uimitoarea declaratie “cit despre mine eu si casa mea vom sluji Domnului”. (Iosua 24:15) Tatii lipsesc din familie. Tot mai multi copii cresc fara tati in viata lor. Tatii sunt figuri tranzitorii. Copiii parintilor divortati isi petrec duminica cu parintii divortati, cind cu unul cind cu altul, mergind la film, pescuit ori distractii fara a fi expusi credintei crestine. 

Realitati britanice

Ingrijorator, mai ales pentru copiii din tarile occidentale, este feminizarea bisericii. In 1992 Biserica Anglicana a inceput hirotonirea femeilor in functii preotesti. In loc ca baietii si fetele sa vada in altar un barbat care sa propovaduiasca Evanghelia vad o femeie care propovaduieste o versiune seculara si feminista a Scripturii, nu una autentica. In loc ca baietii si adolescentii sa vada masculinitate in altar ori biserica, vad feminizare si aud invataturi feministe care condamna masculinitatea ca fiind o trasatura toxica a barbatilor (“toxic masculinity”). Nu e de mirare ca barbatii occidentali au incetat ori inceteaza sa mai mearga la biserica. Carui barbat i-ar place astfel de mesaje bizare?

Iar daca biserica pierde barbati, conform studiului elvetian pierde si copiii. Isi pierde viitorul. Datele statistice din Biserica Anglicana sunt convingatoarea in sensul acesta. Inainte de anii 90, 45% dintre persoanele care participau la slujbele religioase erau barbati si 55% femei. In 2017 procentual barbatilor a scazut la 37% iar al femeilor a crescut la 63%, astfel incit tot la mai doua femei prezente in biserica e prezent doar un barbat. In aceasi perioada de timp, numarul copiilor britanici care frecventeaza biserica a scazut la jumatate. Conform autorului, “a fatherless society, or significant rejection of traditional fatherhood, has produced rapid and dreadful results“ (“o societate fara tati, si o respingere semnificativa a rolului tatilor in familie, a produs rezultate rapide si drastice”). Unul din rezultate a fost salbaticirea baietilor si a adolescentilor care nu stiu cum sa se comporte cu fetele ori femeile in alte domenii decit sexualitatea. Barbati tineri care nu inteleg rostul casatoriei, al familiei, al responsabilitatii si a relevantei credintei crestine. Nu e surprinzator deci ca numarul persoanelor din Marea Britanie care se identifica ca fiind crestine scade de la saptamina la saptamina, fiin aproape de doar 50% din cei 66 de milioane de britanici. De fapt, in 1996 Biserica Anglicana a incetat sa mai publice date statistice privind descresterea severa a numarului enoriasilor anglicani.

Atinge si ingrijoreaza concluzia comentatorului britanic: “no father – no family – no faith. Winning and keeping men is essential to the community of faith and vital to the work of all mothers and the future salvation of our children” (“Fara tata, fara familie, fara credinta. Aducerea si pastrarea barbatilor in comunitatea de credinta e esentiala si vitala in eforturile mamelor si tatilor pentru mantuirea copiilor nostri”) 

Discipolii sunt formati in familie

Incheiem recomandind cititorilor nostri o carte publicata in toamna de George Howley, Demography, Culture and the Decline of America’s Christian Denominations (“Demografie, cultura si declinul denominatiilor crestine din America”) In cele 238 de pagini ale cartii, autorul explica cauzele majore ale declinului numeric al crestinismului in America. Secularizarea nu e cauza cea mai importanta. Cauza principala e faptul ca parintii nu mai iau in serios educatia crestina a copiilor lor, si, in plus, declinul demografic al catolicilor si neoprotestantilor. Se observa un declin al familiei si casatoriei si la crestinii americani. Conform unor studii examinate de Howley, catolicii Americii au un spor demografic de 1,6 de ori mai mare decit sporul demografic al persoanelor nereligioase, baptistii de 2 ori mai mare, si penticostalii de 3 ori mai mare. In alte cuvinte tot la o familie nereligioasa cu trei copii, 1,6 de familii catolice au 3 copii sau mai multi, la fel doua familii baptiste si trei familii penticostale. Daca familiile nereligioase rar au peste 2 ori 3 copii de familie, catolicii si neo-protestantii trec acest barem, dar sporul lor demografic nu se reflecta in transformarea copiilor lor in crestini autentici cind ajung adulti. Copiii se pierd pe drum odata ce intra ori ies din universitate. De acea, insista Howey, parintii crestini au obligatia nu doar sa aduca copii pe lume, dar si sa ii calauzeasca spre crestinism de-a lungul anilor. In alte cuvinte, zice el, “disciples are made in the home” (“viitorii crestini se formeaza in familie“) [Recenzie: https://www.firstthings.com/web-exclusives/2017/10/disciples-are-made-in-the-home] 

Aceasi concluzie ni se aplica si noua: daca crestinismul va supravietui in Romania depinde si de noi.

MESAJUL ALINEI

Redam mesajul unei mame ingrijorate cu care suntem de acord si cu care suntem siguri sunt de acrod si multi dintre cititorii nostri:
Toata lumea este preocupata de reducerile salariale ale bugetarilor, ale angajatilor part-time, insa nimeni nu vorbeste despre reducerile proaspetelor mame pentru concediile pre si post natal. Am gasit un singur articol care vb despre acest lucru desi reducerile sunt de 25%. Oare chiar nu ne intereseaza de soarta viitoarelor mame chiar in conditiile diminuarii natalitatii intr-un mod ingrijorator???  Oare este corect sa compenseze masurile pt IT-isti care au salarii de mii euro cu indemnizatiile de concediu medical de la mame si eventual bolnavi de cancer? Nu vorbeste nimeni nomic despre acest lucru. Puteti face ceva in acest sens? Eu am scris televiziunilor inca de aseara dar este liniste totala. Lucrurile nu pot ramane asa! Va multumesc. Alina