O analiza despre capitularea guvernului TSIPRAS: INTRE OBEDIENTA FATA DE TEHNOCRATII NEOLIBERALI SI PRETUL NEASUMAT AL LIBERTATII/ Marturii din culisele negocierilor: EUROGRUPUL – PRACTICI DE CONTROL SI SANTAJ BRUTAL. Cum sa “ASFIXIEZI PRIN CREDIT” o tara/ Varoufakis: “Germania nu-i va cruta pe greci de DURERE”

11-07-2015 10 minute Sublinieri

521402Oxi!

Așa cum am spus încă de la negocierile din februarie dintre Grecia și Troikă, în urma cărora Syriza a făcut pasul înapoi, problema cu acest partid este că, de la bun început, nu i-a pus pe greci în fața alegerii reale cu care, că le place sau nu, se confruntă. Promițând și că va pune capăt măsurilor de austeritate, și că va menține Grecia în zona euro, Syriza a candidat pe un mandat de tip la plăcinte înainte, la război înapoi. Pentru că oricât de mult și de frumos ar vorbi Syriza despre democrație, Uniunea Europeană (și în mod particular zona Euro), din care Grecia face parte și a cărei parte vrea să rămână (cel puțin asta indică sondajele), este o organizație multinațională în care deciziile se iau nu în funcție de ce decid reprezentanții aleși ai statului grec (sau poporul grec direct prin referendum), ci în funcție de ce decid și reprezentanții aleși ai celorlalte state, asta în condițiile în care este clar că anumite state, precum Germania, au o putere mult mai mare de a determina decizia finală decât alte state, precum Grecia.

Ca atare, promițându-le că vor scăpa de austeritate, rămânând în același timp în zona euro, Syriza le-a promis alegătorilor săi blana ursului din pădure (din Pădurea Neagră mai exact). Sigur, ceea ce spune Tusk, cum că Grecia ar avea o datorie morală să-și plătească datoriile, este o aberație de papagal moralisto-neoliberal din Estul sălbatic. Nicio națiune nu are datoria, ba mai mult, nu are nici dreptul să se autodistrugă pentru a plăti o datorie nesustenabilă, mai ales în condițiile în care datoria a fost contractată și prelucrată așa cum a fost datoria greacă. În același timp, neplata datoriei atrage după sine niște consecințe dureroase pe care trebuie să ți le asumi. Or, la urma urmei ce înseamnă democrația? Înseamnă autonomie colectivă sau autodeterminarea unui popor. Însă autonomia are un preț. Dacă stai în casa lui tătucu și nu-ți plac regulile lui tătucu, atunci ești liber să pleci, dar va trebui să te descurci de unul singur, iar asta va presupune sacrificii. Avem de-a face cu alegerea dintre libertate și confort – dintre eroismul rezistenței și garanția unei morți lente – iar libertatea costă. Mai mult decât atât, autonomia, și pe cale de consecință democrația, mai presupune încă ceva: este vorba de maturitate. Altfel spus, în loc să te îmbeți cu apă chioară, trebuie să privești realitatea așa cum este, limitările pe care ți le impune, și să alegi în consecință. Să alegi în limitele posibilului, nu să te iluzionezi că poți controla forțe care în realitate scapă controlului tău. Asta e gândire magică. Și e o caracteristică a infantilismului.

Ca atare, dacă liderii Syrizei chiar și-ar fi propus să reînvie democrația în Grecia, ar fi trebuit să pună poporul grec în fața alegerii reale pe care acesta o poate face. Asta ar fi însemnat ca, de la bun început, Syriza să fi candidat nu cu promisiunea că va menține Grecia în zona euro punând capăt măsurilor de austeritate, ci cu promisiunea că va încerca să renegocieze statutul Greciei în zona euro și că, în caz că acest lucru se va dovedi cu neputință (deci trebuia admisă din start această posibilitate), va scoate Grecia din zona euro, eventual consultând în prealabil electoratul printr-un referendum. Un referendum a cărui întrebare trebuia să fie formulată în mod clar în felul următor: “în urma negocierilor, guvernul elen a ajuns la concluzia că este imposibilă rămânerea în zona euro și încetarea politicilor dictate de Troikă. În aceste condiții, doriți să rămâneți în zona euro, sau preferați să părăsiți zona euro, asumându-vă riscurile de rigoare?”

Evident, aceasta ar fi presupus și ca Syriza să aibă pregătit, de la bun început, un plan B. Or, pentru mine, declarația lui Varoufakis, care a spus cu doar două zile înaintea referendumului că euro e ireversibil deoarece noi (grecii) nu mai avem matriță ca să ne tipărim proprii bani a fost, măcar și sub raport simbolic, complet halucinantă. Matriță are și Zimbabwe și orice stat suveran care își tipărește proprii bani! În plus, ce fel de încredere să inspiri electoratului, ce fel de leadership să exerciți în momentul (de maxim dramatism) în care, în loc să spui că suntem cu toții la posturi iar artileria e pregătită, tu le spui celor pe care îi îndemni să sfideze BCE-ul, care între timp te strânge de gât cu tăierea lichidităților, că tu de fapt nu poți să-ți tipărești, începând de luni, proprii bani? Despre declarația lui Tsipras – “cetățeni, stați liniștiți, banii dumneavoastră sunt în siguranță” – ce să mai vorbesc.

Și totuși, poporul grec a votat nu într-o proporție covârșitoare. Unii or fi fost inconștienți, crezând că Tsipras o să scoată vreun iepure din pălărie. Alții vor fi sperat, până în ultimul moment, că Syriza are un plan B, oricât de dureroasă ar fi fost aplicarea acestuia. În fine, alții vor fi dat frâu liber mâniei acumulate, fiind pregătiți, după ani de umilințe, să riște și să accepte orice, doar pentru satisfacția de a fi avut curajul să le arate eurocraților the middle finger. Dar să nu ne mai mirăm, și să nu ne mai plângem că avem democrație de fațadă, că poporul votează ceva dar se decide altceva, atâta timp cât poporului nu îi sunt puse în față, de către liderii politici, adevăratele opțiuni pe care le are și asupra căreia poate, în mod real, să decidă. În schimb, fie i se fac promisiuni care nu sunt respectate, fie, în cel mai bun caz, așa cum s-a întâmplat la referendumul de duminica trecută, este chemat să-și exprime frustrarea și sentimentele anti-capitaliste, dar fără ca această defulare să aibă vreo legătură cu transformările concrete pe calea cărora s-ar putea angaja, sau nu, o societate.Din acest punct de vedere, mă tem că în ciuda retoricii, Syriza nu a contribuit, în cele din urmă, la renașterea democrației, ci a perpetuat mai departe același cerc vicios în care rămânem prinși.

Cum putem interpreta, în acest context, strategia Syriza de până acum? Mi se pare destul de clar că Syriza a mizat pe faptul că, negociind dur, inclusiv prin convocarea referendumului, eurocrații, în frunte cu Merkel, vor ceda în cele din urmă. Ceea ce nu s-a întâmplat. Probabil că au și supraestimat impactul pe care spectrul unui grexit l-ar fi avut asupra piețelor financiare. Pe de altă parte, Syriza era complet nepregătită pentru alternativa în care eurocrații nu ar fi cedat, și nici în al doisprezecelea ceas nu a avut curajul să-i pună poporului adevărata întrebare: ieșim din euro sau rămânem? Cu alte cuvinte, a fost un bluff.

Dar de ce a ales Syriza, de la bun început, această strategie bazată pe promisiuni false și eludarea adevăratelor întrebări? Nu știu ce să răspund, dar din câte se pare au făcut-o fie din oportunism (au vrut să se vadă ajunși la putere iar acum poate speră că se pot reinventa, centrist, ca un nou PASOK), fie din diletantism. În orice caz, electoratul rămâne inevitabil cu impresia că sunt fie niște oportuniști, fie niște diletanți.

Presupunând că e vorba de oportunism politic, nu cred că acesta este sustenabil. Cel mai probabil va urma un reflux enorm de frustrare populară iar Grecia va deveni, în următoarea perioadă, aproape imposibil de guvernat. Cel mai probabil va crește capitalul electoral al celor de la KKE și Zorii Aurii și posibil ca aripa stângă a Syrizei, precum și Grecii Independenți, să încerce să se salveze, pe cont propriu, din naufragiul partidului. Însă mai devreme sau mai târziu, dezastrul economic oricum se va petrece. Chiar cei de la Syriza au spus-o, insistând de la bun început că este nesustenabil tratamentul aplicat Greciei, și tocmai din acest motiv au fost votați. Din nefericire, atunci când se va petrece, singura forță politică ce părea capabilă să-l gestioneze într-un mod compatibil cu valorile democratice va fi compromisă. Pe termen lung, marea pierdere este de natură politică. Dezastrul economic nu poate fi evitat decât dacă, în al doisprezecelea ceas, germanilor pur și simplu li se va face milă de greci, ceea ce aproape sigur nu se va întâmpla.

Pe de altă parte, dacă acceptăm ipoteza diletantismului, atunci trebuie să subliniem faptul că venirea prematură la putere a Syrizei, pe baza unor promisiuni nesustenabile, și modul tupeist dar în ultimă instanță falimentar în care a negociat cu creditorii, nu au făcut decât să adâncească dezastrul economic cu care se confruntă țara. Economia Greciei, și așa ca vai de ea, a fost avariată încă și mai grav în urma bluff-ului Syrizei, iar bruma de credibilitate pe care și-o recâștigase pe timpul lui Samaras s-a dus pe apa sâmbetei. Că ne place sau nu, suntem forțați să recunoaștem că decât să treacă printr-un blitzkrieg financiar doar pentru a se opri ulterior pe buza prăpastiei și a face cale întoarsă, mai bine (și mai uman) ar fi fost pentru Grecia să stea și să-și facă cuminte temele cu Samaras. Să și le facă până la momentul în care, concomitent, situația ar fi fost suficient de proastă și conștiința politică suficient de dezvoltată pentru a se conștientiza alternativa reală și a se decide în consecință. Dar, la fel ca toate partidele politice, Syriza a vrut să se vadă ajunsă la guvernare. Și, după cum am spus și într-o postare anterioară, revoluțiile premature nu ajută cu nimic. Dimpotrivă, nu fac decât să înrăutățească lucrurile. Iar democrația prematură/imatură este o contradicție în termeni.

Urmează și mai multă austeritate, inclusiv pe baza argumentului “iată ce au pățit grecii pentru că nu au strâns cureaua suficient de mult de la bun început și, mai mult, iată ce au pățit, pentru că au încercat să iasă, spre stânga, din cămașa de forță a austerității.” Inevitabil, stindardul luptei antiausteritate se va muta la dreapta, unde diverse mișcări naționaliste sau de-a dreptul fasciste abia așteaptă să-l preia. Singura parte bună a acestei aventuri este că tristul ei sfârșit aduce cu sine și lămuririle necesare care până acum au fost eludate. De acum este clar pentru oricine că alternativa este între rămânerea în zona euro cu prețul obedienței față de tehnocrația neoliberală – care, în plus, cel mai probabil va prinde și mai mult tupeu – și ieșirea din zona euro cu prețul unei traume economice al cărei impact, în materie de intensitate și durată, nimeni nu îl poate anticipa cu exactitate.

Așadar, după episodul Syriza, cel puțin nu vor mai putea exista partide care să umble cu cioara vopsită. Însă partea proastă este că uneori se întâmplă să te lămurești prea târziu. Și degeaba te mai lămurești pentru că oricum nu se mai poate face nimic. Dumnezeu cu mila.

  • Hotnews: 

Cum prezinta un negociator grec, sub protectia anonimatului, discutiile cu Eurogrup: Am plecat la lupta crezand ca avem aceleasi arme ca si ei. Le-am subestimat puterea / Schauble i-a spus lui Varoufakis: Cati bani vrei ca sa iesi din euro?

Guvernul de la Atena a crezut ca o prabusire a economiei Greciei va antrena o cadere a economiei mondiale si a sperat ca un NU la referendumul din 5 iulie ii va intari pozitia de negociere, poveste, sub acoperirea anonimatului, un consilier grec de rang inalt care a participat la negocierile cu Eurogrup din ultimele cinci luni si care acuza un ton extrem de dur, santaj si “asasinare mediatica” din partea europenilor. Interviul a fost acordat cunoscutului site francez de investigatii Mediapart in saptamana dinaintea referendumului.

“Am plecat la lupta crezand ca avem aceleasi arme ca si ei. Le-am subestimat puterea. Este o putere care se inscrie in insasi structura societatii, in modul de a gandi al oamenilor. Se bazeaza pe control si santaj. Avem foarte putine parghii in fata ei. Edificiul european este kafkian”, spune sursa citata, care sustine ca, initial, Varoufakis, cu argumentele sale, a reusit sa schimbe opinia publica in Europa si chiar in Germania, dar Eurogrup a ripostat.

La inceputul lui februarie, Dijsselbloem i-ar fi spus lui Varoufakis: “Fie semnati memorandumul, fie economia voastra se prabuseste. Cum? Va daramam bancile”.

El sustine ca grecii nu au fost sustinuti deoarece Eurogrupul nu functioneza de maniera democratica. Guvernul grec, spune sursa citata, a descoperit prea tarziu ca europenii vor sa-l excluda pe Varoufakis dupa anuntul referendumului. Varoufakis a intrebat: “Cine a decis asta”. Dijsselbloem i-a raspuns: “Eu am decis”. “Nu ar trebui sa existe un vot? Aceasta decizie nu ar trebui luata in unanimitate?” Intr-o societate normala, da, dar Eurogrup nu functioneaza formal, nu exista nicio minuta a dezbaterilor.

Acesta a afirmat ca fostul ministru grec de Finante a “descris incidente care dovedesc ca Eurogrup este total nedemocratic, aproape neofascist” (un termen des folosit de propaganda rusa in ultima perioada, n.r.).

“A discuta prea mult cu Schauble poate fi periculos, pentru ca risti sa nu obtii finantarile. Bancile germane isi vor banii inapoi. E o organizatie unde nu iti poti face auzita vocea. Doar Varoufakis a vorbit deschis. Schauble i-a spus: ‘Cati bani vrei ca sa iesi din euro’? Nu a vrut Grecia in euro. A fost primul care a vorbit de iesirea Greciei, in 2011″, a declarat consilerul grec.

El a reluat teza potrivit careia toti banii imprumutati de Grecia au mers la plata datoriei externe. “Nu am primit niciun ajutor financiar pentru a plati. Nu ne putem imprumuta pe termen scurt. Nu putem lua nicio masura pentru a imbunatati lichiditatea economiei: BCE a impus restrictii, una dupa alta. Este ceea ce eu numesc sufocare prin credit”.

La jumtatea lunii martie, a continuat oficialul grec, o serie de surse de la Bruxelles au spus: “Da, institutiile (BCE, FMI, Comisia) folosesc creditul pentru a va asfixia, pentru a forta guvernul sa se supuna si sa accepte reformele. Faceti-o repede”.

“Guvernul credea ca a merge pana la prabusirea economiei grecesti va provoca prabusirea economiei mondiale. Acest lucru nu s-a produs si imi pare rau. Am urmarit evolutia euro, cum a reactionat la experimentele lor. Schauble si Berlinul sunt inteligenti. Au alimentat artificial criza: ‘Grecii nu coopereaza. Nu au inteles ce trebuie sa faca. Nu ofera nicio cifra’. Ori, in loc sa cada, euro a urcat. La fel s-a intamplat si pe pietele bursiere”.

Sursa citata a declarat ca guvernul de la Atena a inteles de-abia in ultima saptamana (dinaintea referendumului) ce se intampla, dar era prea tarziu. El acuza pseudo-negocieri prin care Eurogrup a castigat timp, grecii au pierdut timp iar Varoufakis a fost “asasinat mediatic”.

“Am pierdut orice sprijin economic pentru a gasi termenii unui noi acord si am pierdut orice credibilitate pentru a ii forta sa negocieze cu noi. In acel moment, aripa dreapta a guvernului, Tsipras si Varoufakis, a spus ca este de ales intre modelul cipriot sau referendumul.

Cei doi sperau ca, in cazul unei victorii a NU-ului, pozitia lor va fi intarita pentru a scapa de un acord care sa excluda o restructurare a datoriei externe sau ajustarea bugetara.

Dar europenii nu s-au trezit in fata unei crize mondiale si nici macar europene, sau macar o prabusire a pietelor (dupa anuntul referendumului, cand bursele europene au scazut luni, dar au recuperat rapid pierderile in zilele ulterioare, n.r.). A existat o cadere a burselor, fluctuatii monetare, lira sterlina a crescut. Dar, in cele din urma, europenii nu mai sunt tot atat de pregatiti sa ajunga la un acord ca inainte de referendum.

Yanis Varoufakis in The Guardian:Germania nu-i va cruta pe greci de durere, are un interes sa ne distruga

Fostul ministru grec de Finante Yanis Varoufakis scrie intr-un contra-editorial publicat in editia de vineri a ziarului The Guardian ca raspunsul la intrebarea de ce nu vor creditorii sa restructureze datoria greaca “nu se afla in economie, pentru ca rezida adanc in politica labirintica a Europei”, citeaza Mediafax.

Grecia a devenit un stat insolvent in 2010, recunoaste el, dupa care au aparut doua optiuni in vederea ramanerii in zona euro, si anume optiunea “sensibila, pe care orice bancher decent ar recomanda-o – restructurarea datoriei si reformarea economiei – si cea toxica – oferirea unor noi imprumuturi unei entitati falite, pretinzand ca ramane solventa”.

Europa a ales-o pe a doua, punand bancile franceze si germane expuse datoriei publice grecesti “mai presus de viabilitatea socio-economica a Greciei”, denunta fostul ministru, recunoscand ca o restructurare ar fi implicat pierderi din partea bancherilor.

“Grijulii sa evite sa marturiseasca in fata parlamentarilor ca cei care urmau sa plateasca din nou bancilor noi imprumuturi nesustenabile sunt contribuabilii, oficiali UE au prezentat insolventa statului grec ca pe o problema de lipsa de lichiditati si au justificat “planul de salvare” drept “solidaritate” cu grecii”, acuza Varoufakis.

“Pentru a pune transferul cinic al pierderilor private iremediabile pe umerii contribuabililor, ca un exercitiu de “tough love”, Greciei – ale carei venituri nationale s-au micsorat cu peste un sfert si din care urmau sa fie platite noile si vechile datorii – i-a fost impusa o fisa de austeritate. Este necesara expertiza matematica a unui pusti de opt ani ca sa-ti dai seama ca acest proces nu se putea termina bine”, scrie el.

“Odata ce sordida operatune a fost completa, Europa a obtinut automat alt motiv sa refuze sa discute restructurarea datoriei: acest lucru avea sa afecteze buzunarele europenilor! Iar astfel au fost administrate doze tot mai mari de austeritate, in timp ce datoria crestea, obligandu-i pe creditori sa acorde imprumuturi si mai mari, in schimbul unei austeritati si mai mari”, continua el.

“Guvernul nostru a fost ales sa puna capat acestei bucle nefericite; sa ceara restructurarea si sa puna capat austeritatii paralizante”, subliniaza fostul ministru, adaugand ca negocierile au ajuns in mult mediatizatul impas deoarece “creditorii continua sa respinga orice restructurare tangibila a datoriei, insistand in acelasi timp ca datoria noastra imposibil de platit sa fie platita de cei mai slabi dintre greci, de copii lor si de nepotii lor”.

Varoufakis dezvaluie ca Jeroen Dijsselbloem, presedintele Eurogrupului, l-a vizitat in prima sa saptamana de mandat pentru a-l pune in fata unei alegeri dure, si anume fie sa accepte “logica” planului de salvare si sa renunte la orice solicitari de restructurare, fie acordul de imprumut “crapa – repercusiunile nerostite fiind ca bancile grecesti aveau sa fie condamnate”.

Dupa cinci luni de negocieri se profila Grexitul, iesirea Greciei din zona euro, scrie el.

“Amenintarea unui Grexit a avut o istorie scurta si agitata”, scrie fostul ministru, evocand faptul ca i-a bagat in sperieti pe bancheri in 2010, dar si in 2012, “cand ministrul de Finante al Germaniei Wolfgang Schauble a decis ca costurile Grexitului erau o “investitie” care merita, ca modalitate de disciplinare a Frantei si celorlalti”.

Atunci cand Syriza a ajuns la putere, in ianuarie, “ca o confirmare a afirmatiei noastre ca “planul de salvare” nu avea nimic de a face cu salvarea Greciei (ci numai cu consolidarea Europei de Nord), o mare majoritate (a membrilor din cadrul) Eurogrupului – sub tutela lui Schauble – a adoptat Grexitul fie ca rezultatul lor preferat, fie ca arma preferata impotriva Guvernului nostru”, continua el.

Grecii se tem, pe buna dreptate de iesirea din uniunea monetara, recunoaste fostul ministru, evocand insa retragerea fara dificultate a lirei sterline din Mecanismului european al ratei de schimb in 1992. Dar, “din nefericire, Grecia nu are o moneda pe care sa desparta de euro”, contina el, adaugand ca tara sa a adoptat euro. “o moneda straina integral administrata de catre un creditor ostil restructurarii datoriei nesustenabile”. “Pentru a iesi (din zona euro), ar fi fost necesar sa cream o noua moneda de la zero”, conchide Varoufakis

In opinia sa, acest sfarsit de saptamana reprezinta punctul culminant al negocierilor, in contextul in care Euclid Tsakalotos, succesorul sau, “depune eforturi sa puna boii inaintea carului”, adica “sa convinga un Eurogrup ostil ca restructurarea datoriei este o conditie prealabila a reformarii Greciei cu succes, ci nu o recompensa ex-post a acesteia”.

Trei sunt motivele acestei dificultati, si anume “inertia institutionala”, faptul ca o datorie nesustenabila le ofera creditorilor o putere imensa asupra debitorilor – “iar puterea corupe”, noteaza el.

Al treilea motiv, “mai pertinent si mai interesant” spune fostul ministru, este faptul ca “euro este un hibrid intre un regim de rata de schimb valutar fix (…) si o moneda de stat”. “Primul se bazeaza pe frica expulzarii pentru (ca membrii sai) sa ramana impreuna, in timp ce moneda de stat implica mecanisme pentru reciclarea surplusurilor intre statele membre (de exemplu un buget federal, obligatiuni comune)”, afirma Varoufakis. subliniind ca “zona euro nu se incadreaza intre cele doua – este mai mult decat un regim al ratei de schimb si mai putin decat un stat”.

Europa nu a siut cum sa raspunda crizei din 2008-2009. “Ar trebui sa pregateasca terenul pentru cel putin o expulzare (Grexit) sau sa intareasca disciplina? Sau sa treaca la federalizare?”, se intreaba el, notand ca “pana acum nu a facut nici una ni alta, iar angoasa sa existentialista continua sa creasca”.

“Schauble este convinsa ca, asa cum stau lucrurile, el are nevoie de un Grexit ca sa asaneze atmosfera, intr-un fel sau altul. Brusc, o datorie publica greaca nesustenabila permanent, fara de care riscul unui Grexit ar pali, a dobandit o noua utilitate pentru Schauble”, scrie Varoufakis .

“Ce vreau sa spun cu asta? Pe baza lunilor de negocieri, convingerea mea este ca ministrul german al Finantelor vrea ca Grecia sa fie impinsa afara din zona monedei unice, pentru a-i speria pe francezi si a-i face sa accepte modelul sau al unei zone euro disciplinare”, conchide fostul ministru grec al Finantelor.


Categorii

Alexandru Racu, Grecia, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

72 Commentarii la “O analiza despre capitularea guvernului TSIPRAS: INTRE OBEDIENTA FATA DE TEHNOCRATII NEOLIBERALI SI PRETUL NEASUMAT AL LIBERTATII/ Marturii din culisele negocierilor: EUROGRUPUL – PRACTICI DE CONTROL SI SANTAJ BRUTAL. Cum sa “ASFIXIEZI PRIN CREDIT” o tara/ Varoufakis: “Germania nu-i va cruta pe greci de DURERE”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. @elena
    Cand vorbeam despre jocurile de rol si imagine, ma refeream specific la liderii italiei si luxemburgului, cu toate ca nici pe nemti sau Tsipras nu-i credeam cand vorbeau despre Grexit.
    Singurul hop pe care-l vad acum ar fi votul in parlamentul grec, acelasi legislativ care a votat disciplinat vineri pentru austeritate.
    Eurogrupul a luat decizia de a da drumul la tiparnita cu bani, ar mai ramane angajamentul scris al Greciei si formalitatea sumitului UE, pentru ca, nu-i asa, e democratie in UE :).

  2. Summitul nu e o formalitate. Summitul s-a intocmit tocmai pt ca nu s-a cazut de acord pe o solutie in Eurogrup. S-a trecut la nivelul urmator de autoritate. Momentan summitul s-a intrerupt ceea ce, again, nu e un semn bun.
    Pe de alta parte in Grecia incep sa se infierbante spiritele. Si daca echipa de negociatori eleni va fi de acord cu ceea ce li se impune, conditiile nu vor fi acceptate la nivel popular. Credeti-ma conditiile au fost puse ca sa nu poata fi acceptate.

  3. de acord cu comentariile Elenei

  4. fara absolut nicio perdea

    activele grecesti la banca lui schauble

    “Incidentally, our readers flag up that the organisation which could take control of €50bn of “valuable Greek assets” is linked to none other than Wolfgang Schäuble himself.
    The Press Project has done some digging on the Luxembourg “Institution for Growth” to which the 4-page eurogroup paper demands that €50bn of Greek state property must be transferred. Guess what. This Luxembourg “institution” is wholly owned subsidiary of German KfW and the chairman of its board is a certain Wolfgang Schäuble.
    The Institution for Growth was announced just two years ago, by Schäuble and Greek PM Antonis Samaras.”

    http://www.theguardian.com/business/live/2015/jul/12/greek-debt-crisis-eu-leaders-meeting-cancelled-no-deal-live#block-55a2dbc2e4b07fc6a121fc70

  5. Sorin Cucerai

    Câteva observații (nocturne) până la decizia (presupus) finală

    1. Schauble a cerut ieri – și cererea se discută și acum, la întâlnirea euroliderilor, ca Grecia să depună 50 de miliarde de euro (ca garanție că își va asuma programul de privatizări) în contul unei instituții din străinătate. Schauble a propus ca respectiva instituție să fie „Institution for Growth” din Luxemburg.

    Ei bine, Institution for Growth este o sucursală a KfW, o bancă germană de dezvoltare, cu capital de stat. Iar președintele consiliului de administrație al KfW este – știu, n-ați fi ghicit niciodată – chiar Wolfgang Schauble.

    Cu alte cuvinte, Schauble a cerut Greciei să depună 50 de miliarde de euro într-o bancă pe care el o controlează.

    2. Schauble este o persoană care se face vinovată de trafic de influență – și de trafic de armament, dar ăsta să zicem că a fost legal.

    În 1991, Schauble (care pe atunci era mâna dreaptă a lui Kohl) a primit 100.000 de mărci (cash) de la un dealer german de armament pentru o tranzacție cu Arabia Saudită. Schauble susține că a depus banii primiți într-un cont al CDU.

    Știm toate astea pentru că le-a mărturisit Schauble însuși. Și nu oriunde, ci în Bundestag. Cândva prin 1999. În ciuda traficului de influență recunoscut, Schauble nu a făcut nici măcar o zi de pușcărie. Dar asta nu înseamnă că omul nu e, în ultimă instanță, un infractor.

    Dincolo de asta, cine înțelege că nu oricine poate fi implicat în comerțul cu arme, înțelege și cam din ce zonă a politicii germane provine Schauble. Și înțelege și de ce Schauble a fost și este un personaj-cheie atât în guvernele Kohl, cât și în guvernele Merkel.

    Cu (1) și (2) am lămurit, sper, prezumția de rectitudine morală a germanilor, cu care se laudă ei înșiși – și pe care le-o atribuie și susținătorii lor din România.

    (3) Chiar și germanii au început să se sperie de felul în care liderii lor conduc discuțiile cu Grecia. Spiegel numește noile cereri pe care Merkel și Schauble încearcă să le impună grecilor „catalogul cruzimilor”. http://www.spiegel.de/…/griechenland-euro-gruppe-legt-extre…

    (4) În loc de concluzie: https://twitter.com/AlexWhite1812/status/620356703243079684

  6. http://www.ekathimerini.com/199400/article/ekathimerini/news/tsipras-set-to-expel-syriza-rebels

    “PM of Slovenia and Lithuania already left the Eurosummit. “Almost, almost” answered when asked about a deal”
    https://twitter.com/Suanzes/status/620470236786098177
    http://www.rfi.ro/economie-79860-ekathimerini-spitalele-din-grecia-nu-mai-au-rezerve-de-medicamente-si-alimente?utm_term=%23economie+&utm_medium=twitter
    asupra a doua puncte se mai discuta: rolul FMI si privatizarea.
    @elena
    uite…sa spunem ca tine, ca vor sa forteze Grecia sa iasa singura..”d-le noi am dat si camasa si pielea de pe noi sa ramanem in eurozona dar pretziosii de la Bruxelles nu au vrut asa ca nu avem incotro, suntem de acum pe cont propriu, this is Sparta, suntem noii martirii si valul de simpatie pentru noi care se ridica acum in Europa pentru noi ne va razbuna moral.”
    Si te intreb…de ce ar vrea Eurogrupul sa scoata Hellasul din eurozona, avand in vedere ca au aruncat la cos un referendum si au acceptat aproape orice? care ar fi castigul tactic, strategic, geopolitic si de imagine al eurogrupului? Faci din greci niste martiri, le creezi un ascendent moral si risti sa te confrunti cu un viitor val de eurosceptici la viitoarele alegeri.
    Spui ca vor iesi grecii in strada…dar eu iti spun ca ei au iesit la referendum si au votat impotriva austeritatii, adica mai legal de atat nici ca se putea exprima vointa populara, si cu toate astea nimic nu a contat. In sondajele publicate ieri, Syriza era data drept castigator detasat in eventualitatea unor viitoare alegeri.
    Ministrii de finante au negociat in baza unui mandat primit de acasa, desi mandatul ala s-a intocmit in baza unor discutii informale (Madam Merkel, il trimit pe ministru de finante Socotici la voi sa negocieze ..cam in ce termeni il trimit? aham…da da, sigur, ok, bine boss, etc…). Te legi prin tratate sa ai anumite principii directoare in politica externa.
    Vaclav Klaus cat a fost el de eurosceptic si tot nu a putut impiedica ratificarea tratatului de la Lisabona si s-a conformat, in ziua de trista amintire.. 3 noiembrie, ziua in care noi ne-am pierdut independenta:
    http://www.voxeurop.eu/ro/content/article/131041-e-semnat-sa-intoarcem-pagina
    Uita-te la toate summiturile…textele declaratiilor comune sunt redactate cu mult timp inainte ca urmare a multor negocieri cu usile inchise. Sa nu-ti inchipui ca liderii se intalnesc la summit ca in Poiana lui Iocan, si hop, in 5 ore scot de capul lor declaratia. Uzantele asta impun, negocieri diplomatice purtate anterior de catre specialisti (unii presedinti, de altfel, inainte de alegeri aveau cu totul alte competente in viata civila si nu sunt toti niste mici napoleoni). Au nevoie de consilieri, staf, etc…Altfel ajungi sa dai declaratii ca Cioroianu si a doua zi pleci de tot acasa.

  7. @enkidu

    nu s-a terminat. Grecia va trebui sa faca schimbarile legislative cerute de europeni pana miercuri, dupa care parlamentele fiecarei tari din zona euro sa aprobe noul acord de imprumut dupa care se vor da banii.
    vom vedea…

  8. eu nu inteleg ce nu se intelege: interesul este SA DISTRUGA POPORUL GREC.

    Dupa care urmam noi. Falia ortodoxa trebuie TERMINATA. IINROBITA. INFOMETATA.

    Suntem popoare de mana a doua care vor fi – in cel mai bun caz – SCLAVI in propriile tari. CE NU E CLAR??? Spun in cel mai bun caz pt ca idea aia cu moscheea imi sugereaza ca altceva ni s-a pregatit. Transilvania va avea probabil o soarta separata, dar nu si romanii de acolo. De ce credeti ca face reclama dragutul de Charles Transiilvaniei? Incet-incet, o iau in primire.

    Este prima oara cand realizez ca, da, chiar e posibil ce spunea cineva demult: tehnica infometarii.

    Cand ma gandesc ca bietii romani si-au dat pe nimic pamanturile si ca fondul agricol al Romaniei – SURSA DE HRANA a tarii nu ne mai apartine si cand vad care sunt tacticile, efectiv mi se face parul maciuca in cap.Master Plan-ul iese tot mai mult, de la zi la zi, la iveala. Au pus pe nesimtite mana pe TOT , au TOATE parghiile. Nu stiu cate tari pe lumea asta isi mai apartin lor insile…cred ca f, f putine (Rusia intre ele). Bietii de noi chiar ne intrebam: ce nevoie avea Europa de noi? Ce sa zic, geo-strategic. E intamplatoare legatura Nato-UE? Nu, nu e. Ocupatia tr sa fie totala: economica, militara, tacam complet

    Cata vreme nu schimbam paradigma de gandire nu o sa intelegem niciodata nimic, si ne vom pierde in hatisul de informatii mistificatoare. Cand schimbi paradigma, totul se leaga, devine clar, ba chiar predictibil.

    Ce ma mira este ca am impresia ca vor face asta si cu popoarele LOR, dar intr-un grad ameliorat, probabil. Depinde de nivelul de acceptare.

    In aceste ultime zile si-au aratat fetele. Personal nu am avut niciodata nici un dubiu in ce o priveste pe madam Merkel, de ex, dar cand toata lumea o felicita, ce sa faci, taci… Femeia e sinistra, pur si simplu. Si ne da acum o frumoasa ocazie sa pricepem o data pt totdeauna cu cine avem de fapt de-a face. Bine, nu ca ar fi vorba doar de ea..

  9. Spunea Constantin Balaceanu Stolnici ca nici pe vremea Imperiului Otoman nu s-a facut moschee pe teritoriile noastre romanesti.Mi se pare un lucru grav , chiar foarte amenintator pentru credinta noastra cu cat mai mult se vrea si o scoala de 6000 de studenti islamisti.Ne loveste direct.
    Asa este cum spune Doroteea , dupa greci urmam noi si bulgarii cu distrugerea.

  10. Banii au fost o inventie excelenta, perfecta pt cine nu are chef sa munceasca si traieste doar din parazitarea altora si din furt. Iar cum se poate conduce lumea manipuland cantitati enorme de bani de care am ajuns sa depindem cu totii se poate vedea f bine.

    In mod normal, nivelul de trai al oricarui individ ar trebui sa fie direct proportional cu MUNCA lui, cu masura in care este folositor societatii. Muncesti – traiesti bine. Nu muncesti, traiesti din mila altora. Ori atunci cand referinta, in loc sa fie munca, devine un bun mobil oarecare (pe care poti pur si simplu sa il fabrici), si in momentul in care tiparnitele sunt in mainile unora iar aia sunt o gasca perfect unita, totul devine posibil. Furi mai intai omului tot – pamantul in primul rand, sursa de hrana – dupa care il faci dependent de banii pe care tu ii faci. La schimb, el trudeste pt tine. De-aia costa atat locuintele, de zici ca sunt facute din aur, si de-aia ajung oamenii sa munceasca O VIATA ca sa aiba un acoperis deasupra capului. In timp ce parazitii huzuresc bine mersi. si isi petrec vremea tragand sforile.

    Sigur, pare simplist, dar mecanismul DE BAZA asta e. Cand i s-a luat omului pamantul, sursa de hrana, din acel moment el a devenit dependent.

    Lucrurile astea cred ca trebuie urmarite atent pe firul istoriei – si sunt sigura ca au facut-o deja altii f bine. Ma uitam pe youtube, de ex., la navalirea normanzilor. Au pus mana pe tot, dupa care i-au pus la munca, si treaba lor se rezuma la modul de a conduce. Iar in arta asta s-au dovedit uimitor, efectiv uimitor de eficienti, pornind cu sistematizarea funciara si strangerea impozitelor.

    Sunt constienta ca nu spun nimic nou si ca sunt niste platitudini, dar uneori, in vartejul informatiei, cred ca pierdem din vedere aceste mecansime simple de condus populatia. Cate vreme vom depinde de banii parazitilor in loc sa depindem de propria noastra munca pusa in slujba comunitatii, va fi nasol. Trocul ala avea tot sensul din lume, pt ca cine nu facea nimic si nu dadea nimic valoros comunitatii din MUNCA lui, nu din bunurile furate de la altii, avea locul pe care il merita. Cu cat vom depinde mai putin de banii lor, cu atat va fi mai bine. Numai ca atunci cand nu mai ai sursa primara de hrana…nu mai e chiar asa usor sa se intample asta. De acum, chiar la mana lui Dumnezeu suntem, si cred ca ni se va testa solidaritatea, pt ca fara ea vom fi haliti.

    Mi-amintesc imaginea aia a Par. Paisie Aghioritul depsre iad si despre Rai, cu oamenii de la o masa in mijlocul careia e un bol de mancare, iar fiecare dintre ei are cate o lingura prea lunga. Iadul: fiecare incearca sa ia mancare si nu izbuteste; Rraiul: se hranesc unii pe altii.

  11. Ce contine ”acordul”, printre altele:

    http://www.theguardian.com/business/live/2015/jul/12/greek-debt-crisis-eu-leaders-meeting-cancelled-no-deal-live

    Inclusiv revizuirea legislatiei sociale adoptate de guvernul Tsipras in lunile anterioare, privatizarea retelelor de distrubutie a energiei electrice, privatizarea asseturilor grecesti, ”reforma” legislatiei muncii, ”reforma” sistemului de pensii… si inca mai urmeaza.

  12. Si eu ma gandeam ca banii au fost inventati pentru cei care nu vor sa munceasca si sa fure munca altora.Daca nu ar fi fost bani , toti am fi fost obligati sa muncim ca daca nu, nu ai fi avut ce manca.Sa se faca schimb cu produsele facute de fiecare.

  13. @elena
    Daca asa vrei tu, asteptam pana la ratificari.
    2 mentiuni: Tsipras va elimina rebelii din Syriza, o mica executie publica, doar n-a trecut prin 16 ore de “mental waterbording” cu Merkel si sinistrul Schauble pentru ca 17 ultrasi syriza sa-i puna bete un roate

  14. Parerea mea, ar trebuie sa intelegem reactia lui Tsipras in context.

    Cum se spunea intr-un material dat de admin : creditorii au incetat sa mai dea bani Greciei de luni bune, adica cam de cind a venit Tsipras la putere. In tot acest timp guvernul a secat toate lichiditatile disponibile de la buget SI, f. important, de la bancile grecesti. Le-a secat pentru ca au platit pensii, salarii dar si ceva din dobinzi la imprimuturi. In tot acest timp, ei NU au primit lichiditati, bani de la creditori.

    In plus, (si cu adevarat malefic) Banca Central Europeana a interzis Bancii nationale Grecesti sa mai emita bonuri de tezaur cu care ar fi putut sa se imprumute de la banci.

    Ca la sah: i-a inchis mai toate mutarile! Adica mai toate resursele (disperate si alea) de lichiditati.

    Pe de alta parte, au pus la punct, inca din Martie acest pachet de distrugere economica.

    Syriza, alde Tsifras si Varoufakis, au inteles in ce situatie disperata sint.

    Dar care ar fi mai exact situatia disperata si pentru ei si pentru Grecia.
    In primul rind ei au venit la putere cu sloganul – nu mai vrem austeritate. Si dupa cum se vede ei chiar au avut in intentie sa faca ceva pe tema asta (indiferent cit de prost sau bine gindit).
    Dar pe masura ce lichiditatile se scurgeau si bani nu primeau au inteles ca nu asta este problema cea mai mare. Mai ales cind au vazut si pachetul de austeritate.

    Acuma, pachetul de austeritate:
    Oricit de suprinzator ar fi, dar acest pachet de austeritate nu este MAI distructiv decit ce s-a intimplat in Romania. El doar pune Grecia intr-o situatie oarecum similara cu ce se intimpla in Romania. In fond in Romania se plateste 24%VAT de vre-o 5 ani incoace iar pensiile si salariile au fost reduse crunt, iar sectorul public este mic-mic(CU exceptia SRI-ului si a procuraturii), iar privatizarile s-au facut in avalansa….si noi, spre deosebire de greci, chiar am avut ce privatiza, ma refer la industrie. Ce vreau eu sa spun este ca in 2009 cind toata lumea ii caina pe greci si cind ei se vaitau in gura mare si se panicau si se ingurgutzau…era de fapt panica bogatului (comparat cu Romania)ca-si pierde privilegiile intiale, dar nu panica foamei. Asta asa, mai plastic vorbind.

    Relevanta pachetului de austeritate este ca el trece definitiv TOATE pirghiile economice(sau ultiimile ramase) in miinile creditorilor straini, Brussels, Germania…si cine-o mai fi. Adica are in primul rind o relevanta politica dincolo de orice altceva!

    Numai ca, repet, procesul a inceput deja cu periferia: Romania, Bulgaria, Tarile Baltice. Adica procesul final de lichidare a statelor nationale asa cum le stim noi si de transfer a ultimilor lor pirghii de decizie catre Brussels.

    Si evident, Syriza a inteles chestia asta …destul de evidenta. de altfel.
    Si atunci au jucat la cacialma: referendumul, Greekexit – santajul.

    Insa asa cum spunea Racu, problema a fost ca ei nu au incercat deloc sa-si asigure o plasa de siguranta in cazul in care cacialmua n-ar fi iesit. Nu s-au gindit la o declarare de faliment, nu au cautat o alta sursa de imprumut (in mod serios nu cred ca-au facut-o in orice caz), nu s-au gindit la crearea unei alte monede, la un plan in caz de urgenta.

    Si care e urgenta la ora actuala? Pai foarte clar: daca nu primesc lichiditati, tara va intra in colaps pe bune de data asta. Adica de data asta grecii vor simti cu adevarat si fara exagerari foametea, lipsa medicamenteleor a serviciilor de baza! Si pentru o perioada de timp…indefinita.

    Pentru ca, hai sa fim seriosi: chiar credeti ca Germania ar fi vrut Grecia afara din euro ca aceasta sa se refaca econmic dupa vre-un an si ca apoi sa fie luata de model de tara care a scapat (cu ceva dureri, dar a scapat)de soarta propusa de UE?!! In nici un caz! Grecia nu este Ecuador, nici Islanda nici chiar Argentina…am mai spus-o. Si-ar fi pus toate tunurile pe ea si ar fi facut iesirea din Euro nu doar f.f. durearoasa dar si suficient de indelungata ca tara sa se transforme intr-un stat. Si asta nu este o ipoteza bazata pe niste speculatii logice. Nu. Uitat-va la comportamentul Germaniei de acum – e fara mila, acum cind guvernul Tsipras e adus in genunchi si in stare sa accepte si mama pachetului de austeritate.

    De ce credeti ca Tsipras este acum atit de disperat sa accepte orice: tocmai pentru ca stie care e alternativa – foamete la propriu si poate razmerite, haos. Pentru ca lichiditati nu are decit pentru o luna….
    Ce inseamna insa foametea pentru grecii din Grecia de azi? Dac-ar fi fost o tara bananiera in care populatia este obisnuita cu foametea cam toata viata ei si cu un nivel de trai sub-uman, asta n-ar produce o asa de mare depresie la nivel psihologic. Dar grecii au fost destul de departe de asa ceva. De fapt, dupa cum spuneam, ei au fost pina acum la distanta chiar si de modelul romanesc de standard de viata mizerabil dar a la UE. Deci ce ar mai suporta un negru sau un roman ar fi oarecum insuportabil pentru un grec. Iar grecul are o mentalitate foarte inflamanta….mult mai mult decit la noi.

    in ciuda a ceea ce spunea enkidu, este evident ca si Tsipras si Varoufakis au subestimat puterea, organizarea si determinarea oponentilor lor- ceea ce arata inca o data ca ei nu fac parte din club! Dar si ca au fost putin cam naivi sau aroganti sau prea disperati… au mizat pe SUA, au mizat pe cacialmaua psihologica, nu s-au pregatit consistent pentru o eventuala iesire din Euro (cu fundul in doua luntri – vezi comentariul lui Racu)

    In rest, cum spunea si Elena, situatia nu este decisa inca. Grecia mai trebuie si sa ia masurile de urgenta in Parlament, si se pare ca clasa politica greceasca e impartita pe tema, si apoi trebuie sa astepte sa primeasca fonduri de urgenta, care nici macar n-au fost pregatite (zice-se…).

    Dupa care Grecia va deveni o a doua Romanie- probabil cu un turism mai infloritor decit al nostru totusi….ma rog, atita timp cit nu li se va cere sa-si vinda insulele (o chestie f. credibila in conditiile de acum – nu te mai cuceresc- te cumpar la bucata)

    Cam asta este parerea mea apropo de ce se intimpla aici. Am simtit nevoisa sa scriu ca sa-mi pun ordine in idei….dintre care multe, majoritatea, nu sint ale mele. Sint doar o repetare a ceeace s-aspus aici.

  15. imi cer scuze n-am avut timp sa traduc materialul…inca-desi cred ca e bine sa asteptam finalul si apoi sa faceti o evaluare generala a ceea ce s-a intimplat acolo, incluzind si informatii extinse din material – o sugestie.

  16. Bineinteles, a da in judecata GS ar insemna doar a apuca firul de un capat. Unde insa va duce el si ce se va descoperi la celalalt capat, asta e o alta poveste. Dar e povestea interesanta, singura care merita cunoscuta in cele mai mici detalii.

    Abia apoi te duci la negocieri cu hotii care striga ‘hotii’, nu inainte.

  17. A doua mentiune: acordul va defila triumfal prin celelalte legislative.
    Cred ca ar trebui sa revenim la intrebarea..care rostul UE, ce reprezinta euro, o moneda sau un mijloc de coeziune?
    Uita-te la scara planetara, ce perspective de supravietuire ar mai fi pentru o Europa divizata, si te gandesti daca mai ai timp de grexituri

  18. @petra:

    Intr-adevar, proabil sensul real a ceea ce se intampla cu Grecia nu este de precedent pentru celelalte tari din periferia imperiului – eventual precedent pentru cele ortodoxe, ci cumva invers: de alinere a Greciei la nivelul de neocolonialism impus deja in tari ca Romania, Bulgaria…

    Tsipras si Varoufakis nu cred ca au calculat gresit, totusi. Mai degraba nu au avut sustinere americana pentru scenariul dur grecesc – declararea falimentului si iesirea din euro. Au avut ”mandat” (nu ma refer la votul popular) doar pentru ce s-a obtinut aici. Parerea mea…

    Pana la urma, vad ca Tsipras pretinde ca s-a facut si o restructurare a datoriei. O fi real, ca din informatiile de pana acum nu reiese asa ceva…

  19. ‘sinistrul Schauble ‘ :))) Oo, da, bine zis!!

    E f subiectiv ce spun acum, stiu, dar unii chiar au fete naspa rau – Merkel, Schauble, ala, cum ii zicea…Van Rompuy…Nu toti sunt asa, unii sunt mai stupiduti – gen Hollande, sa zicem (stupiduti dar in gasca, sa ne intelegem!)..

  20. Pingback: LISTA ORORILOR. Care sunt MASURILE DIKTATULUI GERMANIEI asupra GRECIEI. Austeritate, privatizare si OFICIALIZAREA CEDARII SUVERANITATII NATIONALE | Cuvântul Ortodox
  21. Salutare tuturor. Imi permit sa ma bag si eu putin in seama si sa va spun parerea mea. Citesc cu placere comentariile de pe aici. Sunt pertinente si la obiect.
    Cand nu mai ai lichiditati decat pentru o luna si nimeni nu iti da un sfant nu ai prea mult de ales. Dupa parerea mea si aici impartasesc parerea admin., consider ca singura carte cu adevarat de admirat, care sincer m-ar fi uns pe suflet si care ar fi constituit o adevarata lectie de suveranitate, ar fi fost discutiile cu tiparnitele pe masa. Daca e bal, bal sa fie. Iar referendumul trebuia facut mult mai devreme, daca se dorea o adevarata lectie de democratie. altefel, mi s-a parut un gest disperat si s-a dovedit ca da aia nu mai putut europenii de vointa poporului grec. Azi e prea tarziu pt negocieri, mai ales cand nu poti plati medicamente si hrana. Azi cred ca s-au discutat doar termenii capitularii.
    Ramane de vazut ce va fi pe mai departe. Situatia este departe de se fi incheiat si sper sa mai fie loc de surprize.
    Iar ca pozitia celor doua parti, dupa cate inteleg, ambele ar fi ameninatat cu grexitul, insa numai Germania ar fi mers pana la capat. Cand joci la cacialma si nu iti iese e ca si cum iti dai foc la valiza singur. Nu pot sa cred ca singura plasa de singuranta a grecilor ar fi fost numai americanii si aceasta limitata, fiindca nici acestia se pare ca nu au vrut iesirea din zona euro.
    In alta ordine de idei, mi-e lehamite de sinistrii astia de la Bruxelles, sunt cinici si nu ezita se te execute ori de cate ori e nevoie. Figuri antipatice si orweliene, iar cu media asta slugarnica care o tot da cu “planul de salvare” a Greciei, te imbolnavesti efectiv. O ipocrizie generala, cu Europa care lupta din rasputeri pentru binele comun si care desigur este personajul pozitiv, iar Grecia care e bad guy. Iar de figurile astea triste din Romania ce sa mai zic, ma uitam aseara la digi24 si erau niste acrituri pe acolo gen Cristian Diaconescu, care iti faceau efectiv lehamite. Ne dau mereu lectii de genul, aratand spre Grecia, “asa nu”, iar noi care am fost copii cuminti care am stat cuminti in banca, nu-i asa, avem parte de “laptele si cornul” nostru. Iar ei, raii astia de greci, nu, niste lenesi si care beau cafele de dimineata pana seara, asa le trebuie. Trist dar adevarat, manipulari de opinie atat de vizibile incat te scarbesti instant.

  22. Cu tiparnița pe masă nu se putea discuta niciodată, Washingtonul n-ar fi permis un Grexit. De altfel, mișcarea Varului Fakis înainte de referendum când a dat declarația cu dispariția în neant a tiparnițelor grecesti (o minciuna ordinara) a fost tocmai în sensul de distrugere a oricărei cai de retragere în direcția unui Grexit.

    In opinia mea, umilă, asa cum e ea, vărul e agentul Washingtonului – a fost retras elegant și cu măiestrie înainte de referendum pentru ca americanii îs deștepți, știau că nemții vor juca dur odată ce grecul e la pământ – și va reveni la butoane în momentul în care guvernul Syriza, împreună cu partid cu tot, va fi trimis la coșul de gunoi al istoriei.

    Tot în opinia mea, propunerea nemților de Grexit temporar era o metodă de a împăca partea americană și un fel de adio dar ramai cu mine, pentru Grecia (decuplare economică dar păstrare în menghina UE / NATO). De a o împăca dar și de a arata că sunt dispuși să facă orice – orice dar niciodată debt relief.

    Vin vremuri grele pentru greci din cele cu stat minimal, instituții de forță, austeritate extremă, transfer de averi și resurse către Înalta Poartă, pseudo-ocupație, sclavagism pe piața muncii. Noi le știm.

  23. comentariul Petrei surprinde foarte bine realitatile grecesti de azi si de ieri. Perfect de acord.
    In ceea ce priveste ceea ce va urma, urmeaza sa vedem. Grecii sunt ingenunchiati dar nu as subestima orgoliul lor de popor vechi si care este animat, de ce nu, de o autentica mandrie nationala. Nu as fi asa de sigura ca Tsipra va reusi sa treaca legile care i-au fost impuse. Daca va reusi, inseamna ca ultimul bastion de rezistenta nationala din Europa unita a cazut si vor putea face ce vor vrea de acum inainte. Oricum ar fi, va fi dureros.

  24. @catalin
    @mashkin
    @racleta
    @tipul care vroia insule de gandire critica
    i know who you are, i always knew it.

  25. Am înțeles că Tsipris s-a văietat cum că a fost supus la “waterboarding mental” de secta Merkelienilor. Ar fi trebuit să știe la ce să se aștepte, totuși. Stângacii ăștia nu prea și-au făcut norma de lecturi suplimentare, observ. Cred că de asta încă mai speră c-o să rămână la guvernare când ei nu sunt decât niște morț vii…Vae victis!

    The real power, the power we have to fight for night and day, is not power over things, but over men.’ He paused, and for a moment assumed again his air of a schoolmaster questioning a promising pupil: ‘How does one man assert his power over another, Winston?

    Winston thought. ‘By making him suffer,’ he said.

    Exactly. By making him suffer. Obedience is not enough. Unless he is suffering, how can you be sure that he is obeying your will and not his own? Power is in inflicting pain and humiliation. Power is in tearing human minds to pieces and putting them together again in new shapes of your own choosing. Do you begin to see, then, what kind of world we are creating? It is the exact opposite of the stupid hedonistic Utopias that the old reformers imagined. A world of fear and treachery and torment, a world of trampling and being trampled upon, a world which will grow not less but MORE merciless as it refines itself. Progress in our world will be progress towards more pain. The old civilizations claimed that they were founded on love or justice. Ours is founded upon hatred. In our world there will be no emotions except fear, rage, triumph, and self-abasement. Everything else we shall destroy — everything.

    extras din cartea Nouăsprezece Optzecișipatru de Gheorghiță Orvel.

  26. Pingback: GRECIA SUB TUTELA – o analiza economica. “Nicio tara nu ar trebui sa intre vreodata intr-o uniune momentara ca zona euro” | Cuvântul Ortodox
  27. Pingback: Revolutie anti-Troica s-a transformat in “revolutie” gay. GUVERNUL TSIPRAS A MERS PANA LA CAPAT… SI A LEGALIZAT CASATORIILE CIVILE HOMOSEXUALE! Proteste vehemente din partea ierarhilor Bisericii Greciei si a Muntelui Athos. MITROPOLITUL
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare