„O lume pentru viață” – A INCEPUT LUNA PENTRU VIATA. Interviu cu Alexandra Nadane, liderul organizatiei Studenti pentru viata / Mai multi profesori universitari, preoti si teologi, cer ca SFANTUL SINOD al BOR sa se pronunte asupra CONVENTIEI DE LA ISTANBUL si IDEOLOGIILOR DE GEN: “Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău”

2-03-2018 18 minute Sublinieri

ActiveNews: Scrisoare deschisă: Nouă profesori universitari, în frunte cu părintele Necula și Dr. Pavel Chirilă, denunță teoriile gender adoptate de România prin Convenția de la Istanbul, cer îndepărtarea „agresiunii la versetele Creației din hotarele acestui popor”

Nouă profesori universitari, între care Profesor Doctor Pavel Chirilă și Preot Profesor Constantin Necula, au semnat o scrisoare deschisă prin care denunță prevederile referitoare la definiția genului din Convenția de la Istanbul, document pe care România l-a ratificat fără nicio dezbatere publică.

În scrisoarea trimisă în exclusivitate redacției ActiveNews.ro, semnatarii arată că atât antropologia, cât și învățătura creștină sunt clare pe acest subiect: există doar două genuri, bărbat și femeie.

„Învățătura creștină este perfect clară în această privință. În chiar prima referire biblică la crearea omului, în Facere 1,27, citim: „Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie”. Genul este, așadar, un dat creatural. Această afirmație apare repetată puțin mai departe în aceeași primă scriere biblică, anume în Facere 5,1-2: „Când a făcut Dumnezeu pe Adam, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu. Bărbat și femeie a făcut și i-a binecuvântat și le-a pus numele: Om, în ziua în care i-a făcut”. 

În miercurea celei de a două săptămâni a Postului Mare s-a citit la slujba Ceasului al șaselea o Paremie din cap. 5 al cărții profetului Isaia: „Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău; care numesc lumina întuneric și întunericul lumină; care socotesc amarul dulce și dulcele amar!” (Isaia 5,20). Să ne ferească Dumnezeu de a cădea în osânda acestui „Vai”!

Antropologia generală ne învață câteva legi fundamentale ale geneticii (Genetică medicală, Mircea Covic et.all, Ed. Polirom, 2011): Ființa umană este unică prin structura să genetică și mediul în care s-a dezvoltat în timp (p. 3).

“În momentul fecundării se stabilește sexul genetic al viitorului organism” (p. 203).“Secvența genomului uman este identică la 99,9% dintre oameni, dar diferența de 0,1% face că fiecare om să aibă o secvență unică de ADN” (p. 13)”, arată cadrele universitare.

Cele opt cadre didactice arată că s-ar bucura foarte mult dacă poporul român și Biserica Ortodoxă ar reacționa, pașnic și ar cere forurilor legiuitoare să îndepărteze „atacul și agresiunea la versetele Creației” din legislația românească.

Iată textul scrisorii deschise:

Sex sau gen? Până când?

Pe un site de profil, figurează până în prezent 114 genuri, confundabile, mai mult sau mai puțin, cu sexul.

Există multe demersuri în lume pentru a explica identitatea de gen și dreptul fiecărei ființe umane de a se consideră bărbat sau femeie, chiar dacă decizia lui nu coincide cu sexul genetic și biologic. 

În urmă cu doi ani, în Convenția de la Istanbul ratificată de România, a apărut o definiție nouă:

„Gen va însemna rolurile, comportamentele, activitățile construite social, pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei și bărbați”. (Art. 3, alin. c)

Impresia generală este că fiecare poate să creadă orice vrea despre sex și gen, și poate să se identifice oricând cu orice sex și cu orice gen. 

Recent, la Focșani, a fost organizată o manifestare cu afiș destinată elevilor care erau invitați să asiste la o conferință despre „egalitatea de gen”, „combaterea violenței în familie”, „dezvoltarea personală” etc. În realitate elevii au asistat la scene de film homo și la pledoaria unui transgender pe numele lui neaoș „Brăila”. În felul acesta organizatorii au încalcat Art. 29 Alin. 6 din Constituția României care prevede că părinții au dreptul constituțional să își educe copiii și trebuia să li se ceară consimțământul. De asemenea au mai încălcat și art. 487 din Codul civil, care spune că părinții au datoria să se îngrijească de dezvoltarea psihică a copiilor potrivit propriilor lor convingeri.

Fiind prinși cu „cioara vopsită”, au pus copiii să iscăleasca pe loc un formular de acord al părinților. Probabil că, potrivit teoriei gender, copilul poate fi propriul lui părinte și de ce nu? – și invers.

Creștinii – cei mai afectați de această modernă și de import pedagogie și democrație – nu obișnuiesc să își rezolve problemele în justiție. Dar credem că dacă inițiatorii și cei care pun în aplicare teoria gender ar avea un minimum simț al dreptății (care la cei mai mulți oameni e înscris în genele creației), ar trebui să ceară iertare zecilor de mii de părinți români. 

Învățătura creștină este perfect clară în această privință. În chiar prima referire biblică la crearea omului, în Facere 1,27, citim: „Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie”. Genul este, așadar, un dat creatural. Această afirmație apare repetată puțin mai departe în aceeași primă scriere biblică, anume în Facere 5,1-2: „Când a făcut Dumnezeu pe Adam, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu. Bărbat și femeie a făcut și i-a binecuvântat și le-a pus numele: Om, în ziua în care i-a făcut”. 

În miercurea celei de a două săptămâni a Postului Mare s-a citit la slujba Ceasului al șaselea o Paremie din cap. 5 al cărții profetului Isaia: „Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău; care numesc lumina întuneric și întunericul lumină; care socotesc amarul dulce și dulcele amar!” (Isaia 5,20). Să ne ferească Dumnezeu de a cădea în osânda acestui „Vai”!

Antropologia generală ne învață câteva legi fundamentale ale geneticii (Genetică medicală, Mircea Covic et.all, Ed. Polirom, 2011):

“Ființa umană este unică prin structura să genetică și mediul în care s-a dezvoltat în timp” (p. 3).

“În momentul fecundării se stabilește sexul genetic al viitorului organism” (p. 203).

“Secvența genomului uman este identică la 99,9% dintre oameni, dar diferența de 0,1% face că fiecare om să aibă o secvență unică de ADN” (p. 13)

Ce semnificație au aceste aserțiuni științifice pentru sănătatea trupească, psihologică și sufletească a ființei umane (inclusiv a poporului român și a parlamentarilor lui)?

Atât creștinii, cât și păgânii, ereticii, ateii sau religioșii de orice fel sunt din naștere bărbați și femei. În urmă (sau mai bine zis înaintea) unei ființe umane din prezent sunt mii de generații – barbați și femei născuți din bărbați și femei – înzestrați cu libertatea de a crede, de a decide și de a acționa.

Descifrarea genomului uman arată că secvență lui este identică la 99,9% dintre oameni și că doar 0,1% din genom determină diferența dintre multitudinea de persoane umane care au trăit sau trăiesc pe pământ. Din această realitate divino-umană s-a născut NORMALUL în care evoluăm cu toții. 

Dintotdeauna, sexul genetic se stabilește în momentul fecundării și nu pot parteneriatele propagandistice, nici teoria gender să decidă altfel.

Genetică ființei umane, unică și stabilă în veci, întemeiata pe genomul uman (identică la toți oamenii în proporție de 99,9%), evoluează în mediul biologic și social. Dacă omul încalcă sau corupe legile acestui leagăn al creației, pedeapsa nu întârzie, adică apar mutațiile genice – cauzatoare ale multor suferințe.

Să nu fie!

Sinodul bulgar s-a exprimat în legatură cu Convenția de la Istanbul:

“Chemăm poporul bulgar să-și apere credința pe care a păstrat-o în mijlocul tuturor încercărilor istorice” (Sau altfel spus, să-și apere genele în mijlocul universului biologic și social).

„Reprezentanții Bisericilor creștine din Republica Slovacă denunță Convenția de la Istanbul și cer guvernului slovac să nu o ratifice: Documentul va consolida agenda teoriei de gen și va afecta familia naturală”. (activenews.ro)

Ar fi frumos și o mare bucurie duhovnicească dacă parinții din România – țara care a aderat la Convenția de la Istanbul – ar reacționa pașnic, în scris și prin rugăciune, pentru a îndepărta din hotarele acestui popor atacul și agresiunea la versetele Creației. Și încă mai mare bucurie am avea, dacă am primi un cuvânt de folos de la Sfânta noastră Biserică. Dogmatica Ortodoxă vorbește de la sine.

Semnează:

Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc

Pr. Prof. Dr. Constantin Pătuleanu

Pr. Prof. Dr. Constantin Necula

Prof. Dr. Sebastian Moldovan

Pr. Conf. Dr. Picu Ocoleanu

Diac. Conf. Dr. Ionel Ungureanu

Prof. Dr. Pavel Chirilă

Prof. Dr. Mircea Buta

Prof. Dr. Corneliu Zeană

  • Stiripentruviata:

COMUNICAT: Marșul pentru viață 2018 „O lume pentru viață”, sâmbătă 24 martie, și Luna pentru viață 1–31 martie 2018

În perioada 1–31 martie 2018, în numeroase orașe din România și Republica Moldova se va desfășura Luna pentru viață 2018 – „O lume pentru viață”, având ca punct culminant Marșul pentru viață 2018 – „O lume pentru viață”, organizat sâmbătă, 24 martie 2018.

Măsura responsabilității și dezvoltării unei societăți este dată de măsura protejării vieții fiecărui membru al ei.

Dreptul la viață, libertate și demnitate ale omului nu încep și nu se acordă de la un anumit nivel financiar, intelectual, de sănătate ori al vârstei, ci sunt date de faptul că suntem oameni, iar oameni suntem din momentul concepției.

România de azi și de mâine include copiii născuți și nenăscuți.

Fiecare dintre noi, în parte, și toți împreună, ca popor, dorim libertate, demnitate, respect. Dar nu le putem pretinde pentru noi dacă nu le recunoaștem pentru cei mai vulnerabili dintre noi, copiii nenăscuți, și dacă le negăm pentru femeile în criză de sarcină.

Este firesc să dorim ca zâmbetul și lumina din ochii fiecărui copil să ajungă să îi bucure pe cei din jur. La fel de firesc este să sprijinim o femeie aflată în criză de sarcină.

Activitățile care sprijină viața și prețuirea pentru viață sunt o datorie de onoare pentru o societate care vrea să se dezvolte, să ducă mai departe și să îmbogățească ceea ce a primit de la generațiile anterioare.

O lume pentru viață este o lume firească!

De aceea, Luna pentru viață, 1–31 martie 2018, și Marșul pentru viață, 24 martie, au tema „O lume pentru viață”.

O schimbare are loc în lume

Din ce în ce mai mulți oameni devin pro-viață. Realitatea pe care o arată embriologia, bunul simț comun, valoarea veșnică și demnitatea mai înaltă decât orice din această lume pe care credința le recunoaște persoanei umane conving din ce în ce mai mulți oameni.

Adevărurile despre realitatea vieții umane intrauterine și despre realitatea crizei de sarcină sunt din ce în ce mai vizibile. Din ce în ce mai mulți oameni, și în special adolescenți și tineri, le cunosc, iar aceasta le schimbă viața.

Știința oferă an de an noi elemente despre minunea vieții din pântecele mamei. Până în 2016 se considera că primele bătăi ale inimii apar la 21 de zile după concepție. În 2016, Universitatea Oxford a publicat un studiu a cărui concluzie este că activitatea inimii începe la 16 zile după concepție! (http://www.ox.ac.uk/news/2016-10-11-first-our-three-billion-heartbeats-sooner-we-thought)

Chiar și oameni politici care susțineau în trecut avortul la cerere sunt astăzi pro-viață. Cu câteva decenii în urmă, Președintele de azi al Statelor Unite era un susținător al avortului. Dar a cunoscut îndeaproape o situație de criză de sarcină, a văzut copilul care s-a născut și a înțeles că acel copil minunat nu s-ar fi născut dacă mama lui nu alegea viața. Așa a devenit pro-viață, în urma experienței, nu prin urmarea unei ideologii.

De altfel, în SUA, unde oamenii au avut libertatea să cerceteze și unde știința nu a fost ideologizată ca în comunism, sunt mai mult de 2.800 de centre de sprijin pentru femeile în criză de sarcină, în care serviciile sunt oferite gratuit. Acolo, dragostea de aproapele a depășit cu mult marketingul celor 600 de clinici din țară în care se fac, întotdeauna contra cost, avorturi la cerere.

Acestea sunt exemple ale unei lumi pentru viață, o lume a sprijinului, a demnității, a respectului și a iubirii manifestate în fapte concrete.

A fi pro-viață înseamnă a fi pro-știință, pro-femeie, pro-copil, pro-sprijin.

Să ne deschidem inimile față de femeile în criză de sarcină

Cel mai adesea, în spatele unui avort la cerere se află o dramă ignorată de cei din jur.

Dacă vrem ca românii și România să aibă un viitor, este nevoie să sprijinim femeile în criză de sarcină. Astfel, ele vor alege ce este mai bine pentru copiii lor.

A da viață și a sprijini viața semenilor au fost valori consacrate în istoria românilor. Doar ideologia comunistă a valorizat și a cerut uciderea semenului, când acesta era considerat un dușman care stă în calea fericirii. Comunismul a legalizat și apoi a restricționat avortul la cerere ignorând, în ambele situații, mamele și copiii, singurul interes fiind ideologia, respectiv nevoia de forță de muncă. De aceea, nu cerem interzicerea avortului, ci cunoașterea realității și deschiderea inimilor.

Să nu fim nepăsători, să nu ne prefacem că nu știm nimic despre frământările care preced avortul!

Criza de sarcină este extrem de dureroasă, iar ignoranța și nepăsarea celor din jur o fac și mai acută. Unde este responsabilitatea tatălui copilului, unde este sprijinul prietenilor, unde este dragostea familiei când o femeie constată că „nimeni nu mă sprijină, nimeni nu îmi este alături, nimeni nu îmi oferă altă opțiune în afară de avort”?

Să ne deschidem inimile pentru a primi aceste micuțe inimi care bat, inimile unor copii care au nevoie de dragoste, de îngrijire și care, când vor fi adulți, vor purta la rândul lor de grijă de cei prin care au venit la viață.

A ține în brațe un copil care ar fi putut sfârși într-un recipient cu resturi biologice, a te bucura de zâmbetul și gânguritul lui, cu gândul la binele pe care îl va face oamenilor când va fi adult – iată ce ne dă încredere că aceasta este calea viitorului.

Să iubim mama și copilul!

Veniți la Marșul pentru viață, ca să mărturisim valoarea și demnitatea vieții! Veniți să mărturisim respectul și prețuirea pentru femeile care se luptă pentru a proteja viața copiilor lor și să le sprijinim!

Alexandra Nadane,
Președintele Asociației Studenți pentru viață

1 martie 2018

***

Reluăm și în acest an apelul ca societatea să creeze instrumente prin care să sprijine femeia în criză de sarcină, precum:

  • acordarea, după a 14-a săptămână de sarcină, a unei indemnizații pentru femeia însărcinată, care să o sprijine în acoperirea nevoilor speciale care apar în perioada sarcinii;
  • înființarea de centre de sprijin pentru femeile însărcinate, unde femeile în criză de sarcină să poată beneficia, la cerere, de consiliere psihologică gratuită și de sprijinul unui asistent social specializat în criza de sarcină;
  • crearea posibilității legale ca femeia însărcinată care consideră că nu poate crește copilul să îl încredințeze spre adopție imediat după naștere, după modelul adopției începute în perioada de sarcină care este utilizat în SUA, Marea Britanie, Australia;
  • valorizarea în societate a tuturor celor implicați în adopție, în vederea eliminării mentalității disprețuitoare la adresa copiilor adoptați, a părinților adoptivi și, mai ales, la adresa mamelor sau părinților care își încredințează copiii spre adopție când consideră că nu se pot ocupa corespunzător de creșterea acestora;
  • legiferarea posibilității, la cererea mamei care a pierdut sarcina, de a înmormânta legal copilul; posibilitatea oficierii la cerere a unei slujbe religioase adecvate, cum se procedează în cazul copiilor decedați la scurt timp după naștere și nebotezați.

***

Marșul pentru viață este la a VIII-a ediție națională

În lume, Marșul pentru viață a fost organizat pentru prima dată la Washington. D.C., în 22 ianuarie 1974.

În România, a fost organizat pentru prima dată la Timișoara, în 2008.

Evoluția numărului de organizatori ai MPV în ultimii ani:

2013 – 23 de orașe din România;

2014 – 40 de orașe din România;

2015 – 79 de orașe (77 din România, 2 din Republica Moldova);

2016 – 130 de orașe (110 din România, 20 din Republica Moldova);

2017 – 287 (138 de orașe din România și 149 localități din Republica Moldova).

Marșul pentru viață este neconfesional și apolitic.

Organizatorii locali sunt independenți unii de alții.

În București, Marșul pentru viață 2018 – „O lume pentru viață” este organizat de către Asociația Studenți pentru viață și va avea loc sâmbătă, 24 martie.

Adunarea participanților se face la ora 11, în Parcul Unirii. La ora 12 se pleacă pe traseul Parcul Unirii – Parcul Tineretului.

Marșul este urmat de concertul Live for Life (Parcul Tineretului, intrarea Șincai, ora 13), susținut de Aurelian Temișan și de formația Feedback Band și prezentat de Ioana Picoș.

„De atunci, de fiecare dată când văd copii plâng. Şi visez des. Luna aceasta am visat de trei ori că nășteam un copil ciopârțit. Odată am visat că am născut un copil sănătos și mă miram”/ Mărturii despre criza de sarcină #57

Începe Luna pentru Viață 2018! Pe 8 martie, la Maternitatea Giulești din București, voluntarii asociației Studenți pentru Viață le vor oferi flori mămicilor

  • Basilica:

A început „Luna pentru viață 2018”. În 24 martie va avea loc a opta ediție națională a Marșului pentru viață

Luna pentru viață se va desfășura în perioada 1–31 martie 2018, în numeroase orașe din România și Republica Moldova, având ca punct culminant Marșul pentru viață (MPV), organizat sâmbătă, 24 martie 2018. Manifestările din această lună se desfășoară sub genericul „O lume pentru viață”, prin care este evidențiat faptul că din ce în ce mai mulți oameni din întreaga lume devin pro-viață.

„Din ce în ce mai mulți oameni devin pro-viață. Realitatea pe care o arată embriologia, bunul simț comun, valoarea veșnică și demnitatea mai înaltă decât orice din această lume pe care credința le recunoaște persoanei umane conving din ce în ce mai mulți oameni”, precizează comunicatul transmis de Asociația „Studenți pentru viață” (SPV).

Scopul evenimentelor din martie este de a atrage atenția că „Cel mai adesea, în spatele unui avort la cerere se află o dramă ignorată de cei din jur”.

„Criza de sarcină este extrem de dureroasă, iar ignoranța și nepăsarea celor din jur o fac și mai acută”, spune Alexandra Nadane, Președintele SPV.

În lume, Marșul pentru viață a fost organizat pentru prima dată în Washington D.C., în 22 ianuarie 1974. În România, prima dată a fost organizat la Timișoara, în 2008.

Numărul organizatorilor la nivelul României și Republicii Moldova a crescut de la an la an. După ce în 2013 MPV era organizat doar în 23 orașe din țară, în 2017 mișcarea a fost prezentă în 138 de orașe din România și 149 localități din Republica Moldova.

 

În București, Marșul pentru viață 2018 „O lume pentru viață” este organizat de Asociația Studenți pentru viață și va avea loc sâmbătă, 24 martie.

Adunarea participanților se face la ora 11:00, în Parcul Unirii. La ora 12:00 se va pleca pe traseul Parcul Unirii – Parcul Tineretului.

Marșul este urmat de concertul „Live for Life” (Parcul Tineretului, intrarea Șincai, ora 13:00), susținut de Aurelian Temișan și formația Feedback Band.

Comunicatul SPV aici.

Interviu | Alexandra Nadane despre Marşul pentru viaţă: Nu milităm pentru interzicerea avortului, ci pentru schimbarea inimilor oamenilor și forme practice de ajutor

În cadrul unui interviu acordat Agenției de ştiri Basilica, Alexandra Nadane, cea care şi-a dedicat aproape întreaga viaţă acestei cauze, a vorbit despre scopul adevărat al „Marşului pentru viaţă” şi despre mesajul pe care această acţiune îl transmite societăţii contemporane. „Nu milităm pentru interzicerea avortului, ci pentru schimbarea inimilor oamenilor și forme practice de ajutor”, spune Alexandra Nadane, preşedintele Asociaţiei studenţi pentru viaţă, organizatorul marşului.

De asemenea, ea a subliniat faptul că „marșul este neconfesional și apolitic, dar unește oameni de toate confesiunile și susținători ai diferitelor doctrine politice, care înțeleg că o societate se dezvoltă în măsura în care protejează viața fiecărui membru al ei”.

Alexandra Nadane a semnalat şi un obiectiv major al marşului, şi anume înfiinţarea în fiecare județ a cel puțin un centru de consiliere și sprijin dedicat femeilor în criză de sarcină.

„Doar în acest mod se poate oferi sprijin concret”, a avertizat Alexandra Nadane evidenţiind că „unul dintre motivele pentru care oamenii merg la Marș este că își doresc ca societatea să se mobilizeze și să creeze instrumente de sprijin pentru femeile în criză de sarcină”.

De asemenea, Alexandra Nadane vorbeşte despre sprijinul pe care trebuie să îl acordăm femeilor aflate în criză de sarcină, atrage atenţia că „avortul este o traumă pentru femeie și este pierderea vieții pentru copil”, iar despre alegerea aducerii pe lume a unui prunc venit în mod neașteptat spune că este „un act de eroism”.

Vă prezentăm interviul integral:


Basilica.ro: Sunteţi un adevărat ambasador al luptei pentru viaţă în România. Care a fost cea mai mare satisfacţie, dar şi cea mai mare dezamăgire în această privinţă?

Alexandra Nadane: Mă bucur de fiecare activitate pro-viață în care mă implic. Orice lucru care sprijină viața, oricât de mic, aduce o împlinire, pentru că îi ajută pe ceilalți. Sunt entuziasmată de oamenii pe care îi întâlnesc la trainingurile pro-viață. Mă bucură energia și curiozitatea tinerilor fiindcă asta îi ajută să se formeze, să dăruiască și să aleagă binele în viață. Sunt întâlniri importante la finalul cărora oamenii încep să construiască lucruri frumoase în comunitățile lor.

Dar cred că cel mai mult mă bucură îmbrățișarea de la finalul unei discuții cu o femeie în criză de sarcină care cere ajutor pentru că i s-au închis toate ușile. Acolo e cea mai mare provocare, să reușim să oferim încredere, încurajare, putere unei femei care vrea să aleagă viața, dar i se pare că se luptă cu morile de vânt.

Uneori femeile în criză de sarcină ajung să ceară ajutor după ce și-au pierdut orice nădejde, de aceea e foarte importantă munca de a le ajuta să-și recapete încrederea și să privească viitorul cu seninătate. În multe cazuri află târziu că există soluții și că pot primi sprijin, așa că un „mulțumesc” spus cu pace la final sau gândul că „mă bucur că mă ajutați să nasc acest copil” reprezintă cea mai mare fericire.

În ceea ce privește dezamăgirile, acestea nu provin din mediul exterior, chiar dacă uneori mă lovesc de multe dificultăți care nu sunt ușor de depășit. Mă dezamăgesc situațiile în care nu reușesc să valorific potențialul real al unor contexte, momentele dificile pe care le-aș fi gestionat mai bine dacă aș fi avut mai multă experiență și aș fi știut anumite lucruri, greșelile și minusurile personale care riscă să influențeze rezultatele și relațiile cu cei din jur. Lucrez la asta în fiecare zi, conștientă fiind că atât binele cât și răul sunt iradiante. Nu există un bine care să mă ajute doar pe mine și un rău care să nu-i afecteze pe ceilalți.

Basilica.ro: Când a început această implicare pentru viaţă? Care a fost momentul care a declanşat lupta pentru această cauză?

A.N.:Am știut dintotdeauna că ceea ce se află în pântecele mamei este un copil. Cred că toți știm asta în adâncul sufletului nostru, dar în timpul crizei de sarcină vestea neașteptată și incertitudinile legate de viitor biruiesc această realitate. Când am intrat în clasa a IX-a aveam o dorință foarte puternică de a face lucruri care să-i ajute pe cei din jur. Atunci am descoperit un gând al lui Albert Einstein: „Doar o viață trăită pentru ceilalți e o viață care merită trăită”. Einstein a trăit după acest principiu, iar aceste cuvinte m-au ghidat până am întâlnit oameni deosebiți care m-au sprijinit să merg pe acest drum.

M-am implicat în diferite proiecte și organizații până într-o zi în care, fiind coordonator media la o asociație, am primit un mail de la o tânără de 24 de ani. Scria că este însărcinată, își dorește copilul, dar de două luni părinții o presează continuu să facă avort și a ajuns la capătul puterilor. Mesajul se încheia cu apelul disperat că dacă nu o ajută nimeni va fi nevoită să facă avort, deși nu-și dorește.

Când mi-am anunțat superiorii am fost șocată de reacția lor. Au spus că organizația nu poate ajuta, că se adresează oamenilor cu alte tipuri de probleme și să ignor mesajul. Prima întrebare a fost: „O să pot trăi cu faptul că am ignorat această cerere de ajutor?”. Și cum răspunsul a fost nu, am sunat-o repede și i-am propus să ne vedem. Când ne-am întâlnit i-am spus două lucruri: „orice s-ar întâmpla, de acum încolo te voi ajuta cu tot ce voi putea. Poți să mă consideri sora ta.”. Iar al doilea a fost: „este posibil să se liniștească lucrurile cu părinții, să te împaci cu prietenul, dar viața acestui copil nu o vei putea recupera niciodată”.

A fost un moment emoționant. Era prima dată când întâlnea pe cineva care a încercat să o încurajeze. M-a îmbrățișat și mi-a spus că va păstra copilul. M-am bucurat, dar apoi m-am gândit că dacă se va întoarce acasă e posibil ca părinții să o preseze în continuare să facă avort, iar ea să nu mai aibă puterea să ceară ajutor. Din acest motiv am întrebat-o dacă este de acord să merg cu ea acasă să vorbesc cu părinții ei și a fost de acord.

Când am ajuns părinții au început să spună că nu o pot lăsa să păstreze copilul deoarece nu are unde să stea, nu au ce să-i ofere, nu are asigurare medicală, nu are bani de investigații etc. Am încercat să-i liniștesc rugându-i să facă o listă cu lucrurile de care au nevoie ca să păstreze copilul. Am luat lista, m-am uitat în ochii lor și le-am spus: „Aveți încredere! Vă voi ajuta cu tot ce este aici, numai lăsați-o pe fiica dumneavoastră să păstreze copilul”. Dumnezeu a făcut să se întâmple un miracol și m-au crezut. Din acel moment au început să se bucure că li se va naște un nepot, să se întrebe dacă este băiat sau fată, ce nume îi vor pune, ce naș îi vor alege.

Când m-am întors acasă am început să caut soluții, deoarece eu sau familia mea nu am fi putut să o ajutăm cu tot ce avea nevoie. În cel din urmă am scris un articol pe blog și am sperat că va vedea cineva care va putea să o ajute.

A doua zi a sunat o doamnă care a vrut să ajute cu un medic care să-i supervizeze sarcina, apoi, într-un timp destul de scurt, au apărut mulți oameni care au oferit sprijin. Tânăra a născut, s-a căsătorit cu tatăl copilului, părinții ei s-au liniștit, iar acum mai au încă doi copii. Acela a fost momentul care mi-a schimbat viața. Am înțeles că pentru foarte multe femei în criză de sarcină e important să li se ofere puțin sprijin pentru ca viața lor să se schimbe în bine și să-și poată naște copiii.

Basilica.ro: Ne puteţi spune care este numărul persoanelor pe care le-aţi ajutat să treacă peste momentele dificile şi să aleagă viaţa prin intermediul Asociaţiei Studenţi pentru viaţă şi acum, mai nou, cu ajutorul Centrului Sfânta Alexandra Împărăteasa.

A.N.:În ultimii 8 ani, de când am început să mă implic în activități pro-viață, am întâlnit sute de femei care au trecut prin criza de sarcină și mulți oameni care s-au implicat și le-au sprijinit.

Nu ne-am propus să contorizăm cifrele din două motive. Nu putem spune niciodată că cineva a ales viața și a avut puterea să ducă sarcina la bun sfârșit exclusiv datorită nouă. Al doilea motiv este că anumite activități, mărturii sau mesaje ajung la persoane în criză de sarcină, le ajută, reușesc să-și ducă sarcina la bun sfârșit, iar noi nu aflăm niciodată de ele. Cu atât mai mult nu se pot contoriza schimbările de mentalitate, numărul oamenilor care au fost informați și mai târziu au ales viața sau al celor care au trecut de la o atitudine pasivă la implicarea în activități pro-viață concrete.

La Centrul de consiliere Sfânta Alexandra există o evidență clară pentru că este un centru social. Din octombrie 2017 până în prezent sunt 20 de cazuri care au primit servicii de consiliere psihologică și asistență socială.

Basilica.ro: În anul 2008 a avut loc prima ediţie a marşului pentru viaţă, la Timişoara. Aţi fost implicată în acest proiect? Ne puteţi oferi mai multe detalii?

A.N.: În 2008 aveam 15 ani. Eram în clasa a X-a la Școala Superioară Comercială „Nicolae Kretzulescu”. Eram președintele comisiei „Avocatul Elevului” din cadrul Consiliului Municipal al Elevilor din București unde încercam, alături de ceilalți colegi care reprezentau alte licee din București, să găsim soluții la problemele elevilor, să mediem relațiile dintre cadre didactice și elevi, să ajutăm elevii afectați de diferite abuzuri.

În același an început pregătirea pentru obținerea unei certificări în cadrul programului Liderii Mileniului III, care m-a ajutat să susțin în următorii doi ani traininguri de comunicare, lucru în echipă și negocieri pentru elevii de liceu. Tot atunci am aflat și de activitățile umanitare ale Crucii Roșii Filiala Sector 3, unde am coordonat până în 2010 departamentele Social și Media.

În acea perioadă nu știam absolut nimic despre mișcarea pro-viață, despre organizații pro-viață și despre Marșul pentru viață, dar încercam să-i ajut pe cei care aveau nevoie prin mijloacele pe care le aveam la îndemână. Desigur, mereu existau dezbateri cu colegii pe diferite teme și aveam valori clare. Eram pro-viață fără să știu că există organizații pentru viață.

Lucrurile s-au schimbat în 2010 când am întâlnit-o pe tânăra în criză de sarcină de care am povestit anterior, însă n-a mers chiar totul în linie dreaptă. Am simțit o chemare foarte puternică de a face ceva care să le ajute pe femeile în criză de sarcină. Tocmai văzusem cât de mare e nevoia, dar nu știam ce aș putea să fac, unde și cu cine. Apoi am cunoscut o familie tânără care m-a ajutat să ajung la Valea Plopului și să văd ce lucruri frumoase a făcut Părintele Nicolae Tănase pentru mame și copii.

Inițial am vrut să rămân acolo să ajut, dar Părintele m-a convins că e nevoie să fac ceva în București. Au urmat trei ani de căutări, documentări, discuții cu oameni din mediul pro-viață, cunoașterea organizațiilor pro-viață din România, SUA și alte țări, înțelegerea nevoilor și a problemelor cu care se confruntă tinerii.

Momentul în care mi-am dat seama că e nevoie de o organizație de studenți pentru viață a fost când am scris un articol despre cuplurile care se destramă după avort și am primit 25-30 de comentarii de la tinere din diferite orașe ale țării care spuneau că au rămas însărcinate, partenerii nu le susțin, le amenință, iar familiile spun că le vor da afară din casă. Atunci am înțeles că e nevoie de sprijin concret și de informare, de activități constante, nu doar de a spune că avortul este o traumă pentru femeie și este pierderea vieții pentru copil.

În 2013 am fost implicați în organizare, iar din 2014 Studenți pentru viață a organizat Marșului pentru viață în București. Am început să sprijinim pe cât am putut, dar sistematic, organizarea Marșului pentru viață în cât mai multe orașe din România și Republica Moldova. Am propus ca Marșul pentru viață să încurajeze oamenii să fie solidari în jurul unei teme. În 2013 a fost o încercare, au fost trei teme, cea principală „Iubește-i pe amândoi!” și două învecinate: „Iubește și mama și copilul!” și „Asumă, ajută, adoptă!”. În anii următori, fiecare marș a avut o temă clară, un principiu pro-viață adresat tuturor: „Adopția, o alegere nobilă” (2014), „Fiecare viață este un dar” (2015), „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie” (2016), „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine” (2017). În acest an, 2018, tema este „O lume pentru viață” (2018). Toate aceste teme reprezintă principii care ajută la identificarea soluțiilor care să rezolve problemele concrete ale crizei de sarcină.

Au fost foarte importante efortul și implicarea celor care au organizat primul Marș pentru viață în 2008 și al celor care au organizat în anii următori la București, Iași, Satu Mare, Cluj și în celelalte orașe. Lucrurile s-au dezvoltat pe ceea ce au făcut înainte.

Două dintre cele mai importante propuneri făcute cu ocazia Marșului pentru viață, care au nevoie să fie implementate cât mai repede sunt: acordarea, după a 14-a săptămână de sarcină, a unei indemnizații pentru femeia însărcinată, care să o sprijine în acoperirea nevoilor speciale care apar în perioada sarcinii, și înființarea de centre de sprijin pentru femeile însărcinate, unde femeile în criză de sarcină să poată beneficia, la cerere, de consiliere psihologică gratuită și de sprijinul unui asistent social specializat în criză de sarcină și de alte forme de sprijin potrivite nevoilor ei.

Considerăm că existența în fiecare județ a cel puțin un centru de consiliere și sprijin dedicat femeilor în criză de sarcină este unul dintre obiectivele majore ale Marșului pentru viață. De ce? Pentru că doar în acest mod se poate oferi sprijin concret, iar unul dintre motivele pentru care oamenii merg la Marș este că își doresc ca societatea să se mobilizeze și să creeze instrumente de sprijin pentru femeile în criză de sarcină.

Adaug că nu milităm pentru interzicerea avortului, ci pentru schimbarea inimilor oamenilor și forme practice de ajutor.

Marșul este neconfesional și apolitic, dar unește oameni de toate confesiunile și susținători ai diferitelor doctrine politice, care înțeleg că o societate se dezvoltă în măsura în care protejează viața fiecărui membru al ei.

Ultima statistică despre numărul avorturilor în România, pentru perioada 1958 – 2016 este 22.876.056 avorturi. Ultima estimare la nivel mondial ne plasează pe locul 5, iar Republica Moldova pe locul 6, în topul țărilor cu cel mai mare procent de avorturi raportat la populație.

Basilica.ro: Cifrele care vorbesc despre numărul de avorturi din România sunt înfiorătoare. Vă rog să transmiteţi un mesaj tuturor persoanelor care se află într-o situaţie presantă şi sunt tentate să dea curs unui avort.

A.N.: Alegerea nașterii unui copil venit în mod neașteptat este un act de eroism. Cu toate că este o alegere foarte grea, este cea mai frumoasă cale. Nimic nu se poate compara cu fericirea unei mame care a luptat din greu pentru viața ei și a copilului, iar acum sunt bine amândoi.

Soluțiile care ajută cu adevărat sunt cele care ajută mama și copilul să fie împreună și să se bucure de viață. Greutățile vor trece, dar vă veți bucura de copil. E prea mare numărul celor care ar fi putut fi printre noi și ar fi putut face lucruri bune în această lume, dar n-au primit șansa să se nască. La fel cum este foarte mare numărul femeilor afectate de această traumă. Sunt dureroase regretele femeilor care au făcut avort crezând că n-au de ales. Aveau, dar nu a fost cine să le sprijine!

Este important să știți că există soluții. Căutați o organizație sau un centru care sprijină femeile în criză de sarcină. Discuția cu un consilier vă va ajuta să descoperiți o mulțime de oportunități la care nu v-ați gândit. Cereți sprijinul celor din jur spunându-le prin ce treceți.

Și cred că atunci când o femeie în criză de sarcină se roagă lui Dumnezeu să o ajute, Dumnezeu îi va trimite „om” care să o ajute. Va lumina sufletul cuiva să se înmoaie văzând că în apropiere se află o femeie în criză de sarcină care are nevoie de ajutor. Cereți și vi se va da, bateți și vi se va deschide! Dumnezeu vă iubește și iubește copilul pe care îl purtați în pântec. E copilul Lui, pe care vi l-a încredințat să îi purtați de grijă! Vă va ajuta să îi purtați de grijă, ba chiar vă va purta de grijă la amândoi!


Categorii

1. ȘTIRI, Avort, Doctorul Pavel Chirila, Ideologia genului, Preot Constantin Necula, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

5 Commentarii la “„O lume pentru viață” – A INCEPUT LUNA PENTRU VIATA. Interviu cu Alexandra Nadane, liderul organizatiei Studenti pentru viata / Mai multi profesori universitari, preoti si teologi, cer ca SFANTUL SINOD al BOR sa se pronunte asupra CONVENTIEI DE LA ISTANBUL si IDEOLOGIILOR DE GEN: “Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău”

  1. Pentru legaturile dintre ele, de remarcat si…

    “— Asta înseamnă că ne transformăm în oameni-maşini ? a
    întrebat procurorul.
    Avea acelaşi ton glumeţ.
    — Tocmai că nu ne putem transforma ! a zis Traian Korugă.
    De aceea evenimentele sînt dramatice. Ciocnirea dintre cele
    două realităţi — tehnică şi umană — s-a produs. Sclavii tehnici
    vor cîştiga lupta. Se vor emancipa şi vor deveni cetăţeni tehnici
    ai societăţii noastre. Oamenii vor ajunge proletarii unei socie­
    tăţi organizate după cerinţele şi natura majorităţii cetăţenilor ei,
    adică a cetăţenilor tehnici.
    — Şi cum se va produce asta în practică ? a întrebat procuro­
    rul.
    — Şi eu sînt curios. Dar, în acelaşi timp, cuprins de teamă. Aş
    prefera să fiu mort, spre a nu asista la crucificarea mea şi a
    semenilor mei.
    — Te referi la anume evenimente concrete ? a întrebat iar
    procurorul.
    — Toate evenimentele care se desfăşoară pe faţa pămîntului
    în ceasul ăsta şi care se vor desfăşura în anii următori nu sînt
    decît fazele şi simptomele revoluţiei sclavilor tehnici. Pînă la
    urmă, oamenii nu vor mai putea locui în societate cu natura lor
    omenească. Vor fi socotiţi ca egali, uniformi, şi vor fi trataţi
    după aceleaşi legi care se aplică sclavilor tehnici, fără nici o
    concesie faţă de natura lor diferită. Se vor face arestări auto­
    mate, condamnări automate, distracţii automate, execuţii auto­
    mate. Individul nu va mai avea dreptul la existenţă şi va fi ridi­
    culizat ca un piston ori altă piesă de maşină care ar vrea să ducă
    o existenţă separată. Revoluţia se va întinde pe întregul pămînt.
    Nu ne vom putea ascunde nici în păduri. Nici în insule.
    Nicăieri. Va fi sîngeroasă.” (“Ora 25”, Virgil Gheorghiu)

  2. Pingback: ESENȚIAL DE VĂZUT: Ana Săcrieru și Vasile Bănescu la Trinitas TV despre RECONSTRUIREA IDEOLOGICĂ A OMULUI prin instrumentul otrăvit al EGALITĂȚII DE GEN - normativizarea juridică a enormităților prin CONVENȚIA DE LA ISTANBUL (video)/ "Ca
  3. Pingback: IOHANNIS BLOCHEAZA NOUA LEGE A REFERENDUMULUI. Efectul este intarzierea procedurilor pentru Referendumul de intarire a CASATORIEI/ 40 EUROPARLAMENTARI cer organizarea REFERENDUMULUI/ Interpelari in PARLAMENT pe tema actiunilor de popagare a IDEOLOGIILOR T
  4. Pingback: IOHANNIS BLOCHEAZA NOUA LEGE A REFERENDUMULUI. Efectul este intarzierea procedurilor pentru plebiscitul pro-familie/ 40 EUROPARLAMENTARI cer organizarea REFERENDUMULUI/ Interpelari in PARLAMENT pe tema actiunilor de popagare a IDEOLOGIILOR TRANSGENDER in
  5. Pingback: ESENȚIAL DE VĂZUT: Ana Săcrieru și Vasile Bănescu la Trinitas TV despre RECONSTRUIREA IDEOLOGICĂ A OMULUI prin EGALITATEA DE GEN - normativizarea juridică a enormităților prin CONVENȚIA DE LA ISTANBUL (video)/ "Catehismul transgender este o
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare