Papa Francisc si cybermisticismul: “INTERNETUL E UN DAR DE LA DUMNEZEU”, “CATOLICII TREBUIE SA FIE CETATENI AI EREI DIGITALE”

21 Commentarii la “Papa Francisc si cybermisticismul: “INTERNETUL E UN DAR DE LA DUMNEZEU”, “CATOLICII TREBUIE SA FIE CETATENI AI EREI DIGITALE””

Pungescu

24-01-2014 03:01

Acest papa este un agent de frunte al instaurarii Noii Ordini Mondiale. Parerea mea este ca de fapt e francmason si satanist. Este pus acolo ca sa distruga biserica din interior. va amesteca minciuna si adevarul, va distruge tot ce mai ramasese nedistrus din catolicism dar ni-l vor impune si noua.
Multi spun ca el poate fi profetul mincinos din apocalipsa.

admin

24-01-2014 04:15

@ Pungescu:

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/02/28/parintele-elpidios-profetie-viitorul-papa-demisia-papei-benedict-alungat-profetul-mincinos/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/03/20/talcuirea-apocalipsei-noul-papa-profetul-mincinos-demisia-benedict-fiara-desfranata-vatican-bancheri-pecete-prigoana-sfarsitul-lumii-arhimandritul

MirceaB

24-01-2014 09:05

>Acest papa este un agent de frunte al instaurarii Noii Ordini Mondiale.

Ma tem ca e mult mai grav: este foarte amenintat/santajat si se straduieste sa impace capra cu varza; cam cum a fost la noi cand Sf Sinod a fost fortat sa nu aplice Canoanele cu IPS Corneanu si cu PS Sofronie…

Posibil ca Ratzinger sa fi demisionat ca sa nu apostazieze… Inital parea bine intentinat (dpdv catolic), provenind din fosta inchizitie – cosmetizata si reformata acu 100 si de ani.

Nimeni nu ne-a spus ce presiuni s-au facut asupra ierarhilor in cazul Corneanu. Cred ca de aici vine primejdia majora. E bine sa urmarim cu atentie ce se intampla la catolici.

nicolae mirean

24-01-2014 09:26

Acest om, s’a ratăcit pe sine şi-şi justifică public rătăcirea pentru a cosolida rătăcirea celor care-l cred şi-l urmează.
Nimeni nu poate fi desăvârşit dintre oameni. Ca om doar Domnul Iisus a fost desăvârşit, pentru că era Dumnezeu şi om.
Nimeni nu este cu desăvârşire bun, dar nici rău desăvâtşit nu poate fi.
Omul (fără Domnul Iisus) judecă binele prin sine, nu prin Adevărul lui Dumnezeu.
Prin urmare, BINE şi BUN, (într’o astfel de judecată), este tot ce “îndulceşte”, (satisface şi “împlineşte”), pe om ca trup şi ca duh.
Bunul şi binele ce ni le-a arătat şi oferit Dumnezeu prin scriptură şi prin însăşi Fiul său, nu “îndulcesc” şi nu satisfac trupul şi duhul omului, prin simţămintele pervetite de cădre, ci doar prin credinţă, prin lepădare de sine.

Acest om este lipsit de înţelepciunea divină, pentru că nu are frică de Dumnezeu (care este începutul înţelepciunii).

Dacă ar avea frică de Dumnezeu, ar înţelege că internetul este cea mai puternică exprimare a patimii nesupunerii omului faţă de legile lui Dumnezeu.
Internetul nu este libertate dumnezeiască ci demonică.
Nu este libertate spre plus infinit ci spre minus infinit.
Voi fi osândit imediat dacă voi spune că internetul are (totuşi) cenzură şi că nu este libertate totală.
Internetul ARE cenzura libertăţii (pe care o slujeşte).
Are cezura patimilor care l’au creat.
Internetul este fuga demonică de supunere. Fuga de cezura de orice fel. Abuzul cenzurii stăpânirilor, care nu mai separă binele de rău ci interesele stăpânitorilor (care sunt tot mai împotriva lui Dumnezeu şi a omului), a făcut de nebiruit puterea justificatoare a internetului. Omenirea nu poate nici cum ( şi nici od ată), evolua (în bine), fără cenzurăFirea omului impune cenzura.
Sunt şi bune şi rele ce trebuiesc ascunse, gestionate sub cheie … (sub legi), pentru ca viaţa socială să decurgă normal.
Evoluţia de la copil la adult cere cenzură. Problemele fiecărei persoane, famili instituţii, ori stat cer legi şi cenzură.
Internetul le face însă tot mai slabe şi mai nefolsitoare.
Iternetul a dechis iadul nesupunerii copiilor faţă de părinţi.., porţile tartarului obsecnităţiilor, a infracţiunilor, a legnturilor primejdioase , a iadului socializării (şi internaţionalizării), patimilor, a păgânizării, a răzvrătirii şi violenţei, a manipulării (ascunse) a maselor… iadul virtualităţii şi virtualizării, a însingurării de semeni şi de Dumnezeu.
Vor zice mulţi :
-Deajuns fanaticule ! Internetul are multe părţi bune şi fără el astăzi nu ar fi cu putinţă unele lucruri. (Inclusiv ceia ce tocmai faci).

Revin la ce am spusa din început.
Nu există bine desăvârşit (la omul căzut), nici rău desăvârsit.
Binele fără Dumnezeu nu este bine.

Acest om (ca să revin la afirmaţia papei), susţinând internetul, suţine.împătimirea nu despătimirea, susţine un scop nemântuitor.
Cele spuse de mine le vede şi înţelege orice creştin, (cu atât mai mult un om ce are atâta răspundere înaintea lui Dumnezeu şi a semenilor săi).
Are însă interes să o facă.

nicolae mirean

24-01-2014 10:30

Toate acţiunile şi convingerile acestui pontif sunt umanizatoare nu îndumnezitoare. Toate coboară la om nu îanlţă pe om la Dumnezeu. Coboară divinul la măsura umanului şi umanismului, nu înalţă umanul redobândirea relaţiei de dragoste dintre om şi Dumnezeu, coboară evanghelia de la fiţi desăvârşţi precum Tatăl vosru cel din ceruri desăvârşit este la fiţi omenoşi ître voi şi umanişti precum “tatăl vostru” om este. A auzit cineva vre-un apel la desăvârşire la despătimire din această latură, eu nu aud şi nu văd decât apel la umanitarism, la social (şi cultural), bunele relaţii (pământeşti) dintre semeni. Sfântul Ioan Iacob Românul, vorbeşte limpede despre înşelarea veacului din urmă care va face din evanghelie trat umanitar desăvârşit.
Nu poate fi înşelare mai lesne şi nu poate fi ceva mai potrivit pentru aa specula, manipula şi stăpâni masa cea mai mare şi mai sensibilă la omesc şi umanitar.

Unul

24-01-2014 18:22

Maine sau poimaine o sa ne zica “infailibilul” ca si cipurile pe mana sau pe frunte sant bune… Ca trebuie sa-ti hranesti copiii, familia.
Dumnezeu sa ne pazeasca in acest sfarsit de Apocalipsa.

GHEORGHE

24-01-2014 18:59

@nicolaie mirean,
ai dreptate.Prea putine lucrari sunt bune pe internet si mai putini sunt cei ce se folosesc de aceste informtii cu adevarat folositoare.In rest…..gunoi,lest ce duce omenirea in “intunericul cel din afara…”
DOAMNE AJUTA.

Tiberiu

24-01-2014 19:54

Adaug, fara sa comentez, ca Papa Francisc este un rasfatat al presei de aici, de peste Ocean. Mereu in atentie, mereu pe citat, are vizibilitate de star media. Am sentimentul unui deja vu, dupa nu foarte indepartata experienta cu Barak Obama.

Deasemenea, imi provoaca neplacere sa ii privesc chipul, fara sa pot spune exact de ce. Este posibil sa fie doar proiectia unei antipatii.

Tudor

24-01-2014 20:46

Cu gandul la urmatorul mesaj al Papei Francisc despre dialog “A dialoga nu înseamnă să renunţi la propriile idei şi tradiţii, ci să renunţi la pretenţia că sunt unice şi absolute.” (am postat mesajul intetral la adresa http://www.staupenet.ro/papa-francisc-despre-internet.html ), va recomand sa cititi si ce spun alte persoane despre internet: http://www.staupenet.ro/ce-este-internetul

p.s. daca imi veti trimite un raspuns la intrebarea “Ce este internetul pentru tine?” (cu mentionarea in clar a autorului) il voi publica cu placere in cadrul proiectului, alaturi de celelalte raspunsuri.

admin

24-01-2014 21:20

@Tudor:

Da, ne miram sa fi fost chiar asa lipsit de “nuante” mesajul Papei. Textul integral arata ca a fost mult mai subtil, insa, din pacate, cu aceeasi finalitate ca cele punctate in comentariul nostru de mai sus. In schimb, ceea ce nu e deloc subtil e propozitia relativista. In fine…

Parerea noastra ne-am exprimat-o aici, initial in revista Familia Ortodoxa:

Cyber-utopismul – încă un mod de a vrăji lumea?

În articolul precedent am descris rolul pe care îl joacă mai recent Internetul: un instrument de mare putere, prin care se pot genera schimbări sociale şi chiar revoluţionare, exemplul cel mai cunoscut fiind recentele revolte din ţările arabe. Evidenţierea acestui rol în forma sa pozitivă pare a fi, de altfel, parte din propaganda puternicilor acestei lumi, ce au tot interesul să promoveze încă o utopie oamenilor dezorientaţi, care caută să îşi pună „speranţele de mai bine” în ceva din această lume. Cyber-utopismul, denumit astfel în literatura de specialitate, este curentul mainstream pe care îl regăsim şi în discursurile preşedintelui american Barack Obama, în comunicatele oficiale ale Uniunii Europene, în mesajele mass-media şi ale reprezentanţilor societăţii civile, precum şi în mesajele de marketing ale giganţilor internetului (Google, Facebook etc.). Conform acestui curent, noile tehnologii (adică Internetul, reţelele sociale, platformele de bloguri) sunt locurile ideale în care informaţia circulă necenzurată, în care discuţia este liberă şi interactivă, în care tinerii se emancipează de regimurile autoritar-dictatoriale, în care se generează curente ale activismului civic, ale luării de atitudine etc.

Pe scurt, cyber-utopismul ne spune că prin Internet şi noile tehnologii are loc un dublu proces: 1. conştientizarea prin informaţia necenzurată şi 2. generarea activismului civic, ce duce la forţarea emancipării, a dobândirii progresului şi a schimbării sociale.

Cât din această propagandă rezistă la o analiză obiectivă? Cât este adevăr şi cât este fals?

Conştientizarea
Recursul la Internet pentru a sparge blocajul informaţional al presei mainstream sau al informaţiilor strict oficiale, deseori interesate şi unilaterale, este un adevăr. Pentru a testa adevărul acestei afirmaţii vom folosi un exemplu mai apropiat de noi decât „revoluţiile” din ţările arabe – campania de vaccinare contra „gripei porcine”. Ne amintim cu toţii că, pentru un timp îndeajuns de lung, a existat un adevărat blocaj din partea mass-mediei, care dădea doar informaţiile oficiale, făcând propagandă vaccinărilor. Primele informaţii despre riscurile acelor vaccinuri şi condiţia practică de experiment a acestora au apărut pe bloguri. La fel, şi în cazul ţărilor arabe, cu vechi regimuri dictatoriale (susţinute adesea tocmai de cei ce astăzi aplaudă prăbuşirea acestora!), e de presupus că a existat o cenzură informaţională asemănătoare.

Care este însă cealaltă faţă a monedei? Tocmai credibilitatea uriaşă pe care a căpătat-o Internetul, ca mediu al informaţiei necenzurate, duce la supralicitarea rolului pe care acesta îl poate juca şi la o falsă virtute atribuită – conştientizarea. Internetul, astfel credibilizat, a devenit mediul de informare prin excelenţă pentru cei ce au acces la el (există un întreg curent de digitalizare a presei scrise, care apare tot mai puţin în ediţii tipărite şi tot mai mult în ediţii electronice). Se zice că cititul pe Internet îţi „deschide mintea” şi te ajută să te limpezeşti, ba, eventual, chiar te învaţă cum şi ce să gândeşti. S-a ajuns chiar la ideea că, accesând informaţiile din acest mediu, te deosebeşti în mod radical de ceilalţi oameni – tu fiind „trezit la realitate”, iar ceilalţi fiind „iremediabil pierduţi” datorită indiferenţei şi pasivităţii lor în faţa mainstream-ului şi a oficialului. Însă tocmai aici este pericolul şi efectul „pervers” (în sens de efect ascuns, „secundar”, ca la medicamente) al Internetului: transformarea sa din mediu strict instrumental, care dă posibilitatea unei circulaţii ceva mai libere a informaţiei, într-un mediu fetişizat, de tip gnostic, care acordă celor „iniţiaţi” o cunoaştere superioară.

Studiile pe care cercetătorii în neurologie le-au efectuat ne arată însă că efectul concret pe care îl are Internetul este, mai degrabă, păgubitor – tocmai pentru capacitatea noastră de gândire şi de analiză! Deşi, faţă de televizor, Internetul încurajează gândirea analitică, instrumentală, el defavorizează organic capacitatea de gândire profundă, raţionamentele complexe, memoria şi capacitatea de a decide în cunoştinţă de cauză (cf. American Journal of Geriatric Psychiatry, Your Brain on Google: Patterns of Cerebral Activation during Internet Searching).

Practic, Internetul – în mod organic, neuronal – este o mare provocare la adresa discernământului, deoarece, pe de o parte, dă senzaţia unei gândiri active, în timp ce, în realitate, această gândire este superficială şi lipsită de capacitatea de a sesiza realitatea mai profundă, aflată dincolo de aparenţe. Drept exemplu clar, Internetul s-a dovedit un mediu ideal pentru răspândirea informaţiilor false, a „viralelor”, a hoax-urilor e-mail-uri care circulă între sute de adrese şi conţin înşelătorii sau date eronate) şi a materialelor contrafăcute. Nici un alt mediu nu cunoaşte o aşa capacitate de diseminare a falsurilor, prin credulitatea utilizatorilor şi contribuţia lor voluntară! În plus, în cazul „viralelor” avem de-a face cu lucruri ce pot fi relativ uşor identificate ca falsuri; ce ne facem însă cu acele strategii de manipulare a oamenilor prin intermediul reţelelor sociale şi al Internetului, în general?

Generarea activismului şi a emancipării
Cercetătorul belarus Evgheni Morozov s-a aplecat în mod special asupra acestui mit, al activismului generat de Internet, în lucrarea sa The Net Delusion. Observaţiile sale sunt următoarele: nu doar că reţelele sociale şi Internetul nu ajută la formarea unei adevărate conştiinţe civice şi-a unei atitudini de angajament personal şi concret, ci sunt folosite de regimurile dictatoriale pentru a infiltra agenţi în cadrul grupurilor dizidente, pentru a spiona şi pentru a-şi împrăştia propria propagandă. Internetul este o acoperire perfectă pentru astfel de agenţi. Mai mult decât atât: Morozov arată că, de fapt, activiştii generaţi de internet sunt „falşi activişti” (slackactivists), susţinători pasivi ai cauzelor „de pe net”, care trăiesc un surogat de angajament şi de militantism dând clic, semnând o petiţie on-line, scriind un articol sau un comentariu pe-un blog şi lipsind complet, de fapt, din realitatea vieţii sociale.

Un alt observator al fenomenului, Bruce Sterling, descria într-un interviu publicat de Think Outside the Box rolul hacktivismului (mişcarea acelor anonimi care, precum Wikileaks, şi-au asumat rolul de figuri eroice şi eliberatoare ale lumii digitale) ca fiind eficient în „scandalurile media, afacerile politice murdare, revoluţiile şi războaiele de gherilă”. Mai departe, el afirmă că „tinerii nu disting între activităţile lor «virtuale» şi activităţile lor «reale», astfel încât această distincţie îşi pierde sensul. Uneori hacktivismul este eficient, însă de multe ori este doar zgomotul de fond asigurat de cei alienaţi şi deconectaţi”. În final, Bruce Sterling citează din Marshall McLuhan, care considera că ne aflăm în plin „război informaţional”, adăugând că „distincţia dintre populaţia civilă şi serviciile secrete devine din ce în ce mai ştearsă”.

Internetul este prin excelenţă un mediu de tip surogat, dând senzaţia unui proces de conştientizare, de emancipare şi de activism care îl face pe utilizator să se simtă special, să aibă impresia unei participări la lucruri fundamentale şi decisive pentru viaţa ţării sale sau chiar a întregii planete. În realitate, folosirea Internetului mai mult decât un simplu mediu instrumental duce la grave probleme de discernământ, generate chiar neurologic, şi la un fals activism, al alienării şi însingurării, al închipuirii. Un tânăr câştigat de mitul Internetului mai uşor va face o revoluţie (căci acolo beţia răzvrătirii este accesibilă tuturor!) decât o simplă schimbare în viaţa sa…

Cyber-utopism în Biserică?
Dacă aceste realităţi descrise în ultimele articole dedicate fenomenului Internet ar fi făcut parte doar din sfera preocupărilor lumeşti ale oamenilor, neafectându-ne pe noi, credincioşii, poate ar fi fost neîntemeiată stăruinţa noastră asupra temei. Trebuie însă să recunoaştem că Internetul face parte din viaţa multora dintre noi şi este folosit nu doar pentru corespondenţă, informare sau accesarea alternativă a unor texte indisponibile în format tipărit, ci mai mult decât atât. Un mai mult care face ca efectele „perverse” ale Internetului descrise mai sus – falsa conştientizare şi falsul activism – să afecteze din plin şi viaţa noastră duhovnicească.

Problemele grave încep în momentul în care acest mediu este ridicat de la un nivel instrumental (adică de mijloc spre atingerea unui scop duhovnicesc) la unul normativ, în care înţelegem lumea strict în funcţie de ce aflăm de pe Internet, de pe bloguri sau de pe YouTube, fără a mai încerca să „verificăm” această cunoaştere cu duhovnicul sau cu cei ce au mai multă experienţă duhovnicească, ori nici măcar fără a ne mai gândi serios la seriozitatea şi coerenţa informaţiei. În acest caz, Internetul devine un scop în sine şi înlocuieşte chiar viaţa noastră duhovnicească, care se transferă cu totul în virtual (adică în surogat). Astfel, Internetul ajunge principalul rezervor de influenţe care ne călăuzeşte în modul în care percepem realitatea, reacţionăm la evenimente şi înţelegem mersul lumii.

Astfel, derapajul duhovnicesc dat de alunecarea în această atitudine fetişizantă faţă de Internet se reduce, în esenţă, la un proces antihristic: înlocuirea contactului viu cu Hristos, cu Biserica şi cu aproapele printr-unul întreţinut cu un surogat, cu o fantasmă virtuală. Acest lucru este valabil atât pentru credinciosul ce alege să urmărească Liturghia pe un ecran, cât şi pentru cel ce a devenit un captiv al caruselului de informaţii „virale”, al hoax-urilor ridicate la rang de ştiri sau al scandalurilor mai mult sau mai puţin gratuite care se propagă în mediul internautic sub eticheta „Ortodoxiei”. Pentru cel afectat de această captivitate, relaţia cu realitatea, cu Biserica, cu propriul duhovnic este intermediată de ceea ce îi spune Internetul…

În aceste din urmă rânduri am atins doar la suprafaţă modul în care Internetul a început să fie folosit de oamenii credincioşi. Problema e mai extinsă şi nu poate fi epuizată prin acest articol. Internetul a avut rolul său pozitiv, dar a şi generat, mai ales în ultimul timp, fenomene nocive pentru viaţa duhovnicească. Asupra acestora ne vom apleca mai îndeaproape în numerele viitoare ale revistei.

Corina

24-01-2014 23:05

Unul din cele mai grave efecte ale Internetului mi se pare faptul ca el contribuie la depersonalizarea oamenilor, a relatiilor umane, la schimbarea perceptei si raporturilor fata de aproapele. Adica realizeaza exact opusul fata de ceea ce suntem chemati sa fim, de a ajunge la asemanare cu Dumnezeu.

Acestea fiind zise, daca tot Internetul permite oamenilor sa se descarce…

enkidu

25-01-2014 09:49

Eu mi-am cunoscut nevasta pe net. Un an de zile am vorbit pana am vazut-o in carne si oase. Cred ca internetul e ca si cutitul: poti sa tai gatul cuiva sau paine. Sfantul Ioan Hrisostomul daduse exemplul asta, parca. Pot sa ma uit la “Razbointrucuvant ” sau la porneturi. Eu aleg.

nicolae mirean

25-01-2014 11:35

enkidu,
au fost doi oameni şi o interdicţie, (ÎNAINTE DE CĂDERE)… Ştim ce s’ales.
Acum după cădere (şi evololuţie), câţi folosesc “cuţitul” doar pentru pâine ?
Nu am spus acestea spre a-ţi anula spusa.
Omul (şi creaţia sa), DOAR a cunoscut binele şi răul, dar nu este în stare (prin sine), să separe binele de rău, (şi să biruie prin sine răul).
Creaţia omului este asemenea omului care (din ale lui Dumnezeu),a creat-o. Dar firea omului înclină spre rău.
Nu putem numi bun (dar nici rău), ce este amestec.
Iertare.

Corina

25-01-2014 15:16

Mie mi se pare ca Internetul ajunge sa fie, printre altele, un rau necesar.

Esti pe net, deci existi! – cam asa a devenit lumea de astazi. Daca dispari de pe net, nu-i nimic, ca nu se intereseaza nimeni de tine, si in plus exista stiri mult mai importante decat banalitatile din viata ta. Incetul cu incetul omul devine masina si existenta lui nu se mai poate concepe fara vre-un dispozitiv electronic.

Chair daca citesti numai articole duhovnicesti pe net, poti sa ajungi la un moment dat sa iti hranesti sufletul ca si cum te-ai uita la telenovele. Adica stai intr-o lume frumoasa, cu scrieri care ajung la inima insa, cand te intorci in jurul tau, te lovesti de o alta realitate. Si asa poti sa ajungi destul de usor la depresie, caci discrepanta este foarte mare. Urmarea este ca ai tendinta sa revii tot in acea lume frumoasa pe care ti-o poate oferi internetul, si asa se creaza dependenta si se ajunge la insingurare.

Si daca stam sa ne gandim cum mai stau lucrurile, vazand si cum s-a intamplat in cazul accidentului de avion din Apuseni, tot mai repede poate sa-ti sara in ajutor un om care isi cauta vaca in porumb, decat unul care sta cu toata tehnologia in fata. Problema mea este ca eu nu cunosc nici un om care sta la coada vacii (nu ca mi-as dori asta) dar imi pare rau pentru ceilalti care se desensibilizeaza, si pentru mine…

nicolae mirean

26-01-2014 01:25

Înşelarea şi autoînşelarea noastră este tot mai subtilă şi mai greu de descoperit, pentru că nu suntem oameni de ce e da, Da şi nu, Nu. Domnul ne-a prevenit că ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este. Observ cum de la zi la zi trecem de la Da şi Nu la fărmiţarea lor. Fărâmiţăm albul şi negru, binele şi răul atât de mult şi aşa le smestecăm încât din negru devine gri şi din alb asemeni iar mai departe… din acest amestec este gicit şi filozofie speculativă în a arăta fără greşeală care-i albul şi care-i negrul, ce mai este Da şi Ce mai este Nu.
Oamenii simplii au rămas la marile contaste. Se tem de nuanţe, pentru că nepreocupaţi de lucru cu ele se tem să nu le încurce. Nu au îndrăzneala de a arta cuiva ceva griu ca fiind alb. Se tem să susţină aceasta cu înverşunarea cu care o facem noi, care deşi vedem că este gri de necontestat, ceia ce nu înseamnă nici alb nici negru, nici Da, nici Nu, rămânem pe gri, pentru că ne bizuim că ştim cât este alb şi cât este negru, (şi care este albul şi negru din amestec). Aici este.înşelarea “deşteptăciunii” veacului nostru. Rămânem (ca să zic aşa) pe gri. Pe amestecul acesta pe care îl respinge Domnul Iisus, motivaţi de agerimea minţii şi iscisinţ

nicolae mirean

26-01-2014 01:45

şi iscusinţa în a explica cât este Da şi cât Nu în acest amestec. Dar griul rămâne gri.
Iertaţi îndrazneala.
Am spus şi aici aceasta, pentru că foarte mulţi din cei din jurul meu, la orice aş spune, vin cu nuanţe, care, deşi sunt zdrobitor de adevărate, nu sunt de folos, diluiază, amestecă, stinge, încurcă şi în final face zadarnică toată truda.
Nu ştiu dacă m’am făcut înţeles, în cele spuse.
Este un act de mândrie în îndrăzneala mea şi-mi cer iertare de la frăţiile voastre şi de la Dumnezeu.

Corina

26-01-2014 17:50

Revenind mai indeaproape la tema articolului, nu cred ca e greu de vazut cat de aberant poate fi conceptul ca internetul este “un dar de la Dumnezeu”. Astfel te face sa te intrebi cum de nu l-au primit Apostolii la Cincizecime si cum de s-a putut ca atatia sfinti care au fost pana acuma sa nu fi primit un asa dar?! Cum de i-o fi vaduvit pe ei Dumnezeu si in schimb de un asemenea “dar” divin poate beneficia orice utilizator care se conecteaza in retea. Ca este Dumnezeu atat de bun de face sa rasara soarele si peste buni si peste rai e una, dar ca mai si imparte Internetul printre daruri, asta e alta gaselnita diavoleasca…

cristian

27-01-2014 13:43

Asta cu darul de la Dumnezeu n-aţi înţeles-o voi bine: este vorba că este un dar de la dumnezeul lui Francisc I. Şi având dumnezeul acesta nevoie de adepţi cât mai mulţi, Francisc îi îndeamnă să se lase prostiţi de internet cât mai mult pe cât mai mulţi.
Adevărul este, după cum spunea păr Galeriu, că sufletul oricărui lucru este sensul pt care a fost făcut. Aşadar, dacă internetul a fost făcut plasă de prins oamenii pt un dumnezeu-idol, atunci este un lucru malign. Dacă ne folosim de el cu discernământ, care de astă dată vine de la Dumnezeul cel Adevărat, atunci nu putem răni pe nimeni şi este un lucru benign. În orice caz, mi se pare, că cu cât eşti mai departe de internet, de telefon mobil, de televiziune şi chiar de autoturism, cu atât poţi fi mai aproape de fericire. Pt un creştin deci, singurul instrument de a cântări binele şi răul de pe internet este discernământul propriu sau/şi al duhovnicului.
În rest am mare admiraţie faţă de capacitatea acestui iezuit alb (sau papă negru dacă vreţi) de a se menţine în atenţia a sute de milioane de oameni cel puţin, ca un personaj pozitiv!

bogdan

27-01-2014 15:48

http://www.antena3.ro/externe/semn-rau-la-vatican-porumbeii-pacii-eliberati-de-papa-au-fost-atacati-brutal-de-alte-inaripate-241877.html

Arhanghelul

27-01-2014 17:26

PAPA FRANCISC. Porumbeii albi eliberaţi de PAPA FRANCISC cu ajutorul unor copii în piaţa Sf. Petru din Vatican au fost atacaţi de ciori şi pescăruşi, potrivit The Guardian.

http://www.realitatea.net/semne-sumbre-porumbeii-pacii-eliberati-de-papa-francisc-au-fost-atacati-de-ciori_1366454.html

safimvigilenti

28-01-2014 10:40

cel mai penibil papa de pana acum…a batut recordul de debitat aberatii pe unitatea de timp, cred ca nici catolicii lui nu mai au incredere in el