Presedintele cinismului si al vorbelor proaste. Traian Basescu in dialog cu muncitorii: TRAIM DUPA CUM MUNCIM. Scurta dovedire despre FALSITATEA AFIRMATIEI (VIDEO)
- Realitatea.net: Băsescu: Trăim după cum muncim! VIDEO
Traian Băsescu a avut un schimb de replici ironice cu mai mulţi muncitori, în timp ce se afla în vizită la Şantierul Naval Mangalia. Fondul sonor a fost asigurat de formaţia Vaya Con Dios. Aflat în vizită pe Şantierul Naval Mangalia, preşedintele Traian Băsescu a avut un schimb de replici ironic cu mai mulţi muncitori care l-au apostrofat în momentul în care a vrut să se urce în maşină.
“Să trăiţi bine!”, i-a strigat un muncitor preşedintelui. Iar replica nu a întârziat. “Şi voi!”, le-a spus Băsescu.
“N-am trăit bine!”, i-a replicat o femeie, moment în care preşedintele a plusat în ironie. “Trăim după cum muncim! (…) Mă,dacă găsim un român care să nu se plângă, e mare lucru! Vedeţi voi unde e şomaj 20% cum e…”, le-a strigat preşedintele, aproape intrat în maşina prezidenţială, în acordurile melodiei “Puerto Rico”, în interpretarea formaţiei Vaya Con Dios.
Preşedintele Traian Băsescu a mai spus că la ora actuală sunt prea mulţi bugetari, aproximativ 1,2 milioane, şi că numărul acestora trebuie redus pentru a diminua cheltuielile pentru funcţionarea statului.
Nota noastra:
O intrebare simpla si o problema de logica: muncitorii cu care a dialogat presedintele Traian Basescu cum muncesc fata de omologii lor, din aceeasi ramura de activitate, din Occident?
Este munca unui roman mai slaba, mai mica si mai proasta decat a unui occidental?
Evident ca nu. Statistica ne spune chiar ca romanii muncesc mai multe ore pe saptamana decat europenii. Daca la volum de munca stam mai bine decat occidentali, sa stam oare mai prost la capitolul calitate?
Evident ca nu. Calitatea depinde nu de muncitor, caci de aceea e muncitorul muncitor si nu Einstein – el munceste cu tehnologia pusa la dispozitie de patronat respectiv stat. Deci daca problema ar fi calitatea, ea este o problema a patronatului si a statului, nu a muncitorului, care lucreaza cu uneltele altuia, nu ale sale.
Daca muncitorul roman, insa, munceste mai mult decat muncitorul german si poate furniza aceeasi calitate daca ar avea aceeasi tehnologie, atunci se pune intrebarea: DE CE NU ESTE PLATIT CA MUNCITORUL GERMAN? Pentru ca referentialul este MUNCA. Or munca e aceeasi, daca nu mai multa, aici si in Germania. Dar salariul e diferit!
Si din cauza cui e salariul diferit? Din cauza patronatului si a statului.
Prin urmare, traim dupa cum muncestesi gandeste conducerea statului: adica mult si bine in interesul propriu si al clientelei, putin (spre deloc) si prost, lipsit de viziune economica, de spirit patriotic si de minima decenta pentru Romania si cetatenii ei.
Cateva articole pe aceasta tema:
- Gandul:
România a avut a cincea scădere din UE a producţiei industriale în iunie faţă de mai – Eurostat
Elena Udrea, despre criză: Băsescu a fost responsabil, dar n-a avut cu cine
- Telegraf Online: Românii, printre cei mai muncitori europeni
Deşi guvernanţii susţin, de fiecare dată când au ocazia, că românii preferă să stea la mână întinsă în loc să muncească, rapoartele realizate de oficialii europeni în ultimii ani demonstrează că românii sunt printre cei mai muncitori europeni. Potrivit datelor Eurostat, România se plasează pe locul 17 din 20 în topul ţărilor europene în care se lucrează cel mai puţin, cu o medie de 41,1 ore pe săptămână. Pe primele trei locuri se situează Danemarca (37,7 ore pe săptămână), Irlanda (38,4 ore pe săptămână) şi Olanda (38,9 ore pe săptămână). România este întrecută la numărul de ore muncite pe săptămână doar de Bulgaria şi Republica Cehă (cu 41,2 ore), Austria (42 de ore) şi Marea Britanie (42,2 ore). În urma acestui top, se pot trage doar două concluzii: fie datele raportului sunt false, iar românii sunt într-adevăr atât de leneşi pe cât susţin guvernanţii, fie informaţiile sunt corecte, caz în care atât guvernanţii cât şi managerii companiilor ar trebui traşi la răspundere pentru că nu gestionează cum trebuie forţa de muncă. (…)
Sigur, Basescu ne-ar reduce pe toti, daca ar putea. Salariile vor fi inghetate pina in 2014 (de fapt nu se va reveni la salariile de dinainte de taiere) iar impozitele si taxele se vor mari. Si cind bugetarii (vazuti ca niste capuse care traiesc cica pe cheltuiala Statului) nu vor mai avea nici un fel de resurse, cam cine va mai putea contribui la buget?? Si ce se va intimpla cu cei care nu numai ca nu vor mai putea plati impozitele si taxele, ci pur si simplu nu vor mai avea resurse de trai? Sistemul privat? Agricultura de subzistenta, poate? Asta daca nu vor impozita la singe fiecare palma de pamint? Pai atunci vom fi expropriati in propria tara. Sint intrebari pe care mi le pun si eu, probabil naiv formulate, caci nu am cunostinte de economie-finante. Dar interebarile mele nu sint retorice.
Printre cersetorii mai mult sau mai putin improvizati, vad din ce in ce mai multi batrini care nici nu indraznesc sa intinda mina, nu se vaita dramatic, ci doar se uita cu ochi trisiti si asteapta sa fie miluiti cumva. Se bucura de un covrig mai ceva decit un bogat de o masina ultra-nu-stiu-ce, si li se umezesc ochii de recunostinta
Iertati-ma!
Vaya Con Dios ! ….profetie ?
@Daciana,
Asa este. 🙁
@ c2:
Poate pentru noi, poporenii…
@Daciana:
Agricultura de subzistenta, poate.
Si solidaritate intre oameni, in comunitatea locala. Bazata pe o incredere reciproca mai mare.Incredere bazata pe un comportament coerent, demn, previzibil, prevenitor. Comportament bazat, daca nu pe educatia celor 7 ani de acasa, macar si in al 12-lea ceas pe intelegerea ca altfel nu se mai poate.
Lucruri simple care acum 200 de ani constituiau firescul cotidian, care azi noua ne suna SF, care isi demonstreaza eficienta cu de-a sila fiindca la cat de naraviti suntem numai de bici mai pricepem (citez aproximativ din Jurnalul fericirii si extind la natura noastra umana generala).
Si ma exprim in acesti termeni pentru ca ne aflam pe terenul stirilor laice, altfel, evident, “Love conquers all”. Dragostea crestina de aproape si de dusmanul prin care crestem si ne intarim, aceea care se ofera pe sine pur si simplu si nu sub beneficiu de inventar, care le rabda pe toate si pana la capat si iarta de 77 de ori cate 7.
Scrutand atent si sincer in fiecare din noi vom descoperi o legatura directa intre propriile pacate si propriile esecuri. Sa fie asteptarile din partea a ceea ce poate oferi societatea tarata de duh lumesc, mai mari decat ar trebui? in ceea ce ma priveste, marturisesc deschis ca da. Ca pentru fiecare asteptare pe care nu am acoperit-o cu propriul efort am avut de suferit o deceptie. Dar vorbesc in numele meu personal si desigur aceasta perspectiva e relativa. Absolut este Cuvantul Adevarului care ne invata ca din partea mai-marilor lumii acesteia nu avem nimic de asteptat. Doar umilinta si durere. Deh…istoria e ciclica. Utopiile sunt utopii…
Cred ca a vrut sa zica: “Traim dupa cum furam”! Dar trebuia sa fie political corect si a dres-o.
Traim dupa cum muncim, intr-adevar, insa necazul este ca acum nu prea mai avem unde sa muncim.
O vorba mai veche spune ca atunci cand Dumnezeu inchide o usa, intotdeauna va deschide o fereastra.
Poate ca nu intamplator trebuie sa revina in tara multi dintre concetatenii nostri, poate ca a sosit vremea ca sa muncim si pentru noi, nu doar pentru straini.
Poate ca timpul pentru simple discutii se apropie de sfarsit si incepe vremea in care trebuie sa ne demonstram noua insine ca doar uniti putem realiza ceva folositor noua insine si celorlalti.
E vremea schimbarii, dar si vremea in care putem valorifica oportunitatile care ni se ofera.
Poate ca vine vremea in care sa putem demonstra prin fapte ceea ce acum sustinem doar prin cuvinte – trairea in duhul ortodoxiei, singurul mod de viata care ne apropie cu adevarat de sensul vietii noastre pe pamant:apropierea si asemanarea cu Dumnezeu.
@Daciana:
La un moment dat, pentru cei care vor supravietui pana atunci, nu prea vor mai exista multe optiuni in afara rezistentei pur duhovnicesti. Pana atunci, probabil va trebui sa infruntam perioade de lipsuri si saracie. Poate le vom putea depasi gandindu-ne ca inaintasii nostri au trecut si ei prin perioade foarte grele in istoria recenta, curbe de sacrificiu, cutremur, foamete provocata de secere, teroarea comunista…
Am in perspectiva reintoarcera in tara( desi nu stiu exact cand si cum). Am realizat ca confortul+excesul sunt mai periculoase dacat foametea si saracia. E greu sa traiesti cumpatat aici pt. ca placerile lumesti sunt stimulate la maxim. Am observat ca inainte de toate confortul si excesul (material de orice) au un efect devastator asupra copiilor ( devin extrem de rasfatati si foarte plapanzi, trupeste si sufleteste).
@ Victor
Personal, inclin sa cred ca totul poate deveni periculos doar in momentul in care nu noi folosim lucrul in sine, ci el ne foloseste pe noi.
Spun parintii ortodoxiei ca lumea a fost creata pentru om si nu omul pentru lume.
Cred ca aici este sintetizata toata legea: a sti sa ne folosim de lucruri, spre slava lui Dumnezeu, privindu-le drept dar al lui Dumnezeu pentru noi oamenii, fara insa a ne lasa la randul nostru folositi de ele.
(Duminica trecuta, la cateheza, parintele Policarp spunea ca, daca lumea este darul lui Dumnezeu pentru oameni, darul lumii pentru Dumnezeu este insasi Fecioara Maria!)
… sau sa cautam indreptatire pentru orice …
Doamne , ajuta-ne !